O orgie a crimei inspirată divin

Doi membrii ai sectei Martorii lui Iehova au fost acuzați de uciderea a 13 persoane într-o  nebunească “misiune de la Dumnezeu”.
S-a relatat că, Vladimir Gurianov, 44 de ani și Elvira Egorycheva, 46 de ani, au furat, ciomăgit  și le-au împușcat pe victimele lor nevinovate, vreme de nouă luni,  într-o adevărată orgie a crimei.
De asemenea, ei le-au jefuit pe victimele lor la “ordinele lui Dumnezeu”. Gurianov  le-a spus detectivilor, după arestarea sa, că: “Dumnezeu ne-a spus să meargem și să luăm banii. Dumnezeu a spus: ‘Duceți-vă acolo și luați oricât de mult aveți nevoie.’ Și așa am am făcut…”
Poliția a declarat că uciderile au început după momentul în care Egorycheva i-a spus lui Gurianov că, Dumnezeu a vorbit cu ea într-o viziune și i-a dat instrucțiuni cu privire la asta.
Misiunea lor i-a purtat într-un oraș din regiunea Volgăi, din Rusia. Egorycheva a spus: “Dumnezeu vrea ca noi să mergem la Nizhniy Novgorod și să curățăm lumea de păcătoși”.
Un vecin își amintește că: “Cei doi erau ciudați. El o numea pe ea, ‘mama’ sau ‘Prințesa Elena’. Iar ea îl numea pe el, ‘fiul meu, prințul Mihail’… “
Prima victimă a fost ghicitoarea Ludmila Kostina, 51 de ani.
A doua zi ei au ucis o altă ghicitoare, Nina Mashtakova, 66 de ani, căreia i-au furat și toate obiectele de valoare.
Gurianov, un fost condamnat pentru viol, “cuprins de nebunie”, și partenera lui s-au gândit apoi să oprească o fată de 17 ani.
Egorycheva i-a spus: “Oprește-te, păcătoaso! Eu, Principesa Elena și fiul meu Prințul Mihail, am fost trimiși de Dumnezeu să te pedepsim!”.
Gurianov violat fata, după care a ucis-o cu un ciocan.
Mai târziu, el a spus poliției că: “Mama mi-a explicat că fiecare femeie ucisă sau violată de mine va deveni soția mea în viața de apoi.”
Mai târziu, Gurianov s-a lăudat cu o altă crimă. El a spus: “Am împușcat-o  în frunte pe acea femeie, dar ea era încă în viață și am mai tras a doua oară; abia după aceea a căzut..
“Dar pe când îi săpam un mormânt, mi-am dat seama că ea era încă în viață și că tocmai mă privea. Deci, veți înțelege că a trebuit să o înjunghi.”
Cuplul este, de asemenea, suspectat de uciderea elevei în vârstă de 18 ani, Masha Maslennikova, al cărui trup nu a fost găsit încă.
Alte victime ar putea fi Ludmila Kotelnikova, 45 de ani, și Elena Lomteva, 37 de ani, – ambele au descoperite moarte aproape de casele lor de vacanță.
O victimă și-a atras moartea când Gurianov a răspuns anunțului ei pentru vânzarea unui cățel. Victima a strigat către fiul lui în vârstă de 17 ani, care tocmai venea acasă: “Fugi, băiete!”
Portetele criminalilor realizate de poliție au fost puse în circulație și astfel cei doi au putut fi reperați  într-un magazin și prinși.

Egorycheva avea deasupra ei un revolver, două topoare, un dispozitiv cu șoc electric și o frânghie. În jacheta lui Gurianov au fost găsite un pistol și un cuțit.

Unul dintre detectivi a spus: “Inimile noastre sângerează. Lor le place să vorbească  despre  ceea ce au făcut. Ce înseamnă închisoarea pentru unii ca ei? Dacă ar fi existat vreodată un caz care să necesite pedeapsa capitală, acesta este!”

Sursa:

Jehovah’s Witnesses caught by police after killing spree in Russia
Mirror, UK/September 26, 2008
By Will Stewart
http://www.mirror.co.uk/news/uk-news/jehovahs-witnesses-caught-by-police-after-341490
Advertisements
Posted in Erezia iehovistă, martorii lui Iehova | Tagged , | Leave a comment

C.T. Russell, fondatorul Martorilor lui Iehova și francmasoneria

”Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.” (Luca 12:2)
 
 
Este surprinzător faptul că cele mai multe dintre primele reuniuni ale Martorilor lui Iehova au avut loc în temple ale francmasoneriei  sau ale societăților secrete aferente. Iată câteva exemple, din propriile lor publicații:
8 martie 1903, Fort Wayne
O reuniune pentru prietenii interesați va avea loc la Amfiteatrul “Macabeilor” *, 917  St. Calhoun, de la ora 10. Reuniunile după-amiezii … se vor ține la Templul Masonic, ”Wayne and Clinton Sts” (Speakers Itinaries, Watchtower Bible & Tract Society 1901-1916, page 96)
1903 Convenția generală din Atlanta
Toate celelalte întâlniri se vor ține la amfiteatrul “Knights of Pythias” * cor. Pryor și Unter Sts.
(Speakers Itinaries, Watchtower Bible & Tract Society 1901-1916, page 96)
1904 Convenția de la Washington
Convenția de la Washington se va ține în Sala “Odd Fellows” *.
(Speakers Itinaries, Watchtower Bible & Tract Society 1901-1916, page 240)
9 februarie 1908, Paterson
Sesiunea de dimineață va avea loc la Aula Masonică.
(Speakers Itinaries, Watchtower Bible & Tract Society 1901-1916, page 383)
11 octombrie 1908, Chicago
Reuniunea de dimineață va avea loc la Drill Hall, Templul Masonic, la orele 10.
(Speakers Itinaries, Watchtower Bible & Tract Society 1901-1916, page 320)
* Maccabées, Knights of Pythias, Odd Fellows: societăți masonice.
Și putem da nenumărate exemple, de-a lungul anilor. În general, cadrul adunărilor pentru cei  “interesați” se desfășura într-un templu masonic,  în timp ce reuniunile deschise erau ținute într-un loc neutru (Teatru, Operă etc).
Este deosebit de interesant faptul că, aceste organizații masonice, deși de obicei discrete, au pus la dispoziție sediile lor, pentru întrevederile  confidențiale ale elitei Studențiilor Bibliei (numele inițial al Martorilor).
Un cimitir masonic?
Cimitirul unde este îngropat Russell și primii responsabili ai organizației  Martorilor lui Iehova, este parte, acum, dintr-un complex imens masonic din Pittsburgh. Ce se poate deduce din asta? De ce s-au ales aceste simboluri dacă Russell nu a avut nicio legătură cu masoneria? Dacă francmasoneria ar fi vrut să-i onoreze, ea n-ar fi găsit un loc mai bun pentru a expune monumentul funerar al lui CT Russell. O piramidă (cu două dintre principalele embleme masonice) de aproape trei metri înălțime este ridicată  în acel cimitir,  în memoria lui Charles Taze Russell.
Piramida memoriei lui Charles Taze Russell.
În fundal se poate vedea “marele Centru Masonic din Pittsburgh.”
Apropiindu-ne de piramida lui Russell, descoperim numele organizației Martorilor lui Iehova (societatea Turnul de Veghe), dar mai presus de toate un simbol ciudat a cărui prezență este inexplicabilă: Crucea în Coroană este simbolul Cavalerilor Templieri: cel mai înalt grad din francmasonerie.
Notă: francmasonii nu au exclusivitate în a utiliza acest simbol templier, el fiind folosit de asemenea de către alte organizații mistice (după cum nici zvastica nu este apanajul lui Hitler. Însă, folosirea simbolurilor oculte trebuie să ridice un semn de întrebare.)
Simboluri francmasonice  în publicațiile lor:
Același simbol se găsește în unele publicații ale societății.
Iată, deasupra, un exemplu de utilizare aceluiași simbol în literatura francmasonică: imagine de pe site-ului masonic de rit York (http://www.yorkrite.com/KTlinks.htm)
Discul solar înaripat
Pe mai multe cărți ale Martorilor lui Iehova apare un alt simbol ocult, prezența lui fiind inexplicabilă: “discul soarelui cu aripi”.
Originea acestui simbol provine din magia Egiptului antic. Albert Churchward, în cartea sa “Signs and Symbols of Primordial Man, the Evolution of Religious Doctrines from the Eschatology of Anciant Egyptians/Semne și simboluri ale omului primordial, evoluția doctrinelor religioase din escatologia egiptenilor antici” ne spune că “discul soarelui cu aripi” este utilizat de  către masonii de grad 33 (cel mai înalt nivel), și că numai ei singuri cunosc adevărata sa semnificație.
În volumul “Pratical Egyptian Magic”, la pagina 107,  este oferită următoarea descriere. “Emblema elementului aerului constă dintr-un cerc solar, tip disc, între două aripi.  Într-un ritual de magie, acesta este suspendat deasupra altarului, spre răsărit, și este folosit pentru a invoca Silful (geniul aerului  în mitologia galică și germanică), pentru a-i cere protecția și cooperarea. “
Noi nu putem decât să ne întrebăm cu privire la prezența acestui simbol masonic “magic” de pe cărțile destinate “creștinilor.”
Funeraliile pastorului Russell
La înmormântarea pastorului Russell au fost prezente mai multe simboluri oculte și masonice, cele de aici fiind descrise în detaliu (dar, probabil, fără motive ascunse), în Watchtower (WT) din 1 decembrie 1916, versiunea din limba engleză:
Pastorul Russell a murit înfășurat într-o “togă romană” (așa cum el însuși a cerut), în ziua de Halloween, 31 octombrie 1916.
La poalele sicriului [lui Russell] a fost plasat un pilon rupt … al cărui cap conținea o “cruce și o coroană”
(Vol XXXVII Turnul de Veghe, 1 decembrie nr 23 AD 1916 – 6045 AM)
Iată cum este definit “pilonul rupt” în ritul masonic de York:
Maeștrii masoni știu că, coloana ruptă marchează mormântul ..  cuiva care a fost un responsabil al masoneriei.
Locul de înhumare al unui maestru mason: o fecioară plânge deasupra unei coloane sparte … Pilonul rupt simbolizează pe unul dintre principalii protectori ai masoneriei. Memoria lui este păstrată în inima fiecărui mason. (Illustrated History and Cyclopedia of Freemasonry, Robert Macoy. Masonic Publishing Co. New York: 1896. page 445)
Rețineți: este vorba despre un alt simbol masonic mult mai înalt, “crucea într-o coroană”.
Derularea  înmormântării  lui Charles Taze Russell nu a fost un hazard:  în testamentul său, publicat în Turnul de Veghe din 1 decembrie 1916,  Charles Taze Russell le-a dat surorii sale, M.M. Land și fiicelor lui, Alice și May, toate instrucțiunile pe care le-a dorit a fi puse în aplicare la îndmormântarea sa.
Familia Russell
Charles Taze Russell pare să nu fie singurul din familia sa, care a avut legături cu Cavalerii Templieri (KT) și cu francmasoneria. Este posibil ca familia lui C.T. Russell să includă și alți membri proeminenți ai francmasoneriei și societăților secrete … Mai jos, voi furniza câteva exemple, preluate din cartea, “10,000 Famous Freemasons.” (10.000 de Francmasoni faimoși)
Numele de familie “Russell” este relativ comun iar gradul de rudenie nu este indicat în această listă de nume pe care le reproduc, așa că trebuie să fim precauți cu privire la utilizarea acestuia.
William Huntington Russell – fondator al Ordinului Skull & Bones (1) (societate secretă ocultă  al cărui nume legal este … “Russell Trust”.  Această societate masonică a ieșit din anonimat, după ce a devenit public  faptul că, cei 2 președinți George Bush au fost membri ai Skull and Bones).
John Russell – fondator al frăției a Surorilor Isabella (DOI) mai 1897 New Haven, Connecticut. (2)
Harvey D. Russell – lider francmason și cavaler templier, conducător al lojei din Pittsburgh, PA Beaver Valley Lodge No. 8412
William H. Russell – francmason, acționar la Pony Express (3)
George William Russell (1869-1935) – un membru de frunte al Lojei Teozofice (New Age) de Dublin. El a scris articole în revista teozofică, “The Irish Theosophist”. Inițiat în Loja lui Isis (cu rituri sexuale). Prieten cu William Butler Yeats, lider al “Golden Dawn” (4)
Archibald D. Russell (1811-1871) – francmason absolvent al Universității Edinburgh (Scoția). El a fost activ in crearea unor diverse organizații din Statele Unite ale Americii.
Benjamin Russell (1761-1845) – Jurnalist și francmason. (5)
Charles H. Russell – Guvernator de Nevada 1950-1958, 32º francmason, membru al Ritului York  și Shriner. (3)
J. Stuart Russell – mason, redactor de ziar, “vicepreședinte” al Fed. Reserve Bank din  Chicago.  (5)
Lee M. Russell (1875-1943) – francmason și locotenent-guvernator de Mississippi. 1916-1920. (5)
Louis A. Russell (1854-1925) – Mason, organist al Bisericii Presbiteriene, Newark,  NJ. (5)
Richard B. Russell (1861-1938) – Mason, Judecător, editor si om de afaceri. (5)
Richard B. Russell, Jr. – francmason și guvernator de Georgia, 1931-1933 și senator de Georgia din 1933. (5)
Note
1. Sutton, Antony. America’s Secret Establishment. Billings, MT: Liberty House Press, 1986, pp. 5,6,8,35, 86-67, 100, 212, 253.
2. Schmidt, Greenwood. Encyclopedia of American Institutional Fraternal Organizations. Westport, Conn. : Greenwood Press, 1980, p. 84.)
3. Denslow, 10,000 Famous Freemasons, Vol.4, p.82. et New Age Magazine (June, 1963) p. 45
4. Boylan, Henry. A Dictionary of Irish Biography. NY: St. Martins Press, 1988, p. 345; a se vedea și Ancient Wisdom and Secret Sects, Time-Life, 1989, p. 154.
5. Denslow, 10,000 Famous Freemasons, p. 80
Posted in Erezia iehovistă, martorii lui Iehova | Tagged , | Leave a comment

Un membru al Gărzii Elvețiene susține că un oficial al Vaticanului i-a făcut avansuri sexuale

Cardinali, episcopi și alți clerici i-au făcut avansuri sexuale unui membru al Gărzii Elvețiene, după cum a susținut acesta.
Un fost gardian elvețian a susținut că a primit avansuri sexuale de la cardinali, episcopi și alți clerici în timp ce servea în corpul de elită, garda de corp personală a Papei.
Ex-soldatul a declarat că a primit în jur de 20, 25 de avansuri sexuale explicite, inclusiv într-o ocazie în care un cardinal l-a invitat în camere sale din Vatican.
Fostul membru al Gărzii Elvețiene, care a insistat să rămână anonim, a făcut acuzațiile printr-un ziar elvețian, Schweiz am Sonntag, care le-a publicat pe prima pagină de duminică.
Soldatul a servit în Garda Elvețiană în timpul papalității lui Ioan Paul al II-lea, care a durat din 1978 până în 2005, și nu a fost clar de ce a decis abia acum să prezinte revendicările: “Într-o noapte, la ceva timp după miezul nopții, am primit un apel pe telefonul meu mobil. Persoana de la celălalt capăt a spus că era un cardinal și mi-a cerut să vin în camera lui”, a spus el.
Fostul membru al Gărzii a susținut de asemenea  că el a primit avansuri de la un membru al Secretariatului de Stat, unul dintre departamentele cele mai puternice ale Vaticanului.
Cleric care l-a abordat, mai târziu a fost transferat din postul său, a declarat fostul soldat.
El a spus că le-a raportat superiorilor săi despre atenția nesolicitată, dar a fost acuzat de neînțelegerea conversației, datorită faptului că nu stăpânea bine limba italiană.
Urs Moser, un purtător de cuvânt al corpului, a declarat ziarului elvețian: “Zvonurile despre o  rețea gay din interiorul Vaticanului nu sunt problema noastră. Oamenii noștri sunt preocupați doar de chestiunile religioase și militare.”
Există de multă vreme suspiciuni că mulți clerici catolici de la Vatican sunt homosexuali,  în  ciuda învățăturii stricte a Bisericii că actul de sex homosexual este un păcat și că a fi homosexual este o “deviere.”
În timpul zborului de întoarcere de după o vizită de o săptămână în Brazilia, din vara trecută, Papa Francisc a fost întrebat despre presupusa existență a unui “lobby gay”  la Vatican.
Papa argentinian a spus că orice lobby este o problemă pentru Curia, organul secret al Sfântului Scaun, indiferent de caracterul acestuia.
“Nu am văzut pe nimeni de la Vatican, care este înregistrat ca homosexual pe cartea de identitate. Dar recunoaștem că există (homosexuali) “, a spus el.
El a fost chestionat în special cu privire la afirmațiile cum că unul dintre oamenii de încredere  ai săi, un preot numit pentru a supraveghea rezolvarea scandalului iscat la Banca Vaticanului, a avut o serie de întâlniri homosexuale în timp ce a servit în calitate de diplomat al Vaticanului,  în Uruguay și Elveția, cu un deceniu în urmă.
Monseniorul în vârstă de 57 de ani, care a avut o carieră de 15 ani ca diplomat al Vaticanului, este acuzat că i-ar fi șocat pe colegii preoți și călugărițe de la ambasada Sfântului Scaun, în Montevideo, datorită unei aventuri cu un căpitan din armata elvețiană, cu care s-a întâlnit în urma unui anunț publicat la Berna.
Papa a spus că a dispus efectuarea unei anchete în ce privește acuzațiile, dar că nu a găsit nimic care să le confirme.
Nu este prima dată când au existat acuzații de intrigi gay în cadrul Gărzii Elvețiene, cea mai mică armată din lume, care i-a protejat pe pontifi timp de cinci secole.
Cel mai mare scandal care a lovit ilustrul corp, s-a produs  în 1998 când caporalul Cedric Tornay, un tânăr străjer, l-a împușcat mortal pe comandantul unității și pe soția comandantului înainte de a se împușca pe el însuși.
După o investigație oficială a crimei, Vaticanul a concluzionat că ea s-a produs datorită  unui  acces de furie, după ce a fost omis de la o promovare.
Dar au existat acuzații de lungă durată privind mușamalizarea oficială  de către Biserica Catolică, cu numeroase teorii ale conspirației invocate pentru vreun motiv anume.
S-a susținut că Tornay s-a simțit disprețuit de comandantul său, Alois Estermann, după ce cei doi au avut o aventură homosexuală.
Mama lui Caporalului Tornay a contestat mereu versiunea evenimentelor prezentate de Vatican și a solicitat în repetate rânduri ca ancheta să fie redeschisă.
Sursa

Swiss Guard claims Vatican official made sexual advances to him

The Telegraph, 6 ianuarie 2014, Nick Squires, Roma 
Posted in Păgânismul catolic. | Tagged | Leave a comment

Misterul crimei de la Vatican. A fost vorba despre un triunghi amoros gay?

Au trecut 14 ani deja și lubrica crimă petrecută în curtea Papei a rămas nerezolvată. Barbie Latza Nadeau vorbește despre dubla omucidere și despre zvonurile legate de un triunghi gay amoros care s-ar ascunde în spatele crimei.
”La data de 4 mai 1998, cinci focuri de armă au răsunat în interiorul unui apartament privat din interiorul zidurilor fortificate ale orașului Vatican din Roma. Au fost găsiți morți: Alois Estermann, comandantul nou-numit al gărzii de elită elvețiene care-l protejează pe papă; soția lui Estermann, venezueleana Gladys Meza Romero, un fost model și Cedric Tornay, care era caporal în Garda Elvețiană. Potrivit vecinilor de apartament care au fost intervievați, nimeni nu a auzit focurile de armă,  dar cele trei trupuri au reprezentat suficiente dovezi pentru a rezolva crima, cel puțin în viziunea Vaticanului.
Poziția oficială a ”Sfântului Scaun” a fost că, caporalul Tornay l-a ucis pe Estermann și pe soția sa, după care și-a pus pistolul 7mm în gură zburându-și creierii. Motivul a fost simplu, au spus ei: Tornay a fost omis de către Estermann de la o promovare și nu și-a putut reține furia.
Dar adevărul din spatele crimelor din Garda Elvețiană a Vaticanului este mult mai complex, spune mama lui Tornay, Muguette Baudat. La începutul acestei luni, ea i-a solicitat Papei Benedict al XVI-lea să redeschidă cazul și să reabiliteze numele fiului ei. Într-un scurt interviu acordat ”The Daily Beast”, ea a spus că fiul ei a fost victima unei mușamalizări, și că nu este autorul unei duble crime și un sinucigaș. “Fiul meu nu este omul din spatele unei astfel de crime”, a spus ea. “El nu a fost nici nebun și nici răzbunător. El a fost de fapt victimă în această crimă.”
Muguette Baudat i-a scris o scrisoare cardinalului Benedict în speranța că el va redeschide cazul. Ea crede că întrucât Benedict a fost un administrator cheie al investigației făcute de Vatican privind crimele respective, el ar fi fost dispus să redeschidă cazul de dragul transparenței. ”El ar putea dori să fie cu conștiința împăcată”, a spus ea. ”Ar fi un lucru corect să facă asta.”
Când s-a întâmplat, crima din Garda Elvețiană a zguduit Roma în chiar inima sa. Pentru că Vaticanul este un stat suveran, el are poliția sa și unități proprii de anchetă. Papa este șeful statului, și nimeni din administrația papală nu trebuie să răspundă nimănui din afara zidurilor Vaticanului – chiar dacă mica națiune este amplasată în interiorul orașului Roma. Acest caz a fost învăluit de mister încă de la momentul veștii sale. În orele care au urmat dezvăluirii știrii despre crimă care s-a scurs în afară printr-un insider al Vaticanului, jurnaliștii italieni locali au speculat atunci că, însuși Papa Ioan Paul al II-lea ar fi fost victima mâniei unui pistolar. A fost nevoie de aproape 24 de ore pentru ca Vaticanul să clarifice faptul că, capul brațului protector al papei a fost ucis într-o crimă-sinucidere, și nu papa însuși.
În anii care au urmat, reporterii au urmărit mai multe piste ale acestui caz încă nerezolvat, pentru a afla adevărul despre ceea ce s-ar fi întâmplat cu adevărat în acea noapte. Au fost scrise multe cărți despre acest caz, dar până acum niciuna nu a oferit o rezolvare cu adevărat pentru crimă. Nu era un secret în cadrul Gărzii Elvețiene că Estermann era bisexual și că avea o slăbiciune pentru tinerii, iar cu Tornay tocmai încheiase o relație sexuală, care la momentul respectiv era în vârstă de doar 23 ani.
Una dintre teorii este că, atunci când Estermann și-a îndreptat sentimentele sale către un alt tânăr recrut, Tornay și-ar fi pierdut cumpătul și l-a ucis pe Estermann și pe soția sa într-un acces de gelozie. Într-o carte având ca subiect acest caz, și intitulată ”Verbum Dei et Verbum Gay”, autorul Massimo Lacchei scrie că în zilele dinaintea crimelor, el a observat între Estermann și Tornay ceva ce el a descris ca un brunch gay, și că intervievându-l ulterior pe Tornay, despre care a spus că era atașat în mod clar de superiorul lui. Massimo Lacchei a afirmat că,”Ei erau prea intimi și prietenoși pentru relația dintre un căpitan și un subaltern.”
O altă teorie este aceea că, Estermann s-a aflat în centrul unei lupte pentru putere din interiorul Gărzii Elvețiene. Pe de o parte era  mișcarea ”über”conservatoare Opus Dei, iar pe de cealaltă parte, o sectă masonică cu putere tot mai mare în cadrul gărzii de elită. Estermann, care fusese numit în calitate de nou comandant al gardienilor, doar cu câteva ore înainte de a fi ucis, a fost prins la mijloc — potrivit celor relatate în cartea numită ”Blood Lies in the Vatican”(Minciunile Sângeroase de la Vatican), scrisă de niște autori anonimi, care pretind a fi preoți și insideri locuitori din interiorul zidurilor Vaticanului. Ei susțin că Tornay a fost atacat și târât în pivniță Vaticanului, unde a fost “sinucis”, de către trupele de comando, iar că apoi ar fi fost plasat în apartamentul lui Estermann după ce adevărații atacatori au făcut treburile murdare. Concluzia la care au ajuns autorii este că, “Elementul care subminează adevărul oficial este faptul că nimeni nu a auzit cele cinci focuri de armă trase din puternicul pistol găsit asupra corpului lui Cedric Tornay.”
Mama lui Tornay crede mai mult în cea de-a doua teorie decât în prima, dar știe că adevărul s-ar putea afla undeva la mijloc. Ea spune că fiul ei a fost pionul unei entități mult mai puternice și că a fost prins la mijloc într-o situație despre care probabil că el nu știa nimic. Ea neagă aventura homosexuală a fiului ei cu șeful său, dar recunoaște că acesta ar fi fost prea confident (cu șeful său) și, prin urmare, s-ar fi putut profita ușor de el. Oricum, ea este hotărâtă să afle adevărul despre fiul ei.
Papa Benedict al XVI-lea nu a răspuns încă oficial la scrisoarea mamei lui Tornay. Avocatul ei Luc Brossollet spune că ea nu se va da bătută. “Cazul este plin de dovezi suprimate, contradicții și minciuni”, a spus el recent. “Este timpul pentru a afla adevărul rușinos.” ”
Sursa
[”Vatican Murder Mystery: Was It a Gay Love Triangle?”, The Daily Beast, 14.11.2011, Barbie Latza Nadeau]
Posted in Păgânismul catolic. | Tagged | Leave a comment

Vânătoarea pentru aflarea adevărului continuă

Ploaia de vară răpăia neîncetat pe cupolele, meterezele și turnurile Sfântului Oraș (Vatican) din Roma, în timp ce sora Anna – Lina Meier, împăcată cu sine, pășea udă până la piele prin potopul de afară. În data de 4 mai 1998, orele  9 pm, sora Anna – Lina, călugăriță de 40 de ani în ordinul Divina Providență, se întorcea la apartamentul ei, în sediul central al Gărzii Elvețiene din Vatican, unde ea lucra ca bucătar și menajeră. Cazarma celei mai vechi și mai mici armate din lume, este una dintre zonele cele mai bine păzite de la Vatican; sora Anna – Lina a salutat din cap paza armată de la intrarea în clădire.
Apoi ea a luat liftul până la etajul al doilea unde, se afla apartamentul pe care îl împărțea cu alte două călugărițe. Urma să meargă la culcare deoarece trebuia să se trezească devreme, înainte de ora 6 a.m., pentru a pregăti un mic dejun consistent pentru mai mult de 50 de soldați. Dar pe când trecea pe lângă ușa apartamentului vecin, sora Anna-Lina a auzit niște zgomote puternice, neobișnuite. Apartamentul cu pricina era ocupat de colonelul Alois Estermann, în vârstă de 41 de ani, comandant al Gărzii Elvețiene și de soția sa, Meza Romero, un fost model venezuelean. Ei formau un cuplu liniștit – nu aveau avut copii și rareori se distrau.
Când sora Anna-Lina a intrat în propriul ei apartament  zgomotul de alături a încetat brusc după care a auzit ceea ce a descris mai târziu ca fiind zgomotul cu ecou al unor niște pași grei pe coridor.
Atunci, convinsă că se întâmplase ceva rău, a ieșit pe coridor – și a văzut că ușa acelui apartament era deschisă acum. Îngrijorată de-a binelea, sora Anna-Lina a privit cu prudență dincolo de ușă. Descoperind acele imagini a înlemnit de groază. Corpul Mezei Romero zăcea prăbușit la podea, însă ceea ce vârstnica călugăriță a putut vedea în camera de zi a fost și mai oribil. Colonelul Estermann zăcea și el pe podea în timp ce sângelele îi curgea încă din masivele răni provocate de gloanțe, în cap. Lângă el atârna de cablul său un receptor de telefon – să fi încercat oare să dea un telefon pentru a cere ajutorul atunci când a fost împușcat?
Câțiva metri mai încolo zăcea trupul caporalului lăncier, Cedric Tornay, un membru în vârstă de 23 de ani al Gărzii Elvețiene. El fusese, de asemenea, împușcat în cap și mirosul de cordită plutea încă prin cameră.
Când și-a revenit din șoc, sora Anna-Lina s-au grăbit să ceară ajutor. A doua zi, în ciuda unei tentative a Vaticanului de a bloca știrea, ziarele italiene și mass-media prezentau tragedia cu titluri cum ar fi ”Masacru în Garda Elvețiană” și ”Trei cadavre și un pistol la Vatican”. Versiunile reporterilor cu privire la tragedie au variat de la “un act de nebunie” din partea lui Cedric Tornay la o aventură a tânărului soldat cu soția colonelului care, s-ar fi  încheiat violent în acea seară târziu; apoi la Vatican s-a întrunit o conferință pentru a arăta punctul de vedere oficial cu privire la ceea ce s-a întâmplat în apartamentul colonelului.
Ofițerul de presă, Joaquin Navarro-Valls, a declarat la conferință că: “Nu este nici un mister. Tornay le-a împușcat pe cele două victime într-un act de nebunie și apoi s-a sinucis.” El a spus că Tornay nutrea un resentiment tot mai mare deoarece fuse omis de la o promovare și că fusese recent mustrat de către colonelul Estermann întrucât, își petrecea nopțile în afara cazărmii, fără permisiune.
La conferința de presă s-a aflat că Garda Elvețiană nu și-a pierdut numai ofițerul comandant, dar, de asemenea, un erou – în 1981, colonelul l-a protejat pe Papa cu corpul său, atunci când un om înarmat turc a încercat să-l asasineze pe Pontif în Piața Sfântul Petru. S-a relevat de asemenea și faptul că, la scurt timp înainte de moartea sa, Tornay a scris o scrisoare către familia sa și că i-a dat-o unui prieten din cazarmă dar că acea scrisoare nu avea să fie făcută publică fără acordul familiei. Din punctul de vedere al Vaticanului, problema se considera de-acum a fi închisă – dar mass-media bănuia altceva. O săptămână mai târziu, un ziar german a publicat o revendicare prin din care reieșea că, colonelul Estermann fusese un spion est-german și că a fost ucis de un om care-l ura, pentru că fusese trădat de Estermann.
Povestea, publicată în întreaga lume, a fost respinsă imediat de către Vatican ca fiind “o fabricație complet și cu totul neadevărată.” Dar, familia lui Tornay, din Elveția, a intrat în scenă. Ei sunt convinși că Tornay a fost ucis și că revolverul care a fost găsit așezat lângă mâna cadavrului său, nu este arma care a luat cele trei vieți. Dar mai ales, ”cum s-ar putea sinucide cineva prin împușcare în ceafă?”
În februarie 1999, la zece luni de la acele crime, o anchetă oficial a Vaticanului a constatat că lăncierul caporal Tornay, l-a împușcat pe colonelul Estermann și pe soția sa, într-un moment de deranjare mintală. Declarația suna așa: “În ceea ce privește poziția Vaticanului, cazul este considerat de-acum închis.” Dar nu toată lumea a fost de acord. La cinci zile după raportul Vaticanului, mama lui Cedric Tornay, Muguette Baudat, a spus prietenilor că ea crede că fiul ei a fost ucis deoarece el instrumenta viața dublă, de spion, a  colonelului Estermann.
Ea a pretins că acest lucru i-a fost spus de către un preot pe nume Yvon Bertorello care avea dovezi că fiul ei și Estermanns au tot fost uciși de un criminal angajat. Ea a stabilit o întâlnire cu părintele Bertorello pentru a afla mai multe, dar acesta nu a mai venit la întâlnire. Când ea a contactat Vaticanul i s-a spus că, părintele Bertorello a fost mutat în Turcia. Mai târziu i s-a spus că el nu era un preot, ci doar un agent în organizația de securitate a Vaticanului. Potrivit afirmațiilor lui Muguette Baudat, Bertorello ar fi primit amenințări cu moartea după ce a vorbit cu ea – de la oamenii care implicați în cele trei crime.
După aceea, Muguette Baudat a angajat o echipa de avocati de top, printre care Jacques Verges, cel care l-a apărat pe teroristul Carlos Șacalul precum și pe criminal de război gestapovist, Klaus Barbie, pentru a efectua o nouă anchetă în ceea ci prevște moartea fiului ei.
În aprilie 2002, avocatul Jacques Verges a ținut o conferință de presă senzațională la Paris, în care el a anunțat că “Cedric Tornay nu este un criminal și că el este victima unei crime.”
El a declarat jurnaliștilor că gloanțele găsite în trupurile celor trei victime nu a fost trase din arma lui Tornay. Acestea erau de calibru 7mm în timp ce arma soldatului folosea gloanțe de 9.41 mm. Iar dacă Tornay s-ar fi sinucis, deoarece reculul armei sale era foarte puternic, era imposibil ca acea armă să rămână în strânsoarea mâini sale, așa cum a fost găsit la podea – reculul l-ar fi aruncat la câțiva metri distanță. “Acest lucru indică de asemenea că o altă armă a fost folosită pentru a le ucide pe cele trei victime”, a spus avocatul Verges. De asemenea, el a susținut că experții grafologi cred că ultima scrisoare1) trimisă de  Tornay mamei lui este un fals  – scris de cineva a cărui limbă maternă era italiana.
El a declarat: “Cedric Tornay este, fără îndoială nevinovat. Cerem ca Vaticanul să redeschidă ancheta.” Avocatul și-a manifestat dorința ca, de asemenea, autoritățile să-l interogheze pe Yvon Bertorello. “El spune că a are dovada scrisă că Tornay a fost ucis. Dacă a jucat un rol în această tragedie, noi nu știm -… Dar el ascunde cu siguranță ceva.” Apoi el a încheiat: “De ce au fost comise aceste crime? Un lucru știm sigur, că Estermann a fost un agent de spionaj care a avut dușmani puternici și nemiloși. Va fi mult de muncit pentru a aflarea adevărului în acest caz.”
Astăzi, vânătoarea lui Muguette Baudat pentru aflarea adevărului merge mai departe. “Știu că fiul meu nu a fost un criminal”, spune ea. “Eu voi continua lupta până când nu voi convinge pe toată lumea – inclusiv Vaticanul – că am dreptate.” (Times of Oman, 2 mai 2013, Willard Roper/Tony James Features)
Note
1) Mai multe inadvertențe și alte elemente expuse, la adresa de mai jos:
 http://enigmeshistoire.e-monsite.com/pages/page.html

– Felul în care este semnată scrisoarea nu ar fi cel specific lui Cedric.
– Sedilele, sunt diferite.
– Numele destinatarului, mama sa, este incorect (Chamarel în loc de Baudat).
– Apoi contorizarea din scrisoare privind anii petrecuți în Garda Elvețiană ar fi una incorectă.
– În ceea ce privește mărturia gărzii Guggelmann, cel care spune că ar fi primit scrisoarea de la Cedric și pe care i-ar fi înmânat-o mamei acestuia, ar fi o mărturie falsă – principalul motiv: scrisoarea se află la Vatican!
– Un element straniu, ulterior anchetei, a fost și acela prin care un anume preot Trauffer, secretarul general al episcopilor elvețieni, i-ar fi recomandat mamei lui Cedric, incinerarea cadavrului spre a evita problemele legate de aducerea trupului presupusului criminal în Elveția. Ulterior, în 2004, la o conferință televizată, a negat că i-ar fi propus mamei acestuia așa ceva! Numai că au existat mai mulți martori atunci când el i-a recomandat acest lucru lui Muguette Baudat, în 1998!

Cu toate aceste inadvertențe, Vaticanul a continuat să insiste că Cedric Tornay este ucigașul – și că explicația ar fi că se droga și că avea un chist la creier! 

 http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/04/vanatoarea-pentru-aflarea-adevarului.html

Posted in Păgânismul catolic. | Tagged | Leave a comment

Eu sunt Kenya!

”… în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.” (Iuda 1:18)
”Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.” (Luca 21:17)
”Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” (Matei 24:9)
       

Cretinismul are tangențe cu creștinismul?

La originea sa, cuvântul cretin provine din francoprovensalul, crétin. Cuvântul crétin apare consemnat pentru prima dată în iulie 1750, în jurnalul de călătorie al marchizului de Maugiron, un membru al academiei regale franceze (Voyage en Suisse. 1750. Lettre et mélange de dissertation Ecritte à la Societé Royalle de Lyon par le Marquis de Maugiron).

Așadar acest cuvânt a fost întâlnit în Elveția romandă care pe atunci includea și Savoia. Și totuși, de unde paronimia aceasta ciudată între crétin și chrétien (creștin, în limba franceză)?  
Conform site-ului de wikipedia etimologia cuvântului, crétin, e una ”controversată”. După cum am explicat deja mai sus, crétin este echivalentul francoprovensal al cuvântului creștin. Inițial un cuvânt de compasiune, el a  devenit peiorativ!
Și de ce ar fi putut deveni peiorativ acest cuvânt? Dacă ținem cont de contextul istoric, explicația devine una la îndemână: eroziunea puterii suverane în Europa a bisericii catolice și ridicarea unei puteri seculare, drăcești, constituită din tot felul de ordine masonice și alte societăți ezoterice! Evident că, înființarea la 1 mai 1776 a ordinului Illuminati, de către Weishaupt, nu a fost un act brusc, inexplicabil, de moment, ci fermentul acestei apariții dăinuia deja în societatea occidentală europeană, el fiind întreținut de acele filozofii arcane a căror expresie nu este altceva decât revolta omului față de Dumnezeul creștin.
Voltaire, în aceiași ani în care marchizul de Maugiron scria jurnalul său de călătorie prin Elveția, rostea celebrele cuvinte: ”ecrasons l’infame!”. Voltaire viza toate bisericile creștine ale vremii sale! Pentru el, creștinismul era “o fantomă urâtă”, “un monstru abominabil”, “o hidră abominabilă urât mirositoare și ucigașă.”
Așa că de ce să ne mirăm noi atunci de conotația peiorativă pe care a căpătat-o provensalul, crétin? Ura cloclotitoare împotriva creștinismului catolic (un anticreștinism de fapt) este primul element care trebuie luat în considerație pentru asimilarea forțată a cuvântului creștin cu boala!
De la aceeași pagină de wiki, mai putem citi că: ”cretinul ar fi fost un locuitor al munților, iar cretinismul se datora lipsei de minerale din alimentația lui, printre care iodul!”
Și uite așa creștinul, văzut ca o boală de masonii timpului de ieri și de azi, a devenit cretinism! Iar popoarele din Europa nu s-au dat înapoi de la adoptarea ”cretinului”… așa că îl găsim și la ruși, și la români, și la italieni, și la polonezi șamd…
Așadar, iată care este misterul cretinismului! Ce păcat, nu-i așa? Aceasta este expresia cea mai autentică a urii satanice împotriva lui Hristos și a jertfei sale mântuitoare la cruce! Mult mai târziu, elvețianul Carl Jung avea să-și manifeste ura față de credința creștină pe care o va numi la rândul lui o boală care poate fi vindecată doar prin experiența mistică!
În ultima vreme însă, din păcate, manifestările Europei așa-zise creștine țin de domeniul patologicului, la propriu! Este vorba despre această nouă Europă condusă de masonerie și de alte interese oculte! În contextul subiectului de față, mi se pare extrem de nimerit să numesc Europa creată după chipul și asemănarea ideologiei masoneriei, ca fiind de fapt Europa Cretină (Europa Masoneriei)!
Europa Masoneriei (Europa Cretină)!
Pentru a ilustra boala/cretinismul acestei Europe, voi oferi doar două exemple:
1. Cu ceva vreme în urmă, niște ”gazetari” francezi cu sufletele cangrenate de vulgaritate și batjocură, au publicat o imagine ca cea de mai jos:
După uciderea lor, însoțită și de alte omoruri ale unor nevinovați, în Paris, Europa Cretină i-a jelit pe acei pornografi! Lacrimile curgeau șiroaie! Pe buzele tuturora erau cuvintele, ”Je suis Charlie”. Nu spun că am fost de acord cu aceste omoruri, ci doar că acei nebuni și-au făcut-o cu mâna lor! Iar nebunia, de unde și până unde să fie ea încoronată, decât altundeva în Europa Cretină a Masoneriei sau Europa Masoneriei Cretine?
2. ”Vineri, 3 aprilie 2015, la Universitatea din Garissa, Kenya, 148 de tineri au fost executați pentru că nu au mințit când li s-a pus o întrebare simplă.
Atacatorii au intrat, au întrebat care e musulman și care e creștin și s-au pus pe ucis. Așa de simplu. Pare un caz asemănător cu cel de la Paris, nu?
Și totuși, nu e chiar așa. Aici n-au fost scrisori de amenințare, nu au fost avertismente anterioare, nimic. Tinerii aceștia nu au știut ce și cum au greșit, nu au avut timp să-și ia măsuri de protecție, nu umblau cu polițiștii după ei.  Veniseră să învețe carte. Și ce dacă?
 
Au trecut trei zile de atunci și facebook-ul nu a fost inundat de mesaje „Eu sunt Kenya” sau Doamne-ferește! „Eu sunt creștin”. Televiziunea Română nu a făcut „speciale” în care să se dezbată tragedia, nici măcar de un amărăt de hashtag nu au avut parte tinerii aceia. 
 Moartea lor a fost trecută la capitolul „și altele”. Ba chiar cred că i-a stânjenit pe mai-marii redacțiilor din presa de limbă română. Ce s-a întâmplat , se întrebau ei, credeam că aștia – creștinii – doar ucid, fac pogroame, cruciade, pupă moaște, nu sunt și victime. Ce facem? Așteptăm să vedem ce fac țările democratice, presa liberă, vine și răspunsul. Iar de-acolo a venit doar tăcere. O tăcere vinovată.” 

Sursa ptr. textul de la pct. 2 : 
Pentru Charlie Hebdo s-a facut mare tamtam , unde e presa acum???… Eu sunt Kenya. Și București 1944. Și nu tac 
Eu sunt Kenya!
Mai sunt și alți creștini, Kenya?
Rog cititorii să mă ierte pentru obscenitatea blasfemiatoare,  a celor de la Charlie,  pe care am redat-o pe blogul meu! Am făcut-o pentru a evidenția o antiteză, dar și că prostituția minții este noua valoare occidentală și globală care s-a proțăpit la putere! 
Posted in avertizari | Tagged | Leave a comment

Împlinirea Legii lui Dumnezeu printr-o poruncă nouă: iubirea sacrificală.

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Există astăzi, așa cum se știe, o mulțime de denominațiuni creștine, între ele distingându-se, de departe, cea mai apostată și mai vrăjmașă Cuvântului scris al Scripturii, Biserica Catolică, cea care-și arogă cu obrăznicie autoritatea și ”maternitatea” asupra celorlalte. Biserica catolică își arogă administrarea relației cu Isus Hristos, pentru orice creștin: acel Isus Hristos pe care ea l-a prigonit de secole, l-a ars pe rug, l-a torturat în beciurile Inchiziției, l-a sugrumat, l-a scuipat… O biserică a cărei împărăție este din lumea aceasta și care, într-un mod asemănător lui Iuda Iscarioteanul, caută cu orice preț, grație puterii sale drăcești, să impună civilizației creștine un hristos zugrăvit după chipul și asemănarea tainei fărădelegii, un hristos mincinos!

Astăzi, mai toți liderii bisericilor protestante și neoprotestante dar și ai celei răsăritene, ortodoxe, se pleacă înaintea autorității papale, fără vreo deosebire, într-un ”efort” coordonat întru ”unirea în iubire”, și mai ales în dogmă, cerută de ”biserica mamă”, aceea catolică: ”Credința [catolică] nu este negociabilă!” (Glaube ist nicht verhandelbar) le-a spus papa Benedict XVI protestanților germani în 2011 și a continuat cerându-le accelerarea procesului ecumenismului…

Astăzi, aproape nimeni nu mai vede lucrarea fărădelegii în persoana ”iubitoare” de pace a papei de la Roma, mai nimeni, iar mulți dintre puținii care o fac, uneori, par a fi uitat de dragostea creștină și de mesajul central al Evangheliei, trăirea și umblarea cu Isus Hristos ca Domn, preferând să vorbească despre zile și despre profeții și despre mâncări sau băuturi cu un zel care îmi aduce aminte de tristul personaj biblic, Barabas!

”Pace”, un cuvânt pe buzele tuturor, un cuvânt care atârnă ca un pașaport pentru ”libertate” sau închisoare, în lumea aceasta. Însă cine sunt acești oameni care vorbesc despre pace? Apostolul Pavel într-una dintre epistolele sale către creștinii tesaloniceni, spunea: ”Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.” (1 Tesaloniceni 5:3)

Cine sunt aceia care vorbesc despre pace când prețul acestei păci omenești este sugrumarea mesajului Evangheliei lui Hristos? Ei sunt doar niște prooroci mincinoși, care vorbesc din închipuirile lor, și pe care Domnul Hristos nu-i cunoaște, ei sunt fiii fărădelegii și ai pierzării: ”Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.” (Ieremia 9:8)

Cursa, numită ecumenism, pe care Vaticanul a întins-o tuturor liderilor celorlalte denominațiuni creștine, pastorilor acestora, este una a minciunii și a înrobirii sufletului omenesc pentru a cărui răscumpărare, Isus a plătit prețul suprem, da, Păstorul cel Bun, Păstorul Isus Hristos, cel care și-a dat viața pentru întreaga umanitate!

Biblia vorbește despre o mare diferență, vizibilă pentru oricine, între Păstorul Hristos și ceilalți ”păstori”, iat-o: ”Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.” (Ioan 10:11-13)

Există așadar și ”păstori”/plătiți, și care când vine lupul ei lasă oile și fug! Cum arată oare astăzi turma lui Hristos? Ea este prădată de bande de tâlhari, mai mari sau mici, dar fiecare dintre aceștia sărutând mâna hoțului cel mare, Papa, cel care în tot decursul istoriei organizației din care face parte, nu a făcut ” … decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească.”

Despre ”păstorii” care fug voi vorbi astăzi, despre aceștia. Ei fug pentru că nu cunosc Cuvântul Scripturii, și necunoscându-l de aceea nu pot sta în fața celui care vine să prade! Ei fug pentru că lor le lipsește sabia Cuvântului, cea care desparte întunericul de lumină! Din cauza nepriceperii lor, turmele se smintesc, din cauza neștiinței lor și a idolilor lor, a tradițiilor lor omenești, pe care ei le pun, cu îndrăzneală, deasupra Scripturii, socotindu-le mai vrednice de crezare și de ascultare! Însă Păstorul cel Bun, ce a spus El?

”Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)

Dar mai crede astăzi cineva în Evanghelie, așa cum Domnul Hristos ne-a chemat să o facem? Ce să înțeleagă aceia care, de pe margine, asistă la ciorovăiala fără sfârșit între dogme și crezuri? Iată de ce mulți dintre oameni aleg să umble pe alte căi, care li se par mai lipsite de echivoc… Iar atunci când mesajul este unul clar, atunci purtarea ”păstorilor”/plătiților este aceea care atrage un nemeritat oprobiu asupra Evangheliei și al Scripturii în general. Cuvântul Domnului este însă unul care cheamă la o relație personală cu Hristos și nicidecum o alta, în care relația cu El este administrată de oameni, de lideri vremelnici, de învățători, de dogme, de tradiții sau obiceiuri: ”    Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)

Avem Scriptura, avem Evanghelia, și prin urmare nu avem nevoie de nimeni care să ne învețe altceva decât ce ”este scris!” Adevărații creștini trebuie să facă un singur lucru, să stăruie în rugăciune căci așa cum Biblia spune, ”Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” (Matei 7:7)

Nicăieri nu scrie în Biblie, ”crede și nu cerceta!”, nicăieri, un astfel de mesaj nefiind altceva decât o evanghelie mincinoasă! Calea pe care trebuie să umble creștinul își are ghid doar în Scriptură, fiindcă așa spune Hristos, Cel care nicio clipă nu a vorbit excatedra – ca antihristul de la Vatican – și care a accentuat, adesea, învățăturile Sale cu celebrele cuvinte, ”Căci este scris!”… Însă și Satana, atunci când a încercat să-l ispitească pe Mântuitor, a apelat la rându-i la aceste cuvinte, ”este scris!”…

Există însă o deosebire fundamentală între felul Lui Hristos și acela al Satanei de a apela la aceste cuvinte, la autoritatea Scripturii:

  1. Domnul Hristos a declarat: ” Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17)
  2. Despre Satana în schimb, Biblia ne spune că: „ El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44). Satana, în încercarea de a duce la îndeplinire revolta sa față de Dumnezeul Creației, apelează uneori și la Scriptură, însă felul lui este acela de a răstălmăci lucrurile, cuvintele, înțelesurile!

”Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.  Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.” (Matei 7:13-15); ce poate fi mai lămurit decât atât?

Prin urmare, discordia între bisericile lumii de azi se datorează în bună parte unor interese străine de voia Lui Dumnezeu, interese care susțin și sunt susținute de toate acele învățături potrivnice Scripturii! Iar de aici decurg dezbinări și sensibilități, însoțite de nesfânta pretenție ”noi suntem biserica adevărată!”, toate acestea, din păcate, ajungând să slujească implacabil celei mai vrăjmașe organizații anticreștine a lumii, din ultimele două milenii, biserica catolică.

Una dintre cele mai sensibile chestiuni, dar nu singura și nici pe departe cea mai gravă, din sânul denominațiunilor creștine de astăzi este aceea a zilei de odihnă. După cum se știe, majoritatea acestora țin și cinstesc ca zi de odihnă, Duminica! Sunt unii care ”respectă”  Cuvântul Scripturii în această privință,  anume adventiștii  de ziua a șaptea! Dar la ei  a dispărut elementul central al mesajului Evangheliei, Hristos – sau dacă nu a dispărut, el este vădit umbrit de Sabat și de fondatoarea (sic!) bisericii ”rămășiței” Ellen White, alături cu condiționările ei obținute prin viziuni: nu mâncați carne și nici pește, nu beți cafea dacă vreți să fiți mântuiți! Beți lapte și mâncați cereale! Vin ba, must da! șamd…
Apoi, dacă în Biserica Ortodoxă  din țara noastră  avem un mesaj zilnic, completat de armii întregi de sfinți și de închinarea antibiblică adusă acestora, atunci în Biserica (?) Adventistă de Ziua a Șaptea  avem un mesaj în care cuvântul Sabat se aude de zeci de ori, de sute de ori, uneori de mii de ori mai adesea decât numele Domnului, Hristos!

De ce spun că această chestiune a zilei de odihnă este una delicată? Am constatat acest lucru destul de des, fie că am vorbit cu un ortodox, fie că am vorbit cu un baptist sau fie că am vorbit cu un penticostal! Ba, aș putea spune că mi-ar fi imposibil să fac o clasificare a violenței reacției unora dintre cei aparținând denominațiunilor menționate, atunci când, timid, am adus în discuție porunca cu privire la ziua de odihnă: ochi ieșiți din orbite, strigăte de mânie, reacții viscerale și categorice, patimi, roșeață în obraji!
Nu cred că dacă cineva ar fi exprimat o credință atee sau orientală ar fi fost întâmpinat cu o așa opoziție înverșunată de unii creștini ca cei de mai sus! Duminica, ca zi de odihnă sau de sărbătoare, este un domeniu de discuție tabu pentru marea majoritate a cultelor creștine! Dacă Biserica Ortodoxă nu trebuie să mire, având în vedere rudenia sa cu Biserica Catolică, având aceeași rădăcină, drept pentru care nu voi comenta acest lucru, ceea ce miră sau trebuie să mire este poziția protestantă sau neoprotestantă care, încearcă să justifice biblic schimbarea zilei de odihnă din ce-a de-a șaptea zi a săptămânii, în prima zi a săptămânii! Înverșunarea unora sau a altora, de a susține o învățătură nescripturistică, precum și maniera în care se încearcă acest lucru  m-au determinat să expun această chestiune, oricât de delicată ar fi ea și oricât de deranjant ar suna, numai și numai în lumina Scripturii.

Prin urmare, nu voi enumera și detalia aici susținerile caraghioase și false ale unor teologi protestanți sau neoprotestanți, ba întărite uneori și de ”dovezi” indirecte provenind din scrierile apocrife,  fiindcă este treaba lor cum răstălmăcesc Evanghelia lui Hristos, după cum la fel de adevărat este și faptul că vor da socoteală pentru aceasta în Ziua Judecății.

Deocamdată, haide să vedem din a cui autoritate s-a transferat ținerea Sabatului ca zi de odihnă în ținerea duminicii:

”Autoritatea bisericii nu poate fi legată de autoritatea Scripturii, pentru că, Biserica a schimbat Sabatul în duminică, nu prin porunca lui Hristos, ci prin propria sa autoritate.” (Canon și Tradiție, p. 263)

“Papa are o mare putere și autoritate prin care el poate modifica, explica, sau interpreta chiar și legile divine … Papa poate modifica legea divină, deoarece puterea lui nu este omenească, ci dumnezeiască, deoarece el acționează ca locțiitor al lui Dumnezeu pe pământ.” (Lucius Ferrari, Prompta Ribliotheca, “Papa”, art. 2,)

“Biserica Catolică… în virtutea misiunii sale divine a schimbat ziua de sâmbătă în duminică.” (Catolic Mirror 23 septembrie 1983, Cardinal Gibbons)

“Papa are puterea de a schimba vremurile, de a abroga legi, și de a renunța la toate lucrurile, chiar și preceptele lui Hristos. … Papa are autoritatea și de multe ori o exercită, de a renunța la poruncile lui Hristos.”  (The Pope can modify divine law; Ferraris’ Ecclesiastical Dictionary.)

“Duminica … Acesta este doar legea Bisericii Catolice …” (American Sentinel, iunie 1893)

“Duminica este pecetea sau autoritatea noastră… Biserica este deasupra Bibliei, iar acest transfer al Sabatului este o dovadă a acestui fapt” (Catolic Rrecord of Londra, Ontario septembrie 1,1923.)

“Desigur, Biserica Catolică își arogă faptul că, schimbarea (Sabatul de Sâmbătă în duminică) a fost fapta ei … Și acest fapt este un semn al autorității sale ecleziastice în problemele religioase.” (H.F. Thomas, cancelar al Cardinalului Gibbons. 11 noiembrie 1895)
Să ne aducem însă aminte ce spunea proorocul Daniel despre o putere religioasă care se va încumeta și va schimba ”vremile și legea”. (Daniel 7:25)

Biserica Catolică, în catehismul său oficial, a schimbat porunca întîi şi a eliminat complet cea de-a doua poruncă, referitoare la închinarea la idoli! Iar aceste prime două porunci sunt mai mari decât porunca a 4 a! Chiar dacă niște mincinoși îndrăciți (Ellen White și compania) au găsit cu cale să spună că, ”Sabatul este sigiliul Lui Dumnezeu!”

Apoi, pentru a-i ieși numărul de zece porunci, biserica catolică a despărţit pur şi simplu ultima poruncă în două porunci pentru a rezolva lipsa unei porunci. Aşa că ultima poruncă (Exodul 20:17 “Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.”) a fost schimbată în două porunci: una împotriva poftei pentru bunurile aproapelui şi una împotriva poftei pentru nevasta aproapelui.
Dar să rămânem în cadrul poruncii a 4 a!
Dies Domini.

Papa Ioan Paul al II -lea recunoaște în scrisoarea sa pastorală, ”Dies Domini”, din mai 1998, că Sabatul este ziua originară de odihnă a lui Dumnezeu, dar spune el, aproape cu rușine, că ”Creștinii, vor proclama eliberarea câștigată prin sângele lui Hristos, deoarece au simțit că au autoritatea de a transfera seminificația Sabatului, zilei Înălțării.”

Papa a recunoscut că ținerea Duminicii este o tradiție și nu o poruncă biblică!!!

Dar să vedem până unde merge fiara cu îndrăzneala: în a doua sa scrisoare pastorală, ”Ad tuendam Fidem”, publicată în 28 mai 1998, el spune că oricine nu este credincios principiilor catolice va fi ”pedepsit ca un eretic.”

Altfel spus, Papa, cel care susține că ecumenismul este de fapt un proces de revenire a celorlalte biserici la biserica mamă, catolică, a cărei ”credință nu este negociabilă” afirmă la vedere un fapt: Duminica este semnul autorității și puterii sale ecleziastice! Și ca dovadă că acest lucru este adevărat, stă mărturie realitatea că, toate denominațiunile creștine, inclusiv Biserica Ortodoxă, chiar dacă încă mândră, se supun docile autorității sale — expresia acestei docilități și supuneri fiind participarea lor la procesul mondial ecumenic de ”unire în Hristos!”. Care Hristos? Evident că un hristos al unei evanghelii mincinoase!

Revenind la zbaterea deșartă și neputincioasă a cultelor neoprotestante de a susține biblic modificarea zilei de Sabat în Duminică, trebuie spus că ea se bazează pe patru piloni [argumente], ștampilați de Satana cu cuvintele ”este scris!”. Care sunt acești falși piloni?
Haideți să vedem:
Primul argument ”biblic”:

”Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire … la o zi de Sabat” (Coloseni 16:16) Așadar, cum ar spune teologii Noii Ere a păcii și a iubirii, ”Vedeți? Putem face ce poftim! Să nu ne pese așadar de ce cred ceilalți! Avem deplină slobozenie în Hristos! Nu mai suntem sub lege!”

Oare ce voia să spună aici aspostolul Pavel? Ia gândiți-vă, cine a mai fost judecat, înaintea primilor creștini, pentru felul de a acționa într-o zi de Sabat?

În Luca 14:1-6, este relatat faptul că după ce Domnul Isus l-a vindecat pe un bolnav de dropică într-o zi de Sabat, și fiind judecat de iudei, El i-a întrebat: ”Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”

Așadar, Hristos i-a mustrat cu blândețe pe aceia care, orbiți și lipsiți de slava lui Dumnezeu, robi ai firii și minții lor păcătoase, interpretau Sabatul de o manieră absurdă, apăsătoare, lipsită de dragoste și chiar tiranică! Cu siguranță că o astfel de ținere a unei zile de Sabat, nu avea nici măcar un singur atribut de voie bună și de sărbătoare! Iată de ce, cred eu, acei „creștini” care pretind a ține Sabatul, trebuie să bage de seamă dacă nu cumva, au făcut din el o instituție similară cu aceea a Inchiziției lui Torquemada!

În repetate rânduri, Isus Hristos le-a spus ucenicilor Săi așa: ” Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17)

Hristos a trebuit să vină și să împlinească personal Legea, întrucât omul s-a dovedit neputincios până și în înțelegerea poruncilor Scripturii! Hristos a venit să împlinească, să ne arate cum trebuie înțeleasă și respectată Legea. El nu a venit să strice: sunt cuvintele Sale! Ce înseamnă asta atunci?
Al doilea argument „biblic”:

”Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.” (Romani 14:5)

Prin urmare, pe mulți i-am auzit interpretând așa: ”Vezi, oricare zi, dacă vreau, pot să o țin! Joia sau Miercurea, sau Marțea! Este scris!”

Dar o astfel de interpretare nu este decât o dovadă de nebunie, pentru că ei citesc fără a înțelege: acesta este motivul pentru care există atâta neînțelegere între confesiunile creștine, citirea scoasă din context!

Oare ce a vrut să spună Pavel în versetul de mai sus? Care era contextul? Îngăduința creștinească! Epistola lui Pavel către Romani este, printre altele, și un îndrumar de trăire creștină și de relaționare cu creștinii evrei care, încă legați de obicieurile lumești de a ține poruncile, fără dragoste, găseau pricină de poticnire în felul în care aceia dintre neamuri se raportau la Sabat, după modelul lui Hristos, model despre care am văzut că a fost judecat adesea de farisei: ba că Isus vindeca în zile de Sabat, ba că ucenicii săi flâmânzi culeseseră spice dintr-un lan de grâu într-o zi de Sabat etc…

”Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.”  1 Timotei 1:5

Pavel nu dă dezlegare la interpretarea după bunul plac, al creștinilor, asupra zilei de odihnă ci dimpotrivă, el insistă asupra dragostei și a îngăduinței, căci: ”Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.” (Romani 13:10)

Dragostea nu înseamnă habotnicie, tiranie, asprime! Dar Dragostea nu este nici călcarea Legii ci împlinirea ei! Nimic dificil de înțeles.
Al treilea argument ”biblic”:

Care pe lângă cele două ”argumente” biblice de mai sus, se vrea unul forte și sună cam așa: ”Fraților, dar Sabatul a fost dat pentru evrei! și, oare nu spune Biblia așa”: ”Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” (Matei 12:8) — ”iată deci dezlegarea noastră! … avem o dispensă de la Domnul! …Aleluia!”

Nimic mai fals, fiindcă, așa cum spune Scriptura (Geneza 1:27),  Dumnezeu Tatăl – care, în ziua a șasea, i-a creat pe Adam și pe Eva, părinții întregului neam omenesc,  și nu doar ai aceluia evreiesc(!!!) – în ziua a șaptea, s-a odihnit de toată lucrarea Lui!(Geneza 2:2);  La versetul următor  Biblia spune că, ”Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”(Geneza 2:3)

Așadar Dumnezeu a binecuvântat această zi  și a sfințit-o! Iar Mântuitorul, El a fost acela care i-a învățat pe oameni că, ținerea Sabatului nu înseamnă nimic fără dragoste, fără fapte bune, fără milostenie! Așa a împlinit El ținerea Sabatului, așa le-a arătat el fariseilor că felul lor de ținere a Sabatului era o scârbă înaintea Domnului. Dar nu altă zi! Fiindcă altă zi, așa cum am văzut poartă pecetea unei alte autorități, vrăjmașe lui Hristos! [La acest al treilea argument se cuvine o remarcă — dacă cei mai mulți, răstălmăcind Legea, desființează Sabatul biblic ”în numele” Domnului Hristos – vezi  majoritatea creștinilor tradiționaliști sau neoprotestanți -, mai sunt însă și alții, mai puțini ce-i drept, dar care desființează dragostea, și prin urmare pe Hristos, în numele Sabatului biblic. Ce nebunie, nu-i așa? Decât să mă încadrez în această ultimă categorie, mai bine în prima!]
Al patrulea argument ”biblic”:

Este unul semantic: ”Ziua Domnului!” Acesta este însă un fel de argument circular, întrucât conține ”demonstrația” chiar în ”ipoteză” [Domnul — Duminica], dacă se poate spune așa! Vin unii și fac trimitere la Apocalipsa 1:10, unde apostolul Ioan scrie așa: ”În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, ” Oare apostolul Ioan vorbea despre ziua întâi a săptămânii? Oferă Biblia vreo referire precisă cu privire la expresia, ”Ziua Domnului?”. Da! În 2 Petru 3:10, 1 Tesaloniceni 5:2, 2 Tesaloniceni 2:2, 1 Corinteni 5:5, 1 Corinteni 1:8, Faptele Apostolilor 2:20, ”Ziua Domnului” desemnează Ziua Judecății, Ziua Venirii Lui Hristos pentru a judeca lumea! Orice astfel de argument așa-zis ”semantic” nu se bazează decât pe niște false analogii! Iar dacă ținem cont și de contextul viziunii apostolului Ioan, revelată în cartea Apocalipsa, acesta are ca mesaj final Ziua Judecății sau Ziua venirii Domnului! Se poate spune prin urmare că Ioan asista chiar, fiindcă de fapt asta s-a și întâmplat, la Ziua venirii Domnului! Cu siguranță că da! Nu este vorba nici de ziua întâi dar nici de o zi de sabat. Biblia ne oferă rezolvarea acestei chestiuni, iată cum: ”Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela [Ioan] nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” (Ioan 2:23) Și da, apostolul Ioan a trăit să vadă Ziua venirii Domnului, însă numai în duhul!

Este adevărat însă că, creștinii au slobozenie în Hristos, dar slobozenia aceasta nu trebuie răstălmăcită în felul Satanei, ca atunci când l-a ispitit pe Hristos să i se închine și a folosit, la rându-i cuvintele ”Este scris!”  Slobozenia aceasta este dragostea și nu schimnicia.
Este adevărat că adevărata biserica creștină  este Israelul spiritual. Dar haidem să vedem ce spune apostolul Pavel:

”Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!  Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.” (Romani 11:16-21)
Așadar care este rădăcina Israelului spiritual? Israelul vechiului legământ, poporul evreu! Și care era semnul acestui vechi legământ? ” Cele zece porunci! Și ce spune porunca a patra, cea pe care cu emfază biserica catolică recunoaște că a schimbat-o ca semn al autorității sale?

”Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” (Exod 20:8-11)

Hristos a împlinit Legea în locul omului și a primit pedeapsa pentru călcarea ei de către om! Fiindcă nu este nici măcar un om care să poată spune că a împlinit Legea: altfel, jertfa Mântuitorului nu ar mai fi avut niciun sens! Așadar oamenii sunt neputincioși în a ține Legea, indiferent de motive, neputința oamenilor rămâne certă!

Cele zece Porunci erau respectate încă de pe vremea lui Avraam, când acesta știa care sunt legile și poruncile Domnului, când acesta știa ce este rău! Prin strădania sa, de a umbla cu Dumnezeu, el a găsit trecere înaintea lui Dumnezeu! Și pentru asta, Dumnezeu l-a binecuvântat! Oare dacă uciderea nu ar fi fost un lucru de condamnat, atunci de ce Cain a fost însemnat pentru uciderea fratelui său Abel?

Oare dacă porunca întâi, ”„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”, nu ar fi fost în vigoare, încă de la Geneză, de ce a trebuit atunci  ca Dumnezeu să se supere pentru că Adam și Eva, au ales să-i dea crezarea altui dumnezeu, tatăl minciunii, Lucifer? Acela care a fost ucigaș de la început, în răzvrătirea sa imemorială față de Dumnezeu, încercând să-L detroneze pe acesta? Și cum l-ar fi putut înlătura Lucifer pe Dumnezeu, altfel decât prin ucidere?
Dacă porunca a doua, cea care interzice închinarea la idoli, nu ar fi fost în vigoare încă de la Creație, de ce s-ar mai fi supărat atunci Dumnezeu pe Adam, când, acesta a dorit să fie ”ca Dumnezeu”, arătând astfel nevoia păcătoasă de mărire, de dumnezeire, a propriei persoane – idolul omului căzut fiind chiar ego-ul său?
Dar dacă porunca a treia, ”Să nu iei numele Domnului în deșert!” nu ar fi fost în vigoare, încă de la Geneza, de ce s-ar mai fi supărat Dumnezeu pe Adam, fiindcă acesta din urmă i-a nesocotit porunca, nu l-a ascultat, și deși știa că e interzis, a făcut, cu bună știință, un lucru neplăcut înaintea Domnului, mâncând din ”pomul cunoștinței binelui și răului”?
Sau când Noe a sădit o vie, a făcut vin, din care a băut și s-a îmbătat, apoi dezgolindu-se în mijlocul cortului său, a fost văzut de fiul său, Ham? Ce a făcut Ham? Nimic! Pe când ceilalți doi fii ai lui Noe, Sem și Iafet, s-au grăbit să-l învelească, cu o manta și au dovedit astfel că l-au cinstit pe tatăl lor! Care a fost pedeapsa lui Ham, pentru că nu el nu i-a acordat respectul cuvenit tatălui său? Fiul său, Canaan, a devnit robul lui Sem! (vezi Geneza capitolul 9). Așadar, porunca a cincea, ”Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta!” nu era scrisă încă de la începuturi în sufletele fiilor lui Adam?
Dar porunca a zecea, ”Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”, nu era ea cunoscută, încă de dinainte de apariția poporului Israel? Oare când Iacov, cel care a slujit atâția ani, la socrul său Laban, și îmbogățindu-se în cele din urmă, mai mult decât acesta, nu a văzut el că ”Laban nu mai era ca înainte” (Geneza 31:2)? Nu a fugit el din ținutul lui Laban, care era cuprins de demonii lăcomiei?

Oare nu spune apostul Pavel și că ”lăcomia” este ”o închinare la idoli”? (Coloseni 3:5)
Dar când împăratul Abimelec, neștiind că Rebeca era nevasta lui Isaac, și dorind apoi să o ia de nevastă dar aflând că Rebeca, era măritată, ce i-a spus el lui Isaac: ” Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi.” (Geneza 26:10) Iată că nu încape nicio îndoială că, încă de dinainte de nașterea poporului lui Israel, cele zece porunci erau scrise de Dumnezeu în conștiințele oamenilor!

Aș putea continua cu multe exemple, fiindcă mai sunt și altele… Însă aici trebuie remarcat un aspect fundamental: că ne place sau nu, disputa asupra zilei de odihnă este o dispută între Dumnezeu și  Satana, sau între Hristos și Taina Fărădelegii, Vaticanul! Fiindcă de ce să renunțăm doar la porunca a patra? Nu ar fi  bine, mergând pe aceeași retorică a slobozeniei  în Hristos să abrogăm și porunca a șasea, ”Să nu ucizi!”? sau de ce nu, pe toate!? Căci la urma urmei, ”avem slobozenie în Hristos!” Numai că lucrurile nu stau deloc așa, dragostea lui Hristos se traduce prin împlinirea Legii și nu prin călcarea ei! Cât despre călcarea Legii, este drept  că unii o calcă tocmai atunci când spun că o împlinesc, fiindcă ei nu au dragostea, care este așa cum am văzut împlinirea Legii!
Dar oare Evanghelia lui Hristos are un mesaj confuz, greu de înțeles sau interpretabil?
Liderii diferitelor culte creștine fac trimitere adesea la Scriptură, la Evanghelie… însă fiecare în felul în care poftește — acesta este impedimentul pentru cei necredincioși, pentru atei! Oare Cel care spune, „Cine citește să înțeleagă” (Matei 24:15; Marcu 13:14) este incapabil să se facă înțeles oamenilor? Oare mesajul Bibliei trebuie să fie făcut înțeles oamenilor tocmai de către o papalitate care sfidează, ca semn al puterii sale, Cuvântul Scris — ea chiar recunoscând deschis cest lucru –?

Biblia trebuie citită și înțeleasă, fiindcă Biblia nu este avocatul niciunei tabere care strigă mai tare, fiindcă Evanghelia Lui Hristos nu este o pricină de certuri de vorbe, de aiureli și de sminteli! De aceea, unii, privitori de pe margine, la tot acest tărăboi, nu mai știu ce să creadă și renunță la unica Salvare, Hristos! Din cauza unor nebuni, a unor vieri pe care Vierul nu-i cunoaște și nu i-a cunoscut niciodată! Lor le va spune Domnul așa: ”Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.” (Luca 13:27)

Cât despre mine, parafrazându-l pe Richard Wurmbrand, pot spune că sunt printre cei mai răi dintre oameni dar că, cu toate acestea, eu trag nădejde la Mântuirea Domnului Isus Hristos. Nu oamenii sunt ținta mesajului acesta ci învățăturile mincinoase ale păstorilor/plătiților, ale acelora care fug când dau năvală lupii!

Cuvintele mele sunt totuși de prisos, fiindcă avocatul nostru, Hristos, unicul nostru mijlocitor și mediator înaintea Lui Dumnezeu, nu are nevoie de avocați printre noi! Au încercat mulți să distrugă Evanghelia, și n-au reușit! Chiar dacă unii, mai vicleni, încearcă să o compromită prin tot felul de contrafaceri, lucrul acesta nu va fi cu putință, căci este scris: ”Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14)

Și atunci, ce ne rămâne de făcut? Iată ce spune apostolul Pavel: ”Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” (Romani 10:9) Nimeni să nu se înșele cu privire la lucrarea pe care o face sau o are de făcut: ”Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8:38)

Așadar, fraților, să nu ne rușinăm de Hristos! Să-l mărturisim ca Domn! Să cercetăm Scripturile, să ne pocăim! Și tot ce este în afara Cuvântului și orice răstălmăcire, nu ne vor mai putea abate de la Cuvântul Hristos!

Domnul Isus Hristos a făcut o făgăduință celor care cred în El: ”Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31, 32)

Libertatea pe care ne-o oferă Evanghelia lui Hristos este o certitudine! Biblia însă conține și avertizări cu privire la falsele evanghelii și finalitatea unor astfel de”evanghelii” și a ”apostolilor” acestora, iată un exemplu:

”Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.

Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Epistola lui Pavel către Galateni 1:6-10)
Ce-i rămâne așadar creștinului? Să se roage, zilnic, cât poate, în numele Unicului Mijlocitor și Unicului Mântuitor, Isus Hristos! Și să vegheze, așa cum ne îndeamnă și apostolul Petru:

”Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8).

Concluzie

Acest articol este unul mai vechi pe care l-am revizuit. Spre a nu se înțelege greșit, în conformitate cu Evanghelia, afirm că cei care se bizuie pe faptele Legii pierd Harul! Dumnezeu nu îi judecă pe oamenii care mănâncă porc și care lucrează sâmbăta! Cel care a spus, ”Milă voiesc și nu jertfă” a mai spus și că, ”Credința ta te-a mântuit!”. Dincolo de orice exegeză, pe această temă, polemică sau nu, un fapt indiscutabil se desprinde:

Omul este incapabil a ține Legea! De aceea a și venit Hristos, să ne arate cât de mici suntem înaintea lui Dumnezeu și să pricepem că neascultarea din Grădina Edenului nu a dus decât la moarte! El a împlinit Legea în locul nostru și a murit pentru călcătorii ei, toți oamenii! Noi oamenii suntem neputincioși iar Tatăl nu ne cere să ne măsurăm cu puterile Lui! Tot ceea ce ne cere Tatăl este ca noi, niște copii rătăciți, să venim la el și să-l rugăm cu o inimă curată să ne ierte, să ne ajute, să ne îndrume! Când lucrează Dumnezeu în viața omului, acesta nu mai are nevoie de nicio pricepere sau sârguință!

Dar iubirea Lui Dumnezeu pentru creștini nu presupune ca aceștia să dea ascultare vrăjmașului, Satan! Căci acolo nu mai e vorba de neputință ci de trădare! Așadar, mi-am dovedit neputința și lipsa de înțelepciune, dar scăparea mea este la Domnul Sabatului, Isus Hristos! El îmi trece cu vederea nebunia, mișelia și slăbiciunile! Amin! Iartă Doamne neputințele mele și ale tuturor copiilor tăi, creștini,  pe care Tu îi păstrezi după înțelepciunea Ta printre oameni după cum ai găsit cu cale, potrivit înțelegerii lor despre Cuvântul Tău dar având cugetul lor curat și înfocat de dragoste pentru Fiul Tău, Isus Hristos și nu pentru idoli!

Îți mulțumesc Doamne că după atâția ani, m-ai luminat și pe mine, păcătosul! Căci creștinii au de urmat, înainte de orice, o poruncă mai mare și mai grea decât toate, dar și mai plăcută decât ”nu lua, nu gusta… nu lucra…”, iat-o:

”Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34,35)

Și dacă e dragoste, atunci aici este împlinirea Legii. Evanghelia Împărăției ne învață că: ”Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.”(1 Timotei 1:5)

http://avertizari.blogspot.ro/2015/04/implinirea-legii-lui-dumnezeu-printr-o.html

 

Posted in avertizari | Tagged , | Leave a comment