Curvia, minciuna și homo-erotismul la Sigmund Freud și Carl Jung.

”Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.” (Proverbele 28:7)

Sex, minciuni și scrisori: un eșantion al unor înșelătorii importante 
în relația Freud-Jung (de Martin S Fiebert)

Acest studiu are la bază examinarea corespondenței și scrierilor dintre Sigmund Freud și Carl Jung. Se pare că motivul esențial al încetării colaborării celor doi a fost minciuna, înșelătoria reciprocă. În cele de mai jos vor fi expuse și analizate o serie de incidente.

Elementele cheie ale acestei analize sunt: relația dintre Freud și Jung, Minna Bernays și istoria de început a psihanalizei.
1. Introducere

Sigmund Freud și Jung, figuri marcante în psihanaliză, au făcut obiectul multor discuții și analize. O bună parte din acestea se concentrează asupra diferențelor conceptuale în demersurile lor teoretice și psihoterapeutice. O altă parte, de asemenea, este legată de abordările lor diferite cu privire, și de acceptarea noțiunii de experiență religioasă a inconștientului și a fenomenelor parapsihologice printre alte domenii. Jung, în Memoriile sale [1], Ernest Jones [2] și Peter Gay [3], în biografiile lor comprehensive despre Freud, au discutat despre unele dintre problemele personale care, în cele din urmă, au condus la caustica ruptură dintre cei doi bărbați.

2. Afacerea lui Freud cu Minna Bernays
Jung a scris că, în martie 1907, Minna Bernays i-a vorbit despre intimitatea ei sexuală cu Freud, care era cumnatul ei, soțul surorii sale. El a precizat că ea “se simțea foarte nervoasă din cauza relației ei cu Freud, și că se simțea vinovată datorită acestei relații. De la ea am aflat că Freud s-a îndrăgostit de ea și că, relația lor a fost într-adevăr foarte intimă. A fost o descoperire șocantă pentru mine, și chiar și acum (mai, 1957), îmi amintesc agonia pe care am simțit-o la momentul respectiv “[4].
Se pare că Jung nu i-a vorbit niciodată lui Freud despre destăinuirea lui Bernay. În opinia noastră, dezvăluirea făcută de această femeie, cu privire la relația dintre ea și Freud, a avut un impact profund asupra dimensiunilor relației dintre Freud și Jung. În special aș spune că, acțiunile lui Freud relatate de dna Bernays au influențat decizia lui Jung de a începe o aventură cu Sabina Spielrein, una dintre propriile sale paciente. Faptul că cei doi nu au discutat despre ascunsa relație a lui Freud cu cumnata sa precum și consecințele acestei ascunderi au jucat un rol important în înșelăciunile ulterioare în care atât Freud cât și Jung s-au angajat în interpretarea lor comună a viselor, în călătoria spre America, din 1909.
3. Freud îl suspectează pe Jung de anti-semitism
În luna august 1908, Freud i-a comunicat lui Karl Abraham suspiciunea lui că, Jung ar nutri sentimentele anti-semite [5]. Freud nu a discutat direct cu Jung cu privire la acest aspect. Dar în luna august 1912, Freud i-a scris lui Otto Rank [3], afirmând că, Jung avea probleme în realizarea unei “integrări a evreilor și antisemiților pe tărâmul psihanalizei.” În articolul său din 1914, intitulat “The History of the Psychoanalytic Movement” (Istoria Mișcării Psihanalitice ) Freud l-a pedepsit public pe Jung pentru menținerea “unei  anumite prejudecăți cu privire la rasă “[6].
4. Afacerea lui Jung cu Sabina Spielrein
Aș spune că, atunci când Jung a descoperit că mentorul avea un secret, o relație, care era interzisă cultural, cu cumnata sa, Minna Bernays, lucrul acesta l-a stimulat și s-a concretizat ca o sancțiune în dorința sa tot mai mare pentru pacienta și studenta sa, Sabina Spielrein. În conformitate cu scrisorile și notițele din jurnalul lui Sabina Spielrein, Jung l-a mințit atât pe Freud cât și pe mama lui Spielrein despre relația sa cu Sabina [7]. În 1909, Spielrein i-a scris lui Freud și i-a vorbit despre romantismul dintre ea și Jung. Aparent, Freud nu a luat în serios alegațiile lui Spielrein și a părut să accepte explicația lui Jung, potrivit căreia, Sabina Spielrein era deranjată din punct de vedere emotional. Când Spielrein a vizitat Viena în 1912, ea și Freud au devenit apropiați, după care Freud a acceptat versiunea ei privind această relație, dar nu i-a spus lui Jung că are cunoștință despre asta și nici punctul său de vedere cu privire la ea. În ianuarie 1913, după ce relația sa personală cu Jung se deteriorase deja, Freud i-a scris lui Spielrein, “De la [data] la care am primit prima scrisoare de la tine, părerea mea despre el (Jung), s-a modificat foarte mult.” [7]
5. Interpretarea reciprocă a viselor
În decursul vizitei lor din 1909 în America, cu ocazia ”interpretării visurilor”, între Freud și Jung s-au manifestat înșelăciuni  reciproce profunde. Lipsa de onestitate în sine și de reacție intensă a lui Jung a prevestit potențiala încetare a relațiilor lor profesionale și de prietenie personală.
În interviul său cu Billinsky [4], Jung a amintit că, “Freud a avut unele vise care-l deranjau foarte mult. Visele erau despre un triunghi amoros  dintre Freud, soția lui și sora mai mică a soției sale. Freud n-a avut nicio idee că eu știam despre triunghiul și relația sa intimă cu cumnata sa. Și așa, când Freud mi-a vorbit despre ”visul” său, eu i-am cerut să-mi vorbească despre unele dintre asocierile sale personale. El s-a uitat la mine cu amărăciune, și a zis: “Eu aș putea să-ți spun mai mult, dar nu pot să-mi risc autoritatea mea profesională!”. Jung comentează în Memoriile sale [1], “În acel moment el a pierdut totul. Acea afirmație a lui mi s-a întipărit în memorie; și a condus la sfârșitul relației noastre deja umbrite. “
La rândul său, Jung a fost, de asemenea, necinstit în a-i dezvălui lui Freud sensul propriilor vise. El i-a împărtășit un vis în care explorara o casă. Coborând într-o pivniță, Jung a găsit un seif vechi care conținea două cranii umane. Analizând visul său, Freud a văzut o probabilă dorință de moarte și l-a presat pe Jung pentru a detalia asocierile sale. Jung într-adevăr a crezut că, visul său este cu referire la ideile asupra cărora el lucra atunci, anume despreinconștientul colectiv. Temându-se de rezistența lui Freud la teoriile sale, el a mințit și a spus că, craniile din vis erau ale soției lui Jung, Emma, și ale surorii ei [1].
Refuzul lui Jung de a explora sincer sensul celor două cranii din vis fost în mod clar un mod de pro-tecție pentru teoriile sale, de criticile sau atacul lui Freud. Înșelătoria lui Jung, pe lângă că dorea să-l domolească pe Freud, a fost în plus, cred eu, o încercare subtilă de a stabili o comunicare mai onestă, prin dezvăluirea în mod indirect a cunoștințelor sale despre aventura lui Freud cu cumnata lui. Freud, aparent neavizat de știința lui Jung cu privire la relația sa extraconjugală, a fost de acord cu explicația lui Jung, “și în mare măsură, ușurat” de interpretarea înșelătoare a lui Jung despre acele cranii.
6. Un alt triunghi: Emma Jung, Sandor Ferenczi și Freud
Freud si Jung nu au fost singurii în această comunicare necinstită. Soția lui Jung, Emma, și Sandor Ferenczi, un coleg de-al lui Freud și Jung, au participat de asemenea la diferite înșelătorii.
Emma Jung a încercat, deși fără succes, să repare ceea ce, ea a perceput a fi o ruptură tot mai mare între soțul ei și Freud. La 15 octombrie 1911, Emma i-a scris lui Ferenczi întrebându-l dacă el știa ceva despre dezaprobarea lui Freud vis-a-vis de cea mai recentă lucrare a soțului ei, și în mod explicit i-a cerut să nu-i pomenească lui Freud despre preocupările sale [8]. La 19 octombrie, Ferenczi i-a trădat încrederea lui Emma, trimițându-i o scrisoare de-a ei lui Freud, în care ea se întreba dacă Freud era supărat pe Jung din cauza interesului acestuia din urmă în ocultism și datorită revizuirii lui Jung privind teoria libidoului [8].
Scrisoarea de răspuns a lui Freud preciza modul în care el a dorit ca Ferenczi să-i răspundă doamnei Jung, cerându-i să evite să mai vorbească cu ea nici despre ocultism,  nici despre teoria libidoului. Datorită faptului că în limba germană cuvântul pentru “a evita” și “sublinia” sunt similare, Ferenczi a interpretat greșit scrisoarea lui Freud și instrucțiunea lui, și a informat-o pe Emma Jung că interesele prezente particulare ale soțului ei, l-au deranjat pe Freud. Eroarea lui Ferenczi, care a fost, probabil, din neatenție, a determinat-o pe Emma să-i scrie în secret lui Freud [9], Jung a găsit ulterior dovezile acestei corespondențe dintre Emma și Freud, iar acest lucru la rândul său, a crescut neîncrederea dintre Freud și Jung,  care și-au intensificat și mai mult diferențele lor științifice și profesionale.
7. “Gestul Kreuzlingen”
Astfel însuși Freud a fost indus în eroare de neînțelegerea lui Jung, și a vizitei lui bruște, în mai 1912, la Ludwig Binswanger în Kreuzlingen, Elveția, aproximativ la patruzeci de mile de casa lui Jung din Zurich. Freud nu făcuse niciun aranjament special pentru întrevederea cu Jung, care era rănit și supărat din motivul pentru care el credea că este evitat de Freud. În corespondența sa de mai târziu cu Freud, Jung s-a referit cu amărăciune la acest incident, ca la  “gestul Kreuzlingen” [9].
De fapt, cu două zile înainte de plecarea sa, Freud i-a scris atât lui Jung cât și lui Binswanger și a presupus că-l va întâlni pe Jung în Kreuzlingen. Totuși,  fiind plecat din oraș, Jung nu a primit nota lui Freud, pentru a face în timp aranjamentele de călătorie. Mai important, ceea ce Jung nu știa era că motivul principal pentru vizita lui Freud a fost o intervenție chirurgicală iminentă pentru Binswanger, bolnav de cancer [3,10]: pentru că Binswanger ceruse ca informațiile acestea să nu fie divulgate. Astfel, încă un alt secret minor și în cele din urmă inutil, a contribuit la distrugerea relației Freud-Jung.
8. Comitetul
Ca răspuns la tensiunea în creștere și neîncrederea în relația Freud-Jung, și, în special, la intensitatea reacției lui Jung – vezi “gestul Kreuzlingen” -, Ernest Jones, un suporter energic și loial al lui Freud, a inițiat o mare înșelăciune care a avut implicații profunde atât pentru relația Freud-Jung cât și pentru istoria psihanalizei. În vara anului 1912, Jones a recomandat ca un mic grup format din analiștii de încredere să formeze un fel de “garda palatului” în jurul lui Freud, pentru a-l proteja de disensiuni pe viitor. Freud a acceptat cu căldură această idee dar a avertizat, “Comitetul ar trebui să fie strict secret în existența și acțiunile sale” [2]. Grupul a constat din Jones, Ferenczi, Rank, Sachs și Abraham, și vreme de mai mulți ani l-a informat și îndrumat pe Freud și a ghidat politica psihanalizei.
Deși Jung fusese ales președinte al Societatii Internationale de Psihanaliză, iar la început, fusese desemnat de către Freud ca “fiu și moștenitor” al lui [9], el a rămas ignorant în ceea ce privește existența și acțiunile comitetului respectiv.
9. Freud, Jung și Homofobia
Într-o scrisoare datată în 29 noiembrie 1912, Freud a încercat să-și ascundă sentimentele sale homoerotice pentru Jung. Cred că această înșelătorie a fost un element important în precipitarea sfârșitul relației lor cu caracter personal. După ce Freud și Jung se împăcaseră aparent cu privire la unele dintre diferențele lor teoretice, la o conferință din Munchen, pe 24 noiembrie 1912, și clarificaseră și neînțelegerea în ceea ce privește vizita lui Freud la Binswanger, Freud avea să leșine, pentru a doua oară, în prezența lui Jung. Jung l-a așezat pe Freud pe o canapea. Două zile mai târziu, Jung îi scria lui Freud o notă foarte prietenoasă, cerându-și scuze pentru dificultățile anterioare și întrebând de sănătatea lui Freud [1,9]. Răspunsul lui Freud către Jung recunoștea unele diferențe nerezolvate în vederile lor teoretice, în special pe tema libidoului. Apoi, referindu-se la vraja leșin, prin care trecuse, scria el, “după diagnosticul meu privat, a fost o migrenă, nu fără un factor psihic pe care, din păcate, nu am putut să-l urmăresc până jos, la un pic de nevroză în care m-am pierdut” [9] . Totuși, Freud a fost mult mult mai sincer într-o scrisoare a lui către Jones, în care el a atribuitvraja (lui) leșin unui “sentiment homosexual nesupus”, care a implicat un transfer anterior dinspre prietenia lui intensă cu Wilhelm Fliess înspre prietenia lui cu Jung [8].
Jung a explodat de furie la afarea conținutului aceste scrisori a lui Freud în care el explica pierderea cunoștinței, vraja leșin. Jung s-a supărat atât pentru că Freud minimalizase sensul leșinului, și pentru ceea ce percepuse ca fiind o banalizare din partea lui Freud cu privire la contribuția sa privind teoria libidoului [9]. Bănuiesc totuși că, la un alt nivel, Jung a simțit conflictul homoerotic al lui Freud, care fusese probabil intensificat de contactul fizic realizat atunci când Jung l-a așezat pe Freud pe o canapea, și era furios pentru faptul că Freud a fost necinstit cu el, ascunzându-i semnificația reală a vrăjii sale leșin.
Este de menționat faptul că, însuși Jung era deosebit de vulnerabil la ambele sentimente homoerotice și homofobe. La începutul relației lor, în 1907, Jung i s-a confesat lui Freud că, în copilărie fusese agresat homosexual de către un bărbat în care el avea încredere. Jung, a recunoscut de asemenea, că atunci când el îi cruse lui Freud o fotografie a lui, el fusese de fapt “îndrăgostit religios” de Freud, sentiment față de care fusese conștient că a avut și “nuanțe erotice consecutive” [9].
După schimbul mai multor scrisori furioase cu Jung, Freud a așteptat două săptămâni și apoi la 03 ianuarie 1913 a scris: “Propun să abandonăm relațiile noastre personale în întregime” [9].
Referințe
[1] C. G. Jung, “Memories, Dreams, Reflections,” In: A. Jaffe, Ed., Vintage, New York, 1963.
[2] E. Jones, “Life and Work of Sigmund Freud,” Basic Books, New York, 1953, 1955, 1957.
[3] P. Gay, “Freud: A Life for Our Time,” Norton, New York, 1988.
[4] J. M. Billinsky, “Jung and Freud: The End of a Ro-mance,” Andover Newton Quarterly, Vol. 10, No. 2, 1969, pp. 39-43.
[5] H. C. Curtis, “A Psychoanalytic Dialogue: The Letters of Sigmund Freud and Karl Abraham,” In: H. C. Abraham and E. L. Freud, Eds., Basic Books, New York, 1965, pp. 1907-1926
[6] S. Freud, “On the History of Psychoanalytic Movement,” Collected Papers, Basic Books, New York, 1959.
[7] A. Carotenuto, “A Secret Symmetry: Sabina Spielrein between Jung and Freud,” Pantheon, New York, 1984.
[8] L. Donn, “Freud and Jung: Years of Friendship, Years of Loss,” Collier, New York, 1988.
[9] W. McGuire, “The Freud-Jung Letters: The Correspon-dence between Sigmund Freud and C. G. Jung. M. A,” Harvard University Press, Cambridge, 1974.

[10] L. Binswanger, “Sigmund Freud: Reminiscences of a Friendship,” Grune & Stratton, New York, 1957.

Advertisements
This entry was posted in Paganism semit, Sigmund Freud and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s