Evlavia și Pioșenia bisericii bimilenare a lui antihrist.

”orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.” (Matei 7:17)
Astăzi mulți oameni știu că Hitler a ucis 6 milioane de evrei în lagărele de concentrare. Dar cei mai mulți dintre aceștia nu cunosc faptul că papalitatea a torturat și ucis în mod sistematic 50 de milioane de oameni!

În timpul inchiziției spaniole și a altor campanii ”creștine” de ucideri și torturi, papii au aprobat cele mai îngrozitoare metode de tortură cunoscute vreodată de omenire.

Aceste instrumente de tortură ”creștine” erau gândite să prelungească suferințele victimelor înainte să moară, pe cât de mult posibil, pentru a le asigura acestora, în cele din urmă, iertarea păcatelor.
(Sursa imagine: http://rawvision.com/articles/norbert-h-kox)
Iată în continuare, câteva dintre aceste instrumente de tortură ”creștine”:
1. Scaunul lui Iuda (sau Leagănul)
Era un instrument de tortură folosit de inchiziția spaniolă. Italienii îl numeau ”Culla din Giuda”, germanii ”Judaswiege”; francezii numeau acest instrument de tortură, ”La veille” (veghea) deoarece contractând mușchii victimei, aceasta nici nu mai putea adormi!
Scaunul lui Iuda este un scaun de forma unei piramide deasupra căreia victima era așezată, cu anusul, vaginul sau scrotul deasupra vârfului care intra în aceste organe! Timpul care se scurgea până la decesul victimei varia, funcție de strategia folosită: atunci când de picioarele victimei erau legate greutăți, odată cu sporirea durerii era atras mai repede și decesul. Alteori, piramida era unsă cu ulei pentru ca alunecarea să fie mai profundă și durerile mai mari! La aceasta se adăuga și umilirea victimei care era dezbrăcată complet. Uneori, călăii ”creștini” trezeau victima în timpul nopții, prin tragerea ei în vârful piramidei cu ajutorul frânghiilor, făcând asta până în zorii zilei, când murea!
2. Para papală
Acesta era un dispozitiv mecanic în formă de pară care era deschis de ”creștini” în orificiul ales pentru victima torturată, după cum urmează:
– în vagin pentru femeile care făcuseră ”sex” cu Satana:
– în anus pentru homosexualii pasivi și,
– în gură pentru predicatorii eretici sau mirenii găsiți vinovați pentru practici neortodoxe.
Această pară era desfăcută treptat în orificiul în care fusese introdusă, cauzând adesea mutilări grave și ulterior moartea!

3. Cizmele
Aceste instrumente de tortură erau destinate membrelor inferioare ale victimelor, de la glezne până la geunchi. Aceste instrumente erau înșurubate în fiecare picior. Apoi, torționarul ”creștin” lovea picioarele victimei cu un baros foarte mare, până când oasele și carnea picioarelor erau complet distruse.
4. Furca ereticului
Acest instrument de tortură ”creștină” era plasat între osul pieptului și bărbia victimei, fiind fixat cu o curea de piele în jurul gâtului. Torționarii se asigurau ca furca să nu penetreze puncte vitale, pentru a prelungi agonia victimei înainte de a muri. Mâinile victimei erau legate la spate. Gulerul curelei ținea furca în poziție fixă.  De obicei, furca era pentru aceia care luaseră în ”deșert” numele Domnului sau mincinoși… De asemenea era un instrument foarte util pentru a provoca mărturisiri, deoarece uneori victima putea fi ținută zile în șir așa, fără să poată adormi: în caz contrar, furca i-ar fi zdrobit dinții sau oasele pieptului!
5. Curățarea sufletului

În multe țări catolice se credea că sufletul păcătos al unui damnat putea fi curățat prin forțarea victimei de a înghiți apă clocotită, cărbuni aprinși sau ambele deodată. Aceasta li se aplica mai cu seamă prizonierilor înainte de a fi executați pentru necredința lor.

6. Masca Infamiei

Acest instrument de tortură era gândit să umilească victima. Ea era dotată uneori cu un dispozitiv interior, introdus în gura sau în nasul victimei care o împiedica să plângă sau să țipe. Persoana era așezată pe o scenă, în timp ce diverși din jur  își băteau joc de ea.

7. Cuștile de fier suspendate

Liderii mișcării anabaptiste din Münster, Germania, au fost executați în anul 1536, iar trupurile lor moarte au fost introduse în cuști de fier agățate de turla Bisericii Sf. Lambert. Cuștile sunt expuse acolo și în ziua de azi.

Adesea, victimele, eretici sau răufăcători, după ce erau chinuiți și torturați prin alte metode, în ultima etapă a torturii erau expuși în aceste cuști, de multe ori fără haine, pentru a spori umilința victimelor!
8. Fecioara de fier

Acest instrument de tortură era conceput să nu străpungă organele vitale ale corpului, pentru ca victima să rămână în viață cât mai mult timp, aceasta fiind imbolizată în poziție verticală. Acest instrument de tortură era foarte etanș când se închidea, astfel că strigătele de agonie nu puteau fi auzite! Practic sângera până la moarte.

9.  Scaunul de tortură ”creștin”

Acest instrument de tortură era conceput de ”creștini” pentru a face vicitima să mărturisească orice. Dacă victima spunea adevărul, avea parte de o moarte rapidă, dacă nu, tortura prelungea suferința și agonia victimei.

10. Joagărul

Această metodă era folosită mai ales atunci când execuția se făcea în pripă și nu erau la îndemână instrumente mai sofisticate.

Victima era spânzurată cu capul în jos, ceea ce asigura suficient oxigen creierului pe măsură ce sângele se scurgea din corpul acesteia. Victima rămânea multă vreme în stare de conștiență și suferea foarte mult. Torționarii ”creștini” o tăiau lent, chiar pe lângă șiră…
11. Cremaliera

Victima unui astfel de instrument putea suferi o elongație cu până la 12 inchi. Toate încheieturile și srticulațiile acesteia erau dislocate. Apoi, ”chirurgii” le așezau la loc pentru ca tortura să fie repetată încă odată.  În timpul acestei torturi, se obișnuia  să se smulgă sfârcurile, nasul, urechile, limba și organele genitale ale victimei cu un clește înroșit în foc!

12. Roata

Orele care treceau până la survenirea decesului erau chinuitoare. Victima era întinsă în jurul roții, după care fiecare os din trupul ei era pisat cu un baros de fier. Agonia dura adesea ore întregi, și chiar zile, înainte ca victima să poată muri. Unii erau mai ”norocoși” să inspire suficientă milă pentru a primi o lovitură fatală în piept sau stomac cu barosul!

13. Trasul în țeapă

14. Încălțările de pedeapsă

Acești ”pantofi” erau adesea utilizați împreună cu fixarea victimei la stâlpul infamiei, care îi ținea fixe capul și încheieturile.

15. Arderea tălpilor

Picoarele victimei erau prinse într-un butuc. Apoi erau unse cu untură și ulei înainte de a fi prăjite la foc. Era folosit un vătrai pentru a controla temperatura focului, cu scopul de a o crește până la obținera unei suferințe maxime a victimei. De asemenea, ca o variație, unele victime erau obligate să poarte cizme de metal în care era turnată apă clocotită și plumb topit.

16. Smulgerea de bucăți din carnea victimei

Clerul ”creștin” era  încântat în ruperea și smulgerea cărnii. Biserica Catolică a învățat prin aceste torturi că omul putea trăi, ceva vreme, cu pielea jupuită doar până la talie. Adesea, torționarii ”creștini” le smulgeau femeilor sânii și organele genitale cu clești înroșiți în foc, la fel și bărbaților.

16.  http://see_the_truth.webs.com/inquisition.html
Bibliografie
Alan Hall, The History of the Papacy (PRC, 1998)
Alice K, Turner, The History of Hell (Robert Hale, 1995)
Brian P. Levack, The Witch-Hunt in Early Modern Europe (Longman, 1995)
George Scott, A. History of Torture (Senate, 1995)
Kenneth Humphreys, Missionaries or Murderers? The Christianising of Europe
Helen Ellerbe, The Dark Side of Christian History (Morningstar & Lark, 1995)
Advertisements
This entry was posted in avertizari and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s