Talmudul din Babilon. O carte rasistă, antiumană și anticreștină? (1)

”Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. … Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. … Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”” (Ioan 15:1,2,18,22,23,24,25)
I. Cele două Talmuduri. Scurtă prezentare. 
fragmente din: ”Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria”, de N.C.Paulescu 

Pe vremea lui Isus Hristos, secta fariseilor răspândea, printre evrei, oarecare învăţături explicative asupra Bibliei. 

Pentru ca să împiedice pierderea acestor doctrine, zise tradiţionale, un haham, numit IUDA HA-KADOŞ (sfântul) a scris, către sfârşitul veacului al II-lea, o carte intitulată Mişna. (Nota mea: Haham – Rabin.;  din ebr. hacham „învățat”; cf. ngr. χαχάμης. Sec. XVIII. – Der. haham-bașa, s. m. (înv., mare rabin), din tc. haham bași.Sursa: DER (1958-1966) 
 Mai târziu, Mişna s-a mărit cu diverse comentarii, care au  care au format Ghemara. 
Aceste comentarii, – împreună cu Mişna care le serveşte de text, – constituie Talmudul. 
Există două Talmuduri: unul, numit Talmudul din Ierusalim (Talmud Jeruşalmi), care a fost scris în Palestina, probabil în Tiberiada, pe la anul 380 (A Darmesteter, Le Talmud, p. 385.)   după Hristos; şi celălalt, numit Talmudul din Babilon (Talmud Babli) care a fost redactat în Babilonia şi isprăvit către sfârşitul secolului VI. 
Dar, Talmudul din Babilon a fost, mai târziu, amplificat prin comentarii, făcute de hahamii din Evul Mediu. 
Aşa, MOISE MAIMONIDE, rabin din secolul al XII-lea, a scris un extract din Talmud şi a numit lucrarea sa, Iad Hacazaca (mână tare). 
RACHI, haham din Troyes şi, în urma lui, mai mulţi rabini francezi, din veacurile al XII-lea şi al XIII-lea, – au redactat nişte glose talmudice, numite Tosafot (adiţiuni), de unde se trage şi numele de Tosafişti, sub care sunt cunoscuţi. 
IOSEF KARO, haham spaniol, din secolul al XVI-lea, care a locuit câtăva vreme la Nicopol şi la Constantinopol, a publicat în 1567, Şulhan-Aruk (masă pusă), în care „toate legile religioase şi civile ale iudeilor sunt clasate în ordinea subiectelor” (A Darmesteter, Le Talmud, p. 439.)   Acest fel de Cod talmudic se adresează tuturor evreilor.
Josef Karo, după ce a analizat şi rezumat opiniile emise de toţi predecesorii săi, a scris Şulhan-Aruk: care a fost adoptat de totalitatea israeliţilor, drept cod de religie. (M. Schwab, Le Talmud dejerusalem, Introd., p. LI.)
(Giulio) BARTOLOCCI, unul din oamenii cei mai adânc cunoscători ai afacerilor ebraice, fixează, – în Bibliotheca Rabbinica, – terminarea definitivă a Talmudului, la sfârşitul secolului al  XVI-lea” (Rupert, Biserica şi Sinagoga, p. 4, trad. română după L’Eglise et la Synagogue, 1859, Paris (Casterman édit))
Pentru ca să ştim ce este Talmudul, ne-am procurat Talmudul din Jerusalim, care a fost tradus în franţuzeşte de MOISE SCHWAB. (Moise Schwab, Le Talmud de Jérusalem, 12, vol., 1871-1890.) 
L-am citit cu atenţie şi n-am găsit într-însul decât nişte interminabile discuţii, de cele mai multe ori copilăreşti şi ridicole, cu chiţibuşuri meschine, azvârlite, cum zice un autor evreu într-o „sălbatică neorânduială” (A. Darmesteter, I. cit, p. 387.). Iată un exemplu, luat dintre mii: „De se găseşte în Templu o insectă moartă, Cohe-nul (preotul) poate s-o scoată afară, luând-o în brâul său, pentru ca să nu lase să stea acolo murdăria; – acesta este sfatul lui R. Johanan, b. Broca. R. Juda zice: trebuie s-o ia cu un cleşte de lemn”… (M Schwab, I. cit, Traité Erubin, T. IV, p. 305).
Dar Talmudul de care se servesc evreii, este Talmudul din Babilon.    
Într-adevăr. „Talmudul babilonic… fu primit de întregul Israel”. (Drach, De l’harmonie entre l’Eglise et la Synagogue, T.I, p. 164,1844. Drach, este un rabin convertit care are asupra Talmudului toată competenţa cerută: Noi, – spune el, – care, după meserie, am profesat multă vreme Talmudul şi i-am explicat doctrina, după ce am urmat un curs special, în timp de ani îndelungaţi sub doctorii israeliţi, cei mai renumiţi din acest secol… vom vorbi în cunoştinţă de cauză şi cu nepărtinire”. (I. cit, p. 122))
„Talmudul din Babilon,… a fost singurul adoptat de Sinagogă, pe când Talmudul din Ierusalim… a fost neglijat de doctorii şi de copiştii Evului Mediu”. (A. Darmesteter, I. cit., p. 386.)
II. Despre natura anticreștină a Talmudului din Babilon, revelată creștinilor prin traducerea sa în limbile de circulație internațională (franceză, engleză, germană etc). 
Reacții violente ale hahamilor talmudiști.
 
Talmudul din Babilon, în ediţiile vechi, – de exemplu, în cea din Veneţia, din 1520 şi în cea din Amsterdam, din 1600, – conţine numeroase pasaje care se refera la patimile de proprietate şi de dominaţie. 
În ediţiile mai recente, aceste pasaje, – care sunt pline de ură împotriva a tot ce nu este evreiesc, – au fost înlocuite prin cercuri sau prin linii în alb. Într-adevăr, un Sinod evreiesc ţinut în Polonia în 1631, a prescris ca în viitor, asemenea pasaje să nu mai fie imprimate, ci să fie spuse prin grai în şcoli. (Iată textul enciclicei acestui Sinod: „De aceea, ordonăm, sub pedeapsă de excomunicare majoră, să nu se imprime nimic, în ediţiile viitoare ale Mişnei sau ale Ghemarei, care să privească, în bine sau în rău, actele lui Isus Nazarineanul. Poruncim, prin urmare, să se lase în  alb, locurile în care e vorba de Isus Nazarineanul. Un cerc ca acesta O, pus în loc, va încunoştiinţa pe hahamii şi pe dascălii de şcoală, să înveţe pe tinerime aceste pasaje, numai prin viu grai. (Drach, I. cit, T. I, p. 167).)   
Dar aceste pasaje au fost traduse, de mai multe ori, fie de hahamii convertiţi la creştinism, fie de orientalişti sau de profesori de limba ebraică, ne-evrei, – ca bunăoară de WAGENSEII, de DANZ, de EISENMENGER şi mai de curând de Dr. AUGUST ROHLING, profesor la Universitatea din Praga. 
Vom reda din lucrarea acestui din urmă savant (Prof Dr. August Rohling, Evreul talmudist, tradus în româneşte, după a patra ediţie germană, de S.R.I.S., şi I.P.P.; Budapesta, 1876. (Bibliot Academiei Române, A, 17660).)  pasajele talmudice care ne interesează, – pentru ca să le supunem criticii biologice.
Liderii religioși evrei au căutat, întotdeauna, să ascundă secretele criminale ale legislaţiei lor.  
De câte ori a vrut cineva să tragă vălul care acoperă mârşăvia Talmudului, s-a dezlănţuit imediat ura cea mai cumplită a fariseilor, care au tăgăduit exactitatea traducerii şi au încercat, prin toate mijloacele posibile, să se răzbune împotriva traducătorului (Iată ce-l aşteaptă pe creştinul care îndrăzneşte să deschidă Talmudul şi să-i traducă grozăviile: „Un goi, care studiază legea, este demn de moarte”. (Talmud Babli. Traité Sanhédrin f. 59, c. 1. Vezi Rohling, I. cit, p. 94).) 
Astfel, când în 1700, orientalistul EISENMENGER, după un studiu de 20 de ani, publică traducerea unei părţi din Talmud, în cartea sa Iudaismul descoperit, evreimea talmudică scoase un răget de turbare. 
Evreii încercară mai întâi să confişte această carte. Dar, neputând, ei oferiră autorului 10.000 de taleri, pentru ca să-şi retragă scrierea. 
Frederic I, regele Prusiei, căruia se adresară în cele din urmă hahamii, – calomniindu-l pe EISENMENGER şi acuzându-l că este un falsificator, – însărcină Universităţile din Giessen, din Heidelberg şi din Meinz, să caute dacă, într-adevăr, erau pasaje rău citate sau falsificate, în lucrarea acestui savant. 
Însă traducerea lui EISENMENGER şi citatele lui au fost în unanimitate declarate autentice, şi hahamii, – nemaiputând să mintă în faţa a trei Universităţi, – au fost siliţi să le confirme în mod solemn. (Rohling, I. Cit. p.l2.)
Dar asupra nici unuia dintre traducătorii Talmudului, evreimea nu s-a îndârjit cu atâta furie ca asupra celebrului orientalist ROHLING. Toată haita presei evreieşti s-a năpustit asupra lui, numindu-l: bârfitorul nevinovaţilor, apostolul obscurantismului şi ameninţându-l cu nimicirea morală. 
Totuşi ROHLING nu s-a lăsat intimidat şi sfârşeşte astfel prefaţa ediţiei a 4-a a lucrării sale: „Pentru ca să ştie Iuda că nu tratăm cu uşurinţă cărţile sale „sfinte”, ne obligăm bucuros să-i plătim suma de 1.000 de taleri, dacă Societatea orientală germană va judeca, citatele noastre ca invenţii sau ca falsităţi” (Rohling. I. cit, Prefaţă, p. 21)
O scenă identică s-a petrecut când cu publicarea unei traduceri a Şulhan-Aruk-u-lui. 
În 1883, a apărut o carte: Judenspiegel im Lichte der Wahrheit (Oglinda evreului în lumina adevărului), – al cărei autor s-a ascuns sub pseudonimul Dr. JUSTUS, – şi care conţine o sută de legi traduse din Şulhan-Aruk.
Talmudiștii, înfuriaţi, acuzară pe un redactor al „Mercurului Westfaliei”, care fu târât în faţa tribunalelor, ca plastograf (Persoană care falsifică documente sau semnături pe documente, dându-le drept autentice. – nota mea).
La proces, profesorul Dr. ECKER fu chemat ca expert şi fu silit să examineze amănunţit cele o sută de legi din Judenspiegel. În concluzia sa, savantul orientalist numeşte aceste legi ”infame” şi raportul său a avut, ca urmare, achitarea acuzatului.
III. Despre autoritatea supremă a Talmudului din Babilon.
Hahamii prezintă acest Talmud ca fiind o carte sfântă, emanată din inspiraţia divină, şi mai importanta chiar decât Biblia. (Rohling, I. cit, p. 31.)
Şi, într-adevăr, citim în Talmud: 
„Biblia se aseamănă cu apa; Mişna cu vinul; iar Ghemara cu vinul care are o aromă parfumată” (Talmud Babli. Trat Sophérim. f 13, col. 2 – Vezi Rohling, I. cit, p. 32.)
„Cel ce citeşte Biblia, fără Mişna şi Ghemara, este ca şi cum n-ar avea Dumnezeu. (Talmud Babli., Schaara Zed, f. 9 – Vezi Rohling, I. cit, p. 33)
„Păcatele contra Talmudului sunt mai grave ca păcatele contra Bibliei” (Talmud Babli. Trat Sanhédrin. f. 88, c. 2 – Vezi Rohfltig, I. cit., p. 32.)        
„Cel ce dispreţuieşte cuvintele hahamilor merită moarte” (Talmud Babli.. Trat. Erubin, f. 21, c. 2 – Vezi Rohling, I. cit, p. 32)
„Marele rabin Menachem zice că însuşi Dumnezeu îi consultă pe hahamii de pe Pământ, dacă se întâmplă, în cer, vreo neînţelegere asupra legilor”  (Ad Pent, p.28, f. 129, c. 3 – Vezi Rohling, I. Cit. p. 34.)
„Cuvintele hahamilor sunt cuvintele Dumnezeului viu” (Bechai, Ad. Pent, p. 44, f. 201, c. 41 – Vezi Rohling, I. cit, p. 34)    
MAIMONIDE vorbeşte despre Talmud în chipul următor: „Tot ce conţine Ghemara din Babilon este obligatoriu pentru orice evreu,… căci cuprinsul Ghemarei a fost, în întregime, aprobat de tot Israelul” (Maimonide, Iad Hacazaca. Discours préliminaire. – Vezi Drach, I cit., I, p. 164 şi 179. J Vezi şi Chabauty, Les Juifs nos Maitres, p. 185.)
Acelaşi haham adaugă: 
„Cei ce calcă învăţăturile Scribilor, trebuie să fie mai aspru pedepsiţi ca cei ce violează legea lui Moise. Călcătorul legii lui Moise poate fi iertat, însă violatorul preceptelor hahamilor, trebuie să fie pedepsit cu moartea...”
Sursa: N.C.Paulescu: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, pg. 31-36
 
Precizări:

Am extras acele scurte fragmente pe care le găsesc a fi elocvente pentru partea de început a studiului meu, din cartea marelului savant român Nicolae Paulescu (vezi foto). Până de curând nu am cunoscut mai nimic despre preocupările acestuia în domeniul religiei! Pentru a puncta unele demarcații ale expunerii, mi-am permis să introduc niște așa-zise ”titluri” marcate în text boldit, cu culoarea verde, în scopul exclusiv de a evidenția mai bine anumite teme. De asemenea am înlocuit cuvântul ”ovrei” sau ”jidan” cu cuvântul evreu.

În cartea mai sus-menționată se vorbește despre injurii aduse persoanei lui Hristos, despre ritualuri criminale talmudice (vezi exsangvinarea pruncilor sau adulților goyim)  și despre multe alte lucruri care, prin mișelia lor, nu pot decât să scandalizeze. Poate că unele lucruri expuse aici sunt exagerări sau neadevăruri bazate pe informații eronate sau poate că nu! Nefiind martor la cele descrise eu nu pot avea o impresie exclusiv personală în această chestiune, însă mărturiile și lucrările unor somități ale vremii constituie premizele cel puțin necesare pentru a acorda măcar atenție asupra rasismului și bestialității inegalabile ce emană din ”învățăturile” Talmudului din Babilon  – în situația în care acestea chiar ar aparține de facto talmudismului!
Asupra acestui lucru voi face referire în cele ce urmează, iar în finalul interogărilor mele voi arăta un fapt extrem de ciudat – anume că doar la anumite niveluri diplomatice extrem de înalte, rabinii talmudici din zilele noastre nu neagă răspicat că, astfel de mizerii diavolești(după cum sunt prezentate) sunt de fapt învățăturile ”sfinte” ale Talmudului din Babilon ci dimpotrivă, ei răspund într-o manieră ilogică și flască care nu face decât să sprijine expunerile despre Talmud ale marilor cărturari creștini și chiar și ale unora dintre evreii învățați.
Înainte de a merge mai departe se cuvine totuși o precizare: creștinul adevărat nu-l va urî niciodată pe învățatul talmudic fiindcă nu poate! În Predica sa de pe munte, Isus Hristos le-a spus ucenicilor săi: ”Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:43-45)
Dumnezeu are un plan de îndreptare pentru toți oamenii; iar tocmai de aceea, creștinul, care și el a fost rău până în momentul în care l-a primit pe Hristos în inima lui, trebuie să lucreze cu dragoste pentru ca și rabinul talmudist să vadă grozavul păcat în care se află! Mesajul lui Hristos este universabil valabil pentru orice seminție: ”Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20) Dar a-l iubi pe hahamul talmudist, nu înseamnă ca ereziile acestuia să nu fie aduse la lumina Adevărului! Căci așa cum spune și apostolul Pavel, ”Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” (Efeseni 5:10,11) Cea mai gravă eroare pe care ar putea-o face însă cineva, ar fi de generalizare a vinei: un lucru de altfel odios, fiindcă fiecare popor are uscăturile sale, iar frumosul popor evreu (și nu fals iudeu) nu merită una ca asta, mai ales că a și tras destule ponoase de pe urma urii falșilor creștini, provocate ce-i drept și de învățăturile și practicile diabolice ale unora dintre hahamii (sic!) săi talmudiști.
Revenind în contemporaneitate, disensiunile pe această temă a Talmudului din Babilon nu au încetat, ba mai mult constat cu tristețe atoategeneralizarea unei metode de a face ”liniște” în această chestiune destul de delicată și jenantă a Talmudului, anume prin acuzele de antisemitism venite bineînțeles din partea depozitarilor unei învățături care nu are nimic de-a face cu Torah (Biblia evreilor, vezi Vechiul Legământ). Pe lângă aceste acuze, cu efect ”paralizant” scontat, se practică de asemenea și o cenzură supradimensionată și nejustificată, care în final, în loc să liniștească lucrurile nu face decât să le întrețină! Iată ce spunea celebrul avocat american Paul Morantz cu referire la libertatea gândirii (chiar dacă într-un alt context, dar demn de reținut): ”Libertatea de a crede este libertatea de a alege credința; nu există libertatea de a-i forța pe ceilalți. Și, de asemenea, în timp ce ideile sunt protejate de lege, punerea în aplicare a ideilor nu este protejată de lege. Puteți crede de exemplu că, o rasă ar trebui să fie exterminată, dar planul nu se poate pune în acțiune.” (Escape From est (or How I Saved the Los Angeles Police Department), Paul Morantz, aprilie 2010)
Așadar, pentru a nu fi acuzat de ”antisemtism” la rându-mi, am căutat a expune fragmente din lucrări ale unor autori care oferă genul de argumente ce au de-a face cu logica și nu cu ura intestină și generalizarea!
În demersul meu însă, nu voi ignora deloc o avertizare biblică care, pare a atinge potențial fie și numai dacă în subsidiar, și învățătura Talmudului și nu doar pe aceea a ereziei anticreștine romano-catolice: ”Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”” (Apocalipsa 17:4,5)
IV. Dezbateri contemporane cu privire la autenticitatea sau falsitatea oribilelor revelații despre unele învățături ale Talmudului din Babilon.
Așa cum am arătat mai sus, citând din lucrarea savantului Paulescu, au existat cazuri de contestare neîntemeiată (din partea rabinilor talmudici) a unor traduceri conforme cu mesajul învățăturilor incriminate. Însă haidem să vedem ce spun sursele contemporane – și mai cu seamă din mediul online -; deși până la momentul prezentei redactări am trecut în revistă mai multe materiale din care am eliminat orice lucru nerezonabil sau cât de cât susceptibil de rea credință, am decis ca cel mai bine – și mai la modă (sic!) – ar fi să încep cu consultarea, pe internet, a paginilor de wikipedia!
1. Christianus in Talmude Iudaeorum — sive Rabbinicae doctrinae de christianis secreta (Talmudul demascat – învățăturile secrete ale rabinilor despre creștini)
Pe pagina de wiki de limbă franceză, (http://fr.wikipedia.org/wiki/Le_Talmud_d%C3%A9masqu%C3%A9), putem citi că, cartea mai înainte numită a fost scrisă la sfîrșitul secolului 19, de către preotul catolic lituanian Justin Bonaventure Pranaitis, într-o epocă de promovare (conform afirmațiilor) a antisemitismului. Cartea ar fi fost scrisă la comanda arhiepiscopului mitropolit din Minsk, pe numele său Szymon Kozlowski Marcin. (Pierre-André Taguieff, « Aux origines du slogan “Sionistes assassins”, le mythe du meurtre rituel et le stéréotype du juif sanguinaire » [archive], sur le site du CRIF,‎ 13 mars 2012)
Pe aceeași pagină se poate citi faptul că, cartea a fost tradusă în limba germană în anul 1894, iar textul ar fi disponibil pe site-ul Universității Goethe din Frankfurt. Autorul traducerii, Joseph Deckert ar fi fost anterior demascat pentru mărturie falsă privind un omor ritual și amendat pentru asta cu 400 de florini.
Mai citim și că, ar exista și o traducere în limba engleză care, în prezent, este găzduită de site-urile de extremă dreapta. În cele din urmă, se mai spune că, un anume teolog protestant, Herman L. Strack, (1909), profesor de exegeză a Vechiului Testament și de limbi semitice de la Universitatea din Berlin, după analizarea cărții lui Pranaitis, a demonstrat că acesta nu cunoștea cu adevărat limba ebraică și că, traducerile lui erau la fel de fanteziste, inspirate inițial de dorința autorului pentru a le zugrăvi evreilor o imagine respingătoare.
Remarcă:
Este foarte posibil ca lucrarea lui Pranaitis să fi fost un fals, sau nu! Atât timp cât nu dispunem de o publicare a Talmudului accesibilă publicului și conformă cu realitatea, în limba română, nu vom ști niciodată dacă acuzele sunt sau nu întemeiate! Mai ales că, de multe ori, în cadrul acestor dispute, acuzele de măsluire curg din ambele direcții!
2. ISUS ÎN TALMUD 
Introducere. Scurt istoric.
Acum, informațiile de pe pagina wikipedia de limbă engleză, sunt mult mai ample; aici se arată că prima cenzură creștină a Talmudului a avut loc în anul 521. (Reverend James Parkes, The Conflict of the Church and the Synagogue, p.392) Avocații bisericii creștine au susținut că, Talmudul conținea referiri jignitoare la Isus și la mama sa, Maria . Apologeții evrei, în timpul disputelor, au spus că nu existau referiri la Isus în Talmud marjând pe ideea că, numele de Yeshua (Iosua, Isus) și alte nume derivate au fost un nume evreiești comune, care au vizat alte persoane. Disputele au condus însă la eliminarea din Talmud Bavli a multora dintre aceste referințe, care mai exact au fost cenzurate în edițiile ulterioare ale Talmudului din Babilon.În epoca modernă a existat o variație de opinii între savanți privind posibilele trimiteri ale Talmudului la Isus, unele fiind văzute doar ca niște simple păreri ale unor învățați ai epocii(The Blackwell Companion to Jesus p220 Delbert Burkett – 2010). Dintre acești cercetători s-au desprins două categorii: unii minimaliști, care identificau foarte puține pasaje cu privire la Isus Hristos, iar alții maximaliști care, identificau foalte multe referiri cu privire la Isus Hristos.(The Blackwell Companion to Jesus, ed. Burkett p220 2010, în care Hegford e văzut ca minimalist iar Klausner și Schafer, mai cu seamă, ca maximaliști)
 …
În timpul Evului Mediu, o serie de dezbateri pe tema iudaismului au fost organizate de către biserica catolică – inclusiv Disputa de la Paris , Disputa de la Barcelona  și Disputa de Tortosa – iar în timpul acestor dispute, evreii convertiți la creștinism cum ar fi Pablo Christiani și Nicolae Donin au susținut că, Talmudul conținea referiri jignitoare la Isus. (Maccoby, Hyam, Judaism on Trial)… În anul 1700, Johann Andreas Eisenmenger a publicat Entdecktes Judenthum (Iudaismul demascat) în care a inclus descrieri ale lui Isus în Talmud și care va deveni baza pentru o bogată literatură antisemită în secolele următoare, cum ar fi  lucrarea ”Talmudul demascat”, scrisă în anul 1892 de către Justinas Bonaventura Pranaitis .
În 1978, Johann Maier a scris lucrarea ”Isus von Nazareth in der talmudischen Überlieferung” în care, el ajunge la concluzia că nu există practic nicio dovadă despre Isus cel istoric în Talmud și că, trimiterile la Isus au fost “legendare” și, probabil, adăugate mai târziu în epoca talmudică “ca o reacție la provocările creștine” (Theissen, pp 74–75 Shaefer, p 5)
În anul 2007, Peter Schäfer a scris lucrarea ”Isus în Talmud” în care, el a încercat să găsească o cale de mijloc între interpretările “creștine anti-evreiești” și cele “apologetice evreiești”. El a concluzionat că, referirile la Isus (ca Mesia în creștinism) au fost incluse la începutul secolelor 3 și 4  în versiuni ale Talmudului și că au fost relatate mai mult ca niște parodii pentru unele povestiri din Evanghelie. (Peter Schäfer, p 6ff)
Relația cu Noul Testament.
Peter Schäfer a concluzionat că, referințele nu erau din perioada tannaitică timpurie (secolele 1 și 2) ci mai degrabă din secolele 3 și 4, în timpul perioadei amoraice. (Schaefer, p. 7-9) El afirmă că, trimiterile din Talmudul Babilonian erau “contra-narațiuni polemice care parodiau istoriile din Noul Testament, mai ales povestea nașterii și morții lui Isus” (Peter Schäfer, p 9) și că autorii rabinici erau familiarizați cu Evangheliile (în special cu Evanghelia lui Ioan), în forma lor Diatessaron și Peshitta, care alcătuiau Noul Testament al bisericii siriene. Schäfer susține că mesajul transmis în Talmud a fost o afirmație “îndrăzneață și încrezătoare în sine”, a corectitudinii iudaismului în care se afirmă că “nu există niciun motiv să ne simțim rușinați pentru că, am executat pe bună dreptate un hulitor și un idolatru.” (Peter Schäfer, p 9)
Cu titlu de comparație, însuși Noului Testament probează conflictul lui Isus cu rabinii iudaici! De exemplu: ”Noi nu suntem copii născuţi din curvie..” (Ioan 8:41) și ”Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?” (Ioan 8:48)
(Ce voiau să-i spună fariseii lui Isus cu acel, ”ești samaritean…”? Evident, ei știau că mama lui Isus era evreică și că tatăl lui Isus nu era evreu. Ei nu credeau că Isus era Fiul lui Dumnezeu ci că era rodul unei relații adulterine, de curvie. De aceea l-au numit samaritean! –nota mea.)
Spre deosebire de Peter Schäfer, Daniel J. Lasker sugerează că, poveștile talmudice despre Isus nu sunt deliberate sau polemici provocatoare, dar în schimb ele ar demonstra obiecțiunile evreiești “embrionare” la adresa creștinismului, urmând ca mai târziu “să înflorească în atacuri polemice pe scară largă, ale iudaismului împotriva creștinismului.” (Lasker, p xxiv, the Toledoth Yeshu).
Remarca mea:
De menționat că, pe pagina indicată mai sus, sunt enumerate foarte multe date privind cenzura și/sau distrugerea practicată de biserica catolică (o organizație necreștină) împotriva Talmudului, motiv pentru care nu voi considera asta un argument serios! Aceeași biserică, în decursul Evului Mediu, a ucis milioane de creștini, pentru ”crima” de a deține o Biblie. Un exemplu elocvent  este acela al valdenzilor care au fost declarați eretici de papalitate în anul 1215, în secolul 17 ei aflându-se aproape de pragul exterminării. Biserica catolică fiind, foarte posibil, unul dintre motivele reale pentru care, iudeii conduși de rabinii talmudici au urât la rându-le un hristos fals, mincinos, un hristos al crimei, însetat de sânge, un hristos vrăjmaș propovăduit de biserica catolică; și în același timp, ei nu au putut a-l cunoaște pe adevăratul Hristos, Lumina lumii! La fel cum, odinioară, apostolul Pavel i-a mustrat pe iudei cu cuvintele: ”… din pricina voastră este hulit prin Neamuri numele Lui Dumnezeu…” (Romani 2:24) se poate bănui că, hulirea numelui lui Isus printre iudei să se datoreze și crimelor bisericii catolice.
și revenind la pagina de wikipedia, aflăm mai departe alte lucruri care dau de gândit
O Relație ambivalentă
Jeffrey Rubenstein a susținut că poveștile din Chullin și Avodah Zarah (“Idolatria”) dezvăluie o relație ambivalentă între rabini și creștinism.  În opinia sa, povestirea Tosefta arată că cel puțin unii evrei au crezut că, creștinii erau vindecători adevărați dar că rabinii au văzut această credință ca pe o amenințare majoră… Însă tot el arată că, în ciuda antipatiei datorate doctrinei, rabinii cooperau uneori cu creștinii… (Jeffrey Rubenstein Rabbinic Stories (The Classics of Western Spirituality) New York: The Paulist Press, 2002)
Evidențe despre Isus cel istoric
Bart Ehrman și separat Mark Allan Powell au declarat că, trimiterile din Talmud sunt destul de târzii (la sute de ani) și că nu dau nicio informație istorică fiabilă despre învățăturile sau acțiunile lui Isus în timpul vieții sale. Ehrman clarifică faptul că denumirea “Fiul lui Panthera” (un soldat roman care ar fi fost seducătorul fecioarei Maria) a fost o tradiție, lucru cunoscut de oamenii de știință de mult timp, că a reprezentat un atac la credința creștină potrivit căreia Isus era fiul unei fecioare.  Pe de altă parte, în limba greacă termenul de fecioară este Parthenon, care este similar cu Panthera, ceea ce ar putea însemna și că “fiul lui Panthera” este doar un joc de cuvinte pentru “fiul unei fecioare”. (Jesus: Apocalyptic Prophet of the New Millennium by Bart Ehrman  page 63; Jesus as a Figure in History: How Modern Historians View the Man from Galilee de Mark Allan Powell (Nov 1, 1998) page 34)
Dar numele de “Ben Stada”, utilizat pentru aceeași persoană, este explicat de Peter Schäfer ca o trimitere directă la adulterul mamei sale:
Numele adevărat al Mamei lui Isus era Miriam (Maria) iar “Stada” este un epitet care derivă din rădăcina ebraică/aramaică, sat.ah / sete (“de abatere de la calea cea dreaptă, pentru a merge în rătăcire, a fi necredincios”).  Cu alte cuvinte, mama lui Isus, Miriam a fost de asemenea numită “Stada” pentru că, ea a fost o sotah, o femeie bănuită sau mai degrabă condamnată pentru adulter. ” (Jesus in the Talmud, de Peter Schäfer (Aug 24, 2009)  pp.9, 17, 141)
Peter Schäfer afirmă că, nu poate exista nicio îndoială că, narațiunea executării lui Isus în Talmud se referă la Isus din Nazaret și afirmă că, literatura rabinică în cauză provine de la o dată ulterioară din perioada amoraică și că ar fi putut fi trasată pe baza evangheliilor creștine, ca un contra-răspuns pentru ele. (Jesus in the Talmud, de Peter Schäfer (Aug 24, 2009)  pp.9, 17, 141) …                         (va urma)
 http://misticismulsemit.blogspot.ro/2015/03/talmudul-din-babilon-o-carte-rasista.html

Advertisements
This entry was posted in Paganism semit, Talmudul and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s