Iisus si Mohamed-Capitolul 7. Răspândirea Mesajului

Mohamed: Primii 7 ani în Medina
Vârsta: 53 până la 60 de ani.Iisus: Ultimul an din cei doi ani de preoție, până la călătoria finală în Ierusalim.
Vârsta: 34 până la 35 de ani.

Iisus și-a practicat misiunea sa în același mod de la început până la sfârșit. Pe când în viața lui Mohamed, s-a petrecut un evenimet care a marcat o schimbare majoră. Este vorba despre fuga sa de la Mecca la Medina, cunoscută ca hijra. În acest capitol vom vedea ce s-a întâmplat după fuga lui Mohamed și cum a lucrat el cu cei 12 lideri ai săi pentru a răspândi Islamul. Vom vedea, în același timp, și cum a lucrat Iisus cu cei 12 ucenici ai săi pentru a răspândi mesajul său.
Vom vedea de asemenea și intrigile care le-au urmărit viețile – opoziția pe care ei au întâlnit-o din partea comunităților evreiești sau a liderilor religioși ai vremii.

Armata lui Mohamed Răspândește Islamul.
În capitolul de dinainte, am văzut cum Mohamed a încheiat tratatul său cu cele mai puternice două triburi din Medina. Din acest moment el a început să-i trimită pe adepții săi în grupuri mici de la Mecca ca, să trăiască în Medina. Lucrul acesta a durat câteva luni.

Mohamed jelește Mecca.

Când Mohamed era gata să emigreze, personal, din Mecca către Medina, el s-a dus pe vârful muntelui de unde a privit asupra Meccăi și a spus, ”O Mecca, jur că, dintre toate, tu ești cetatea inimii mele, și dacă nu aș fi fost obligat de oamenii tăi să te părăsesc, eu nu te-aș fi părăsit niciodată.” 1)
Cu alte cuvinte, Mohamed spune cât de mult iubea el Mecca. Să țineți minte aceste cuvinte ale lui Mohamed întrucât, le vom cita din nou atunci când el sa va reîntoarce la Mecca, 8 ani mai târziu.
După aceasta, Mohamed și unul dintre cei mai loiali adepți ai săi, Abu Bakr, au părăsit Mecca noaptea pentru a ajunge în condiții de siguranță la Medina.
Aceasta este cunoscută ca a doua hijra, sau pelerinajul. 2) Calendarul Islamic marchează data în acord cu A.H., sau (after hijra).
Prin urmare o dată precum 5 A.H. se referă la al cincilea an de când Mohamed a imigrat la Medina.
După ani de zile în care el a căutat protecția, Mohamed se afla acum într-o poziție de siguranță. Ce a făcut el?Permisiunea de a lupta.

În Mecca, Mohamed își petrecuse 13 ani, din viață, fiind copperant și tolerant, neconducând către violență. Adeseori el îi ierta pe aceia care îl răneau și nu căuta să se răzbune. După ce a fugit la Medina, acest miel blând s-a transformat într-un leu care rage.
Înainte de sfârșitul primului său an la Medina, Mohamed a anunțat că Allah i-a acordat permisiunea de a duce războaie.
Istoria islamică comnsemnează:
”Atunci profetul s-a pregătit de război în conformitate cu porunca lui Allah de a lupta cu inamicii săi și cu toți acei politeiști pe care Allah i-a dat în mâna sa pentru a lupta cu ei. Asta se întâmpla la 13 ani de zile după chemarea sa.” 3)
În timpul primilor doi ani din Medina, Mohamed a condus, personal, câteva raiduri, dar și-a trimis și rudele și adepții loaili în raiduri personale ale acestora. Acestea au inclus și raidul condus de unchiul său Hamza, care cu 30 de soldați a organizat o ambuscadă a unei caravane din Mecca precum și trimiterea unui văr într-un raid de atac a câtorva membri ai tribului Quraysh, pe când aceștia călătoreau în afara Meccăi. 4)
Însă când Mohamed părăsise Mecca, oamenii de aici nu organizaseră niciun atac de anvergură asupra lui Mohamed. Cu toate acestea Mohamed a ordonat un atac împotriva unei caravane mari din Mecca, care se întorcea acasă din Siria. Acesta este un punct de cotitură majoră, în istoria Islamului.
Acest atac a fost mai mult decât doar economic; el a fost un atac împotriva supraviețuitorilor din Mecca. Caravanele plecau din oraș doar de două ori pe an. Ele se întorceau cu hrană, zahăr, sare și îmbrăcăminte de care oamenii aveau nevoie pentru supraviețuire. Mecca era situată în deșert, unde oamenii nu puteau să cultive sau producă multă hrană, așa că ei depindeau întru-totul de comerț. Dacă pentru Mohamed atacul asupra caravanei ar fi fost un succes, pentru Mecca ar fi însemnat un șir întreg de suferințe.
Dar întrucât liderul caravanei, care era Abu Sufyan, a auzit de complotul pus la cale de Mohamed, el a evitat locul unde îl aștepta Mohamed pentru ambuscadă. (Rețineți acest nume, întrucât el va face parte, mai târziu, dintr-o poveste a lui Mohamed.)
Oricum, oamenii din Mecca deciseseră că Mohamed trebuia să fie pedepsit pentru intențiile sale. Ei au ieșit să se lupte și cele două părți s-au întâlnit în Valea lui Badr. Mohamed avea doar 300 de oameni, dar ei au repurtat o victorie surprinzătoare și au ucis și capturat mulți dintre meccani (Bătălia de la Badr, A.D. 624, A.H.2) 5) Aceasta l-a transformat în cel mai puternic lider din Arabia. (Chiar dacă el le învinsese armata, orașul Mecca a rămas sub controlul Quraysh, la acel moment.)
Bătălia de la Badr a împins războiul sfânt către un nou nivel.
Mohamed a spus că îngerul Gabriel i s-a arătat cu o nouă revelație despre cum să gestioneze succesul lor. Acesta este Surah 8 din Quran, intitulat ”Prăzi de război.” Acest capitol vorbește despre luptă și dă și câteva instrucțiuni practice. Haide să privim la patru directive principale.

1. Această revelație le spune musulmanilor cum să împartă bunurile pe care ei le-au capturat de la armata învinsă.
”Și să se știe că din toată prada pe care ei o pot dobândi (în război), a cincea parte îi revine lui Allah și Mesagerului său, și rudelor apropiate, orfanilor și nevoiașilor și drumeților.” (Surah 8:41 – Ali Traducere)
Cu alte cuvinte, Mohamed lua 20% (parte din aceasta el o putea distribui acelora în nevoie), iar restul de 80% era împărțit între oamenii care luptaseră împreună cu el.
Asta suna destul de bine atunci când armata lui număra 300 de oameni, dar mai târziu armata avea să depășească 10.000 de oameni. La o armată de un asemenea număr, fiecare luptător avea să câștige doar 0.008 procente comparativ cu cele 20 de procente ale lui Mohamed. Lucrul acesta a dus la plângeri printre soldați.2. Revelația poruncește musulmanilor să continue lupta împotriva tuturor celor care resping Islamul.
”Luptă împotriva lor până nu va mai rămînea niciun Fitnah (necredincios sau politeist, adică închinători la altcineva decât Allah) și religia (închinarea) va fi doar pentru Allah (în întreaga lume).” (Surah 8:39)

”O, Profetule (Mohamed)! Îndeamnă-i pe credincioși la luptă. Dacă există 20 de oameni de neclintit printre voi, ei se vor transforma în 200… pentru că ei (necredincioșii) sunt oameni care nu pot să priceapă.” (Surah 8:65)

Singura cale în care cineva putea fi la adăpost de armata lui Mohamed era aceea de a accepta Islamul.
”Spune-le acelora care nu au crezut, că dacă ei încetează (cu necredința lor), trecutul lor va fi iertat.
Dar dacă ei se reîntorc (la aceasta), pedeapsa celor dinaintea lor va fi un avertisment.” (Surah 8:38)

3. Revelația le spune musulmanilor să se pregătească pentru misiuni viitoare.
”Și fi pregătit împotriva lor cu toate forțele tale, și cu armăsarii de război… pentru a-l trata pe inamicul lui Allah ca pe propriul tău inamic.” (Surah 8:60)

4. Revelația le poruncește lor să ”lupte din răsputeri”.
”O, tu cel care crezi! Când vei întâlni o putere (dușmană), stai drept împotriva ei și adu-ți aminte
de numele lui Allah deseori (deopotrivă cu limba și cu mintea), așa încât tu vei avea reușită.” (Surah 8:45)

Mohamed propovăduia că misiunea sa era de a răspândi a Islamul cu ajutorul războiului sfânt. El le-a dat adepților săi autoritatea de a ataca necredincioșii și de a profita de bunurile ce le aparțineau.

Mecca Încearcă să-l Oprească pe Mohamed.
Toată Arabia se simțea amenințată de Mohamed. În A.H. 5, câțiva închinători la idoli din Mecca s-au alăturat unor evrei din Medina pentru a-l ataca pe Mohamed. Musulmanii săpaseră șanțuri împrejurul cetății Medina și efectiv îi descurajaseră pe meccani, care s-au retras. Aproape că nu a avut loc nicio luptă. Cunoscut ca Bătălia Tranșeelor, acest eveniment este foarte important pentru istoria islamică pentru că dacă Mohamed ar fi suferit o înfrîngere decisivă, viitorul Islamului ar fi fost compromis.
Așa cum s-a întâmplat, Mohamed a continuat să răspândească Islamul prin forța armelor. El, personal, i-a însoțit pe luptătorii săi în 27 de raiduri, și în nouă dintre acestea el s-a aflat pe câmpul de luptă împreună cu ei. Musulmanii au susținut un total de 38 de raiduri și expediții, în timpul în care Mohamed locuia în Medina. 6)
În tot acest timp Mohamed a continuat să relateze despre revelațiile primite de la îngerul Gabriel. Aceste mesaje au fost consemnate șia dăugate în Quran, ca și până atunci. Noile revelații cheamă la răspândirea Islamului prin forță.

Acum, să ne întoarcem la Iisus, aproape de sfârșitul vieții sale și să vedem cum i-a instruit el pe discipolii săi să răspândească mesajul său.

Iisus îi Trimite pe Ucenicii săi să Răspândească Evanghelia.
Spre deosebire de Mohamed, care s-a schimbat foarte mult după ce a fugit la Medina, Iisus nu și-a schimbat nici mesajul și nici metoda de răspândire a acestuia. Pe când intrase în cel de-al treilea an al său de misiune, el a continuat să călătorească, să vorbească în sinagogi sau în locurile publice, să vindece bolnavii, să scoată demonii, și să înfăptuiască alte miracole. Oamenii de rând se simțeau atrași de el, și cei mai mulți dintre liderii religioși se simțeau amenințați de el. În acest context, el le-a dat instrucțiuni ucenicilor săi pentru a merge în lume, fără el, și pentru a răspândi mesajul Evangheliei. Mai târziu el a chemat un grup mai larg, de 72 de oameni, ca să facă același lucru. Haide să privim în detaliu la ceea ce le-a spus el.

Instrucțiuni de călătorie.
Deoarce vă voi prezenta instrucțiunile lui Iisus pentru discipolii săi, le voi și pune în balanță cu instrucțiunile pe care Mohamed le-a dat oamenilor săi.

1. Mohamed i-a autorizat pe oamenii săi să poarte războaie, dar Iisus le-a dat ucenicilor săi un alt fel de autoritate. Evanghelia după Matei spune:
”şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” – Matei 10:1
După ce le-a dat o astfel de autoritate (putere), Iisus le-a poruncit adepților săi să:
”Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii.” – Matei 10:8

2. Mohamed le-a dat oamenilor săi instrucțiuni despre cum să împartă bunurile pe care ei și le-au însușit de la necredincioși.
Iisus le-a interzis discipolilor săi să ceară bani de la oameni sau să ducă bani cu ei.
”Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,” – Matei 10:8,9

Dar Iisus le-a permis ucenicilor săi să rămână în casele oamenilor și să mănânce împreună cu ei.
”Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa.” – Luca 10:7

3. Dacă o cetate respingea Islamul, Mohamed poruncea ca musulmanii să o atace. Iisus spunea:
”Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.”
Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.” – Matei 10:14-15

Cu alte cuvinte, Iisus a spus că orașele care au respins mesajul său vor fi pedespite de Dumnezeu în Ziua Judecății, și nu de către discipolii săi din viața prezentă.
Și așa cum a procedat și el în viața sa, Iisus le-a spus discipolilor săi să plece departe de aceia care erau împotriva lui.

”Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta.” – Matei 10:23

4. Mohamed le-a spus adepților săi să lupte din răsputeri împotriva necredincioșilor.
Iisus le-a spus ucenicilor săi să se aștepte la împotrivirea necredincioșilor. El le-a spus că vor fi biciuiți, arestați și trimiși în judecată. (Matei 10:16-19)

Ucenicii au urmat instrucțiunile lui Iisus.
”Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” – Marcu 6:12-13

Conflictul cu Poporul Evreu.
Există o întreagă intrigă (lit.) în istoriile lui Iisus și Mohamed – conflictul lor cu evreii sau cu liderii religioși evrei. Cele mai multe interacțiuni ale lui Mohamed cu evreii s-au desfășurat în Medina, deoarece în Mecca erau foarte puțini evrei.
Iisus, care el însuși era evreu, a interacționat cu poporul evreu toată viața. Dar cel mai mult el a experimentat conflictul cu liderii religioși evrei. Să vedem, mai întâi, ce s-a întâmplat în viața lui Mohamed.

Conflictul lui Mohamed cu Evreii.
Cea mai mare comunitate de evrei din Arabia era în Medina. După ce Mohamed s-a mutat acolo, el interacționa cu evrei în fiecare zi. El făcea afaceri cu ei, le vizita locuințele, și mânca împreună cu ei.
Mohamed se aștepta ca evreii să accepte Islamul din cauză că el predica că există un singur Dumnezeu, la fel cum credeau și evreii. Totuși, evreii nu au fost impresionați de învățăturile lui Mohamed. Ei doreau ca el să le arate un semn că el era într-adevăr un adevărat profet. Quranul consemnează:
”Și ei au spus: ”De ce nu este trimis niciun semn către el de la Domnul lui?” – Surah 29:50
Răspunsul lui Mohamed a fost acela că el era doar un om, unul care avertizează, și că de aceea Quranul însuși era singurul semn de care poporul avea nevoie.
”Ascultă: ”Semnele sunt doar cu Allah, și eu sunt numai un simplu om care avertizează.” Nu le este asta de ajuns că ți-am trimis Cartea (Quranul) ca să le fie citită?” – Surah 29:50-51
Mohamed a dezbătut cu evreii vreme de trei ani. Apoi spre stupefacția tuturor, el a ordonat uciderea unui binecunoscut bărbat evreu care fusese critic cu versurile sale (A.H. 3)
Iată cum s-a produs evenimentul.
La o întâlnire cu câțiva dintre adepții săi Mohamed a întrebat, ”Cine îl va ucide pe acest bărbat pentru mine?”. Câțiva musulmani s-au oferit voluntari.
Într-o seară, ei au mers la casa omului și l-au invitat să facă o plimbare cu ei. După ce ei s-au plimbat și au discutat o vreme, un musulman a dat semnalul, și ei l-au atacat pe evreu cu săbii și pumnale, înjunghiindu-l până l-au ucis. 7)
Atitudinea lui Mohamed față de poporul evreu s-a schimbat. El a ordonat o altă ucidere și, pentru că ei refuzau să accepte Islamul și reprezentau o amenințare pentru el, el i-a împins sistematic pe aceștia afară din Arabia.
Mai întâi, el a atacat Beni Nadir (tribul lui Nadir, A.H. 4). El le-a distrus curmalii și a forțat oamenii să părăsească satul. Doi ani mai târziu el a declanșat un atac asupra satului Beni Qurayzah (tribul Kor-Ay-zuh). El i-a pus sub asediu. După ce aceștia s-au predat, el i-a ucis toți bărbații (aproape șase sute) și a luat copiii și femeile ca sclavi. (A.H. 5) 8)
În cele din urmă el i-a dat afară pe evreii din Khaybar (A.H. 7), un sat evreiesc lângă Medina.
Mohamed și-a însușit împreună cu familia sa toate averile pe care le jefuiseră de la evreii din Khaybar.
Iată cum s-a relatat prin autoritatea lui Umar, care a spus: ”Proprietățile părăsite de Beni Nadir au fost revărsate de Allah numai asupra Apostolului său deoarece nicio expediție fie cu caravane sau cavalerie nu a fost întreprinsă. Aceste proprietăți erau destinate în mod particular Sfântului Profet. El va răspunde de cheltuielile anuale ale familiei sale din venituri, și va cheltui ceea ce a rămas pentru achiziția cailor și armelor necesare pentru pregătirea Jihadului. 9)

Mohamed nu tolera critica din partea evreilor, și nu le permitea să trăiască în pace, de frică ca nu cumva ei să se unească și să-i devină dușmani și să lupte împotriva lui.

Întâlnirile lui Iisus cu Liderii Religioși Evrei.
Cu 600 de ani înaintea lui Mohamed, evreii din zilele lui Iisus erau la fel de critici cu mesajul lui Iisus. ”cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri” (Luca 11:53)
La fel cum mai târziu ei aveau să procedeze și cu Mohamed, evreii i-au cerut lui Iisus un semn.
”Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”
Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.
Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” – Matei 12:38-40
Iisus a folosit ”semnul prorocului Iona” pentru a spune că el va muri și va rămâne în mormânt vreme de trei zile după care el se va reîntoarce la viață.
Iisus a mai oferit și puterea sa de vindecare și miracolele ca semn că el avea putere de la Dumnezeu. Când Iisus îi învăța pe ucenicii săi el spunea, ”Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” (Ioan 14:11; vezi și Matei 9:2-7).
Iisus a arătat frustrare și mânie în legătură cu liderii religioși. Cuvintele Evangheliei redau câteva momente în care el a vorbit cu putere împotriva liderilor religioși (Matei 23; Marcu 7:1-23; Ioan 8:42-59).
El a folosit de asemenea și parabolele pentru a protesta față de practicile lor (Matei 21:28-46; 22:1-14). Totuși, el nu a încercat să le cauzeze vătămări fizice niciunuia dintre aceștia.

Acum, pentru că am văzut ce au făcut Iisus și Mohamed în viețile lor publice de-a lungul celei de-a doua jumătăți a vieții lor de slujire, haidem să aruncăm o privire și asupra vieților lor personale.

Viețile Personale.
După ce Mohamed s-a mutat la Medina, viața sa personală s-a schimbat semnificativ. Cât locuise la Mecca, el rămăsese căsătorit cu o singură femeie, Khadija, care a murit după 25 de ani de mariaj. În timpul primului său an în Medina, Mohamed a semnat un contract de căsătorie cu fata unuia dintre cei mai loiali adepți ai săi, Abu Bakr. Acest lucru nu ar avea de ce să pară neobișnuit, cu excepția faptului că fata avea doar șase ani. 10)
Istoria islamică spune că Mohamed nu a consumat mariajul cu fata, pe nume Aisha (Ak-EE-sha), până ce ea nu a împlinit nouă ani, dar acest aranjament era extrem de neobișnuit, chiar și în societățile din Arabia. Ea a rămas căsătorită cu Mohamed până la moartea sa, când ea avea vârsta de 18 ani. Chiar și așa, ea nu a fost singura sa soție. Mohamed s-a căsătorit de 11 ori în anii petrecuți în Medina. Mohamed a cheltuit multă energie pentru a-și conduce nevestele. (Vă voi explica impactul soțiilor lui cu multe detalii la capitolul 16.)
În contrast, noi nu avem nicio consemnare care să evidențieze că Iisus a fost căsătorit vreodată. El și-a petrecut timpul cu ucenicii săi și era în mod special apropiat de unii dintre ei – Petru, Iacov, și Ioan (Matei 17:1; Marcu 5:37; 14:33). El a întreținut relațiile de familie cu mama sa și cu frații lui, și de asemenea a avut o relație apropiată cu Maria, Marta și cu fratele lor Lazăr. Un mic grup de femei a călătorit împreună cu Iisus și l-au ajutat (Vezi capitolul 16 pentru mai multe informații).


Concluzii
Ne apropiem de sfârșitul vieților lui Iisus și Mohamed. Următorul capitol din această carte va trata ultimii trei ani din viața lui Mohamed (de la 61 până la 63) și ultimele luni din viața lui Iisus (în jurul vârstei de 35 sau 36 de ani).

Note
1. Ibn Kathir, The Beginning and the End [Începutul și Sfârșitul], vol.. 2, pt. 3, p.. 215.
2. Ibn Ishaq, p.. 324ff.
3. Ibid., P.. 280.
4. Ibid., Pp. 281-286.
5. Ibid., P.. 297.
6. Ibid., Pp. 659-660.
7. Ibid., P.. 368.
8. Cărțile Virtuților Bukhari, vol.. 5, bk. 59, nr. 447.
9. Cărțile Virtuților Musulmanilor, bk. 19, nr. 4347.
10.Cărțile Virtuților Bukhari, vol.. 7, bk. 62, nr. 88. Narat de Ursa.

Advertisements
This entry was posted in Iisus si Mohamed and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s