Iisus si Mohamed-Capitolul 3. Ziua în care i-am văzut pe Iisus și pe Mohamed unul lângă altul

Era ora pentru rugăciunea de dimineață (aprox. 3:30 a.m.), și puteam auzi sunetele trezirii familiei. Eu eram treaz dar nu intenționam să-mi părăsesc camera.
Trecuseră deja câteva luni de când fusesem eliberat din închisoare, și de atunci nu mă mai rugasem niciodată la moschee. În loc de a merge la moschee de cinci ori pe zi, stăteam în pat sau la biroul meu, rugându-mă ca adevăratul Dumnezeu să mi se descopere, și acest Dumnezeu era acela care mă scosese viu din închisoare. Câteodată nu rosteam niciun cuvânt de rugăciune, doar stăteam și plângeam. Amintirile din închisoare mă încercau.
Mama mea a bătut cu blândețe la ușă. ” Te duci la moschee astăzi?”, a întrebat ea.
”Nu,” am răspuns eu. ”Nu vreau să văd pe nimeni.”
În cultura islamică, dacă te rogi în camera ta, credința ta nu va fi pusă la îndoială întrucât continui să te rogi lui Allah, ceea ce înseamnă că ești în continuare un musulman. Familia mea credea că am nevoie de timp pentru a mă simți mai bine. Ei credeau că, eu doar nu vreau să fiu înconjurat de oameni.
Lupta mea interioară
Am ieșit din închisoare plin de mânie împotriva Islamului dar convins că există o putere mai presus de toate care m-a ținut în viață. În fiecare zi foamea mea, de a-l găsi pe acest Dumnezeu, creștea. Mă întrebam tot timpul, ”Cine ar putea fi acest Dumnezeu?” Nu m-am gândit niciodată la Dumnezeul creștinilor sau la Dumnezeul evreilor. De ce? Eram încă sub influența învățăturilor lui Mohamed și a Quranului. Quranul spune că creștinii se închină la trei dumnezei – Dumnezeu Tatăl, Iisus Fiul, și Maria, mama lui Iisus. Eu eram în căutarea unui singur Dumnezeu adevărat, și nu trei. Și Quranul spune că evreii sunt un popor malefic care și-a corupt propriile Scripturi. Așa că nu aveam de gând să privesc către Dumnezeul lor.
Aceasta m-a împins să privesc către religiile Orientului Îndepărtat – Hinduismul și Budismul. Învățasem despre aceste religii când mă pregăteam pentru absolvirea liceului, iar acum găsisem mai multe cărți pentru a le studia. Să fie El un dumnezeu al Hinduismului? mă întrebam eu. Să fie El un dumnezeu al Budismului? După ce am încheiat cercetările, am decis că Nu.
Când doream să meditez, mă așezam pe o bancă de-a lungul canalului fluvial și priveam întinderea apei. Apa, plantele verzi, cerul, natura – toate acestea îmi dădeau speranța că exista un răspuns la întrebările mele.
În fiecare zi când terminam lucrul cu tatăl meu, mă întorceam acasă și mâncam o supă cu mama mea, cu tata, și cu doi frați care încă nu se căsătoriseră. După supa de marți, era obiceiul ca să le spun istorii din hadith, frațiilor mei mai tineri plăcându-le foarte mult să le asculte. Eu am încheiat acest obicei după ce am ieșit din închisoare. Mai tinerii mei frați mă tot întrebau, ”De ce nu ne mai spui nicio istorie?”
După terminarea supei, ieșeam afară pentru a-mi petrece timpul cu prietenii.
Uneori mă opream la o cafenea, și jucam jocuri precum Domino sau șah. Câteodată mă uitam la canalele tv de sport. Alteori ne plimbam pe strada prinicipală de-a lungul fluviului Nil.
Mă întorceam acasă destul de târziu, cam pe la orele 11 p.m. sau chiar la miezul nopții. Când rămâneam din nou singur mă simțeam ca cea mai neajutorată persoană din lume, din cauză că nu descoperisem cine ar putea să fie Dumnezeu.
Mă chinuiam în fiecare noapte 2 sau 3 ore până să adorm. Apoi mă trezeam devreme, ca de obicei. Trupul meu era istovit. Am început să am niște migrene severe.
Am mers de multe ori la doctorul de familie pentru encefalograma. În timpul zilei durerile de cap nu mă opreau de la lucru și din a-mi trăi viața. Dacă eram ocupat, puteam să și uit de ele. Dar când mă întorceam acasă, noaptea, și încercam să adorm, atunci durerea devenea foarte puternică. Doctorul mi-a prescris niște pilule pentru durere pe care eu le luam în fiecare noapte.
O nouă prescripție
Am trăit în felul acesta aproape un an. Într-o zi durerea de cap era foarte intensă așa că, m-am dus la o farmacistă ca să cumpăr mai multe pastile. Ca majoritatea farmaciștilor din Egipt, ea era o creștină. Veneam la ea de multă vreme, așa că mă simțeam bine să vorbesc cu ea. Am început să mă plâng, ”Pilulele astea nu mai au același efect ca la început.”
Ea a răspuns, ”Te afli într-o situație periculoasă. Ai început să iei mai mult din aceste tablete. Tu nu le mai iei numai pentru durere. Tu le iei pentru că nu te mai poți opri acum.”
Ea m-a întrebat cu blândețe, ”Ce se întâmplă cu viața ta?”. Ea știa că familia mea era foarte respectată și că eu absolvisem Al-Azhar.
I-am spus că îl căutam pe Dumnezeu. Ea a fost surprinsă. ”Dar cum rămâne cu dumnezeul tău și cu religia ta?” a zis. Așa că i-am povestit ceea ce mi se întâmplase.
Ea a scos o carte de sub tejghea și a vorbit încet, ”Îți dau cartea aceasta. Înainte să-ți iei medicamentele la noapte, încearcă să citești ceva din ea. Să vezi cum ai să te simți.”
Eu am luat tabletele într-o mână și cartea în cealaltă mână.
Era o carte cu coperți negre cu cuvintele ”Sfânta Biblie”, scrise în arabă pe partea de sus a copertei. ”Bine,” am spus eu. ”Am să încerc asta.” Am ieșit afară din magazin și am lipit coperta din față de trupul meu pentru ca numele să nu i se vadă. Apoi am mers acasă și m-am dus direct în camera mea. Era pentru prima dată în viața mea când purtasem o Biblie cu mine. Aveam 35 de ani.
Citirea Bibliei
Era o noapte de vară, cam pe la orele 10 p.m.. Migrena mea era intensă, dar eu nu am luat tabletele. Le-am pus pe măsuță, și am privit către Biblie. Nu știam de unde să încep să citesc, și am deschis-o la întâmplare. Acest exemplare era Biblia personală a farmacistei, și am remarcat însemnările ei de pe pagini. Deschisesem Biblia la Matei capitolul 5.
Am început să citesc ”Predica de pe Munte.” Am și văzut imaginea – Iisus, pe munte, predicând mulțimilor adunate împrejurul său. Când citeam, eu am uitat că sunt la mine acasă. Nu mai simțeam nimic în jurul meu. Pierdusem noțiunea timpului. Biblia mă purta de la o relatare la alta prin Evanghelia după Matei.
Creierul meu începuse să lucreze ca un computer. În cartea de pe biroul din fața mea am văzut chipul lui Iisus. În mintea mea am văzut și chipul lui Mohamed. Mintea mea nu se oprea să-mi ofere comparații. Eram atât de încărcat de Quran și de viața lui Mohamed încât nu trebuia să fac niciun efort să apelez din memorie la aceste lucruri. Ele erau chiar acolo.
Am citit Biblia fără să-mi dau seama de trecerea timpului, până când am auzit chemarea pentru rugăciunea de dimineață de la moschee.
Citește Împreună cu Mine
Dragă cititorule, am ajuns la momentul din viața mea pe care eu doresc ca tu să îl cunoști. Dacă dorești să afli ce s-a întâmplat cu mine după acea noapte, tu poți citi asta la sfârșitul cărții. Dar pentru moment doresc să mă opresc aici, și să recapitulez împreună cu tine.
Am fost un școlar care a cheltuit 13 ani din viața sa pentru a studia Islamul și viața lui Mohamed. Eu nu doar că am practicat Islamul; dar eu l-am memorizat. Acum eu aveam o Biblie înaintea mea care mi-l făcea cunoscut pe Iisus.
În paginile pe care urmează să le citești, doresc ca tu să experimentezi ceea ce am văzut eu în noaptea aceea, în camera mea în Egipt, și ce am continuat să descopăr în ultimii 11 ani. Fără teologie, fără comentarii, fără cuvinte pompoase. Nu am avut pe nimeni lângă mine care să-mi spună, ”Asta vrea să spună Biblia.” Eu doar am citit ce este scris, pentru mine. Eu n-am avut nevoie ca cineva să-mi spună, ”Mohamed a spus așa sau a făcut așa.” Eu am memorat toate acestea din sursele originale.
Permiteți-mi să vă fac cunoștință cu Iisus și cu Mohamed.
Advertisements
This entry was posted in Iisus si Mohamed and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s