”Vouă însă tuturor celorlalţi … care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.” (Apocalipsa 2:24)
***
Autorul Dave Hunt a remarcat odată că, dacă un vraci ar intra într-o biserică modernă îmbrăcat în pene și cu șiraguri de mărgele, el ar fi respins, dar dacă vraciul ar intra îmbrăcat în veșmântul unui om de știință, el ar fi primit cu căldură. Din păcate, dacă pentru prima ipostază au loc încă dezbateri, în schimb cea de-a doua a devenit ceva foarte comun.
O ilustrare perfectă a acestui fenomen este psihiatrul elvețian Carl Gustav Jung. Cunoscut printre discipolii săi intimi ca, “Hexenmeister von Zürich” (maestrul vrăjitor din Zurich), numeroși creștini din ziua de azi apreciază și aplică gândirea lui. Unii cred că deoarece tatăl lui Jung a fost un pastor luteran, atunci și Jung a fost de asemenea creștin. Cu toate acestea, nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Jung însuși a recunoscut în mod privat că era un gnostic și că a împrumutat elemente ale gândirii sale din vechiul gnosticism.
La prima impresie un om în ton cu vremurile, Jung citea în latină, greacă, germană, engleză și franceză. El a fost de asemenea medic, psihiatru practicant, profesor universitar, discipol timpuriu al lui Freud, și fondatorul propriei sale școli de psihologie cunoscută sub numele de psihologie analitică.
Mulți oameni îl găsesc pe Jung fascinant nu doar pentru că a fost educat ca un om de știință ci și pentru că el a explorat deasemenea domeniile stranii și ascunse ale umanității – visele, miturile, imaginația și ocultismul. Toate astea i-au dat lucrării sale un aer de obiectivitate înaintea unei societăți îndrăgostite de știință.
Rădăcini anti-creștine
Însă chiar și așa, Jung a oferit doar aspectul unei abordări științifice prin sistemul său psihologic, în realitate el a camuflat cu grijă idei religioase și filozofice deghizate în știință. Acest sistem, de fapt, constituie astăzi o rădăcină majoră a gândirii New Age: misticismul ocult deghizat ca știință psihologică.
Deoarece multe dintre conceptele lui Freud și Jung sunt fundamentale pentru curentul de gândire New Age (sau “interspiritualitatea”), este esențial să se înțeleagă că popularele lor școli de psihoterapie (adesea numite ca psihiatrie dinamică) își au originea în gândirea anti-creștină.
Henri Ellenberger, psihiatru și autor al unei voluminoase istorii a psihologiei dinamice sau a psihologiei de adâncime, concluzionează că:
“Este imposibil să nu se observe influența lui Nietzsche asupra psihiatriei dinamice … Nietzsche poate fi considerat ca sursa comună pentru Freud, Adler și Jung.” [i]
Frederick Nietzsche a fost un filozof german anti-creștin care a exaltat păgânismul și cultul instinctului. Adolf Hitler și Nazismul s-au adăpat foarte mult din învățătura lui Nietzsche.
Filme precum Indiana Jones și Star Wars, precum și multe psihoterapii populare și concepte medicale holistice, reflectă influența pe scară largă, încă subtilă, a gândirii lui Jung în Statele Unite ale Americii. Spațiul nu permite o analiză sociologică a societății seculare. Ceea ce ne preocupă este aprecierea largă și înalta stimă pe care o mare parte a creștinismului contemporan o acordă lui Jung și gândirii lui.
Trei figuri binecunoscute, mai ales, au popularizat munca lui Jung în Biserică: Joseph Campbell (un erudit în religiile lumii); Morton Kelsey, un preot și profesor universitar episcopal, a cărui populară carte, The Other Side of Silence promovează meditația orientală și ocultismul pentru creștini; și psihiatrul M. Scott Peck, autorul cărții The Road Less Traveled (Drumul cel mai puțin umblat), care învață că inconștientul (firea părmântească, sinele) este Dumnezeu.
Într-un mod aproape unanim oamenii îl consideră pe Jung ca un om înțelept – și în multe biserici (vezi creștinismul pozitiv(sic!), creștinismul ezoteric etc – nota mea) ca un sfânt. Atacați-l pe apostolul Pavel și veți fi numit un gânditor, dar dacă-l veți critica pe Jung veți fi adesea numit un “fundamentalist” (sau un bigot ignorant).
Dar Biblia afirmă că adevărata înțelepciune vine din [“frica”] de Domnul (Proverbe 1: 7). ”Înțelepciunea” lui Jung provine din asta? Nu, pentru un număr întreg de motive.
O teologie eretică – o psihologie ocultă
Noi trebuie să evaluăm psihologia lui Jung, în lumina teologiei lui eretice.
După ruperea uceniciei sale cu Freud, Jung s-a lăsat să alunece într-un intens conflict interior – văzută de unii ca “o psihoză creativă” – , adică o formă de dezvoltare continuă a gândirii sale. El a văzut asta ca o modalitate de a accesa ceea ce el credea că este “inconștientul” său, dar din punct de vedere biblic, putem descrie asta doar ca o îmbrățișare a naturii/firii sale păcătoase și a tărâmului demonic.
Împrumutând metoda vizualizării [ii] sau a “imaginației active” din ocultismul antic, Jung a dialogat cu figurile care apăreau în fanteziile sale. El le-a numit “arhetipuri” [iii] [adică: primul sau tipul original] și a presupus că acestea erau părți din ceea ce el a teoretizat că era o minte personală sau rasială inconștientă, care avea o existență independentă și care avea nevoie de o “integrare” cu mintea conștientă. În vremurile de dinainte însă, oamenii au numit astfel de fenomene ca fiind demoni. De fapt, chiar și Jung a folosit uneori termenul de demoni pentru aceste fenomene. Un astfel de “arhetip” era un “om înțelept” care s-a numit el însuși Filimonși care a devenit “călăuza înțeleaptă” și profesorul lui Jung.
Biblia numește asta spiritism [iv] și contact cu demonii.
Punctul culminant al acestui contact cu demonii a constat într-o invazie de țipete, sunatul la ușa casei lui prin fenomene poltergeist (la care au asistat familia și servitorii lui) și care s-au oprit numai atunci când Jung, compulsiv, a scris un tratat numit Cele Șapte Predici pentru Cei Morți. (Acest lucru este foarte similar cu ceea ce numim azi, scrierea automată spiritistă. [V]) Documentul rezultat a fost o erezie gnostică [vi] care l-a hulit pe Dumnezeul Bibliei și l-a înălțat pe Abraxas, un “dumnezeu” gnostic care cuprindea atât binele cât și răul într-o singură ființă. [vii], [viii]
Ca un adevărat gnostic, Jung a împărtășit cartea cu prietenii săi apropiati, dar a ascuns-o de public. Când un faimos teolog evreu, Martin Buber, s-a întâmplat să dea de ea, el l-a acuzat pe Jung că este un gnostic modern. Jung a negat vehement susținând că, cartea a fost doar o “frivolitate a tinereții”, dar în alte locuri, mai târziu, el a numit-o ca fiind centrală între toate lucrările lui.
Aceast mod de înșelăciune a fost tipic pentru el, pentru că scria frecvent tot felul de blasfemii după care el se retrăgea sub masca unui om de știință umil, “un empirist”, așa cum el însuși s-a numit, care mai degrabă observa psihicul uman și nu ca un teolog care vorbește despre adevărurile ultime. [ix], [x]
Potrivit lui Stephan Hoeller, în cartea sa The Gnostic Jung and The Seven Sermons to the Dead (gnosticul Jung și Cele șapte Predici pentru Cei Morți), Jung “știa că, în psihologia lui el prezenta de fapt o disciplină a transformării, în esență gnostică, într-o formă contemporană.” [xi]
Jung pleda, de asemenea, pentru îmbrățișarea fenomenelor oculte, ca parte a explorării “inconștientului” și a inventat termenii științifici sondare și sincronicitate (coincidențe semnificative) pentru a-l descrie. El a legitimat astfel ghicitul (divinația), [xii] I Ching, [xiii] astrologia, yoga și tot felul de practici psihice. (În ceea ce privește conduita morală, el a cerut ca amanta sa, să facă parte din viața sa de familie, împreună cu soția și copiii săi.) [xiv]
Astfel, Jung este un exemplu perfect despre cum se poate încorpora predarea și practica ocultă sub o fațadă științifică. Ce oportunitate de a promova doctrinele demonilor (1 Timotei 4: 1,2), ca rezultate ale unei presupuse cercetării științifice!
Ca psihiatru laic, Henri Ellenberger afirmă în masiva lui istorie a psihologiei dinamice/de adâncime (alte nume pentru mai multe școli de psihologie analitică):
“Apariția spiritismului a fost un eveniment de importanță majoră în istoria psihiatriei dinamice, deoarece acesta a oferit, în mod indirect, psihologi și psiho-patologi cu noi abordări asupra minții. Scrierea automată, una dintre procedurile introduse de spiritiști, a fost preluată de oamenii de știință ca o metodă de explorare a inconștientului.” [xv]
Camuflajul lui Jung asupra misticismului ocult, sub forma unei științe psihologice, a creat o rădăcină majoră pentru gândirea New Age de astăzi, numită “interspiritualitate.” Redefinirea pe care el a dat-o realității religioase, ca un simplu element al psihicului uman, le dă tuturor punctelor de vedere religioase un statut egal.
Din sistemul lui Jung au răsărit numeroase psihoterapii seculare și creștinizate (sic!) contemporane bazate pe false filozofii și practici spirituale. În mediile non-creștine acestea sunt adesea numite ca individuație sau auto-actualizare (self-actualization). Creștinii numesc în mod obișnuit terapiile care încorporează unele dintre elementele de mai sus sau toate, ca vindecare “emoțională” sau vindecare “interioară”. Un proeminent vindecător interior a fost Agnes Sanford. Soție a unui preot episcopal, ea a combinat învățăturile lui Jung cu tehnicile sectei Unity School of Christianity (Școala Unită a Creștinismului) și cu Mind Science (Știința Minții) pentru a crea o tehnică care face ravagii prin nenumărate biserici, variind de la cea romano-catolică și episcopală la penticostali și la evanghelici.
Mulți creștini îl consideră pe Jung un om foarte înțelept, iar bisericile biblice și la fel de bine bisericile liberale și liturgice folosesc tehnicile sale, astăzi.
Concepte Populare Jungiene
În multe situații în biserici, inclusiv în cele evanghelice, conceptele jungiene inspirate ocult au înlocuit gândirea biblică, și ideile sale au devenit fundamentale pentru unii consilieri creștini.
Ideile jungiene stau la baza unor concepte populare precum,
Tipologia. Myers Briggs Type Indicator-(MBTI) este inventarul de personalitate cel mai folosit din lume. Isabel Myers și mama ei, Katharine Briggs, “au dezvoltat modelul și inventarul lor în jurul ideilor și teoriilor psihologului Carl Jung, contemporan cu Sigmund Freud și un exponent de frunte al teoriei Gestalt a personalității.” [xvi] Inventarul Myers Briggs – este larg utilizat în testarea psihologică, dezvoltarea carierei, evaluarea candidatului, training-uri de leadership, și așa mai departe.
Copilul interior (Copilul din tine). O frază populară în zilele noastre, “copilul interior” se referă la ideea că în fiecare adult este un copil care reprezintă modul în care el sau ea a fost tratat ca un copil. Gândirea jungiană vede asta ca pe un arhetip.
Arhetipurile. Potrivit aceastei idei, resturi psihice arhaice sau imagini mentale primordiale sunt înnăscute în mintea oamenilor și au propria lor viață. Acest concept are ca efect relativizarea experienței religioase.
Tehnica antică ocultă, de imaginație activă sau vizualizare (uneori numită, ”imagini ghidate”). Utilizarea obișnuită a vizualizării este de a forma imagini mentale. Cu toate acestea, practicanții oculți atât din Orient cât și din Occident s-au folosit mult timp de ea pentru a încerca în mod deliberat să creeze sau pentru a manipula dimensiunile fizice, psihologice sau spirituale. Deși inițial se practica doar în sfera societăților oculte secrete și a practicienilor privați, explozia gândirii oculte în ultimii patruzeci de ani, a atras o popularitate enormă pentru tehnicile de vizualizare oculte, atât în societatea seculară cât și în Biserică. În unele cazuri, profesorii creștini care au fost confuzi cu privire la diferența dintre cele două abordări au promovat, fără să știe, metodele oculte. În zilele noastre, tehnicile de vizualizare oculte abundă în multe domenii vitale. Acestea includ:
– Ca o tehnică de vindecare;
– Ca ajutor de recuperare din diverse dependențe;
– Ca o încercare de a spori averea și influența în lumea afacerilor;
– Respectabilitate în domeniul tratamentului cancerului și controlul durerii;
– Ca o tehnică foarte centrală de psihoterapie transpersonală pentru transformare personală;
– Ca parte a tehnicilor transpersonale educaționale introduse elevilor (de la nivelul gimnazial în sus) pentru relaxare și pentru a contacta “ghizi interior” și de a primi “înțelepciune interioară”;
(Iar printre creștinii care cred că asta este compatibilă cu învățătura Bibliei, se numără și teologul Richard Foster.)
– Anumite metode de interpretare ale visului, în special în căutarea de arhetipuri și “dialogări” cu figuri din vis, pentru a obține “înțelepciune interioară.”
Jung a promovat, de asemenea, acceptarea pe scară largă a ideii că experiența spirituală poate fi separată de adevărul religios (lucru văzut de multe ori, de exemplu, la Alcoolicii Anonimi).
Dar poate că una dintre cele mai distructive învățături ale lui Jung este că noi ar trebui să “integrăm” “lumina” și ” întunericul “, adică, ceea ce Biblia numește binele și răul.
Deși nu este loc aici pentru a examina aceste concepte sau mai multe terapii care le încorporează (fructele lor) în detaliu, am încercat să facem lumină cu privire la rădăcinile puțin cunoscute ale gândirii lui Jung, astfel că, dacă vă veți confrunta cu oricare urmă a lor, veți fi conștienți de încâlceala problematică din spatele acesteia.
Graficul de mai jos oferă mai multe informații despre conceptele jungiene de bază și efectele lor nocive.
Conceptele de bază în Sistemul Gnostic al lui Jung de Sănătate Psihologică
A. Psihologia lui Jung promovează cunoașterea de sine ca esențială pentru atingerea sănătății psihologice, și învață că această cunoaștere de sine este mai importantă decât moralitatea. Această abordare a ajutat la deschiderea ușii pentru relativismul moral și psihologic agresiv de astăzi. De asemenea, este o abordare în esență gnostică.
B. Jung insista că imaginea reală a lui Dumnezeu nu este Treimea, ci o cuaternitate care include și un element satanic – Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt și Lucifer. Singura modalitate în care el l-a putut interpreta pe Dumnezeul Bibliei a fost de a spune că Dumnezeu are o latură demonică, rea [xvii]. În domeniul psihologic, el a învățat că sănătatea presupune integrarea de către ființa umană a părții “întunecate” (adică, ceea ce Biblia numește partea păcătoasă și demonică) alături cu partea de “lumină”. Aceasta justifică utilizarea pe scară largă, în unele psihoterapii contemporane, a “acceptării” și “dialogării” cu tot ceea ce trece prin mintea cuiva, cu scopul de a-l “integra”.
C. Jung reduce tot adevărul religios la elemente pur și simplu psihologice în conștiința umană. De exemplu, Hristos, laolaltă cu Buddha, Shiva, etc sunt văzuți doar ca exemple de “arhetipuri mântuitoare” care fac parte din presupusul “inconștient colectiv” și care sunt de valoare religioasă egală. Acest punct de vedere, pe care mulți îl văd ca “științific”, încinge și mai mult relativismul religios contemporan.
D. Jung învăța că oamenii au un miez divin, “Sinele” (similar cu viziunea hindusă), care are nevoie doar să fie “dezvăluit” prin cunoașterea de sine. Acest punct de vedere este esențial pentru gândirea New Age și psihoterapia transpersonală *, care astăzi se regăsesc pretutindeni.
E. Ultima hulă a lui Jung a fost să spună că Isus Hristos a avut putere doar pentru că el a fost posedat de “arhetipul Mântuitorul” și că, el ca om a fost nebun pentru că a pretins că este Dumnezeu. [xviii]. Aceasta este o altă versiune a gnosticismului New Age care separă așa-numitul “Duh Cristos” de persoana lui Isus. (de ex: în Cursul de Miracole, cap. II, psiholoaga Helen Schucman – care a redactat ”Cursul” prin scriere automată – spunea că, „Isus nu este Hristos” sau că, ”Isus nu este neapărat Hristos” — iată gnosticismul jungian, New Age – nota mea)
Concluzie
În epistola sa către Coloseni, Pavel îi avertiza pe creștini despre influențele înșelătoare cu care se confruntau. Aceste influențe sunt foarte asemănătoare cu cele cu care ne confruntăm noi astăzi.
” Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.” (Coloseni 2:8) Răspunsul lui Pavel a fost de a le arăta cine este cu adevărat Hristos:
”Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Coloseni 2:9)
Nouă nu trebuie să ne fie teamă să privim către Isus – adevăratul Isus, împreună cu Biblia ca autoritate a noastră. Apoi vom putea face față răului și înșelăciunilor lui pentru a ajuta la eliberarea celor captivi în minciună. Pentru că noi îl știm pe Hristos,
” în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” (Coloseni 2:3)
”Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.” (Matei 24:4,5)
Resurse:
Bobgan, Martin and Deidre. Psychoheresy. Santa Barbara, CA: Eastgate Publishers, 1987.Deși tonul acestei cărți nu este confortabil, autorii fac o treabă excelentă de documentare pe probleme legate de psihologie și creștinism.
Brome, Vincent. Jung. New York: Atheneum, 1978.
Ellenberger, Henri. The Discovery of the Unconscious. New York: Basic Books, Inc., 1970. O explorare masivă a istoriei și dezvoltării psihologiei inconștientului.
Hoeller, Stephan. The Gnostic Jung and the Seven Sermons to the Dead. A Quest book, The Theosophical Publishing House ,1982. Hoeller însuși este un gnostic..
Noll, Richard. The Jung Cult: Origins of a Charismatic Movement. NY: Free Press Paperbacks, Simon & Schuster, 1994. Aceasta este o examinare fascinantă și aprofundată a influenței centrale a lui Carl Jung în fabricarea culturii New Age. Noll este lector în Istoria Științei la Universitatea Harvard și are un doctorat în psihologie clinică.
Segal, Robert A. The Gnostic Jung. Princeton, MS: Princeton University Press, 1992.
Note
[i] Ellenberger, Henri. The Discovery of the Unconscious. New York: Basic Books, Inc., 1970, p. 276. Bolding added by authors.
[ii] Visualizarea/imagini ghidate: Utilizarea obișnuită a vizualizării este de a forma imagini mentale. Cu toate acestea, practicanții oculți atât din Orient cât și din Occident s-au folosit mult timp de ea pentru a încerca în mod deliberat să creeze sau pentru a manipula dimensiunile fizice, psihologice sau spirituale. Imaginile ghidate implică folosirea fanteziei direcționate pentru a atinge un scop, cum ar fi creativitate îmbunătățită, a face bani sau întâlnirea unor ” ghizi spirituali.”
[iii] Arhetipuri: Teoria Jungiană potrivit căreia resturi psihice arhaice sau imagini mentale primordiale par să fie moștenite în mintea oamenilor și să aibă o viață a lor proprie. Despre care se spune că sunt fie creative fie distructive.
[iv] Spiritismul sau spiritismul: convingerea că supraviețui morții supraviețuiesc ca spirite care pot comunica cu cei vii. A început în 1800 ca o mișcare socială în Statele Unite ale Americii.
[v] Scrierea automată: Când un spirit, se spune că preia controlul unei persoane, fie în întregime sau parțial, el o determină pe acea persoană să scrie ceva. Biblia ar numi acest lucru fie oprimare sau posedare de către un demon.
[vi] Gnosticism: [Gnoza = cuvântul grecesc pentru cunoaștere] Gnosticii învață că drumul spre Dumnezeu este prin cunoaștere secretă de la un profesor iluminat, și nu prin credință. Ei neagă învățăturile de bază ale creștinismului, cum ar fi întruparea, învierea, ispășirea și dumnezeirea lui Hristos. Sistemul psihologic-teologic Jungian este o metodă gnostic pentru a căuta mântuirea prin întoarcere către interior.
[vii] Brome, Vincent. Jung. New York: Atheneum, 1978, p. 167.
[viii] Segal, Robert A. The Gnostic Jung. Princeton, MS: Princeton University Press, 1992, pp.181-193).
[ix] Segal, pp. 156, 163.
[x] Hoeller, Stephan. The Gnostic Jung and the Seven Sermons to the Dead. A Quest book, The Theosophical Publishing House 1982. Introduction. Hoeller însuși este un gnostic.
[xi] Hoeller, pp.25–26.
[xii] Ghicitul: Încercarea de a vedea prezice viitorul cuiva. (Practică interzisă potrivit Scripturii — Deuteronom cap. 18.)
[xiii] I Ching: O formă antică chinezească de ghicit popularizată de Carl Jung, care a readus-o în forma contemporană.
[xiv] Brome, p. 168.
[xv] Ellenberger, p.85). Boldface our addition.
[xvii] Jung’s Answer to Job, from Vol. 11, Collected Works. NJ: Princeton University Press; 1 edition (May 1, 1973). Pentru un rezumat al răspunsului lui Jung, văzut la 50 de ani după scrierea sa, a se vedea http://www.junginstitute.org/pdf_files/JungV8N1p1-18.pdf. Autorul subliniază cât de necredincios și trădător este Dumnezeu.
[xviii] Jung, Answer, pp. 46–47.
http://religiamasonica.blogspot.ro/2015/03/carl-jung-om-de-stiinta-sau-saman-modern.html
proscrit
proscrit 