Iisus si Mohamed-Capitolul 15. Învățăturile lor despre rugăciune

Este uimitor că un singur cuvânt – rugăciune – poate avea două sensuri care sunt atât de diferite. Atât Iisus cât și Mohamed i-au învățat pe adepții lor să se roage, dar metoda lor de a se ruga cât și scopul rugăciunii au fost total diferite.
În acest capitol eu voi descrie pentru tine stilul de rugăciune musulman, în care eu am trăit vreme de treizeci de ani. Dacă ești musulman, vei înțelege exact despre ceea ce vorbesc.
În situația în care tu nu ai practicat niciodată Islamul, în mare parte aceste informații vor fi noi pentru tine. Și voi purcede în a detalia în plus pentru ca tu să înțelegi.  După ce se va fi înțeles exact care sunt învățăturile lui Mohamed cu privire la rugăciune, voi descrie și învățătura lui Iisus, către ucenicii săi, cu privire la cum să se roage și cum anume acastă învățătură a produs un impact asupra mea prima dată, când am citit-o.
Modelul de Rugăciune
Familia mea m-a dus la moschee încă de când eram un copil mic. Când am ajuns la vârsta de șase sau șapte ani, trebuia ca eu să merg la moschee pentru a mă ruga de cinci ori pe zi. Să cresc mare într-o familie practicantă din Egipt, era parte din stilul nostru de viață. Din copilărie, am amintirii vii cum mă trezeam, în jurul orelor 3:30, dimineața pentru prima rugăciune, în diminețile reci de iarnă. Rugăciunile mi-au impregnat viața.
După absolvirea liceului Al-Azhar, când împlinisem deja vârsta de 18 ani, eram deja calificat să conduc rugăciunile. Astfel, ocazional, unchiul meu mi-a oferit oportunitatea de a conduce rugăciunile de la moscheea lui.
După obținerea diplomei de absolvire a liceului Al-Azhar, am efectuat un an de stagiu militar în armata egipteană unde am și condus rugăciunile de la moscheea bazei noastre militare.
Iar după ce am terminat masteratul, mi s-a dat conducerea unei mici moschei și conducerea primei rugăciuni, a celei de-a patra și a celei de-a cincea.
În fiecare zi a vieții mele – din copilărie până la momentul în care am fost închis de către poliția egipteană – m-am rugat de cinci ori pe zi. Mai pe înțelesul tuturor, am rostit o mulțime de rugăciuni musulmane.
In Islam, cele cinci rugăciuni zilnice sunt deopotrivă un număr de cuvinte și de plecăciuni ale trupului, prevăzute în formă scrisă. Fiecare parte de rugăciune se numește araka’ah [RA-kuh-ah]. Haide să parcurgem împreună modelul unei raka’ah.
Spălarea
Imaginați-vă că ați avea permisiunea să vă aflați în campusul Universității Al-Azhar, la chemarea pentru cea de-a treia rugăciune a zilei care începe în jurul orele 15. Dacă v-ați afla acolo, iată ce veți experimenta.
Orice activitate se oprește. Oricine care a devenit impur (prin folosirea toaletei sau prin atingerea unei femei sau a unui câine, etc.) trebuie să se curețe înainte de rugăciune. Oricum, el trebuie să meargă pentru spălarea rituală la băile clădirilor aparținând Universității sau la baia din spatele moscheii universității.
Înainte ca el să se spele, el rostește aceste cuvinte: ”Îmi așez fața către adevăratul creator, și încep spălarea mea.” Apoi el urmează acești pași.
1. El se spală pe mâini. Mai întâi el spală mâna sa dreaptă apoi pe aceea stângă.Fiecare mână este spălată de trei ori, doar până la încheietură.
2. El își clătește gura cu apă. Și folosește arătătorul mâinii drepte pentru a-și freca dinții, de trei ori.
3. El își curăță nasul cu apă, de trei ori.
4. El își spală fața, dela linia părului, în jurul urechii, și sub bărbie, de trei ori.
5. El își spală brațele sale, de la încheietura mâinii până la cot, mai întâi brațul drept, de trei ori.
6. El își spală părul prin scufundarea mâinii sale drepte în apă și apoi prin netezirea părului său, o singură dată.
7. El își spală urechile sale cu un deget umed. Există o anumită direcție și mișcare pe care el trebuie să le facă pentru aceasta.
8. El își spală picioarele până la glezne; piciorul drept mai întâi – de trei ori fiecare.
Aceasta este spălarea pe care toții musulmanii trebuie să o facă pentru a sta în fața lui Allah. Așa a procedat Mohamed, iar el este exemplul musulmanilor, și deci asta trebuie să facă musulmanii.
PRIMA JUMĂTATE A RAKA’AH
După spălare, toată lumea merge în interiorul moscheii universității din centrul campusului, și se așează în rânduri drepte cu fața către Mecca (Arabia Saudită). În jur de 800 până la o mie de persoane se află în moschee. Liderul rugăciunii, ținând mâinile pâlnie la ureche, declară: “Allah este mare.” Și fiecare repetă către el, “Allah e mare.”
Apoi toți își împreunează mâinile peste abdomen, cu cea dreaptă fiind deasupra, și recită primul capitol din Quran în arabă. Nu contează limba vorbită de orice musulman, acest capitol trebuie să fie citat în limba arabă.
Pentru următoarele câteva secunde, liderul de rugăciune îngăduie un timp în care fiecare persoană să citeze versete suplimentare din Quran. Depinde de fiecare individ de cât de multe versete poate el recita în timpul permis de liderul de rugăciune.
Apoi liderul duce mâinile pâlnie la urechi și cheamă din nou: “Allah este mare.”
La unison, ei se apleacă pînă la talie cu mîinile pe genunchi și răspund, “Îl laud pe marele meu Domn.”
Acest lucru se face în prima jumătate a raka’ah.  A doua jumătate a raka’ah începe imediat.
A DOUA JUMĂTATE  A  RAKA’AH
Apoi ei îngenunchează atingând solul mai întâi cu genunchii, apoi cu mâinile și în final ating podeaua cu frunțile lor. Apoi ei rostesc, ”Îl laud pe Domnul meu, cel Preaînalt.” de trei ori. Ei rămân cu frunțile la podea până când liderul decide ca ei să se ridice. Apoi ei se așează peste genunchi, având picioarele încrucișate(sub ei) la glezne și laba piciorului stâng în interior (înapoia celei drepte). Mohamed își încrucișa astfel gleznele și, de aceea, la fel fac și musulmanii. Acest model este repetat de trei ori.
Pe parcursul acestui ciclu este o ocazie pentru ei ca să facă cereri către Allah. Mohamed îi învață că atunci când un om are fruntea așezată la podea, el se află cel mai aproape de Allah. Acesta era momentul său când se ruga pentru familia sa și pentru alții. Când aveam  de adus o mulțime de cereri înaintea lui Allah, îmi amintesc că mă rugam cât puteam de repede în timp ce țineam fruntea la podea.
Pentru a termina  raka’ah, musulmanii stau așezați pe genunchii lor  și recită Surah 2:255 (cunoscută ca versetul scaunului deoarece musulmani stau așezați pe genunchi pentru a-l recita) și apoi spun, ”Pacea lui Allah fie cu tine. Pacea și mila lui Allah fie cu tine.”
TERMINAREA RUGĂCIUNII
Tocmai v-am descris o raka’ah completă. Pentru a treia rugăciune a zilei, se impun patru raka’ah. Fiecare raka’ah urmând să fie la fel, exceptând partea din prima jumătate în care fiecărei persoane îi este îngăduit să recite propria sa selecție de versete din Quran.
După ce rugăciunile necesare s-au terminat, majoritatea oamenilor părăsesc moscheea pentru a-și continua activitățile din campus. Unii însă, mai rămân pentru a face rugăciuni suplimentare și să-și dovedească astfel devotamentul lor față de Allah.
Vreme de treizeci de ani am făcut aceste rugăciuni – asta înseamnă de 54.750 de ori. Mulți musulmani devotați din întreaga lume fac aceste rugăciuni pe tot parcursul vieții lor.  În mod evident, aceasta cere disciplină și angajament. Ce anume îl motivează pe un musulman să persevereze în aceste rugăciuni?
PORUNCILE LUI MOHAMED CU PRIVIRE LA RUGĂCIUNE
În Islam rugăciunea este o obligație – nu o opțiune. Mohamed a spus că cele cinci rugăciuni zilnice sunt o cerință a lui Allah. Mohamed a spus că într-o noapte în vis îngerul Gabriel l-a dus în cer pentru a-l vedea pe Allah. (Acest lucru este menționat ca, Călătoria de Noapte).
Allah i-a spus lui Mohamed că dorea ca oamenii să i se roage de cincizeci de ori pe zi. Mohamed a spus că el a negociat cu Allah până când cerința lui Allah a coborât la numărul de cinci rugăciuni pe zi. 1) Și începând din acel moment, Mohamed i-a condus pe musulmani în rugăciune de cinci ori pe zi.
Cele cinci momente ale zilei, pentru rugăciune, depind de ora la care răsare soarele așa că ele variază în funcție de anotimp. 2) Acestea sunt:
Prima rugăciune (Sobh) – ora aproximativă:  4 a.m. – nr de Rak’ah: 2
A doua rugăciune (Dhubr) – ora aproximativă: 12 p.m. – nr de Rak’ah: 4
A treia rugăciune (Asr) – ora aproximativă: 3 p.m. – nr de Rak’ah: 4
A patra rugăciune (Maghrib) – ora aproximativă: 5 p.m. – nr de Rak’ah: 3
A cincea rugăciune (Isha) – ora aproximativă: 8:30 p.m. – nr de Rak’ah: 4
Mohamed a spus că îngerul Gabriel l-a învățat modelul corect pentru rugăciune, astfel încât adepții săi l-au urmărit cu atenție și au consemnat fiecare detaliu. Mohamed însuși a dat deasemenea multe indicii despre modul corect de rugăciune în diferite circumstanțe. De exemplu, atunci când nu există apă pentru spălare, se poate folosi nisipul sau țărâna (Surah 4:43; 5:6). Și dacă distanța până la o moschee este prea mare pentru a ajunge acolo la timp pentru rugăciune, se poate folosi un covoraș de rugăciune. Și dacă persoana se află în mijlocul jihadului, rugăciunile pot fi schimbate pentru ca persoana să nu devină vulnerabilă în fața dușmanilor pe timpul cât se roagă (Surah 4:101-103)
Mohamed era sever cu discipolii săi pentru a se asigura că ei veneau la rugăciune. Odată Mohamed a început rugăciunea de seară, și mulți musulmani lipseau. Mohamed a întrebat, “Unde este așa si așa, și așa și așa, și așa și așa?”
Răspunsul a fost, “Ei se află încă în casele lor.”
Mohamed a răspuns:
”Pe Acela în mâinile căruia este sufletul meu, eram pe cale să poruncesc adunarea de lemne de foc și apoi cineva să facă chemarea la rugăciune (Adhan) și apoi să poruncesc ca cineva să conducă rugăciunea, după aceea m-aș duce să ard casele acelor oameni care nu s-au prezentat pentru rugăciune (adunarea obligatorie).” 3)
După cum vă dați seama, musulmanii făceau eforturi  pentru prima rugăciune a zilei de dinainte de răsăritul soarelui. Ei doreau să doarmă. Un hadith consemnează:
Este menționat că înaintea Profetului se afla un om care dormise până dimineață (după răsăritul soarelui). Profetul a spus, ”El este un om în ale cărui urechi s-a urinat Satana.” 4)
Mohamed a spus că dacă cineva refuză să facă cele cinci rugăciuni atunci, atunci acela nu mai este musulman. El a explicat, ”Legământul dintre noi și aceștia este rugăciunea, iar acela care părăsește rugăciunea va trece la altă credință.” 5)
SCOPUL RUGĂCIUNII ÎN ISLAM
Ce speră musulmanii să obțină prin rugăciune?
1. În primul rând, musulmanii doresc să evite pedeapsa lui Allah pentru aceia care nu se supun poruncii de a se ruga de cinci ori pe zi. Tot ce este bun vine de la Allah, așa că dacă el este nemulțumit de tine, te poate lipsi de toate lucrurile bune din viața ta, cum ar fi, să îndepărteze sănătatea de la tine și să te ruineze financiar sau să aducă blesteme asupra ta. Dacă tu nu faci rugăciunile, Allah te va pedepsi deasemenea și la Ziua Judecății.
2. În al doilea rând, musulmanii speră să-l mulțumească pe Allah așa încât la Ziua Judecății el să le permită lor accesul în Paradis. Musulmanii cred că Allah le urmărește îndeaproape rugăciunile, și de aceea ei sunt așa de atenți să urmeze instrucțiunile cu privire la cum trebuie să înfăptuiască rugăciunile. Dar oricum, ei nu pot afla dacă Allah a fost mulțumit de rugăciunile lor (precum și de alte fapte bune) decât la Ziua Judecății.
RUGĂCIUNILE SUPLIMENTARE
Până acum am învățat, în detaliu, că rugăciunile cerute de Mohamed musulmanilor sunt în număr de cinci (cunoscută în arabă și ca rugăciunea sarcină). Musulmanii pot face de asemenea și rugăciuni suplimentare, voluntare, (rugăciunile nephil). Iar acestea se pot desfășura după tiparul unei raka’ah, ele fiind permise numai în perioade specifice ale zilei.6)
Este important de subliniat că toate rugăciunile sunt rugăciuni din scripte. Ele trebuie făcute în acord cu instrucțiuni specifice. O raka’ah nu poate fi rostită în mașină sau în timp ce te afli pe malul unui râu.
Rugăciunile personale sunt o chestiune diferită. O rugăciune personală este aceea când o persoană își exprimă individual ideile sau cerințele înaintea lui Allah în orice nevoi are ea. Rugăciunile personale nu sunt interzise în Islam, dar ele nu sunt încurajate și nu se vorbește despre ele foarte mult. Doar o mică sectă, Sufiții, se concentrează asupra rugăciunii personale ca o cale personală de comunicare cu Dumnezeu. Musulmanii nu se așteaptă ca,  să poată comunica personal cu Dumnezeu prin rugăciune.
 Potrivit învățăturii Islamului, Allah nu le vorbește direct oamenilor: îngerul Gabriel vorbește în numele său. Îngerul Gabriel este numit Sfântul Spirit, dar el nu este considerat ca parte a lui Dumnezeu și el nu este omniprezent, nu se poate afla decât într-un loc în același timp. (Vezi Surah 2:97-98; 193; 16:102). Așa că atunci când un musulman se roagă, el nu se așteaptă ca Allah să comunice cu el, și nici măcar pe Gabriel nu-l așteaptă să vină să vorbească cu el.
Singura speranță a unui musulman de a fi auzit de Allah vine la sfârșitul nopții Ramadanului, odată pe an. Mohamed i-a învățat că în această noapte Gabriel va vizita o persoană care este pioasă și care îl așteaptă (Surah 97:4). În cursul acestei nopți din fiecare an, eu și alți musulmani devotați așteptam treji toată noaptea, în moschee, plini de dorința de a fi vizitați de Gabriel.
Însă învățătura Bibliei despre Duhul Sfânt este foarte diferită. Biblia spune că Sfântul Duh este o parte a divinei Trinități și prin urmare are abilitatea de a se afla în toate locurile în același timp, adică este omniprezent. Aceasta înseamnă că Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, poate comunica cu o mulți oameni în același timp. Acum să privim către rugăciune, așa cum ne-a învățat despre ea Iisus Hristos.
IISUS ÎI ÎNVAȚĂ PE UCENICII SĂI CUM SĂ SE ROAGE
După cum știți (de la începutul cărții), prima dată, în viața mea, când am citit dintr-o Biblie, eu am început să citesc din Matei capitolul 5. Și nu a durat mult până să ajung la capitolul 6 din Matei, în care Iisus îi învață pe ucenicii săi cum să se roage.  În repetate rânduri când citeam, am văzut contrastul dintre Iisus și Mohamed. Haide să citim acest pasaj împreună:
”Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:5-6)
Primul lucru pe care l-am subliniat în acest pasaj a fost cuvântul ”Când”. Acest cuvânt ”când” a fost ca o tornadă în mintea mea. Mă gândeam: asta înseamnă că depinde de mine când să mă rog. Eu mă pot ruga oricând!.
Apoi am observat că Iisus a vorbit și despre locul unde să te rogi. El a spus, ”intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa”. Mă gândeam, nu trebuie să mai merg la moschee niciodată?
Iisus a spus că Dumnezeu cu mult mai mult îl răsplătește pe acela care se roagă singur decât pe acela care se roagă în văzul lumii, ca oamenii să-l vadă. Acest lucru este opusul a ceea  ce spunea Mohamed. Mohamed dorea ca oamenii să iasă afară din casele lor și să fie împreună la moschee pentru rugăciune. El spunea că rugăciunea făcută în intimitate, de unul singur, era inferioară.
Ibn  ‘Umar a consemnat că Apostolul lui Allah a afirmat: Rugăciunea unui om în congregație este de 27 de ori deasupra unei rugăciuni făcute de unul singur. 7)
Iisus a spus în continuare:
” Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” (Matei 6:7)
Rugăciunile mele în Islam erau toate ”o mulţime de vorbe”. Trebuia să recit anumite cuvinte și să fac anumite mișcări de mai multe ori în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare an. Credeam că Allah are nevoie de multe cuvinte pentru a putea fi mulțumit.
”Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:8; vezi și 25-29)
Iisus spune aici că Dumnezeu cunoaște toate nevoile mele. El are grijă de mine, personal.
În continare Iisus oferă un model de rugăciune. (Vezi Matei 6:9-13). A trebuit să mă opresc după primele două cuvinte:
”Tatăl nostru…
Nu m-aș fi rugat niciodată în felul acesta ca musulman. Quranul învață că Dumnezeu nu a avut niciodată un fiu. Pe când deja venise seara, totuși, eu am decis că ”Tatăl nostru” era un lucru bun. Mă gândeam, ”Dacă Dumnezeu este tatăl meu, atunci eu sunt fiul său, iar între tată și fiu nu există nimic din ce ar fi amenințare sau manipulare. Când vorbești cu tatăl tău, ție nu îți e teamă, întrebându-te dacă el va fi ofensat de felul în care te rogi.”
Apoi am continuat să citesc:
„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”
Acest mod de închinare a sunat natural pentru mine. ”Sfinţească-se Numele Tău” era și o expresie pe care o foloseam în Islam. Dar, ”vie Împărăţia Ta” era o propoziție nouă pentru mine. Mai târziu am putut înțelege că Iisus a înființat un regat spiritual, și nu unul politic.
”Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”
Când am citit această propoziție, m-am imaginat ca un copil stând înaintea tatălui său, cerându-i ceva de mâncare. Raka’ah nu conține nicio cerere către Allah prin care el să aibă grijă de mine. Îmi este însă permis să-i cer lui Allah să asigure nevoile mele, dar când aș face asta eu stau cu fruntea la podea, în supunere.
”ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”
Aici m-am poticnit puțin. Mă întrebam, De ce a spus Iisus că eu trebuie să-i iert pe alții pentru ca el să mă ierte pe mine? Îmi era teamă că acest raționament mă va aduce înapoi la legea islamică – să trudești pentru favoruri de la Dumnezeu. Mai târziu am înțeles că Dumnezeu le cere oamenilor să îi ierte pe alții pentru că El iartă primul. (Vezi Matei 18:21-35, pilda robului nemilostiv.)
”şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”
Imaginea biblică care mi s-a arătat este că ispita vine de la Satana și că Dumnezeu ne ajută să-i rezistăm. În învățătura islamică, ispita poate veni de la Satana dar poate veni și de la Allah care se folosește de demoni pentru a-i duce pe oameni în rătăcire, cu scopul ca ei să populeze Iadul. Așa că am fost foarte impresionat de ideea că Dumnezeu este întotdeauna dispus să-i izbăvească pe oameni de ispită dacă ei îi cer ajutorul.
Acesta este sfârșitul Rugăciunii Domnului așa cum este consemnată în Matei. De la acest moment am fost complet absorbit de lectura Bibliei. Eram atât de prins că, am continuat să citesc aproape întreaga noapte din Noul Testament. După câteva ore am ajuns la Luca 11, unde de asemenea este descrisă Rugăciunea Domnului. Luca a consemnat învățătura lui Iisus despre felul cum le răspunde Dumnezeu celor care se roagă:
”Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?
Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?
Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:11-13)
Din nou am văzut imaginea Dumnezeului Tată având grijă de copiii săi. Acest lucru era atât de diferit de atitudinea lui Allah, care îi lasă pe sclavii săi(oamenii) să aștepte până la Ziua Judecății, pentru ca ei să poată afla dacă Allah le-a acceptat rugăciunile lor.
EXEMPLUL DE  A SE RUGA  AL  LUI  IISUS
Iisus le-a oferit ucenicilor săi un model de rugăciune, și el de asemenea s-a rugat întreaga sa viață. În timp ce citeam din Noul Testament, am notat momentele în care se spune că se ruga Iisus.
”A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35; vezi și Marcu 6:46)
” Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” (Luca 5:16)
”În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” Luca 6:12
Iisus se ruga singur de obicei, dar uneori el îi lua și pe ucenicii săi cu el (Luca 9:28; 22:39). Totuși, Iisus niciodată nu le-a cerut ucenicilor săi să se roage la o anumită oră sau într-un anume fel. El nu a vorbit niciodată despre pedeapsa lui Dumnezeu pentru aceia care nu se roagă destul.
Scopul rugăciunii către Dumnezeu Tatăl
Conform cu ceea ce am citit în Evanghelii, Iisus folosea rugăciunea pentru a comunica cu Dumnezeu, și nu ca o cale de a-l mulțumi pe Dumnezeu. El i-a învățat pe ucenicii săi să i se închine lui Dumnezeu și să-i prezinte nevoile lor Lui.
Putem privi în cartea Faptele Apostolilor din Biblie și vom vedea cum au urmat ucenicii săi aceste instrucțiuni. Cartea Faptele Apostolilor nu spune că creștinii repetau Rugăciunea Domnului cuvânt cu cuvânt. Dar descrie rugăciunile creștinilor, făcute cu regularitate, și cererile lor ca Dumnezeu să le dea ajutor în timp de necaz.
Faptele Apostolilor, cap. 4, oferă un bun exemplu de rugăciune, făcută de către creștini atunci când erau amenințați de către preoții cei mai de seamă și bătrâni.
” Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele!
şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (Faptele Apostolilor 4:24,30-31)
DIFERENȚA FUNDAMENTALĂ
Diferența la rugăciune între Iisus și Mohamed este susținută real de diferita lor  înțelegere a  lui Dumnezeu.
Mohamed îl descrie pe Allah ca pe un stăpân iar pe oameni ca pe sclavii săi; de aceea, rugăciunea era o modalitate de a câștiga favoruri de la stăpân. Dacă rugăciunile nu erau făcute corect, stăpânul s-ar fi înfuriat. Acesta este motivul pentru musulmanii devotați petrec ore și ore repetând aceleași cuvinte și gesturi, zi după zi, sperând să-l mulțumească pe Allah.
Iisus l-a înfățișat pe Dumnezeu ca pe un Tată și pe oameni ca pe copiii lui; de aceea, rugăciunea era o modalitate de comunicare cu Acela care te iubește și căruia îi pasă de tine. Dacă creștinii nu se roagă, ei se privează singuri de oportunitatea de a comunica cu Dumnezeu.
CONCLUZII
Până acum, în secțiunea aceasta am văzut ce moștenire au lăsat Iisus și Mohamed în urma lor:
• Mesajul lor pentru omenire
• Mărturia fiecăruia despre celălalt
• Vindecări și miracole
• Semnificația războiului sfânt (jihadul)
• Învățăturile lor despre dragoste
• Învățăturile lor despre rugăciune
Note
1. Cărțile Virtuților Bukhari, vol.. 1, bk. 8, nr. 345.
2. Ori se calculează în funcție de diferite sisteme, astfel încât să poată varia de la o moschee la alta.
3. Cărțile Virtuților Bukhari, vol.. 1, bk. 11, nr. 617. Relatat de Abu Haraira.
4. Ibidem, voi. 4, bk. 54, nr. 492. Narat de Abdullah.
5. Sunan ibn Majah, vol.. 1, p.. 412. Aceasta este una dintre cele șase cărți hadith despre virtuți.
6. Puteți oferi rugăciune nephil înainte sau după prima oară de rugăciune, dar nu din nou, până la chemarea pentru a doua rugăciune. Puteți face raka’ah suplimentar între a doua și a treia rugăciune, dar nu între a treia și a patra rugăciune. În cele din urmă, raka’ah suplimentare sunt permise între rugăciunea a patra și a cincea și toată noaptea între a cincea rugăciune și prima rugăciune.
7. Cărțile Virtuților Musulmanilor, bk. 4, nr. 1366.
Advertisements
This entry was posted in Iisus si Mohamed and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s