Iisus si Mohamed-Capitolul 6. Răspunsul oamenilor la mesajelele lor

Mohamed: Primii 13 ani în Mecca
Vârsta 40 până la 53
Iisus: Primul an din cei doi ani de preoție până la momentul când el i-a trimis pe ucenicii săi să predice fără el.
Vârsta: înainte de 30 de ani

În acest moment al relatării, atât Mohamed cât și Iisus au declarat că ei eu fost chemați să facă cunoscut lumii mesajul lui Dumnezeu. Haidem să aruncăm o privire la la primele lor zile de predici. Vom vedea cu surprindere similitudini în reacțiile concitadinilor lor, dar diferențe evidente în felul în care au răspuns Iisus și Mohamed.

Timidul început al lui Mohamed
Prima sa persoană convertită la Islam a fost soția sa Khadija, urmată de către vărul său în vârstă de 10 ani (AH ibn Abu Talib) care locuia cu ei. (1) Următorul său convertit important a fost un fost închinător la idoli pe nume Abu Bakr. Abu Bakr a fost chiar un propovăduitor de succes al Islamului, și el a convertit 25 de oameni, incluzând aici și pe un anume Al-Arqam. Casa lui Al-Arqam a devenit un centru important unde Mohamed predica. (2)
Mohamed i-a spus unchiului său care l-a crescut, Abu Talib, despre experiența sa, iar unchiul său s-a obligat să-l protejeze, dar el nu a acceptat învățăturile lui Mohamed.
Și despre ce anume predica Mohamed la vremea aceea? El i-a spus nepotului său că pentru a fi un musulman el trebuie ”să mărturisească că nu este alt dumnezeu afară de Allah singur și fără asociați, și să dezaprobe idolii al-Lat și al-Uzza, și să-i repudieze pe rivali.” (3)
Mahomed i-a mai spus că Gabriel l-a învățat o rugăciune specială, pe care el a făcut-o cunoscută adepților săi. (4) Mai târziu, Mohamed avea să adauge noi îndrumări care trebuiau să fie urmate pentru ca cineva să devină musulman.
La început, Mohamed și musulmanii săi au afișat o ținută modestă. Ei mergeau în afara orașului în văile deșertului pentru a se ruga, astfel ca oamenii să nu-i vadă. (5) Mohamed a continuat în liniște să facă asta, în Mecca, timp de trei ani de zile.

Începutul impresionant al lui Iisus
Istoria lui Iisus din Evanghelii oferă o mulțime variată de tablouri ale începutului lucrării sale.
În mai puțin de câteva zile de la botezul său, cinci bărbați îl urmau deja pe Iisus oriunde acesta se ducea (Ioan 1:35-40). Ei au urcat la Ierusalim împreună pentru sărbatoarea Paștelui. Când ei au intrat în curtea templului, Iisus a făcut ceva care a atras atenția liderilor religioși pentru tot restul vieții sale. Când Iisus a văzut oamenii care vindeau bovine, oi și porumbei și schimburile cu bani, el a s-a mâniat. El a făcut un bici cu care i-a scos afară pe fiecare dintre acești oameni și animale din curtea templului, strigând, ”Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” (Ioan 2:16)
Liderii religioși îl întrebau cu ce autoritate face asta, dar ei nu-l puteau opri. El a stat în Ierusalim de sărbătoarea Paștelui și a făcut ”semne (și minuni)”, ceea ce a făcut ca mulți să creadă în el (Ioan 2:23). Liderii religioși evrei (Fariseii) au început să țină evidența acțiunilor sale (Ioan 4:1).
Iisus a început să vorbească în sinagogile evreilor, și ”… şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. … şi era slăvit de toţi.” (Luca 4:14-15). După ce a predicat în mai multe localități diferite, Iisus s-a reîntors în orașul său, Nazaret, care era un orășel de fermieri numărând în jur de 200 de oameni.
Dar ce predica Iisus în acel timp? Când s-a ridicat în picioare pentru a predica în sinagoga din Nazaret, el ținea în mână sulul cărții lui Isaia. El le-a citit oamenilor.

”Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” –Luca 4:18-19

Și cum oamenii se uitau la el, el a început predica spunând, ”Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Luca 4:21)
Cu doar o zi mai devreme, în Ierusalim, Iisus le spusese liderilor religioși că Dumnezeu ”a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). O femeie, la o fântână din Samaria, i-a spus lui Iisus că ea aștepta venirea lui Mesia al evreilor, și Iisus i-a răspuns, ” Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Ioan 4:26). Pe scurt, Iisus i-a spus că el era Fiul lui Dumnezeu și că el deținea cheile unei relații adevărate cu Dumnezeu, și care să ducă la viața veșnică. Acesta a fost mesajul lui Iisus de la începutul său și până la sfârșitul vieții sale. (Noi vom compara mesajele lui Iisus și Mohamed în mai multe detalii la capitolul 10.)

Mohamed este respins de concitadinii săi și de liderii religioși
Mohamed a răspândit mesajul său cu discreție timp de trei ani de zile până când el a relatat că Gabriel i-a poruncit să facă cunoscut publicului mesajului său (la vârsta de 43 de ani). Mohamed a decis să-i adune pe toți liderii tribului Quraysh și să le spună despre învățăturile sale.
Există câteva lucruri legate de tribul Quraysh care trebuie reținute: 1) familia lui Mohamed făcea parte din acest trib. Ramura Quraysh din care făcea parte Mohamed se numea Beni Hashim. (Beni în arabică se traduce prin trib). 2) Acest trib colecta venituri prin întreținerea Al-Ka’ba, centrul închinării idolești din Arabia.
Când Mohamed le-a spus mesajul său, ei au fost ofensați. Ei i-au spus unchiului lui Mohamed, ”O, Abu Talib, nepotul tău a fost blestemat de zeii noștri, ne-a insultat religia, a batjocorit modul nostru de viață și i-a acuzat pe strămoșii noștri de erori; fie ai să-l oprești tu fie va trebui să ne lași pe noi să o facem.” (6)
Pentru că unchiul lui Mohamed îl proteja, locuitorii din Mecca nu îl putea ucide pe Mohamed, așa că doar îl hărțuiau. De exemplu, ei i-au avertizat pe oamenii care vizitau Mecca să-l ignore pe Mohamed. Ei îl înjurau pe Mohamed atunci când el pășea în cercuri în jurul Pietrei Negre din Al-Ka’ba. (7)
Convertiții la Islam erau însă într-un pericol mai mare decât Mohamed însuși. Tribul Quraysh exercita o presiune puternică asupra convertiților pentru a renunța la noua lor credință. Dacă convertitul era o persoană cu o poziție înaltă în societate, ei îl batjocoreau. Dacă convertitul era un negustor, ei amenințau să-l boicoteze. Și dacă era un om din clasa de jos, ei îl băteau.8)
Majoritatea dintre cei convertiți erau din clasa de jos sau sclavi. Însă, atunci, doi bărbați puternici s-au aliat cu Mohamed – Umar și Hamza (unul dintre unchii lui Mohamed). Acești bărbați erau fizic puternici și agresivi, intimidându-i pe Quraysh. Pentru a-i slăbi pe musulmani, tribul Quraysh a decis să-i boicoteze pe toți musulmanii și tot clanul lui Mohamed (Beni Hashim).
Ei au semnat o înțelegere că nimeni toți ceilalți membri ai tribului nu trebuiau să se căsătorească cu femeile sau bărbații din clanul Beni Hashim. De asemenea, ei nu aveau voie să vîndă sau să cumpere nimic de la aceștia.
Liderul acestui boicot era un bărbat pe nume Abu Lahab, care era un alt unchi al lui Mohamed. El a mers în piață și le-a spus oamenilor, ”O, negustorilor, ridicați prețurile voastre atât de sus încât poporul lui Mohamed să nu poată cumpăra nimic de la voi. Dacă cineva se teme că astfel va pierde în afacerile sale, eu am suficienți bani pentru a-i acoperi pierderea.”
Mohamed a relatat că potrivit revelațiilor de la îngerul Gabriel, el trebuie să-l renege pe acest om (Surah 111).
După un timp Mohamed și musulmanii au părăsit orașul pentru a merge să trăiască în valea din deșertul de alături. Ei au început să devină disperați. Când un musulman a venit în oraș ca să cumpere hrană pentru familia sa, negustorii i-au cerut să plătească de două ori, de trei ori, sau de patru ori mai mult decât prețul obișnuit. El nu a putut plăti așa că, el s-a întors la familia sa cu mâinile goale.
Istoria islamică spune că adepții lui Mohamed au devenit atât de flămânzi încât ei se hrăneau cu excrementele animalelor și cu frunzele copacilor. Acesta a devenit cunoscut ca Anul Foamei.
Gândiți-vă la asta: Mohamed și soția sa Khadija, odată cea mai bogată, cea mai respectată femeie din Mecca, erau refugiați în deșert, nici măcar capabili să cumpere hrană. Probabil că ei aveau ceva pentru copilașii lor și la fel de bine și pentru ei. Ei au supraviețuit acelui supliciu cumpărând pentru ei, în secret, de la simpatizanții lor și de la prieteni. (9)
În tot timpul acesta, Mohamed vorbea despre revelațiile de la îngerul Gabriel. Aceste versete erau colectate și urmau să devină o parte din cartea numită Quran.
Revelațiile acestea adesea conțin acuzații împotriva acelora care l-au persecutat.

Iisus respins de orașul său și de către liderii religioși
Am văzut cum a fost respins Mohamed de propriul său oraș. Acum, să privim către Nazaret, micul orășel unde a crescut Iisus.
Ați citit mai devreme cum s-a ridicat Iisus în sinagoga din Nazaret pentru a citi din Scripturi. Acum, să vedem cu au reacționat oamenii.
După ce Iisus a citit pasajul din Isaia, el a continuat să predice. El a vorbit despre cum poporul din orașul său Nazaret, dorește de la el să facă miracole pentru ei la fel cum a făcut și în Capernaum. ”Adevărat vă spun,” a continuat el, ”că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.” Apoi el le-a reamintit de proorocii din Vechiul Testament care fuseseră trimiși departe Israel pentru ei ajuta pe ne-evrei. Aceste cuvinte i-au înfuriat pe oamenii din sinagoga. Ei l-au dus pe Iisus la o stâncă în afara orașului ca să-l arunce din vârful ei. Dar Iisus a trecut prin mulțime și a mers pe drumul său. (Luca 4:14-30)
În afară de orașul său, Iisus a fost respins și de alte orașe și grupuri de oameni. Iisus a înfăptuit multe miracole în orașele din Galilea, dar ei au respins mesajul lui Iisus (Capernaum, Matei 11:23; Horazin și Betsaida, Luca 10:13). Mesajul lui Iisus era, în special, o ofensă la adresa liderilor religioși ai evreilor, la fel cum mesajul lui Mohamed era, în special, o ofensă la adresa liderilor închinării idolatre din Mecca.
Liderii religioși din timpul lui Iisus căutau de asemenea să-l ucidă pe Iisus, dar ei mergeau pe o cale diferită față de aceea a tribului Quraysh din Mecca. În loc să-l ucidă pur și simplu pe Iisus, ei căutau o cale prin care să facă din el un nepăstrător al legii așa că ei să-l poată da morții ”legal”. De exemplu, dacă el comitea blasfemie, legea evreilor spunea că el poate fi dat morții. Dacă el complota împotriva guvernării romane, atunci el la fel de bine putea fi executat (Matei 22:15).
Înaintea respingerii, modelul lui Iisus era de a declara punctul său de vedere și de a pleca în altă parte (Luca 9:51-56). Pe măsură ce vom înainta în viețile lui Iisus și Mohamed, noi vom vedea că reacția lui Mohamed la respingere a fost una destul de diferită. Haide să vedem cum și-a revenit Mohamed din boicotul impus de tribul său.

Boicotul este abrogat
Mohamed caută protecție

După doi sau trei ani, fără vreo intervenție directă de la Mohamed, liderii tribului Quraysh au decis să abroge boicotul. Liderii au decis că era greșit să-i trateze pe rudele lor așa rău, și ei au rupt înțelegerea (de boicot). Mohamed și poporul său s-au întors la Mecca și au continuat să practice Islamul acolo, chiar dacă rămânea subiect pentru unele batjocuri. (10)
Mohamed și-a prezentat mesajul său spunându-le oamenilor că ei trebuiau să reunțe la idoli, să-l accepte pe Allah ca singurul dumnezeu adevărat, și să-l accepte pe Mohamed ca fiind profetul lui Allah.
De asemenea el ar fi citat versete din Quran pentru oameni. Când oamenii i-au cerut un semn, el răspuns, ”Quranul este semnul pentru voi” (Surah 29:50-51)
Evenimentele din anii următori aveau să arate că Mohamed pusese la punct o nouă strategie de instituire a Islamului și pentru propria sa protecție.
În mai puțin de doi ani, doi oameni foarte importanți din viața lui Mohamed au murit – unchiul său Abu Talib, care-l protejase împotriva inamicilor săi, și soția sa Khadija, cea care îi asigurase suportul moral (A.D. 620). Mohamed era în vârstă de 50 de ani. Istoria islamică spune că tribul Quraysg a început să-l batjocorească ”într-o manieră mult mai agresivă decât până atunci.” Este citat un exemplu cu un ”tânăr bădăran” care îi ”aruncă țărână în cap.” (11)
Chiar și așa nu sunt menționate atacuri fizice directe, cum ar fi bătăile, tentativele de omor sau ceva de genul acesta. Cu toate acestea, putem fi siguri că Mohamed s-a simțit umilit întrucât el a mers în afară să găsească alți oameni sau alte triburi care să îl protejeze. (La fel și cu adepții săi, care la rându-le erau în căutarea unor protectori.)
Istoria islamică spune că el a călătorit în afara Meccăi până la poporul din Thaqif, și până la nomazii Kalb și Kinda, și că el a fost respins de către toți aceștia. (12)
Când lideri tribali vizitau Mecca, Mohamed s-ar fi întâlnit cu ei. El le-ar fi spus lor că el este un profet și le-a cerut lor să ”creadă în el și să-l protejeze până când Allah le va face clar mesajul cu care el îl însărcinase pe profetul lui.” (13)
Cu excepția câtorva credincioși din clasa săracă a societății din Mecca, eforturile lui Mohamed au înregistrat un succes modest.
El a găsit într-un final o oportunitate în războiul de lungă durată dintre două mari triburi din apropiere de Medina – Aous și Khazraj. Aceste triburi veneau anual în pelerinaj la Al-Ka’ba în Mecca ca să se închine idolilor lor. După ce și-au încheiat închinarea, unii din reprezentanții lor s-au întâlnit cu Mohamed, noaptea, la Al-Aqaba. Mohamed le-a spus, ” Eu vă cer să fiți loiali, să mă protejați la fel cum voi ați face-o pentru femeile și copiii voștri.” Unul dintre lideri
a răspuns: ” Jur în numele celui care te-a trimis împreună cu adevărul, că te vom apăra așa cum apărăm propriile noastre familii. Acceptă această înțelegere cu noi, o, tu, apostol al lui Allah. Eu jur că noi, care suntem copiii războiului, vom ști cum să te apărăm. Noi am moștenit această pricepere din generație în generație.” (14)
Astfel noi vedem un popor care avea o tradiție în arta războiului de multă vreme, promițându-i alianța lor lui Mohamed. Mohamed a încheiat pur și simplu un acord militar cu aceste triburi. El le-a spus, ” Mă voi război cu aceia care se războiesc cu voi și voi face pace cu aceea care fac pace cu voi.” (15)
În acest moment vedem o ironică similitudine cu Iisus. Mohamed le-a spus oamenilor cu care s-a întâlnit, ”Aduceți-mi 12 lideri care să preia responsabilitățile de afaceri ale oamenilor.” Ei au adus 9 dintr-un trib și trei din celălalt trib. Așa a ales Mohamed 12 reprezentanți ai triburilor care să lucreze cu el, la fel cum și Iisus a chemat 12 ucenici ca să umble cu el.
La acea dată, Mohamed petrecuse deja 13 ani predicând Islamul. Acum el începuse pregătirile pentru a realiza o schimbare majoră.
Să comparăm așadar tabloul vieții lui Mohamed cu felul în care Iisus a făcut cunoscut mesajul său.

Iisus se bizuie pe predici și vindecări

Noi am parcurs prima jumătate a vieții lui Mohamed ca profest, iar acum suntem pe punctul de a ne concentra atenția asupra primei jumătăți din viața de preoție a lui Iisus. Vom defini aceasta ca pe o perioadă de unul până la doi ani în care el a petrecut timpul predicând poporului și pregătindu-i pe ucenicii săi înainte de ai trimite în lume pe cont propriu.
Deci, cum a prezentat Iisus mesajul său? El a călătorit de la un oraș la altul, împrejurul Galileii și Iudeii și predicând. Cum i-a convins el pe oameni să creadă în el? El a vindecat bolnavii, a scos demonii din oameni, și a înfăptuit miracole.
De exemplu, chiar de la începutul slujirii sale, el a scos un demon dintr-un om care i-a întrerupt predica la sinagoga din Capernaum (Luca 4:33). Apoi Iisus s-a întors la locuința lui Petru și a vindecat-o pe soacra lui Petru, care suferea de friguri. Până la căderea nopții o mare mulțime de oameni se adunase la această casă. Ei aduceau la Iisus oameni suferind de tot felul de boli, iar El îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.” (Luca 4:40)
Acest fel de acțiune i-a atras un răspuns entuziast din partea poporului, oriunde se ducea. Oamenii aduceau la el pe aceia care sufereau de dureri cumplite, pe posedați, pe aceia care erau lunatici , pe paralitici, și el îi vindeca pe toți. (Matei 4:24)
Un bărbat pe care el îl vindecase de lepră a împrăștiat vestea aceasta așa că, pur și simplu, Iisus nu mai putea să intre într-o cetate din cauza mulțimilor de oameni. El rămânea în afara cetăților în ”locuri pustii”, și chiar acolo oamenii veneau după el (Marcu 1:45).
După miracolul înmulțirii hranei, oamenii au început să spună, ”Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.” Ei erau gata ”să-L ia cu sila ca să-L facă împărat”, așa că Iisus a urcat pe munte singur. (Ioan 6:14-15)
El a mai devenit cunoscut deasemenea și pentru felul în care predica. Matei spune ” După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.” (Matei 7:28-29; vezi de asemenea și Luca 4; Matei 13:54). Iisus îi învăța adesea pe oameni spunându-le scurte istorioare , care conțineau un înțeles spiritual (pilde; Matei 13:34). De exemplu, pentru a-i învăța pe oameni despre iertare, el le-a spus o pildă cu un slujitor pe care stăpânul său îl iertase de o mare datorie (Matei 18:21-35)
Aproape de sfârșitul primului său an de slujire, Iisus a selectat 12 bărbați pe care i-a luat cu el să-l urmeze. (Matei 10:1; Marcu 3:13; Luca 6:12). Acești 12 ucenici au devenit companionii săi cei mai apropiați. Iisus avea să-i instruiască, curând, despre cum să ducă ei mai departe mesajul său.
Mohamed deasemenea începuse să lcureze cu cei 12 noi lideri pentru a-i pregăti să împrăștie Islamul în întreaga Arabie. Să vedem cum a procedat el.

http://jesusandmuhammad.blogspot.ro/2015/03/capitolul-6-raspunsul-oamenilor-la.html

Advertisements
This entry was posted in Iisus si Mohamed and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s