Iisus si Mohamed-Capitolul 8. Ultimele Zile

Mohamed: Ultimii trei ani din viața sa.
Vârsta: 60 până la 63 de ani.
Iisus: Ultimele luni din viața sa.
Vârsta: 35 până la 36 de ani.
Pe măsură ce se apropia sfârșitul vieților lor, atât Iisus cât și Mohamed ajunseseră la apogeul influenței lor. În acest capitol veți urmări:
• Întoarcerile lor triumfale în cetățile care i-au respins.
• Ultimele instrucțiuni către discipolii lor.
• Cum a murit fiecare.
Mohamed se reîntoarce la Mecca.
La opt ani după ce imigrase la Medina, Mohamed dobândise o semeție nouă, a puterii. El avea zece mii de soldați, la acea vreme, în armata sa, comandați de patru lideri și de către el însuși.1) Cu ani înainte, când oamenii îl hărțuiau în piața din Mecca, Mohamed îi avertizase, ”O, poporule din Mecca, jur în numele lui Allah că mă voi întoarce ca un secerător.”2) Acum el era gata să pună în practică acele cuvinte. La înaintarea armatei lui Mohamed, deșertul se înegrise de cai și de oameni. Cetatea din Mecca a trimis spioni, inclusiv pe Abu Sufyan, liderul acelei caravane pe care Mohamed încercase să o atace după ce fugise din Mecca. Acest bărbat a fost capturat și când stătea înaintea lui Mohamed a ales să se convertească pentru a nu fi ucis. Pentru a salva demintatea acestui lider, Mohamed a spus că în timpul atacului, musulmanii vor proteja pe oricine se va refugia în casa acestui bărbat. El l-a trimis pe acest om înapoi la Mecca cu acest mesaj: ”Cine va intra în casa lui Abu Sufyan va fi în siguranță. Și cel ce va închide ușa lui după el va fi în siguranță și cine va intra în moschee va fi în siguranță.” Când oamenii din Mecca au auzit asta, ei s-au risipit către casele lor și către moschee.3)
Când era aproape de intrarea în oraș, Mohamed i-a chemat la el pe luptătorii Ansar. Ansar erau toți acei din Medina care se convertiseră la Islam, și nu din aceia din Mecca care se conevrtiseră la Islam.
Când ei s-au adunat în jurul lui, Mohamed a spus, ”Îi vedeți pe soldații Quraysh (din Mecca)?” El a făcut un semn cu mâna și a poruncit, ”Duceți-vă și secerați-i.” Cu alte cuvinte, Mohamed le-a spus, ”Tăiați-le gâtul la fel cum ați tăia fructul de pe ramura unui copac.”4)
Motivul pentru care Mohamed i-a ales pe Ansar pentru această sarcină s-a datorat probabil faptului că musulmanii care proveneau din Mecca ar fi putut fi tulburați de uciderea propriului trib și a foștilor vecini.
Pe când soldații intrau călări în oraș, niște femei au alergat înaintea lor lovind isteric, cu pumnii lor, caii peste cap, rugându-i pe soldați să nu le ucidă pe ele și pe copiii lor. Plângând, ele încercau să împingă caii înapoi. Imaginați-vă scena! Oamenii erau îngroziți și disperați.5) Mecca a opus o slabă rezistență armată, și Mohamed a preluat cu ușurință controlul.
Armatele lui Mohamed duceau un steag special. Acesta era de culoare neagră și avea scris pe el, în arabă, un singur cuvânt: pedeapsă.6)
Mohamed preia controlul Al-Ka’ba.
Mohamed și-a mânat calul pe străzile din Mecca în timp ce oamenii stăteau în casele lor. El a intrat la Al-Ka’ba, a sărutat Piatra Neagră, și a început să pășească în cer împrejurul acesteia.
Când a ajuns lângă un idol de lângă Piatra Neagră, el i-a străpuns ochii cu arcul pe care-l ținea în mână. După rugăciunile de la amiază din acea zi, Mohamed a poruncit ca toți idolii din împrejurimile Al-Ka’ba să fie strânși, aruncați în foc și sfărâmați.7) Musulmanii administrau de acum Al-Ka’ba (Surah 9:18).
Acum, să vedem ce s-a întâmplat când Iisus s-a reîntors la Ierusalim, reședința marilor preoți și a învățătorilor legii care încercaseră să-l ucidă.
Iisus se reîntoarce la Ierusalim.
În timpul ultimelor lunii ale celui de-al treilea an al său de misiune, Iisus se afla de asemenea la un maxim de influență și popularitate. În același timp el i-a avertizat pe ucenicii săi că, el va fi ucis când va veni în Ierusalim.
”De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.” Matei 16:21; Vezi și Luca 13:31-35
Și ”Ucenicii s-au întristat foarte mult.” – Matei 17:23
În ciuda protestelor ucenicilor săi, Iisus a continuat să-și urmeze drumul către Ierusalim pentru a se afla acolo de sărbătoarea Paștelui.
Când el a ajuns la oraș, el și-a făcut intrarea într-un mod surprinzător.

El le-a cerut ucenicilor să găsească un măgăruș pentru el, și Iisus a intrat în oraș călare pe el. Cât a mers pe drum, mulțimile au înțesat strada. Unii oameni își aruncau hainele pe jos înaintea lui, în timp ce alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum. Ei se rugau cu glas tare la Dumnezeu, și întreaga cetate a Ierusalimului se trezise. (Luca 19:28-44; Matei 21:1-11) 

Iisus plânge pentru Ierusalim.

”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Luca 19:41-44; vezi și Matei 23:37-39; Luca 13:34-35
Cuvintele profetice ale lui Iisus s-au împlinit în mai puțin de 40 de ani. În anul 70 A.D. generalul roman Titus a cucerit și a distrus Ierusalimul și a ars templul din temelii.
Așadar, îi avem acum pe ambii, Isus și Mohamed, la sfârșitul vieții lor și întorcându-se în cetățile care găzduiau centrul vieții spirituale a popoarelor lor. Mohamed s-a întors ca, cuceritor. După cum vom vedea, Iisus s-a întors ca un sacrificiu. În ultima secțiune a acestui capitol, îi vom putea vedea pe acești doi lideri murind și ce anume instrucțiuni finale le-au dat ei discipolilor lor.
Supunerea Arabiei.
După cucerirea Meccăi, popoarele din toată Arabia care nu fuseseră încă atacate i-au trimis solii lui Mohamed spunând, ”Noi ne supunem ție.” Istoria islamică consemnează patruzecișiopt de diferite grupuri care i s-au supus lui Mohamed în acest an (A.H. 9). Nu au existat decât câteva mici centre de rezistență, pe care Mohamed le-a supus cu succes. 8) Popoarele cucerite plăteau zakat, o taxă care era de 2.5 procente din veniturile unei persoane.
Mohamed trimite scrisori conducătorilor străini.
Acum că Mohamed cucerise Arabia, el i-a contactat pe guvernatorii regatelor din afara Arabiei și le-a cerut să accepte Islamul și guvernarea islamică. El a trimis scrisori oficiale, cu pecetea sa personală, 1. imperatorului Romei, 2. regelui Iranului, 3. regelui Etiopiei, 4. guvernatorului roman al Egiptului, 5. regelui Omanului, 6. regelui Bahrainului, 7. regelui Siriei, 8. regelui Yemenului. 9. Aceste scrisori avertizau guvernatorii să se supună Islamului ori să suporte consecințele. Un bun exemplu este scrisoarea către imperatorul Romei, care spune:
”De la Mohamed, apostolul lui Allah,
către Herocles, cel mare al Romei,
Convertește-te la Islam și tu vei fi salvat. Și
dacă tu respingi cererea mea, tu vei fi responsabil
pentru ceea ce se va întâmpla cu tine și cu poporul tău.” 10)
Mohamed a folosit cuvântul ”salvat” legat de salvarea de armatele sale, și nu cu referire la a fi cruțat de pedeapsa lui Dumnezeu, din Ziua Judecății.
Vă aduceți aminte de cei 12 lideri pe care Mohamed i-a ales mai demult? Majoritatea acestora conduceau acum atacuri împotriva acelora care refuzau să se supună autorității Islamului.
Noi revelații despre Jihad.
În acest context, Mohamed a relatat primirea de noi revelații cu referire la tratamentul de aplicat necredincioșilor. Acestea sunt consemnate în Surah 9. Să aruncăm o privire asupra acestor versete:
Cu referire la Mushrikun, sau închinătorii la idoli, revelația spunea:
”Ucide-i pe Mushrikun oriunde îi vei afla, și capturați-i și asediați-i, și pândiți-i pe fiecare în ambuscade. Dar dacă ei se pocăiesc și spun Al-Salat (rugăciuni) și plătesc Zakat (taxa de caritate),
atunci cruță-le viața.” – Surah 9:5
Așadar, această revelație le spune musulmanilor să lupte cu închinătorii la idoli până când ei vor accepta Islamul. O revelație similară a fost dată și cu privire la evrei și creștini, cu o deosebire importantă.
”Luptă împotriva acelora 1) care nu cred în Allah, 2) nici în Ziua Finală, 3) și nici nu interzic ce a fost interzis de Allah și de Mesagerul Său (Mohamed) 4) și acelora care nu cunosc religia adevărului (adică Islamul) dintre popoarele Scripturii (Evreii și Creștinii), până când ei vor plăti jizyah (taxa) în bună supunere, și-i vei simți îngenuncheați.” – Surah 9:29
Musulmanii le puteau oferi evreilor și creștinilor trei opțiuni:
1. Să accepte mesajul Islamului.
2. Să rămână evrei sau creștini dar să plătească o taxă specială (jizyah), care era percepută, de obicei, odată pe an.
3. Să se pregătească să fie atacați.
Mohamed a numit guvernatori (numiți emiri) să conducă peste tot poporul, peste triburi, și peste regiunile care acceptaseră autoritatea Islamului (A.H. 9).
Ultima predică a lui Mohamed de pe Muntele Arafat
Acum, pentru că el avea controlul în Mecca, Mohamed i-a chemat pe toți musulmanii să participe la un mare haji, care era un pelerinaj anual la Al-Ka’ba de închinare la Allah (Surah 3:97). El a petrecut un an de zile pentru a face pregătirile unui astfel de uriaș eveniment, trimițându-și solii în toate părțile Arabiei și spunându-le oamenilor să vină. Punctul culminant al acestei masive adunări a fost când, Mohamed s-a urcat pe muntele Arafat și a rostit ultima sa predică, consemnată, înconjurat de mai mult de o sută de mii de musulmani. 11)
Aceasta este binecunoscută sub numele de Predica de pe Muntele Arafat.
Iată textul înregistrat de istoria islamică, despre ceea ce a spus Mohamed.
”Astăzi religia voastră este desăvârșită, și harul lui Dumnezeu este împlinit în viețile voastre. Și eu dau mărturie că Islamul este religia voastră. O, popor musulman, vă este interzis să vă vărsați sângele între voi sau să furați unul de la celălalt sau să profitați de pe urma altuia sau să furați femeile sau nevestele unui alt musulman. După ziua de azi nu vor mai fi două religii în Arabia. Eu am coborât de la Allah cu sabia în mână, și averea îmi vine din umbra sabiei mele. Și acela care nu va fi de acord cu
mine, va fi umilit și persecutat. 12)
Această predică are două părți: Prima parte îi învață pe musulmani cum să procedeze unul față de celălalt, de exemplu, să nu ucidă sau să nu-și fure unul celuilalt nevestele. A doua parte învață cum trebuie procedat cu non-musulmanii. Mohamed a declarat că Allah l-a trimis cu o sabie și că averea sa va veni din aceasta. El promite umilirea și persecutarea tuturor acelora care nu sunt de acord cu el. (Această predică este într-un adânc contrast cu Predica lui Iisus de pe Munte, unde Iisus a spus: ”iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,” Matei 5:44)
Moartea lui Mohamed.
În al unsprezecelea după imigrarea sa de la Mecca către Medina, Mohamed s-a îmbolnăvit de friguri care, pe care le contacta anual. În vremurile acelea, boala sa era una serioasă.
Potrivit istoriei islamice, Mohamed a învinuit pentru frigurile sale o încercare de otrăvire, care a avut loc imediat după ce el cucerise sătucul evreiesc din Khaybar cu patru ani înainte. El a fost de acord să cruțe viețile locuitorilor care rămăseseră în el, dacă ei îi dădeau lui toate averile lor. În acest cadru, o femeie evreică pe nume Zainab a pregătit o masă pentru Mohamed. (Aduceți-vă aminte, evreii avuseseră relații cu Mohamed patru ani înainte ca el să decidă să-i supună.)
Zainab a preparat un miel (sau un ied) pe jar. Ea a aflat că Mohamed prefera spata de miel, așa că a pus acolo foarte multă otravă, dar totodată ea a otrăvit și întregul miel.
Ea a adus carnea și l-a servit pe Mohamed și pe unul dintre prietenii săi. Mohamed a apucat o spată și a început să mănânce, dar el a simțit ceva neobișnuit la acea carne. El a scuipat-o din gură. Dar prietenului său i-a plăcut carnea și a mâncat-o. El a murit mai târziu otrăvit.
Mohamed a întrebat-o pe Zainab ce a făcut. Ea a răspuns, ”Tu știi ce i-ai făcut poporului meu. Așa că eu mi-am zis, Dacă el este un rege îmi va fi ușor cu el, și dacă el este un profet el va afla (ce am făcut).” Pentru acest răspuns, Mohamed i-a cruțat viața.
Cu toate acestea, Mohamed credea că otrava pe care el o gustase mai înainte, l-a urmărit toată viața. În ultimul său moment de boală, înainte de moartea sa, sora bărbatului care murise de mielul otrăvit a venit în vizită la el. Mohamed i-a spus, ”O, Umm Bishr, ceea ce vezi tu la mine acum (boala mea) este rezultatul mielului din care am mâncat eu și fratele tău.” 13)
În timpul ultimei sale îmbolnăviri, Mohamed a avut friguri și dureri timp de 20 de zile și a fost îngrijit în casa soției sale Aisha, care avea acum 18 ani. Când a fost prea bolnav ca să mai țină predici, el a poruncit ca adepții săi de încredere să îndeplinească această sarcină. Când și-a dat ultima suflare, el și-a lăsat capul în poala Aishei și a murit.14)
Mohamed a fost îngropat în Medina, și pelerinii încă îi mai vizitează mormântul și astăzi.
Moartea lui Iisus.
Istoria morții lui Iisus este foarte diferită de aceea a lui Mohamed.
Să vedem ce s-a întâmplat.
Iisus s-a dus la Ierusalim ca să participe la sărbătoarea Paștelui. Mai marii preoților și învățătorii legii căutau ceva care să-l dea pe mâna lor, dar ei se temeau de o confruntare directă cu el fiindcă oamenii îl iubeau. Oportunitatea lor a apărut prin persoana unuia dintre ucenicii lui Iisus, Iuda, care s-a oferit să-i ducă la Iisus contra unei sume de bani.
După ce a luat cina Paștelui împreună cu ucenicii săi, Iisus a mers pe Muntele Măslinilor să se roage, așa cum avea obiceiul. Iuda a adus o mulțime de oameni, sus pe munte, pentru a-l aresta pe Iisus. Ei l-au dus la casa marelui preot, și înainte de zorii zilei liderii religioși l-au întrebat: ”Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt.” Era curată blasfemie potrivit legii iudaice. Ei l-au dus la Pilat, guvernatorul numit de Roma. Pilat a decis că Iisus nu a comis o crimă vrednică de pedeapsa cu moartea, dar liderii religioși au ațâțat mulțimile să ceară moartea lui Iisus. Astfel că Pilat l-a lăsat pe Iisus în voia lor. Ei l-au târât pe străzile către dealul Căpățânii. Apoi Iisus a fost răstignit pe cruce de lemn. Mâinile și picioarele i-au fost țintuite cu piroane, pentru a-l fixa pe cruce. Apoi crucea a fost ridicată și oamenii așteptau moartea lui Iisus. Multe dintre femeile care îl urmaseră pe Iisus stăteau acolo și priveau.
Era pe la mijlocul zilei, dar cerul s-a întunecat vreme de trei ceasuri.
Apoi, ”Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.” (Luca 23 – 24)
Piatra de temelie a credinței creștine constă în ce s-a întâmplat cu Iisus după moartea lui. Un membru al consiliului evreiesc care se opusese crucificării lui Iisus a primit permisiunea de a da trupul jos de pe cruce. El l-a acoperit într-o pânză și l-a depus într-un mormânt nou. Femeile care îl urmaseră pe Iisus au văzut când fusese depus trupul. Apoi ele au mers să pregătească arome și parfumuri pentru a unge trupul cu ele, dar ele nu puteau să se întoarcă în ziua următoare fiindcă era o zi de Sabat și, potrivit legii iudaice, ele s-au odihnit.
În ziua de după Sabat, dimineața devreme, femeile s-au întors la mormânt și au găsit piatra de la intrarea în mormânt rostogolită, dar trupul nu era înăuntru. Doi îngeri le-au apărut lor și le-au spus, ”Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat.” (Luca 24:5-6)
Femeile au alergat înapoi să le spună ucenicilor ce au văzut ele.
Evangheliile descriu câteva arătări ale lui Iisus înaintea ucenicilor și adepților săi după învierea sa.
Mesajul Final al Lui Isus Către Discipolii Săi.
Învățătura finală a lui Iisus se concentrează pe explicarea învierii sale și îi încurajează pe discipolii săi să răspândească mesajul.
”Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” – Luca 24:46-47
Apoi Iisus le-a promis celor care îl urmau că le va trimite în vizită Mângâietorul. Creștinii cred că acesta este Sfântul Duh, care este descris în Faptele Apostolilor 2.
După aceasta Iisus a fost ridicat la ceruri și nu le-a mai apărut ucenicilor săi încă odată.
Concluzii
Cale de cinci capitole ați călătorit prin viețile lui Iisus și Mohamed, unul lângă celălalt. Ați simțit felul în care ei și-au petrecut timpul și cum și-au îndeplinit scopul. Aceasta vă oferă cadrul de care aveți nevoie pentru ca, voi să înțelegeți ce au predicat ei.
Învățăturile lor vor fi subiectul celei de-a doua părți a acestei cărți.
Veți avea oportunitatea să comparați între ele acțiunile lor conform următoarelor subiecte cheie:
•  Mesajele lor către omenire
•  Învățăturile lor despre celălat
•  Vindecări și miracole
•  Înțelesul războiului sfânt
•  Dragostea
•  Rugăciunea
•  Femeile
Înaintea acestor subiecte cheie, eu am așezat cronologii ca niște liste cu evenimentele majore din viața lui iisus și a lui Mohamed. Aceste cronologii vă vor ajuta să revedeți biografiile pe care tocmai ce le-ați citit și să înțelegeți învățăturile care urmează.
Note
1. Ibn Ishaq, p.. 557.
2. Ibn Kathir, The Beginning and the End [Începutul și Sfârșitul], vol.. 2, pt. 3, p.. 53.
3. Ibn Ishaq, p.. 548.
4. Ibn Kathir, The Beginning and the End [Începutul și Sfârșitul], Yol. 2, pt. 4, p.. 302.
5. Ibidem, vol. 2, pt. 4, p.. 289.
6. Ibidem, vol. 2, pt. 3, p.. 288.
7. Cărțile Virtuților Musulmanilor, bk. 19, nr. 4395.
8. Ibn Ishaq, pp. 627-652. A se vedea, de asemenea, Al-Tijab al-Najar (The Biography of the Prophet — Biografia Profetului), în arabă (Cairo, 1979).
9. Ibn Hisham, vol.. 3, pt. 6, pp. 13-14. A se vedea, de asemenea, Ibn Ishaq, The Life of Muhammad [Viața lui Muhammad], p.. 652ff
10. Ibn Hisham, vol.. 3, pt. 6, pp. 13-14; traducerea autorului. A se vedea, de asemenea Cărțile Virtuților Musulmanilor, bk. 019, nr. 4380. Narațiunea Muslim este ușor diferită de narațiunea în Ibn Hisham.
11. Cărțile Virtuților Musulmanilor, bk. 7, nr. 2802.
12. Ibn Hisham, pt. 6, vol. 3, p.. 8; traducerea autorului.
13. Ibn Ishaq, p.. 516. A se vedea, de asemenea, Ibn Hisham, vol. 2, pt. 4, p.. 309.
14. Ibn Ishaq, p.. 679ff.
 http://jesusandmuhammad.blogspot.ro/2015/03/capitolul-8-ultimele-zile.html

Advertisements
This entry was posted in Iisus si Mohamed and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s