Creștinism sau marianism?

” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”    (Faptele Apostolilor 4:12)

Se spune că odată, înaintea lui Alexandru cel Mare a fost adus un soldat de-al lui, pentru a fi judecat! Acesta se făcea vinovat de lucruri extrem de urâte. Împăratul l-a întrebat:

– Cum te numești?
– Alexandru, a răspuns soldatul!
– Cum te numești? l-a întrebat din nou împăratul, iar soldatul a răspuns la fel:
– Alexandru!
Atunci  împăratul, plin de mânie, l-a întrebat pentru a treia oară:
– Cum spui tu că te numești? Tu, care ești acuzat de atâtea fărădelegi, și care acum trebuie să fii condamnat! Tu te numești Alexandru?? De-acum înainte va trebui să-ți schimbi numele! Niciun om care a săvârșit faptele tale nu are voie să se numească Alexandru! Tu ai mânjit numele pe care-l port eu! (Encyclopedia of 7700 Illustrations)
Pentru cei învățați să-și astupe urechile și să-și închidă ochii, ca unic mod de a rămâne loiali unei învățături greșite, o istorisire ca cea de mai sus nu însemnează mare lucru! Însă pilda cu Alexandru cel Mare nu este pentru struți, ci ea este pentru aceia care se numesc creștini și doresc să trăiască aidoma unor creștini!
Motivul pentru care am evocat istoria acelei întâmplări pline de învățăminte, va fi lesne înțeles în cele ce urmează.
Așadar, care este semnificația cuvântului ”creștin”? Acest cuvânt provine din grecescul ”christianos”, care se traduce literal prin ”din partida lui Hristos.”
Dacă Alexandru cel Mare, doar un om, a dorit ca numele său să fie străin de ”partida” fărădelegii, de ce ar sta altfel lucrurile cu referire la numele Celui despre care, apostolul Pavel a spus: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” (2 Timotei 2:19)
Oare vor fi existând și creștini de care Isus Hristos nu numai că se va dezice, pentru faptele lor,  dar îi va și osândi? Cuvintele Domnului  sunt extrem de clare:  ”Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”  Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:23,24)
Apoi mai adăugați încă un fapt: unii dintre cei care se numesc creștini sunt de fapt practicanți zeloși ai cultului marianic sau ai devoțiunii marianice!
Concluzia de bun simț ar fi că, toți aceia care se roagă Fecioarei, care au viziuni cu Fecioara și care fac apologia Fecioarei ar trebui incluși în ”partida marianică” mai degrabă, decât în partida creștină! Am în vedere, deocamdată, identificarea simbolică: adică Marianos și nu Christianos! Nu cred că este corect ca cineva care de-abia îl numește pe Isus de câteva ori pe an, în timp ce numele Fecioarei îl rostește zilnic, să fie identificat altfel decât un ”marianist”!
Însă această devoțiune vizează un alt personaj și nicidecum pe acela al Maicii Domnului! Fecioara adorată în bisericile tradiționale nu are nimic de-a face cu Maria din Biblie! Unii au găsit de cuviință, spre pierzania lor, să mascheze această diferențiere prin modificarea literei Bibliei.
De exemplu, în ediția actuală a Bibliei ortodoxe în limba română, s-a căutat să se sublinieze ”fecioria” perpetuă a Mariei printr-un tertip la fel de grosolan ca acela folosit de Martorii lui Iehova, prin care aceștia din urmă au dorit să sublinieze că, Isus era ”un dumnezeu”
Iată versetul cu pricina: ”Si fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.” (Matei 1:25)
La prima vedere totul pare frumos și curat, așa cum de altfel a și fost viața Mariei, frumoasă și curată, dar în căsnicie!
Ediția Cornilescu a Bibliei oferă o altă traducere, arătând că Iosif,  ”… n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.” (Matei 1:25)
Adică, mi-am spus eu, ce vrea să însemne acest ”n-a cunoscut-o”, afară de faptul că cei doi soți nu s-au împreunat, ”până ce ea a născut un Fiu”? Versetul ediției Cornilescu este premiza clară și suficientă că, Iosif a ”cunoscut-o” pe Maria abia după ce aceasta l-a născut pe Isus! Mai mult, Biblia spune că Isus a avut și frați de carne:
”Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.”(Luca 8:20)
”Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?”” (Marcu 6:3)
Ori versetele de mai sus, dacă sunt adevărate, nu fac decât să contrazică pretenția asumată de tradiționaliștii (ortodocși și catolici) creștini că, Maria este pururea fecioară! Căci, de fapt, Maria biblică nu este aceeași persoană cu Fecioara, în jurul căreia s-a instituit cultul marianic!
Unii ortodocși vor spune că, Biblia Cornilescu este Biblia pocăiților, că ea nu reflectă adevărul! Dar oare nu Hristos este Acela care a spus, ”Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”? (Marcu 1:15) Adică, ar putea bănui cineva că, unii cărturari ortodocși ar fi cutezat să strâmbe litera Evangheliei? Unii vor spune că este exclusă o astfel de ipoteză, biserica ortodoxă fiind de fapt biserica drept credincioasă și singura adevărată (sic)! Dar dragii mei, acesta nu este un argument, aceasta este doar o pretenție care trebuie dovedită într-un singur fel, și anume cu ajutorul Scripturii!
În Textus Receptus, manuscrisul NT, redactat în greaca koine, citim următoarele în Evanghelia după Matei, la versetul 1:25: ”kai  ouk   eginOsken autEn  heOs  hou  eteken  ton huion  autEs  ton  prOtotokon  kai  ekalesen  to  onoma  autou  iEsoun” (http://www.scripture4all.org/OnlineInterlinear/NTpdf/mat1.pdf) și care se traduce exact prin,  ”Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut pe întâiul ei Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.”
De ce nu regăsim acest lucru intact, nemodificat, în Biblia ortodoxă română? Cumva din cauza unor zeloși ai cultului marianic?
Oare să fie ortodocșii români mai catolici decât Papa, în privința devoțiunii marianice? Fiindcă nici măcar la catolici, versetul acesta nu a fost modificat! Apoi m-am gândit că această deturnare a înțelesului Evangheliei, referitor la acest aspect, ar putea fi una specifică ortodoxiei, așa că am găsit de cuviință că cel mai bine ar fi să caut asta și în bibliile celorlalte popoare ortodoxe, după cum urmează:
1. Biblia pravoslanică (ortodoxă) rusă:
”и не знал Ее, как наконец Она родила Сына Своего первенца, и он нарек Ему имя: Иисус.” … Biblia ortodoxă rusă, nu numai că afirmă același lucru ca în traducerea Cornilescu, din lb. română, dar prin cuvintele ”Сына Своего первенца” vorbește despre Isus ca despre întâiul născut al Mariei! (http://days.pravoslavie.ru/Bible/B_mf1.htm)
Acest ”întâiul născut” este în perfectă concordanță cu Luca 8:20 și Marcu 6:3, în care se arată că Isus a avut frați de la mama sa!
2. Biblia orotodoxă în limba greacă:
”καὶ οὐκ ἐγίνωσκεν αὐτὴν ἕως οὗ ἔτεκε τὸν υἱὸν αὐτῆς τὸν πρωτότοκον, καὶ ἐκάλεσε τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν.”
Și aici, traducerea este întocmai cu același sens ca Biblia Cornilescu și Biblia ortodoxă rusă, accentuând că Iosif nu a cunoscut-o pe Maria până ce aceasta nu l-a născut pe „πρωτότοκον” (întâiul născut) Isus! (http://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/new-testament/matthew/1.asp)
3. Biblia ortodoxă sârbă…
Aici, lucrurile par puțin mai complicate. De exemplu, la adresa de site, http://www.svetazemlja.info/strana.php?strana_id=13, sunt prezentate doar trei evanghelii, cu excepția aceleia după Matei! Oare de ce? Așa au găsit cu cale sârbii să intre mai ușor în Uniunea Europeană, care este patronată de Vatican? Prin a fi mai catolici decât Papa? Adică, la fel ca noi? Ca să nu mai spun despre faptul că, pe acest site ortodox, Codex Sinaiticus și nu Textus Receptus este prezentat ca fiind cea mai veche copie a NT!
Manuscrisul Sinaiticus la care adesea se fac referiri ca la prima literă a alfabetului ebraic, Aleph, este scris sub forma unui codex, pe pânză – Codex A! (SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987))
Sinaiticus conţine multe falsuri, cum ar fi Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás.
Sinaiticus a fost descoperit într-un coş de deşeuri la mănăstirea St. Catherine de pe muntele Sinai, în februarie 1859. Sinaiticus este acoperit – la propriu – cu modificări, pe fiecare pagină, – însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! Cea mai mare parte a revizuirilor textului au fost făcute în secolele şase sau şapte.
Așadar, despre ce vorbim până la urmă? A ”cunoscut-o” Iosif pe Maria, soția sa, sau nu? Și dacă a ”cunoscut-o”, așa cum arată Evanghelia după Matei, este vreo problemă? Maica Domnului nu mai trebuie cinstită, fiindcă i-a dăruit fii și fiice soțului ei, Iosif? De unde ideea aceasta bolnavă că, pentru a fi cinstită, Maica Domnului trebuie să rămână fecioară și după nașterea întâiului ei născut, Isus? Este posibil așa ceva?
De când minciuna și contrafacerea au ajuns să fie mijloacele de cinstire a unei persoane și mai cu seamă a cuiva care a trăit în sfințenie, făcând voia lui Dumnezeu? Cine a inventat această axiomă? Este cu putință ca adevărul să fie subliniat cu ajutorul minciunii? Evident că, nu! Dar dacă vorbim despre un alt personaj, și nu despre Maria, Maica preacurată a Domnului Isus și a altor fii și fiice rod al dragostei ei cu Iosif, atunci da, contrafacerea este binevenită! Pentru creștinul care citește atent însă, este evident că doar un simplu nume, fie el și Maria, nu este suficient pentru a o identifica pe Maica Domnului, în cultul marianic! Căci dacă ar fi pe-așa, atunci și soldatul acela nelegiuit ar fi putut să se identifice cu marele general Alexandru. Și dacă Alexandru s-a umplut de mânie, la gândul că numele lui ar fi putut fi asociat cu al unui răufăcător, oare Maica Domnului nu s-ar mânia, la rândul ei, la gândul că nelegiuirea și-a găsit un adăpost atât de necuvenit, sub numele ei? Maica Domnului nu este Fecioara din cultul marianic! Maica Domnului nu este Împărăteasa Cerurilor! Dumnezeu Tatăl nu împarte slava sa cu nimeni!

Împăratul împăraților este Unul Singur, Isus Hristos!
Pe când mama sa, Maria, este o pildă pentru tot neamul omenesc, datorită ascultării ei de Dumnezeu.  „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38), a spus ea atunci când îngerul Gabriel i-a adus vestea că va rămâne însărcinată de la Duhul Sfânt!
Atitudinea Maicii Domnului înaintea voinței lui Dumnezeu, renunțarea la sine și asumarea prin aceasta a riscului lapidării și a batjocurii celor cunoscuți, fac din ea o figură importantă a Evangheliei lui Hristos!
Din păcate, datorită devierii ”marianice” catolice, răspunsul reformei protestante a fost unul de ignorare desăvârșită a acestei binecuvântate femei, Maria! Se poate spune că antipatia pentru această demonică învățătură catolică, i-a determinat pe mulți protestanți să aibă repulsie numai la auzirea acestui nume, Maria…
Titlurile precum fecioara, împărăteasa cerurilor, co-mijlocitoare în procesul mântuirii, sunt de fapt atribute străine de Maria, mama lui Isus, așa cum este ea zugrăvită în Noul Testament. Dar cine nu dorește să priceapă acest lucru, nu-l va pricepe! Cine pune mai presus loialitatea pentru niște învățături mincinoase omenești nu va fi niciodată liber! Dumnezeu nu trece cu vederea ignorarea Cuvântului său! Oricine trece peste ”ESTE SCRIS” se va face vrednic de osândă la ceasul hotărât!

Întrebarea care se impune este următoarea: de ce Biserica Ortodoxă Română a îndrăznit să modifice Cuvântul Scripturii, poziționându-se din acest motiv și potrivit acestui Cuvânt, sub anatema!? (Galateni 1:8)

A nu se înțelege că bisericile ortodoxe rusă sau greacă ar învăța altceva despre Maria, decât ceea ce învață biserica ortodoxă română (și foarte similar cu învățătura Vaticanului, cu mici diferențe de nuanțe dar nu de fond), dar primele două au măcar meritul că nu au purces la o astfel de mutilare a Bibliei! Sunt sigur că, există înalte figuri cărturărești, în ortodoxia românească, care cunosc foarte bine eroarea cultului marianic și contrafacerea Scripturii, cu privire la acest aspect! Cu toate acestea, ei preferă să-i lase pe enoriași în întuneric, fără a le da dreapta învățătură, așa cum de fapt pretind și se laudă! Dar ” nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:14)
Și așa se face că, creștinii ortodocși au ajuns să se roage la ”fecioara” Maria, să aibă viziuni cu ”fecioara” Maria și să primească mântuirea tot de la „fecioara” Maria!
În continuare, vă propun următorul exercițiu de imaginație. Să presupunem că, cineva greșește de moarte față de fiul unei femei, și care după ce i-a greșit atât de mult acelui fiu, va sfârși apoi prin a-l ignora și a-l desconsidera! Mai departe însă, având păcătosul acela nevoie de iertare pentru crimele lui împotriva fiului acela, în loc să se smerească înaintea lui, căruia i-a greșit, și să își ceară iertare, becisnicul acela va merge mai degrabă la mama celui chinuit și batjocorit cerând clemența și iertarea ei! Deși nu Maica Domnului este cea care va judeca întreg pământul, ci Fiul ei, să presupunem că, ea ar fi înscăunată pentru a face o astfel de judecată în locul lui Hristos, chiar dacă o astfel de învățătură nu are niciun temei biblic! Dar să presupunem! Oare cum ar reacționa ea ca mamă, față de papalitatea care a ucis trupul lui Hristos, de-a lungul secolelor, atunci când a prigonit biserica sa mărturisitoare? Oare cum ar reacționa Maica Domnului înaintea acelora care, din mintea lor, din închipuirea lor bolnavă, fără niciun temei, i-au construit o imagine care mai degrabă se aseamănă cu aceea a păgânei împărătese a cerurilor, Semiramida?
Să lovească numai cineva obrazul copilului unei maici! Să scuipe numai cineva obrazul copilului unei maici! Să meargă numai ucigașul copilului unei maici la aceasta, pentru a cere iertare! Ce ar primi toți aceștia din partea aceleia pentru care acel fiu, este și a fost lumina ochilor ei? Câtă nesimțire, câtă batjocură la adresa Maicii Domnului care și-a văzit Fiul pierind de moarte de cruce! Nu a fost îndestul pentru ea să vadă uciderea și batjocorirea propriului ei Fiu? Să i se adreseze ei, păcătoșii, iar Fiul ei să fie batjocorit și ignorat în continuare!? Dar unii vor spune că nuuu, nicicidecum!!! Lucrurile stau cu totul altfel! Însă oamenii aceștia mint! Luați numai o carte scrisă de oricare ”sfânt” sau ”preot” (cel puțin în zilele noastre) și numărați doar, de câte ori apare numele ”fecioarei”, al oricărui ”sfânt” și de câte ori apare numele lui Isus! Eu am citit recent trei volume despre viața lui Cleopa… Este de prisos să spun că, numele cel mai invocat, de departe, era acela al ”fecioarei”… Iar la asta, din păcate, pentru ”sfântul” ”părinte” Cleopa, adaug cu durere și urâta sa vorbire despre pocăiți! Evident, Cleopa nu a fost niciodată un pocăit, după cum Domnul Isus a cerut-o! Mai mult, Cleopa s-ar fi arătat și după moartea sa, în vis, mai multor credincioși cerându-le să facă anumite slujbe pentru el și mai ales, să creadă în el… Probabil că nu degeaba s-a născut în poporul român aforismul: ”Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.”, întrucât după cum se vede, sfinții de felul acesta au mare grijă ca oamenii să nu vină de fapt la Hristos, învățându-i în schimb să-i cinstească pe ei și pe ”Fecioara”…
Am scris acest articol pentru frații mei creștini ortodocși! Dumnezeu să le lumineze mintea! Amin!
Advertisements
This entry was posted in avertizari and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s