Vânătoarea pentru aflarea adevărului continuă

Ploaia de vară răpăia neîncetat pe cupolele, meterezele și turnurile Sfântului Oraș (Vatican) din Roma, în timp ce sora Anna – Lina Meier, împăcată cu sine, pășea udă până la piele prin potopul de afară. În data de 4 mai 1998, orele  9 pm, sora Anna – Lina, călugăriță de 40 de ani în ordinul Divina Providență, se întorcea la apartamentul ei, în sediul central al Gărzii Elvețiene din Vatican, unde ea lucra ca bucătar și menajeră. Cazarma celei mai vechi și mai mici armate din lume, este una dintre zonele cele mai bine păzite de la Vatican; sora Anna – Lina a salutat din cap paza armată de la intrarea în clădire.
Apoi ea a luat liftul până la etajul al doilea unde, se afla apartamentul pe care îl împărțea cu alte două călugărițe. Urma să meargă la culcare deoarece trebuia să se trezească devreme, înainte de ora 6 a.m., pentru a pregăti un mic dejun consistent pentru mai mult de 50 de soldați. Dar pe când trecea pe lângă ușa apartamentului vecin, sora Anna-Lina a auzit niște zgomote puternice, neobișnuite. Apartamentul cu pricina era ocupat de colonelul Alois Estermann, în vârstă de 41 de ani, comandant al Gărzii Elvețiene și de soția sa, Meza Romero, un fost model venezuelean. Ei formau un cuplu liniștit – nu aveau avut copii și rareori se distrau.
Când sora Anna-Lina a intrat în propriul ei apartament  zgomotul de alături a încetat brusc după care a auzit ceea ce a descris mai târziu ca fiind zgomotul cu ecou al unor niște pași grei pe coridor.
Atunci, convinsă că se întâmplase ceva rău, a ieșit pe coridor – și a văzut că ușa acelui apartament era deschisă acum. Îngrijorată de-a binelea, sora Anna-Lina a privit cu prudență dincolo de ușă. Descoperind acele imagini a înlemnit de groază. Corpul Mezei Romero zăcea prăbușit la podea, însă ceea ce vârstnica călugăriță a putut vedea în camera de zi a fost și mai oribil. Colonelul Estermann zăcea și el pe podea în timp ce sângelele îi curgea încă din masivele răni provocate de gloanțe, în cap. Lângă el atârna de cablul său un receptor de telefon – să fi încercat oare să dea un telefon pentru a cere ajutorul atunci când a fost împușcat?
Câțiva metri mai încolo zăcea trupul caporalului lăncier, Cedric Tornay, un membru în vârstă de 23 de ani al Gărzii Elvețiene. El fusese, de asemenea, împușcat în cap și mirosul de cordită plutea încă prin cameră.
Când și-a revenit din șoc, sora Anna-Lina s-au grăbit să ceară ajutor. A doua zi, în ciuda unei tentative a Vaticanului de a bloca știrea, ziarele italiene și mass-media prezentau tragedia cu titluri cum ar fi ”Masacru în Garda Elvețiană” și ”Trei cadavre și un pistol la Vatican”. Versiunile reporterilor cu privire la tragedie au variat de la “un act de nebunie” din partea lui Cedric Tornay la o aventură a tânărului soldat cu soția colonelului care, s-ar fi  încheiat violent în acea seară târziu; apoi la Vatican s-a întrunit o conferință pentru a arăta punctul de vedere oficial cu privire la ceea ce s-a întâmplat în apartamentul colonelului.
Ofițerul de presă, Joaquin Navarro-Valls, a declarat la conferință că: “Nu este nici un mister. Tornay le-a împușcat pe cele două victime într-un act de nebunie și apoi s-a sinucis.” El a spus că Tornay nutrea un resentiment tot mai mare deoarece fuse omis de la o promovare și că fusese recent mustrat de către colonelul Estermann întrucât, își petrecea nopțile în afara cazărmii, fără permisiune.
La conferința de presă s-a aflat că Garda Elvețiană nu și-a pierdut numai ofițerul comandant, dar, de asemenea, un erou – în 1981, colonelul l-a protejat pe Papa cu corpul său, atunci când un om înarmat turc a încercat să-l asasineze pe Pontif în Piața Sfântul Petru. S-a relevat de asemenea și faptul că, la scurt timp înainte de moartea sa, Tornay a scris o scrisoare către familia sa și că i-a dat-o unui prieten din cazarmă dar că acea scrisoare nu avea să fie făcută publică fără acordul familiei. Din punctul de vedere al Vaticanului, problema se considera de-acum a fi închisă – dar mass-media bănuia altceva. O săptămână mai târziu, un ziar german a publicat o revendicare prin din care reieșea că, colonelul Estermann fusese un spion est-german și că a fost ucis de un om care-l ura, pentru că fusese trădat de Estermann.
Povestea, publicată în întreaga lume, a fost respinsă imediat de către Vatican ca fiind “o fabricație complet și cu totul neadevărată.” Dar, familia lui Tornay, din Elveția, a intrat în scenă. Ei sunt convinși că Tornay a fost ucis și că revolverul care a fost găsit așezat lângă mâna cadavrului său, nu este arma care a luat cele trei vieți. Dar mai ales, ”cum s-ar putea sinucide cineva prin împușcare în ceafă?”
În februarie 1999, la zece luni de la acele crime, o anchetă oficial a Vaticanului a constatat că lăncierul caporal Tornay, l-a împușcat pe colonelul Estermann și pe soția sa, într-un moment de deranjare mintală. Declarația suna așa: “În ceea ce privește poziția Vaticanului, cazul este considerat de-acum închis.” Dar nu toată lumea a fost de acord. La cinci zile după raportul Vaticanului, mama lui Cedric Tornay, Muguette Baudat, a spus prietenilor că ea crede că fiul ei a fost ucis deoarece el instrumenta viața dublă, de spion, a  colonelului Estermann.
Ea a pretins că acest lucru i-a fost spus de către un preot pe nume Yvon Bertorello care avea dovezi că fiul ei și Estermanns au tot fost uciși de un criminal angajat. Ea a stabilit o întâlnire cu părintele Bertorello pentru a afla mai multe, dar acesta nu a mai venit la întâlnire. Când ea a contactat Vaticanul i s-a spus că, părintele Bertorello a fost mutat în Turcia. Mai târziu i s-a spus că el nu era un preot, ci doar un agent în organizația de securitate a Vaticanului. Potrivit afirmațiilor lui Muguette Baudat, Bertorello ar fi primit amenințări cu moartea după ce a vorbit cu ea – de la oamenii care implicați în cele trei crime.
După aceea, Muguette Baudat a angajat o echipa de avocati de top, printre care Jacques Verges, cel care l-a apărat pe teroristul Carlos Șacalul precum și pe criminal de război gestapovist, Klaus Barbie, pentru a efectua o nouă anchetă în ceea ci prevște moartea fiului ei.
În aprilie 2002, avocatul Jacques Verges a ținut o conferință de presă senzațională la Paris, în care el a anunțat că “Cedric Tornay nu este un criminal și că el este victima unei crime.”
El a declarat jurnaliștilor că gloanțele găsite în trupurile celor trei victime nu a fost trase din arma lui Tornay. Acestea erau de calibru 7mm în timp ce arma soldatului folosea gloanțe de 9.41 mm. Iar dacă Tornay s-ar fi sinucis, deoarece reculul armei sale era foarte puternic, era imposibil ca acea armă să rămână în strânsoarea mâini sale, așa cum a fost găsit la podea – reculul l-ar fi aruncat la câțiva metri distanță. “Acest lucru indică de asemenea că o altă armă a fost folosită pentru a le ucide pe cele trei victime”, a spus avocatul Verges. De asemenea, el a susținut că experții grafologi cred că ultima scrisoare1) trimisă de  Tornay mamei lui este un fals  – scris de cineva a cărui limbă maternă era italiana.
El a declarat: “Cedric Tornay este, fără îndoială nevinovat. Cerem ca Vaticanul să redeschidă ancheta.” Avocatul și-a manifestat dorința ca, de asemenea, autoritățile să-l interogheze pe Yvon Bertorello. “El spune că a are dovada scrisă că Tornay a fost ucis. Dacă a jucat un rol în această tragedie, noi nu știm -… Dar el ascunde cu siguranță ceva.” Apoi el a încheiat: “De ce au fost comise aceste crime? Un lucru știm sigur, că Estermann a fost un agent de spionaj care a avut dușmani puternici și nemiloși. Va fi mult de muncit pentru a aflarea adevărului în acest caz.”
Astăzi, vânătoarea lui Muguette Baudat pentru aflarea adevărului merge mai departe. “Știu că fiul meu nu a fost un criminal”, spune ea. “Eu voi continua lupta până când nu voi convinge pe toată lumea – inclusiv Vaticanul – că am dreptate.” (Times of Oman, 2 mai 2013, Willard Roper/Tony James Features)
Note
1) Mai multe inadvertențe și alte elemente expuse, la adresa de mai jos:
 http://enigmeshistoire.e-monsite.com/pages/page.html

– Felul în care este semnată scrisoarea nu ar fi cel specific lui Cedric.
– Sedilele, sunt diferite.
– Numele destinatarului, mama sa, este incorect (Chamarel în loc de Baudat).
– Apoi contorizarea din scrisoare privind anii petrecuți în Garda Elvețiană ar fi una incorectă.
– În ceea ce privește mărturia gărzii Guggelmann, cel care spune că ar fi primit scrisoarea de la Cedric și pe care i-ar fi înmânat-o mamei acestuia, ar fi o mărturie falsă – principalul motiv: scrisoarea se află la Vatican!
– Un element straniu, ulterior anchetei, a fost și acela prin care un anume preot Trauffer, secretarul general al episcopilor elvețieni, i-ar fi recomandat mamei lui Cedric, incinerarea cadavrului spre a evita problemele legate de aducerea trupului presupusului criminal în Elveția. Ulterior, în 2004, la o conferință televizată, a negat că i-ar fi propus mamei acestuia așa ceva! Numai că au existat mai mulți martori atunci când el i-a recomandat acest lucru lui Muguette Baudat, în 1998!

Cu toate aceste inadvertențe, Vaticanul a continuat să insiste că Cedric Tornay este ucigașul – și că explicația ar fi că se droga și că avea un chist la creier! 

 http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/04/vanatoarea-pentru-aflarea-adevarului.html

Advertisements
This entry was posted in Păgânismul catolic. and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s