Metafizica Pierzaniei. Kabbalah!

”Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.” (Ioan 5:43)
 ✍
Campania de denigrare/desconsiderare a dumnezeirii lui Isus Hristos în media, în cultură dar și în forurile și organismele politice internaționale (din țările zise creștine), a devenit un fapt la ordinea zilei iar lucrul acesta pare să nu mai deranjeze pe nimeni, inclusiv pe acele fețe bisericești care, prin prezența lor constantă la tot felul de ceremonii și alte evenimente publice, își dau girul lor discret pentru legitimarea unui sistem profund anticreștin.
Apoi, libăriile noastre abundă de literatură ocultă, New Age, romane golemice, hristoși cosmici/ mântuitori spațiali la comanda unei nave cu dichis, precum și de reconstituiri ale portretului Mântuitorului, reconstituiri făcute într-o manieră destul de obraznică și batjocoritoare printre care aș aminti-o de exemplu pe aceea a autorului cărții, Evreii, Dumnezeu și Istoria, Max Dimont, și în care se afirmă tot felul de aberații teologice, culminând cu punerea unuisemn de egalitate între ”esenianul” Isus (care ”nu” este fondatorul bisericii creștine deoarece, Pavel este fondatorul! (sic))  și spritista Mary Baker Eddy, ca autori de ”cristologii”…  Întrucât am citit foarte atent acest material pot spune, cu argumente, că nu este altceva decât o mostră a felului în care unii practică astăzi ceva ce se poate numi, fără eroare, ca fiind o dialectică a batjocurii! Iar cărțile au și…. autori!
Acum însă, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr o carte,  pe internet de data aceasta, în care Isus este pus într-o galerie de mistici obscuri, sataniști și zeloți/criminali, dar care la rubrica numele  autorului nu oferă ca informație decât numele editurii!
Este vorba despre lucrarea (?)”Jewish Messiah Claimants: Simon Bar Kokhba, Jacob Frank, Jesus, Abraham Abulafia, Judah Ben Shalom, David Reubeni, David Alroy, Theudas”, din 2010, General Books LLC/(”Pretinșii Mesia evrei…”)
O astfel de așezare a lui Isus în numărul celor fărădelege a fost profețită cu mii de ani înainte, s-a împlinit la Golgota când El a fost răstignit alături de doi tâlhari și, iată că și în zilele noastre, El încă este așezat în rândul celor fărădelege, ”… şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53: 12)
Datorită faptului că, printre acele personaje cu care Mântuitorul este pus laolaltă, sunt și câțiva kabbaliști, am decis ca tema articolului de față, să fie despre Kabbalah!
Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să surprind cât mai precis natura diferită a esenței religioase a ”copacului” atât de rămuros, Kabbalah, de aceea a esenței religiei creștine!
Kabbalah
scurtă prezentare 
Chapters on Jewish Literature, de Rabbi Israel Abrahams (1858 – 1925);
capitolul XVII, The Zohar and Later Mysticism
(fragmente)
A. Istoriografie
Misticismul este numele dat unei credinței directe, intuitive în comuniunea cu Dumnezeu. Toate religiile adevărare au elemente mistice potrivit căror omul poate experimenta o comunicare cu Dumnezeu de la suflet la suflet… Dar misticismul prezintă multe pericole. El poate duce la confuzie emoțională și chiar la isterie…
Misticismul iudaic a trecut prin toate stadiile (istorice, de manifestare)…
Kabbalah – ca msticism – se traduce prin ”Tradiție” și numele său trimite la rădăcinile sale departe, în trecut…
Ezra sau Azriel, profesorul lui Nahmanide, a compilat Sefer Bahir (Cartea Strălucirii) în anul 1240…
Sub Abraham Abulafia (1240 – 1291), mișcarea mistică a căpătat o formă practică, iar evreii erau foarte incitați de poveștile despre miracolele și apariția unui nou Mesia.
La acest moment, Moses de Leon (1250 – 1305) a scris cea mai faimoasă carte cabalistică a evului mediu. Numele ales al cărții s-a dorit a fi de un impact egal cu ”Bahir” și a fost numită Sefer Zohar (Cartea Splendorii) …
Însă, ca și Bahir, nici Zohar nu era o carte accesibilă publicului… și nu oricum criteriul de accesibilitate nu era meritul personal…
Rabbi Israel spune că, într-adevăr, Zohar este o lucrare de geniu, dar în același timp ea este un fals și iată de ce: s-a spus că, Zohar ar fi stat ascunsă într-o peșteră din Galileea mai bine de 1000 de ani și că, apoi, ea fusese descoperită din întâmplare… Defectul Zoharului, arată Rabbi Israel, rezidă în impostura sa, pentru că nu are originalitate… Învățăturile sale despre ”emanația divină” în lumea aceasta sub forma unui semi-dumnezeu, erau destul de comune la acea epocă…
Așadar cărturarul evreu face trimitere la principiul autenticității.
Chiar și așa, Zoharul, arată el în continuare, a absorbit toată literatura cabalistică timpurie precum Sefer Yetzirah (Cartea Creației), Sefer Raziel HaMalakh (Cartea lui Raziel Îngerul), Alfabetul lui Rabbi Arika și în final tot acest mănunchi a constituit expresia Kabbalah.
Observații:
1. Cărțile despre care vorbește rabinul Abrahams, sunt toate datate în secolele 12, 13! Fac această precizare pentru acei care încă mai caută ”originea” creștinismului în Kabbalah!
2. Helen Schucman, Ph.D., autoarea evreică a Cursului de Miracole (”Corecția” creștinismului biblic — potrivit pretenție asumate de autoare), o adevărate biblie New Age,  afirmă în capitolul II al Cursului (dictat chiar de ”Isus”) că, Fiul lui Dumnezeu este de fapt o emanație/extindere a lui Dumnezeu, și că ”Isus nu este neapărat Hristos!” Așadar o învățătură comună între Zohar și Cursul de Miracole.
Câteva cuvinte despre Sefer Yetzirah
”The Book of Creation in Theory and Practice, Rabbi ”Aryah Kaplan (1934 – 1983)
(fragmente)
Autorul cărții este Abraham Abulafia.
Rabbi Kaplan, autorul studiului, spune că, ”Raziel era un pseudonim al lui Abulafia, pe care el l-a folosit în Sefer HaEdot, Munchen, Ms.285, publicat în ”Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums” (Jurnal Lunar de Istorie și Studii Iudaice), 36:558, și în  ”HaKabbalah Shel Sefer HaTemunah VeShel Abraham Abulafia”, p. 197.
Abulafia explica că, acest nou nume al său, Raziel, avea aceeași valoare numerică și număr de litere ca și numele său, Abraham (vezi OrHaSekhel 7:3 (92a), Chayay Olam Habbah 7b, Raziel, 24 a,b)
( Apendix IV: Editions and Comentaries; pg. 386)
Înainte de a continua trebuie să spun că, în anumite medii mai spiritualiste, am avut ocazia să aud de câteva ori că, Trinitatea creștină este de fapt un concept de inspirație cabalistă. O afirmație fără niciun fundament și despre care nu am citit, ce-i drept încă, dar care se practică la bursa zvonurilor new age! Biblia a fost redactată în anii 70-100 e.n… Cărțile care compun Kabbalah, au fost redactate 1200 de ani mai târziu! Cel puțin din informațiile verificate!(Cunoscutul  om de presă israelian, J.J. Goldberg, la data de 19 mai 2013 semna pentru publicația condusă de el, The Forward, un articol intitulat: ”How the Trinity Impacted Judaism — via Kabbalah”;  http://blogs.forward.com/jj-goldberg/176972/how-the-trinity-impacted-judaism-via-kabbalah)
Trinitatea Kabbalah
La pg. 81, Rabbi Kaplan vorbește despre grupul de litere care compun Tetragrama, și a căror ordine potrivit cărții lui Raziel este următoarea:Yud – Heh – Vav
În Misterul celor Trei Mame se arată că cele trei litere ale numelui divin sunt o analogie pentru cele trei mame (adică, ”trinitatea” APĂ, FOC, AER)
La pg. 82, Kaplan dezvăluie că cele trei ”mame” reprezintă teza, antiteza și sinteza, ca bază a triadei Sefer Yetzirah (3:1)
Aceste trei elemente pot fi permutate în șase feluri diferite, ele definesc un spațiu tridimensional având șase direcții.(”The Book of Creation in Theory and Practice, cap. 1, Rabbi Arayh Kaplan)
Punctul primordial, auto-manifestat, Ein Sof, are zece emanații (zece sefirot) în pântecele nimicului absolut Ayn, din care s-a născut Ein-Sof…(http://en.wikipedia.org/wiki/Ein_Sof)
Ayn este inefabilul, impersonalul, non-gândirea iar creația este doar o iluzie, deoarece sălăsluiește în nimicul absolut!
Conceptul Ein Sof este regăsit în mai multe religii, după cum urmează: ”Al Treilea Ochi” în hinduism; Ochiul lui Osiris la egiptenii antici și Ochiul Atot-Văzător în francmasonerie. (Scarlet and the Beast, John Daniel, pg. 172)
Observații:
1. Cursul de Miracole al lui Heleni Schucman împarte aceeași viziune despre natura lui Dumnezeu și despre creație ca rod al unor emanații ale inefabilului!
2. Filozofia human potential a lui Werner Erhard învață de asemenea despre crearea unei lumi materiale iluzorii din nimicul absolut! Așadar un concept cabalistic comun pentru cele două curente new age enumerate deasupra! (și acestea sunt doar două exemple dintre multele altele, dar pe care le-am numit doar fiindcă le cunosc foarte bine)
3. Biblia spune însă că, Dumnezeu a creat universul, pământul, omul și toate viețuitoarele și că, a văzu că toate aceste ”erau bune” (Geneza capitolul 1). Se impune distincția evidentă dintre creaționismul biblic și cel al cabbalei prin două concepte aflate în irevocabilă antiteză: creaționism/panteism monist.
4. Kabbalah susține aceeași teorie privind actul creației, din nimicul absolut, ca și Budhismul, Hindusmul; Dumnezeu are aceleași atribute (sau mai bine spus nu are niciun atribut) etc…
5. Elemente gnostice: Yetzirah Sefer este similară unor sisteme gnostice. La fel cum Yetzirah divide alfabetul ebraic în trei grupe, la fel și sistemul gnostic marcionist despărțea alfabetul grecesc în trei clase; însă sistemul marcionit a ființat mult mai devreme, între secolele 2 – 4. 
(http://en.wikipedia.org/wiki/Sefer_Yetzirah)

B. Îngerul Raziel
Rabbi Israel spunea că Raziel era un pseudonim al lui Abulafia…
Apoi, Jewish Encyclopedia oferă expune limpede faptul că, Raziel este de fapt chiar un înger adliteram și nu doar un pseudonim…
Ea vorbește despre o altă carte, Sefer Raziel, ”o colecție de scrieri secrete, scrise probabil și compilate de aceeași mână dar, la origine, nu este opera unui singur autor. Acest lucru reiese din faptul că, cărțile se contrazic între ele cu privire la persoana căreia se pretinde că i-au fost comunicate… Prima parte declară că, Raziel i le-a dat lui Adam atunci când acesta a fost gonit din paradis”
A doua și a treia parte spun că au fost comunicate lui Noe… Cartea a fost încrustată cu safire și transmisă din generație în generație, până când, împreună cu multe alte scrieri secrete a intrat în posesia lui Solomon; Cartea lui Raziel a fost însă cel mai bine păstrată! Cartea ar conține trei volume: Cartea Ha-Malbush, Marele Raziel și Cartea Secretelor…
Cartea care i-a fost dată lui Noe, Sefer HaRazim este un vechi text mistic evreiesc.
Savantul evreu Margalioth plasează originea acestui text în secolul 3 sau 4 A.D. Această dată este aproape unanim acceptată, cu o excepție notabilă, Ithamar Gruenwald care plasează textul în secolul 6 sau 7; chiar și așa însă, este clar că textele cabalistice incluzând Zohar (sec 13), Bahir (sec 13) și probabil că și textul proto-kabbalist Sefer Yetzirah …
Deci asta ar fi Ha-Razim!
Sefer Ha-Raziel însă, în forma sa întreagă vine din secolul 13, deși unele părți ale ei sunt mai timpurii:. Ea se bazează însă mult pe Sefer Yetzirah și Sefer HaRazim!
Potrivit Tradițiilor evreiești, îngerul Raziel a fost trimis pe pământ pentru a-l instrui pe Adam, și apoi și pe Avraam, Raziel a revenit pentru a-i preda lui Avraam toate cunoștințele și legile spirituale. Raziel a fost  trimis pe pământ cu scopul precis pentru a-i învăța pe Adam și Avraam căile naturii. Cartea lui Raziel explică totul, începând de la astrologia planetelor din sistemul nostru solar și explică modul în care energia de viață creatoare începe cu un gând din tărâmurile spirituale… Eterna și Divina Energia dătătoare și creatoare de viață a acestui pământ este iubirea. Cartea explică legile spirituale ale nașterii, moartea, reîncarnarea sufletului și multe legi spirituale ale “Schimbării”.
Observație:
Deși pretențiile filozofilor Kabbalah emană ideea că, Raziel i-ar fi contactat pe Noe, pe Moise etc, și i-ar fi învățat cu privire la tot ce au trebuință să cunoască și să facă, Biblia (Vechiul Testament — Torah) nu oferă nicio informație despre asta, ba mai mult: Biblia afirmă că Dumnezeu a fost acela care le-a vorbit direct oamenilor, de exemplu, atunci când i s-a adresat lui Noe astfel,
” Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.” (Geneza 6: 13,14)

Dumnezeu i-a făcut cunoscută lui Noe intenția sa și l-a învățat, tehnic, cum să-și construiască corabia pentru a nu pieri el și familia lui!  Biblia contrazice învățătura kabbalei despre ”învățătorul” oamenilor, Raziel!

Dumnezeu este Acela care i se face cunoscut lui Moise, în mod direct și nu prin intermediul lui Raziel:
”Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” (Exod 3:6) și exemplele abundă!
Îngerul care vine uneori pentru a-l înștiința pe om cu privire la voia lui Dumnezeu, pe care-l numește clar Biblia, este arhanghelul Gavril! Biblia mai numește un singur arhanghel, pe Mihail iar în rest nici vorbă de numirea altei făpturi cerești!
C. Câteva referiri ne-evreiești
Într-o carte care a făcut obiectul difuzării a trei serii, tematice, pe BBC, se arată că:
”Sursa primară pentru crearea gradelor Ritului Scoțian al masoneriei a fost inspirată de Kabbalah.” (http://en.wikipedia.org/wiki/The_Holy_Blood_and_the_Holy_Grail)
Mackey afirmă că, evreii au dezvoltat Kabbala în robia babiloniană. Kabbalah a reprezentat  tradiția post-babiloniană a modului în care rabinii aveau să-l înțeleagă pe Dumnezeu. Nu se mai aude nimic despre Dumnezeu cel Atotputernic în timpul captivității, rabinii pășind atunci în apostazia babiloniană. Ei au presupus că, Dumnezeu trebuie să fie ca zeii păgânilor – în imposibilitatea de a comunica direct cu omul, fiind  incomprehensibil, de neînțeles. Dar în această robie a lor,  aveau să-l cunoască pe zeul babilonian, cel care li s-a dezvăluit prin ”crearea” celor treizeci și trei de emanații.
Dr. Mackey explică faptul că, emanațiile se desfășoară în trei lumi – cer, pământ și iad. Potrivit Kabbalah, fiecare lume experimentează zece emanații numite “Sephiroh” – și deci rezultă un total de treizeci. Iar deasupra fiecărei lumi, plutind un zeu ocult. Trei zei plus treizeci de emanații, egal treizeci și trei etape ale ”creației”. (“Cabala,” Mackey’s Encyclopedia, vol.1)
D. Trei sisteme de abordare a misticismului evreiesc.

Moshe Idel, un filozof și cercetător evreu de origine română, profesor de iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim, discerne trei modele de bază în abordare și competiție, în istoria misticismului iudeu.  Aceste modele se pot distinge cu ușurință în funcție de intenția lor de bază cu privire la Dumnezeu:

– Kabbalah Teozofică, încorporată în Zohar și la urmașii lui Isaac Luria, care însearcă să înțeleagă și să descrie realitatea divină;
– Kabbalah Extatică, exemplificată prin Abraham Abulafia și Isaac Acre, prin care se caută realizarea unei uniuni mistice cu Dumnezeu, și
– Kabbalah Magico-Theurgică prin care se încearcă alterarea, modificarea substanței lumii și a lui Dumnezeu (M. Idel, Hasidism: Between Ecstasy and Magic, p. 31)
E. Relația Kabbalah cu alte religii
Sanford L. Drob, plasează simbolurile majore ale Kabbalah Teozofice într-un dialog/corespondență  cu mai multe sisteme de gândire antice și moderne, inclusiv cu hinduismul, platonismul, gnosticismul precum și cu lucrările lui Hegel , Freud și Jung.  El discută despre relația dintre conceptele Ein-Sof, Brahman (Hinduism), Pleroma (Gnosticism), Absolutul (Hegel) și Inconștientul (la Freud și Jung).
(Kabbalistic Metaphors: Jewish Mystical Themes in Ancient and Modern Thought (Jason Aronson, 2000; http://www.newkabbalah.com/einsof.html)
Observație:
Asimilarea conceptului de Ein-Sof cu Sinele (Inconștientul) este una nimerită  întrucât, în primul rând, implică: același mod de a-l defini pe Dumnezeu în atributele sale  atât la cabaliști cât și la părinții psihologiei numiți! Această viziune a unui inconștient colectiv, un fel de sumă nirvanică a unor conștiințe absorbite în oceanul infinit, l-a încercat mai cu seamă pe Jung carea făcea apologia eliberării acestui  inconștient în maniera tipică religiilor și credințelor orientale (vezi golirea minții, adică înlăturarea eului/conștientului) atunci când a afirmat că, ”Viața mea este o poveste a autorealizării inconștientului. Totul din inconștient caută manifestare exterioară…” (Memories, Dreams, Reflections, pag. 181-185).
Freud prezenta inconștientul  ca pe un rezervor de pasiuni, impulsuri, plăceri, un adevărat rezervor al libido-ului.
Jung afirma despre inconștient că, conține nu numai tendințe infantile refulate (cum ipostaza Freud) ci și percepțiile subliminale – ca material psihic care nu a atins pragul conștiinței. Apoi, spunea el, inconștientul mai conține și elemente impersonale, cu caracter colectiv și arhetipal, așadar un inconștient colectiv, rezervor comun al umanității, ale cărui conținuturi ar fi instinctele și arhetipurile.
Când Jung vorbea despre ”autorealizarea inconștientului” s-a referit la satisfacerea totală a nevoilor acestuia.

Biblia asimilează o astfel de trăire ca fiind după firea pământească, cea care este de fapt acel inconștient la care Jung făcea trimitere!”Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:17)

În general noile mișcări religioase și cele aparținând ”human potential” promovează această eliberare a firii, a sinelui la fel ca și hinduismul, budismul! Acestea sunt pârghiile egoismului, ale narcisismului, ale iubirii de sine și care se află într-o totală opoziție cu dragostea sacrificală a lui Isus. O astfel de filozofie, de autorealizare a inconștientului, presupune o autodebilizare, o înlăturare a gândirii critice, vigile și adoptarea unei gândiri onirice! Detașarea(sadhana) egoistă de problemele din jur pentru satisfacerea unei iluminări extatice în care omul devine Dumnezeu!
Adică vechea minciună din Grădina Edenului, în care șarpele i-a șoptit Evei, ”Veți fi ca Dumnezeu!”.
O mișcare extrem de stranie prin asemănarea cu conceptul cabalistic al unui dumnezeu impersonal și care nu gândește dar emană lumi ireale și dumnezei, este acel Curs de Miracole despre care am vorbit mai sus! Și acolo, ph. D. Helen Schucman abordează identic creația chiar dacă ea nu invocă numerologia, nu vorbește despre un număr de emanații fix ci despre unul nedefinit ș.a.m.d.
Începând să analizez învățăturile de bază ale acestui copac stufos al Kabbalah, și comparând aceste învățături cu unele seminarii human potential/dezvoltare personală, devine evident că, mulți dintre participanții la acestea și-au însușit de fapt concepte cabalistice fără ca ei să aibă habar! Cum s-ar spune, dacă cabaliștii nu vor să vină la Hristos, atunci să vină creștinii la Kabbalah!
Liderul marcant al acestor mișcări emblematice în anii 70 și 80 pentru America, dar și în prezent, obișnuia să spună adesea ”Atunci când ai aflat adevărul, l-ai și pierdut!” (Werner Erhard)
Evident că, pentru orice minte sănătoasă și nu golită mistic, o astfel de afirmație este o aberație și nimic mai mult! Da, dar ce te faci că, ”aberația” de mai sus,  în Kabbalah poartă numele de Ohr- Ein- Sof:
un concept extrem de paradoxal care înseamnă că  ”Lumina Infinită” a autocunoașterii divine este anulată imediat ce a avut loc, datorită acelui Ein Sof automanifestat și apriori creației!
“Te-ai luminat? Te-ai prins? În momentul în care te-ai luminat, ai și pierdut. Adevărul este o experiență, nu o credință!”, spunea Erhard! [American Spiritualities, A Reader; EST – Jerry Rubin; Edited by Catherine L. Albanese, Indiana University Press, pag. 253-260]
W.E. făcea la rându-i apologia puterii incredibile a ”nimicului absolut” comparându-l cu acel punct primordial despre care vorbește și Kabbalah…
Kabbalah este o filozofie religioasă perfect compatibilă cu sistemul panteist-monist evoluționist! Ea  nu are nimic de-a face cu Dumnezeul Creației! Kabbalah nu are nimic de-a face cu Torah!
Iar oamenii, în loc să creadă în jertfa lui Hristos râd de ea și caută credințe mai sofisticate, mai inteligente, mai credibile. Despre oameni ca aceștia Biblia spune următoarele:
”Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.” (Proverbe 17:24)
F. Falșii Mesia ai lui Israel
În lucrarea The Holy Kabbalah, învățatul mistic și cabalistul englez Arthur Edward  Waite arată că, ”… până azi, se poate afirma că, Kabbalah a exercitat doar o influență foarte subsidiară asupra evreilor din exil… (pg. 80)
Istoria lui Abraham Abulafia sau a lui Sabbatai Zevi și a fondatorului hasidismului, Baal Shem, sunt cazuri tipice care ne îndreptățesc să spunem că, Kabbalah a dat numeroși Mesia mincinoși pentru Israel…” (pg. 80)
A E Waite vorbește despre cărturarul și luteranul german Christian Knorr Rosenroth (1636 – 1689) care, în încercarea lui  de a-i aduce pe evrei la Hristos prin așa-zisele rădăcini ale unui creștinism ezoteric descoperite în Kabbala, nu numai că nu a înregistrat nici măcar un singur convertit dar, fiica lui, a trecut la catolicism! De la Rosenroth a rămas traducerea în limba latină a Zoharului, sub numele de ”Kabbala Denudata” (Kabbalah Unveiled).
De ce nu a izbutit Rosenroth? Probabil fiindcă s-a bizuit prea mult pe înțelepciunea lui, sau a făcut-o dintr-un duh de ceartă!?
”Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5) îndeamnă Biblia! Fiindcă tatăl minciunii, Diavolul și Satana care înșeală întreaga lume, nu este un adversar pe care, omul, fie el cât de înțelept și deștept să-l poată învinge!
Când mă uit la felul în care numerologii din Kabbalah, descompun și recompun cuvintele, văzând în asta formule magice de accesare a unei comuniuni cu un Dumnezeu impersonal, nedefinit, neclar, care nu gândește, mă cutremur! Unii fii ai poporului odată ”ales”, după respingerea lui Hristos au ajuns să orbecăie în șiruri de litere și ei numesc asta o știință, o credință și se fălesc cu ea!
Unora ca acestora le vorbea prorocul Ieremia atunci când spunea: ”Chiar şi cocostârcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!  Cum puteţi voi să ziceţi: „Suntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi”? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit cuvântul Domnului. Şi ce înţelepciune au ei? (Ieremia 8: 7-9)
Iar apostolul Pavel și spune și el, ” fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.  S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit…” (Romani 1:21, 22)
Domnul Hristos însuși, atunci când a fost respins de farisei a zis: ” Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.””(Ioan 15:24, 25)
Cu toții am păcătuit și numai acceptarea lui Hristos ca Mântuitor este salvatoare! Nu există alte căi, alte variante, fie ele legiferate și pe la ONU! Împărăția lui Hristos nu este din lumea aceasta! El ne cheamă și azi la fel ca și acum 2000 de ani, să ne întoarcem la El pentru a primi darul fără plată, viața veșnică, din mîinile unui Dumnezeu Personal care Gândește care Iubește și care este Adevărul: ” Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)
În Matei 24:24, Isus avertizează că în curând, oamenii urmau să fie obiectul unor lucrări ale minciunii, purtate de hristoși mincinoși:  ”Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24:24)
Profesorul universitar Peter Schafer director al Institut fur Judaistik la Freie Universitat Berlin, o eminență în domeniul iudaismului, explică după cum urmează revenirea unui Mesia mincinos, Sabbatai Zevi, în peisajul religios al iudaismului de azi:
”Autointitulatul Mesia din secolul 17, Sabbatai Zevi a fost considerat deopotrivă, eretic și lunatic de către opozanți și Mesia de către adepții săi. ..
 

Spre deosebire de Scholem care susținea că Sabbatai Zevi trebuie să rămână o problemă exclusiv evreiască, internă, Moshe Idel insistă că a venit timpul ptr eliberarea lui Sabbatai Zevi și a misticismului său din barierele și particularitatea istoriografiei iudaice… Idel cheamă la o amplasare a lui Zevi într-un context cultural și religios universal, un context nou care prezintă punți între mesianism, universalism și astrologie.

 
Acest lucru este susținut de cabaliștii lurianici deoarece ”auto-conștientizarea” lui Zevi ca Mesia este unul dintre mesajele Kabbalah Lurianice care spune că omului îi este cu putință orice, ”prin conexiunea dintre Mesia și al treilea sefirah (adică binah care e conectat cu Saturn),,,
Elliot R Wolfson plasează idealul sabbatianismului în Kabbalah Lurianică (The Engenderment of Mesianic Politics: Symbolic Significance of Sabbatai Sevi’s Coronation).
 
Wolfson ar fi  localizat un strat adânc în Kabbalah lurianică privind mesianismul și de aici mai departe și mitul ”restaurării” divinului ”anthropos” prin refacerea androginului primordial, adică prin unirea masculinului cu femininul.
 

Potrivit lui Wolfson imaginea cea mai nimerită pentru descrierea refacerii acestei unități este așezarea ”coronei” vaginale pe organul genital masculin. În acest mod mesianismul lurianic pavează drumul către doctrina sabbatiană a răscumpărării și a interpretării cruciale făcute de Zevi asupra acestei doctrine. Adepții lui Zevi comparau această ”încoronare” cu trecerea la Islam, forțată, a lui Mesia Zevi, care a presupus și purtarea unui turban de către acesta. Iar ei, adepții, vedeau o legătură între turbanul lui Zevi și coroana de spini a lui Isus!

 
Wolfson spune: ”Așezarea turbanului are o semnificație soteriologică ( a mântuirii) a asimilării ontice (existențiale) în divina coroană, care reprezintă restaurarea femininului și masculinului sub forma coronei falusului. Aceasta este ultima sarcină a lui Mesia, să învingă ”bimorfismul sexual” într-o unitate în care femeia este inclusă în bărbat și bărbatul este inclus în femeie.” 1)
Ultimul fenomen al mesianismului iudaic a fost mișcarea Lubavitch.
(Toward the Millennium: Messianic Expectations from the Bible to Waco, Peter Schäfer,Mark R. Cohen; pg. 8,9,10,13)
Deși Moshe Idel este favorabil reconsiderării acestui mesia mincinos, Sabbatei Zevi, Gerhard Scholem, în lucrarea sa, Major Trends in Jewish Mysticism, în capitolul intitulat ”Sabbatianism și Erezie Mistică” (pg. 321) arată că, kabbaliști sabbatieni și frankiștii, în toți cei 50, 60 de ani care au urmat apostaziei lui Zevi au petrecut foarte mult timp asupra ideii de mântuire prin cădere (păcătuire).
Rolul femeilor în Sabbatianism

Într-un carte recentă despre mișcarea sabbatianistă și frankistă,Women and the Messianic Heresy of Sabbatai Zevi, 1666–1816, autoarea, Ada Rapoport-Albert abordează în mod diferit de Scholem (care îi numea șarlatani pe Sabbatai și Frank), chestiunea ereziei mesianice a lui Sabbatai!

Ea începe cu tema femeilor în sabbatianism susținând că, femeile reprezintă factorul care distinge această mișcare mistico-mesianică de altele: “Una dintre caracteristicile cele mai distinctive și persistente ale sabbatianismului a fost vizibilitatea numărului mare de femei în rândurile sale, acestea fiind printre suporterii de început și cei mai ardenți ai mișcării — apărau cauza mesianică, proclamau evanghelia (lui Zevi), și din când în când, s-au ridicat ca protagoniștii săi principali” (pg. 11-12) Ea a spus că, dacă cineva dorește să afle care sunt rădăcinile feminismului, acestea vor fi găsite în sabbatianism!

Ea a inclus în studiul său toate sursele, inclusive ne-evreiești cum ar fi aceea provenind de la pastorul calvinist olandez Thomas Coenen care a descris astfel comportamentul evreilor din Smirna în timpul activității lui Sabbatai Zevi: ”un mare număr de profeți au ieșit la lumină în acel moment, bărbați și femei, tineri și tinere, și chiar copii” (pg. 16)

Potrivit lui Rapoport-Albert, profeții de sex feminin au ocupat un loc important în sabbatianism: ce-a de-a treia soție a lui Zevi, Sarah, a devenit profetesă și a acționat în această calitate în Italia și în  Orientul Mijlociu.

Rapoport-Albert atrage atenția asupra activității religioase a femeilor în sabbatianism care a fost exprimată prin întreținerea de relații sexuale cu soții altor femei (diverși parteneri), și care era văzută ca fiind o parte activă la lucrările de Tikkun (Restaurare). Ea sugereaza că, “putem foarte bine să presupunem că implicarea activă a femeilor în sabbatianism le-a dat acestor femei un nou sentiment de putere și de importanță” (pag. 90). (Ada Rapoport-Albert)

Un secol mai târziu de la moartea lui Sabbatai, Jakob Frank a înviat mișcarea mesianică sabbatiană și a rafinat conceptul despre păcătuirea lui  Mesia, cunoscut ca “doctrina inversării.” Apoi, Frank le-a cerut “membrilor mișcării sale să păcătuiască, susținând  raționamentul că, dacă mântuirea se poate obține prin neprihănire, la fel de bine ea se putea obține prin păcătuire.” (Rabbi Marvin S. Antelman, To Eliminate the Opiate (New York:Zahavia LTD, 1974), pg. 94)
Rabinul Antelman observă că “una dintre modalitățile pe care prin care frankiștii se complăceau în păcat era să se angajeze în orgii sexuale.” (Antelman 95.)
Și cât de potrivite sunt, iată, cuvintele prorocului Isaia pentru unii ca Sabbatai Zevi, Frank Jakob și alți : ”Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20)
Însă lucrurile nu se opresc aici și, unii învățați, continuă să bagatelize filozofic (e dreptul lor, dat de Dumnezeu!) persoana lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu după cum se poate vedea mai jos:
Moshe Idel, în lucrarea  “Abraham Abulafia: A Kabbalist ‘Son of God’ on Jesus and Christianity” (Abraham Abulafia: Un Fiu cabalist al lui Dumnezeu ” despre Isus și creștinism) prezintă o expunere clară a gândirii lui Abulafia cu privire la integrarea creștinismului în lucrarea sa. Idel afirmă că Abulafia a crezut că el trăia aproape de momentul răscumpărării și a fost convins că va avea un rol esențial în aceasta. Abulafia se definește el însuși ca un fiu al lui Dumnezeu, ca un Mesia, în cartea sa profetică Sefer Ha-Hayim. Idel susține în mod convingător că “fiul regelui” reprezintă intelectul uman și că “regele” reprezintă Agentul Intelectului. Isus rămâne pentru “moarte” și Mesia pentru “viață”. Organismul uman este deopotrivă mort și viu în gândirea medievală. Dacă Isus reprezintă corpul și Mesia intelectul, atunci ar rezulta o viață intermediară între corp și intelect. O întrebare care ține de acest lucru ar fi:  Oare Abulafia a îndeplinit deoporivă rolul de Hristos și de Antihrist? Idel avertizeaza cititorul că, în abordarea noastră academică asupra creștinismului, trebuie sa fim constienti de “situații complexe” și de “semnificația complexă a textelor medievale.” În virtutea acestei opinii aceste observații se aplică, de asemenea, la discuțiile comparative și critice cu privire la evreul Isus, așa cum apar ele și în carte.”(http://www.case.edu/artsci/jdst/reviews/Representation.htm)

Pawel Maciejko în  “Jacob Frank și Isus Hristos,” vorbește în eseul său că, profetul Sabbatai Zevi, conform scrierilor lui ”Nathan din Gaza”,  a introdus teme hristologice la discursul sabbatian. În opoziție cu cele mai multe surse rabinice, ”Nathan din Gaza” ridică în discuție importanța venirii lui Mesia și cu privire la răscumpărare. Răscumpărarea adusă lumii de Sabbatai Zevi ar implica restabilirea sfințeniei lui Isus, care a fost considerat a fi un fals Mesia. După convertirea sa la catolicism, Iacob Frank a folosit copii ale Noului Testament în care numele lui Isus a fost înlocuit cu “Jacob.” Mai mult decât atât, într-o vedenie de noapteFrank l-a eclipsat pe Isus. Ca o coincidență, Frank a avut doisprezece ucenici. Cu toate acestea, Frank l-a respins pe Isus, susținând că din moment ce Isus a fost ucis de evrei el nu avea cum să fie Mesia (p. 127)… El concluzionează că Frank a realizat o fuziune între cabala, gnosticism și idei catolice. Sabbatienii au afișat un interes profund față de creștinism (?) și au susținut că, adevăratul Mesia, Sabbatai Zevi îl va mântui și pe falsul Mesia Isus.(http://www.case.edu/artsci/jdst/reviews/Representation.htm)

Potrivit lui Sabbatai Zevi, cel care anunțase venire lui Mesia în 1666, “zilele mesianice ale răscumpărării au fost peste noi” și când această eră va fi fost sosit, “dumnezeul” Sabbatienilor le v-a permite supușilor lui orice. Toate interdicțiile puse de Dumnezeul lui Israel în Tora urmau să fie anulate în noua eră mesianică. Într-una din cele zece porunci  s-a spus, “Nu ucide”, dar când va veni Mesia, el le va permite credincioșilor lui să “Ucidă”. Între aceleași 10 porunci, de asemenea, s-a spus, “Să nu preacurvești”, însă în ziua când va veni Mesia, el  le va spune credincioșilor că ei  “pot să comită adulter”. O alta dintre cele zece porunci a spus, “Amintește-ți de ziua a șaptea (Sabatul zilei a șaptea, Shabbat) ca să o sfințești”, dar atunci când va veni Mesia, orice zi în care adepții lui vor fi dorit să se închine, acea zi va deveni o zi sfântă. Sabbatai Zevi, spunea “Binecuvântat este cel care permite ce este interzis”. Aceasta a fost binecuvântarea lor cea mai profundă și a prins în ghearele sale mai mult de jumătate din poporul evreu din Europa.
(http://www.biblesearchers.com/hebrewchurch/primitive/losttribesisrael13.shtml)

În a doua jumătate a secolului 18, Jacob Frank, adeptul lui mesia Sabbatai, întreținea o relație incestuoasă cu fiica sa, Eva (Rahela), ridicând această relație incestuoasă la statutul de ritual religios! (Encyclopedia of Love in World Religions, Volumul 1,   Yudit Kornberg Greenberg pg. 322, text ” Incest in Judaism„ semnat Moshe Idel)

Cu toate aceste fapte, sioniștii (de mai t\rziu), s-au îndrăgostit nebunește de Sabbatai Zevi și Frank, inspirați fiind de erezia lor, de mesianismul și de subminarea autorității rabinice. Există studii importante despre ambele personaje, în limba ebraică, iar mulți dintre revoluționarii sioniști i-au considerat fie eroi, fie ticăloși fie ambele deopotrivă. (Jacob Frank and the Heresy We Forgot, Shaul Magid)

Comentariile precedente, despre evreul Isus, sunt o dovadă de rătăcire omenească! Aceste păreri sunt ecourile vocilor batjocoritoare ale fariseilor cărora Isus, nu odată, le-a spus:  „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei 22:29)

Iar acei farisei, pentru că ei nu cunoșteau Scripturile nu-i lăsau nici poporul să vină la Hristos:
”Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.” (Matei 23:13) așa i-a mustrat Isus!
Pentru că Biblia, în Vechiul Testament (Torah) a profețit cu exactitate nașterea lui Mesia în Israel, și anume în Cartea lui Daniel, capitolul 9:
,, În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.” (Daniel 9.2)
Daniel a trăit aproape toată viaţa captiv în Babilon – după căderea Ierusalimului şi distrugerea Templului în 597 î.Hr. – şi era deja bătrân când a primit această profeţie. El ştia din profeţiile lui Ieremia că cei 70 de ani pentru dărâmăturile Iersusalimului se apropiau de sfârşit (Ieremia 25.11-12, 29.11) şi că era timpul ca Dumnezeu să readucă poporul evreu în ţinutul şi Templul Său. Astfel, a făcut o rugăciune pentru iertarea păcatelor lui Israel, potrivit cuvintelor din Levitic 26 şi Deuteronom 28 şi 30. El L-a rugat pe Dumnezeu să ierte şi să restaureze Ierusalimul –Sfântul Tău Locaş pustiit (Templul), din dragoste pentru Numele Tău care este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău! (Daniel 9.16-19).
Ca răspuns la rugăciunea lui Daniel, Domnul a trimis pe îngerul Gabriel cu o profeţie privitoare la un timp de şaptezeci de săptămâni:,, Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea nepri­hănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.
După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” (Daniel 9.24-27)
Profeţia vorbeşte despre poporul Tău (poporul evreu) şi Cetatea cea sfântă (Iersusalim). Versetul 24 ne explică ce va întâmpla până în momentul în care cetatea va fi reconstruită:
-Încetarea fărădelegilor şi ispăşirea păcatelor.
-Ispăşirea nelegiuirii şi aducerea neprihănirii veşnice.
-Pecetluirea vedeniei şi prorociei şi ungerea Sfântului sfinţilor.
Profeţia spune că înainte de sfârşitul celei de-a 69-a săptămâni,Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Însă cetatea (Ierusalimul) şi Sfântul Locaş (Templul) vor fi distruse.
Când Daniel a primit aceaste profeţii, Templul era o ruină. Însă el era înştiinţat că va fi înălţat un al doilea Templu, construit în acelaşi loc, dar şi acesta va fi la rândul lui distrus. Împlinirea acestei profeţii a avut loc în anul 70 d.Hr, când Templul a fost distrus de romani. Între aceste două evenimente, Mesia a venit şi a fost stârpit. Despre cine se vorbeşte aici?
Evreii ortodocşi sunt descurajaţi de faptul că nu reuşesc să găsescă un răspuns la această întrebare. În cartea sa What the Rabbis Know about the Messiah – Ce ştiu rabinii despre Mesia, Rachmiel Frydland descrie modul cum a fost educat religios, în Polonia, înainte de război: Stiam că secretul răscumpărării lui Israel şi a zilelor lui Mesia este ascuns undeva în cartea Daniel. De asemenea, ştiam că unii dintre cei mai mari rabini ai învăţăturii talmudice şi post-talmudice au studiat această carte şi s-au ocupat chiar de descifrarea semnelor şi a încifrărilor simbolice.
Referindu-se la răscumpărarea lui Israel, Talmudul şi Mişhna (compilaţii de opinii şi dezbateri) abordează de multe ori subiectul cărţii Daniel, cea care ne descoperă vremea ascunsă a revenirii lui Mesia. Totuşi, la Yeshiva (instituţie rabinică) mi s-a reamintit ameninţător de avertismentul şi de blestemul rostit asupra celor care încearcă să îi descifreze înţelesul deplin. Talmudul precizează: Cei care vor încerca să îi descifreze sfărşitul să fie nimiciţi; ei spun „Din moment ce vremea lui Mesia a venit deja, chiar dacă nu este aşa, înseamnă ca nu va mai veni deloc. (Sanhedrin 97b). În continuare, spune:Concluzia studiilor marilor noştri înţelepţi a fost că Mesia ar fi trebuit să vină în apropierea primului secol al erei noastre – dacă datele din Scriptură sunt adevărate. Un pasaj din Talmud se referă la vremea Erei lui Mesia: Scoala lui Ilie învăţa: lumea va exista şase mii de ani; doua mii de ani fără Torah; două mii de ani cu Torah şi două mii de ani în timpurile lui Mesia (Midrash Rabba Gen.98.3). Conform acestor date, scrierile evreieşti confirmă faptul că Mesia a venit deja.
Comentatorii evrei afirmă adeseori că acest cuvânt, Mesia (în ebraică, Mashiach) înseamnă Unsul şi poate fi folosit atunci când sunt desemaţi regii sau Marii Preoţi. Conform acestui fapt, Jewish Publication Society, adoptă punctul de vedere potrivit căruia Unsul este Marele Preot Onians al III-lea care a murit în anul 171 î.Hr. Totuşi persoana şi data aceasta nu au legătură cu distrugerea Templului din anul 70 d.Hr. de către romani.
Celebrul comentator evreu Rashi a scris despre faptul ca Unsul a fost Agrippa al II-lea, fiul lui Irod Agrippa, a cărui moarte este descrisă în Fapte 12:20-23. Agrippa era un rege doar cu numele peste Iuda (27-93 d.Hr) care fiind de partea romanilor petrecea mult timp în Roma şi era dispreţuit de evrei. El i-a ajutat pe Romani şi pe generalul lor, Titus, să cuce­rească Ierusalimul, trăind apoi încă 23 de ani, ceea ce îl descalifică total în raport cu această profeţie.
La ce dată şi la ce persoană se referă profeţia lui Daniel?
Există un candidat mult mai potrivit pentru împlinirea acestei profeţii, care a venit la momentul precis şi a făcut exact ceea ce profeţia spunea că va face – Yeshua/Isus din Nazaret. În această profeţie, o săptămână înseamnă o perioadă de şapte ani, aşa cum vedem în Genesa 29.27-28, unde perioada în care Iacov a lucrat pentru Rahela este descrisă ca fiind o săptămână.
Oamenii din vremuri străvechi au calculat un an, pentru festivalurile (sărbătorile) lor, ca fiind o perioadă de 12×30 zile (360 zile). În Daniel 9 perioada de of 70×7 de ani este împărţită în 3 secţiuni, 7+62+1. Cea numită drept Moshiach, sau Mesia, ar avea loc la sfârşitul celei dea 39-a săptămâni (adică 7+62). Apoi ar urma distrugerea Ierusalimului şi a Templului şi o perioadă nespe­cificată de timp în care vor avea loc războaie şi distrugeri. Acestea ar fi urmate de profeţia celor 70 de săptămâni care va aduce pustiirea, sfârşitul acestor lucruri fiind descris în versetul 24.
În vreme ce Daniel primea această profeţie, oraşul Ierusalim era în ruine, urmând să fie reconstruit. În versetul 25 citim despre darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului cu referiri la drumurile cetăţii şi lazid. Neemia 2:8 aminteşte decretul de a reconstrucţie a zidurilor oraşului în luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe.
Sir Robert Anderson a calculat această dată în cartea sa, Coming Prince – Prinţul care vine, ca fiind 14 martie 445 î.Hr. şi data până la venirea Prinţului Mesia ca fiind 7+62x7x360 = 173.880 zile. El a descifrat data naşterii lui Isus ca fiind în toamna anului 4 î.Hr. Conform Luca 3, care ne spune că Isus şi-a început lucrarea în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar, când avea cam 30 de ani, Sir Robert Anderson a plasat începutul lucrării lui Isus în august anul 28 d.Hr şi crucificarea Lui în anul 32 d.Hr. Sintagma Prinţul Mesia (Regele Mesia – Meshiach Nagid) se referă la dreptul lui Mesia asupra tronului lui David. Isus nu S-a exprimat niciodată în mod public, în timpul lucrării Lui, cu privire la acest drept, până în momentul intrării triumfale în Ierusalim, împlinind astfel profeţia din Zaharia 9.9:
,,Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.”
Mulţimile au strigat la acest eveniment: Osana (Hosanna), fiului lui David! (ebraică: hoshienu – Domnul, Salvatorul nostru), Binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului! (Matei 21.15, Luca 19.38).
Aceste cuvinte Îl arată pe Isus ca fiind Regele Mesianic. Isus a refuzat cererea fariseilor de a‑şi certa ucenicii, spunând:,, Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” (Luca 19:39-40).
Astfel, atesta că El este Regele din genealogia lui David care vine în Numele Domnului. Aceasta era revelaţia despre Prinţul Mesia.
Ne putem da seama din Evanghelii (Ioan 12.1-12) că Intrarea Triumfală a avut loc, conform calendarului evreiesc, în ziua a 10-a a lunii Nisan. Exod 12:3 ne spune că Mielul de Paşte trebuia dus în ziua a 10-a a lunii Nisan să fie verificat de orice cusur, înainte de a fi jertfit în ziua a 14-a a lunii Nisan. În cartea sa, Sir Robert Anderson calculează intervalul de timp dintre decretul lui Artaxerxe şi Intrarea Triumfală în Ierusalim:Conform calendarului Iulian data de 10 Nisan era 6 aprilie 32 d.Hr. Care a fost intervalul de timp între decretul de a rezidi Ierusalimul şi venirea în mod public a „Prinţului Mesia” – între 14 martie 445 î.Hr. şi 6 aprilie 32 d.Hr? INTERVALUL DE TIMP ESTE FORMAT DIN EXACT 173880 DE ZILE , SAU DE SAPTE ORI SAIZECI SI NOUA DE ANI PROFETICI A CATE 360 DE ZILE, acestea fiind primele şaizeci şi nouă de săptămâni din profeţia îngerului Gabriel. (pg. 127-128).
Cu acestă ocazie, Isus nu a venit să stăpânească şi să domnească aşa cum a domnit regele David. Psalmul 118 ne arată că după ce Mesia a fost întâmpinat cu urări: Osana, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului (Psalmul 118.25-26), a fost legat cu funii şi sacrificat (Psalmul 118:27).
Daniel 9:26 întăreşte aceste fapte. În Daniel 9:26 citim că după cea de-a 62-a săptămână, Mesia va fi stârpit (în ebraică karath). Sensul uzual al acestui cuvânt se referă la cei din Israel care erau pedepsiţi pentru păcatele lor ((Exod 12.15, Levitic 18.29, Numeri 15.30). Profeţia continuă spunând că va fi stârpit dar nu pentru El Însuşi (în ebraică ve’ein lo). Ebraica are două sensuri pentru expresia nu pentru El Însuşi (tra­ducere din Versiunea Autorizată) sau nu va avea nimic (traducerea NIV). Ambele sensuri se aplică lui Isus. A fost stârpit, a suferit pedeapsa pentru păcat,nu din cauza propriului păcat ci pentru păcatul altora, împlinind cuvintele din Isaia 53.6: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Profeţii evrei au rostit două tipuri de profeţii despre Mesia. Pe de o parte El este Slujitorul care suferă şi pe de altă parte El este Regele care domneşte. Cu ocazia primei Lui veniri, Isus a împlinit profeţiile despre Slujitorul care a suferit, dar nu şi pe cele despre Regele care domneşte.
Prin urmare El nu a avut o Împărăţie vizibilă, adică nu a domnit stând pe tronul lui David în Ierusalim.
Contrar dorinţelor evreilor, Mesia nu i-a învins pe duşmanii Israelului, nu a adus pacea lumii, şi nu a domnit peste Ierusalim în vremea Sa. În schimb, a fost condamnat la moarte şi a înviat din morţi. Le-a oferit iertarea păcatelor şi viaţa veşnică tuturor celor ce cheamă Numele Lui ca să fie mântuiţi.
Aşa se explică Isaia 53, unde citim că după ce Slujitorul Domnului (Mesia) a fost şters de pe pământul celor vii (versetul 8), El va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile (versetul 10). Atunci, Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor (versetul 11).
Conform profeţiei lui Daniel, după ce Mesia a fost stârpit a urmat distrugerea cetăţii şi a locaşului (Ierusalim şi Templul). Isus a profeţit acesta în Luca 19.41-44, 21.20-24:
,, Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
Isus a spus că Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri până se va împlini vremea, adică sfârşitul dominării Neamurilor, care va avea loc atunci când va apărea Piatra din Daniel 2:44-45 la cea de-a doua venire a lui Mesia. În tot acest timp Israelul va fi pus deoparte pentru a fi salvat de Dumnezeu şi va trece printr-o vreme îndelungată, nespecificată, în care nu va exista un rege, un preot sau vreo revelaţie de la Domnul :
,, Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi. (Osea 3.4, vezi şi Isaia 29.9-13).
Totuşi, acest timp va lua sfârşit şi Dumnezeu se va întoarce din nou către Israel revelându-L, în zile din urmă, pe Mesia:,, După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.”
Noul Testament ne arată că evreii vor rămâne un popor care va fi salvat în zilele din urmă. (Romani 9‑11). După prima venire a lui Mesia, distrugerea Ierusalimlui şi a Templului va fi săvârşită de oamenii prinţului ce are să vină. Prinţul care va veni este cornul cel mic al celei de-a patra fiare (Roma) din Daniel 7:7-8,19-28. Apocalipsa ni-l revelează ca fiind Fiara/Omul Păcatului sau Antichristul.
Cei care au distrus oraşul şi Templul au fost romanii. Există deci o legătură între venirea Anticristului şi Imperiul Roman reînviat. Distrugerea Templului va fi însoţită de un potop (un simbol folosit adeseori pentru a înfăţişa o invazie), războaie şi necaz. Isus a avertizat că vremea de după prima Lui venire va fi caracterizată de războaie şi veşti de războaie (Matei 24:6), opusul mult doritei ere a păcii.
Punctul culminant va fi atins atunci când urâciunea pustiirii va sta în locul sfânt – o referinţă din Daniel (Matei 24:15). Astfel, Daniel ne spune că perioada care va urma încheierii celei de-a 69 săptămâni va fi una nedeterminată, caracterizată de războaie şi de pustiirea Ierusalimului.
Deci cum rămâne cu cea de-a 70-a săptămână şi perioada dintre sfârşitul celei de-a 69-a şi începutul celei de-a 70-a săptămâni?
… Pe scurt, acestă epocă începe odată cu revărsarea Duhului Sfânt de Ziua Cincizecimii,(nasterea Bisericii), cu festivalul evreiesc Shavuoth, la 50 de zile dupa învierea lui Isus. Se termină odată cu răpirea Bisericii aşa cum este ea descrisă în 1Tesaloniceni 4:
Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
În concluzie, noi trăim exact în aceasta perioadă, în care Biserica adevărată a lui Isus aduce mesajul salvării în lume.
După această perioadă, scopul lui Dumnezeu pentru răscumpărare se va îndrepta către Israel şi atunci va începe o perioadă de 7 ani care face parte din cea de-a 70-a săptămână. Israelul va face un legământ cu prinţul care va veni care este Antichristul. Acesta va fi, cu siguranţă, un tratat de pace care va promite izbăvirea de la ameninţarea distrugerii, dar care în final se va dovedi a fi un legământ cu moartea (Isaia 28.13-22) şi va conduce la vremea necazului lui Iacov (Ieremia 30) sau la necazul cel mare descris de Isus în Matei 24.15-31. Punctul culminant al acestei perioade va fi a doua venire a lui Isus ca Rege şi Mesia şi El va face ca toate proorociile din Daniel 9:24 să se împlinească.
Epilog
Atunci când am început acest material, din dorința ca poporul evreu să-l cunoască pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, așa cum este El și nu  cum vorbesc unii care nu l-au cunoscut niciodată,  nu m-am gândit că va fi o lucrare atât de serioasă, de grea… Fiindcă niciodată nu am considerat că argumentul înseamnă ușurință sau batjocură sau superficialitate, din acest motiv am căutat să dau o linie logică acestui demers al meu!
Totul este la mila liui Dumnezeu! El lucrează la inima omului! Hristos este Lumina lumii!
După ce am citit despre toți acești lupi în blănuri de oi, m-am gândit imediat la viețile pierdute pe vecie ale acelora care au crezut în învățăturile lor, care i-au urmat în destrăbălările lor și care l-au respins doar pe Acela a cărui viață a fost trăită fără păcat! De ce Doamne? Am realizat tragedia acelor vieți irosite… nebunia… goliciunea… Doamne, oare câți dintre noi, cei care acum suntem vii, ne vom întoarce la Tine până nu va fi prea târziu pentru asta și ne vom opri din a-i mai urma pe învățătorii mincinoși și cursele lor care duc la pierzanie?
Ai milă Doamne de poporul evreu! Fă-le Tu cunoscut Adevărul Tău! Amin!

Note

1) Steaua zeului Remfan și semnificația ei ocultă.
 ”Ştefan a răspuns: “Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. … Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea Prorocilor: “Mi-aţi adus voi vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?… Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.” ” (Faptele Apostolilor 7:1,42,43)

”Veţi ridica, dar, pe Sacut, împăratul vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-aţi făcut, şi vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Domnul al cărui nume este Dumnezeul oştirilor!” ” (Amos 5:26,27)

Astăzi, este unanim acceptat în rândul cercetătorilor istorici biblici că, Moloh, Caivan și Remfan sunt același nume pentru zeul Saturn al cărui simbol este steaua în șase colțuri.

Saturn era zeul suprem la chaldeeni.

Apoi, prin anii 1800, în Germania, steaua lui Remfan a fost adoptată de Mayer Rothschild pentru a marca locuința sa. Aceasta a devenit stema lui Rothschild.
Cea mai timpurie folosire a acestui simbol în afara imperiului financiar al lui Rothschild a fost în anul 1873 când, steaua în șase colțuri a fost adoptată ca embrlemă pentru AmericanJewish Publication Society.
Aceasta nu este menționată nici măcar în literatura rabinică. Nimeni nu știe cum a ajuns un simbol ocult să fie emblema unor evrei.

Hexagrama era folosită și în cultul și ritualurile druizilor, apoi ale francmasonilor, astrologilor și acum și ale new-agerilor și Wicca!
O carte masonică intitulată, The Second Mile, an Eastern Star, dezvăluie că, ”steaua în șase colțuri este un simbol foarte vechi și unul dintre cele mai puternice.” Hexagrama este folosită în magie, vrăjitorie, ocultism precum și în horoscopul zodiacal. ”Se consideră că posedă puteri magice.”

Acest străvechi simbol ocult reprezintă, de asemenea, uniunea sexuală și reproducerea. Triunghiul așezat cu vârful în jos reprezintă organul sexual feminin, iar triunghiul așezat cu vârful în sus reprezintă falusul masculin. Așezate împreună în hexagramă ele reprezintă uniunea sexuală, păgânismul ocult și forța activă și pasivă din natură. Hexagrama era parte din ritualurile sexuale și ceremoniile de închinare ale cultului lui Baal — Nimrod și Semiramida — Iștar și Baal — Venus și Bacchus.

În Egiptul antic, hexagrama era folosită și ca instrument de comunicare cu cei morți.

Primul martir al bisericii creștine, Ștefan, în apărarea sa înaintea Sanhedrinului a avertizat poporul evreu atunci când le-a reamintit istoria lui Israel (Fapte 7:42,43)

Dumnezeu avertizează în Amos 5:26 că, această stea este, fără nicio îndoială, steaua cu șase colțuri și care era asociată cu: depravarea sexuală și curvia spirituală, după dumnezei străini. Aceasta este hexagrama ocultismului, magiei și necromanției din Egipt!

Advertisements
This entry was posted in Kabbalah, Paganism semit and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s