Antisemitism sau marketing? (1)

”Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.” (Psalm 5:6)


I. Fața ascunsă a lui Theodor Herzl,

sau Care este distincția dintre iudaism și sionism?
Theodor Herzl este unul dintre părinții fondatori ai sionismului, care a pus temelia statului Israel în Palestina în 1896 (cu suportul familiei Rothschild (1)).
Theodor Herzl este un personaj extrem de adorat în Israel. În multe orașe israeliene, străzile îi poartă numele (precum și în Franța, Ungaria și Austria). Ba în Israel, un oraș se numește chiar “Herzliya”. Există, de asemenea și Muntele “Herzl” în Ierusalim, unde el este îngropat alături de familia sa.
Însă există un mic detaliu care, ar putea șoca sau măcar da de gândit că, Theodor Herzl a fost un evreu profund antisemit sau mai bine spus anti-iudaic!
Pentru el, a fost necesară atragerea antisemitismului provocat și încurajarea distrugerii proprietăților evreiești.
Când se pășește pe pun astfel de teren nesigur, este cel mai bine să te abți de la păreri personale și să-i lași pe evrei să se pronunțe în acest caz!  Vă invit să urmăriți documentarul israelian subtitrat în limba franceză. Tot mai mulți evrei adevărați se ridică împotriva folosirii naționalității de evreu în folosul sionimsului.
În acest articol se subliniază faptul că, nu toți evreii sunt sioniști. Dar, de asemenea că nu toți sioniștii sunt evrei (și mai ales că, semitismul nu are neapărat o origine intrinsec legată de poporul evreu). Dar pentru unii, cum se spune, câteodată este bine să se înece și peștele!

”În anul 1893, jurnalistul Theodor Herzl, evreu prin naștere dar adept convins al culturii germane, vine cu propria sa rezolvare la problema evreiască. 

În numele amiciției dintre rase, el îl va invita pe Papa să-i boteze și să-i convertească la creștinism pe toți evreii din Austria, care să aibă loc în cadrul unei ceremonii speciale de la biserica Saint Stephan  din Vienna. El scrie în jurnalul său:
”În aproape doi ani de zile am întreprins totul pentru a rezolva problema evreilor, cel puțin din Austria, cu ajutorul bisericii catolice. Eu le-am cerut ajutorul înalților prelați ai bisericii austriece, pentru a le obține binecuvântarea pentru o întrevedere cu Papa, în care să-i cer: 
– Ajută-ne cu antisemiții, și eu voi declanșa o mișcare formidabilă printre evrei, ca să se convertească de o manieră firească și spontană la creștinism!”
 
Herzl a descris în detaliu ceremonia de conversie în masă pe care o va prepara:
”Conversia evreilor la creștinism va fi efectuată în plină zi, într-o duminică la prânz, în catedrala Saint Stephan, cu o procesiune de bucrie și cântec de clopote. Și nu în ascuns, cum a fost obiceiul evreilor până acum, ci cu fruntea sus! Iar faptul că liderii evrei care păstrează iudaismul îi vor însoți pe evreii care devin creștini până la porțile bisericii, va garanta sinceritatea demersului. Noi, care am rezistat cu curaj suntem ultima generație atașată de credința părinților noștri, dar noi îi vom converti pe copiii noștri la creștinism, înainte ca ei să ajungă la vârsta propriei rațiuni. vârstă la care conversia trezește o formă de lașitate .”
 
Herzl s-a născut în 1860, într-o familie evrei creștini asimilați, din Budapesta, Ungaria.
După aceea, familia sa s-a stabilit cu domiciliul la Vienna. Herzl, care fusese educat în spiritul epocii Luminilor și a progresului care sufla pe străzile Viennei, venera cultura non-evreiască și dorea cu ardoare să i se alăture acesteia. 
 
Herzl suferea de aceeași maladie care îi cuprinsese pe numeroși alți evrei asimilați, care se amestecau cu neevreii și pătrundeau în cultura acestora, pe care o vedeau ca pe încarnarea idealului uman. Asimilarea evreilor era pentru el cheia realizării acestui vis.
Proba extremă a asimilării lui Herzl este aceea că, el nu l-a circumcis niciodată pe fiul său, Hans.  Ani mai târziu el avea să scrie în jurnalul său: ”Rabinul Gelbhaus mi-a făcut o vizită și m-a întrebat dacă este bine că, nu l-am circumcis pe fiul meu, Hans. Eu i-am răspuns: – Este o afacere de familie! Cu ochii închiși, el a adăugat: – Nu, aceasta este o afacere națională! Este adevărat că mulți evrei nu-i mai circumcid pe fiii lor, dar asta nu presupune însă și lepădarea de poporul lui Israel!”   
 
În spiritul celei mai înalte culturi austriece, el dorea să ascundă iudaismul său, și sublinia identitatea sa austro-germanică.  Prin urmare, întreaga sa viață el s-a comportat ca atare! El admira muzica lui Wagner, îl considera pe Bismarck un lider extraordinar; el se identifica cu naționalismul german, și care s-a amplificat, câțiva ani mai târziu prin punerea în practică a Legii Nuremberg. prin care evreii erau plasați în ghetouri și astfel se realiza soluția finală, Shoah-ul! Herzl i-a disprețuit pe toți cei care nu-l cunosiderau modern, cult și civilizat. Și mai ales pe cei de-un neam cu el, evreii care țineau Torah și respectau tradiția. El asimila principii și idei antisemite, așa cum rezultă  din jurnalul său și din articolele sale:
”Preoții creștini sunt în vârful ierarhiei sociale. Căci ei nu se simt atrași de bani. Un creștin obișnuit valorează mai mult decât orice rabin.” O astfel de atitudine trădează aspectul antisemit al ideilor lui Herzl. 
Această doctrine conține idei antisemite, care-i descriu pe evrei ca purtători ai Răului, în timp ce goim (neevreii) sunt summum-ul de puritate și perfecțiune. 
Astfel, de exemplu, el a scris următorul articol publicat în Deutsche Zeitung: ”Evreii bogați dirijează omenirea. Ei gestionează destinul guvernelor și națiunilor. Ei îi incită pe unii contra altora. Și ei sunt aceia care împovărează cu datorii țările și guvernele. Când evreii bogați încep dansul, popoarele și guvernele joacă după cum le cântă aceștia. Și indiferent cum decurg lucrurile, ei se îmbogățesc.” 
 
Herzl a legitimat teza antisemtismului și a încurajat-o: 
”În fine, antisemtismul, care este o forță ancorată în conștiința maselor, nu le va face deloc rău evreilor. Ba eu cred că, mai degrabă, antisemtismul va fi benefic pentru caracterul evreiesc. Este vora de educația grupului de către colectivitate, o educație care ar putea să amâne asimilarea lui. Educația se face într-un singur fel, prin adversitate. Evreii vor trebui să se obișnuiască cu asta. Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Realizatorii israelieni ai documentarului, întreprind un sondaj cu următoarea întrebare pentru publicul israelian, în centrul comercial Ramal Aviv (1999):
Reporter: – Este aici o propoziție, pe care te rog să o citești și apoi să-mi spui cine crezi că a putut spune una ca asta!
Un tânăr: (citește cu glas tare)  ”Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Reporter: – Cine crezi că a spus asta?
Un tânăr: – Pot să o mai citesc odată? (o citește din nou, și continuă) Cu siguranță că, Hitler în timpul celui de-al doilea război mondial, nu-i așa?
O tânără: (citește cu glas tare) ”Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Reporter: – Cine crezi că a spus asta?
O tânără: – Hitler!
Altă tânără: – Hitler?
Încă o tânără: – Hitler!
Alt tânăr: (citește cu voce tare) ”Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Reporter: – Cine crezi că a spus asta?
Alt tânăr: – Hitler!
Reporter (către primul tânăr din interviu): – Dacă ți-aș spune că Teodor Herzl a spus asta, m-ai crede?
Un tânăr: – Ha, ha. Nu. 
Reporter (către ultima tânără din interviu): – Dacă ți-aș spune că Teodor Herzl a spus asta, m-ai crede?
Încă o tînără: – Aș spune că e un șoc! (foarte îngândurată)
Reporter (către a doua tânără din interviu): – Dacă ți-aș spune că Teodor Herzl a spus asta, m-ai crede?
Altă tânără: – Nu. (zâmbește mirată). 
Un tânăr: – Eu am crezut că Herzl este un presonaj pozitiv… 
Reporter: – Nu crezi că asta ar fi putut fi o tentativă, de a se vi se ascunde ceva ce unii nu doresc ca voi să cunoașteți? 
Un tânăr: – Da, poate să fie vorba de asta…
Reporter: – Crezi că ar trebui să se predea asta, la școală?
O tânără: – Nu știu, poate. 
Altă tânără: – Da, bineînțeles! Bineînțeles! Oamenii trebuie să cunoască adevărul!
Reporter: – Dacă ți-aș sune că, Herzl a scris asta! Că este din jurnalul lui…
Alt tânăr (foarte dezamăgit): Atunci e trist. Herzl era un antisemit!!!
 
(se revine la firul narativ al documentarului)
De altfel, după 30 de ani, astfel de expresii au fost lansate de un alt vizionar, care avea să apară pe scena istoriei, ca salvator al poporului său. În anul 1927, aflându-se în închisoare, scria în cartea sa, Mein Kampf că, iudaismul și banii săi seamănă zâzania printre popoarele lumii și le provoacă războaiele pentru a-și atrage profit. Iată ce spunea Hitler:
”Dacă iudaimsul finanței internaționale va reuși în Europa sau în altă parte a lumii, să antreneze noile generații într-un nou război mondial, rezultatul nu va fi o victorie a iudaismului, ci distrugerea rasei evreiești din Europa!” 
 
Așa cum spusese Herzl, cel care admira cultura goimilor și dorea cu ardoare să adere la ea, a fost o încercare de rezolvare a propriei sale dileme, în disprețul său pentru rădăcinile sale evreiești din unghiul unei conversii în masă la creștinism. Ros de propria sa ură de sine și suscitat de iudaismul lui, el a găsit soluția problemei în următoarea manieră: să înceteze de a mai fi evreu și să rezolve odată pentru totdeauna această problemă.
El spunea, ”Eu mă consider un evreu obișnuit, modern. Deși am evitat trecerea formală la creștinism, eu mă bucur de toți evreii care au copii și care decid să se convertească. Eu am un fiu: aș preefra să mă botez mai ales pentru ca, apartenența lui la creștinism să înceapă cât mai curând posibil, și pentru ca el să evite suferința și discriminarea pe care eu le-am experimentat, și pe care încă le voi mai suferi din cauza iudaismului meu.” 
 
Ulterior, Herzl s-a convins singur că, asimilarea creștină nu era o rezolvare viabilă, fiindcă lumea creștină pe care el o îndrăgea atât de mult, nu avea să-și deschidă brațele înaintea evreilor, așa cum el își deschisese brațele pentru ea. Abia atunci s-a decis să-și folosească toată energia lui pentru elaborarea ideii de stat al evreilor și pentru teoria sa sionistă pe care, el o enunța în a sa ”Altneuland”Altneuland = Un vechi-nou pământ. Chiar și în această etapă, motivația sionistă a lui Herzl nu provenea din dragostea sau frica de evrei, ci din păcate, ea era cauzată de evreii total asimilați și ”luminați” ca el. Herzl a conceput utopicul său ”Stat al evreilor” după noul model care respingea complet toată moștenirea iudaică. ”Evident că, el (statul) trebuie să se scuture de mai multe elemente evreiești negative, cum sunt Yiddish, respectarea poruncilor și a tradițiilor, și mai ales de parazitismul tipic evreiesc.”, spunea Herzl. 
 
Iată ce spune dr. Amnon Raz, istoric la Universitatea Ben Gurion din Krakotzin:
”Statul lui Herzl era exclusiv european, într-adevăr. Era vorba de Europa.  Dar în Europa nu este un stat ca acesta, ci e vorba despre o utopie a Europei. El vedea aici un stat care să unficie toată Europa: opera italiană, opera germană, opera belgiană, care să le aibă pe toate. Toți oamenii să fie minioni și gentili, iar arabii să ne întîmpine cu, ”Vă mulțumim că ați venit! Vă mulțumim că ne-ați adus aici splendoarea Occidentului!”. Idealul său de stat evreiesc presupunea  totul natural, de la sine, și condiția bună a Europei de secol 19, elemente anti-orientale și anti-religioase foarte virulente. Și mai ales, în societatea pe care el o prezenta ca ”Altneuland”, o societate în care evreul devenea european  și de asemenea evreul Europei orientale devenea occidental, iar evreii nu mai erau evrei ci ei deveneau doar europeni, și asta fără dimensiunea unificatoare, a iudaismului! Acesta este elementul comun pentru sionismul laic, ca cel descris mai sus, și asupra căruia Herzl și adversarii săi sioniști au căzut de acord, anume dorința de construire a ”Evreului Nou”. ”
 
Haim Hazaz, ideolog al direcției sioniste scria (suplimentul Haaretz din luna Elul, 5703 (1943)):
”Sionismul și iudaismul nu sunt același lucru, ci două idei diferite și cu siguranță contradictorii.Când o persoană nu mai poate fi evreu, ea devine sionistă.”
 
Iată ce spune și dr. Tom Segev, istoric și jurnalist:
”Mișcarea sionistă a fost una laică. Ea i-a dat o definiție laică identității evreului. Evreul aparține unui popor, este un popor, ca toate popoarele din Europa. Sionismul a izvorât din mișcarea națională europeană, și în care nu este loc pentru cei religioși.”
”Sionismul începe pe ruinele iudaismului, acolo unde poporul este epuizat. Și ca să fie clar, sionismul nu este nici un episod și nici un medicament, el este o dezrădăcinare și o distrugere. Dimpotrivă, în loc să se întoarcă către popor el se întoarce împotriva poporului, el agresează voința și spiritul poporului, el complotează împotriva lui pentru a-l abate pe un alt drum, pentru un scop anumit și îndepărtat.  Sionismul este cârma care-l ghidează pe individ, el este inima unui alt popor.” (Haim Hazaz)
Fiți atenți vă rog: nici ”nou” și nici ”reînnoit” ci un ”ALT” popor. 
”Celui care nu-i pasă de fel, fie greșește fie vrea să fie înșelat.” (Haim Hazaz)

”Mișcarea sionistă a fost în concurență cu religia. Și ea era conștientă de această concurență, fiindcă ea oferea o nouă definiție iudaismului, potrivit căreia un evreu poate chiar nici ă nu creadă în Dumnezeu. Sionismul se dorea concurent religiei și una dintre primele mișcări de combatere a religiei iudaice nu au venit din exterior ci din interior pentru a-i convinge pe evrei să creadă în sionism. În acest demers, cel mai redutabil adversar a fost iudaismul religios.”(Tom Segev)
 
Este clar deci că, Herzl nu a încercat deloc să conserve imensa moștenire spirituală a poporului evreu. El nu visa nici la centre spirituale și nici la poporul ales, și cu siguranță. el nu era deloc îngrijorat de chestiunea perpetuității poporului iudeu, ca popor care își menține valorile tradiției sale. Herzl, care s-a impus în calitate de tutore, a decis ca un popor întreg să trăiască numai după stilul de viață pe care el însuși îl alesese și pe care-l prețuia fără a înțelege că, doar cultura istorică și spirituală a poporului evreu îl lega chiar și pe el de pământul promis, pământul părinților săi.      
 

Toate paragrafele de mai sus nu ar fi fost dezvăluite fără încăpățânarea doctorului Raphael Saul Landau, care a fost secretarul personal al lui Herzl și redactorul jurnalului său intim. El s-a încăpățânat să publice toate scrierile lui Herzl împotriva voinței editorilor care doreau să cenzureze jurnalul lui Herzl, în maniera în care să ascundă antisemitismul său. Dorința de a fi asimilat altor popoare a fost dintotdeauna prezentă în sânul poporului evreu: dincolo de cei care respectă preceptele au fost mereu alții care au încercat să anuleze sau să respingă credința iudaică. Viziunea pe care Herz o avea asupra evreilor și a iudaismului semăna cu aceea pe care o avea majoritatea colegilor săi aflați în fruntea mișcării sioniste.

 
Iluminismul în care Herzl și tovarășii săi erau ancorați incita la fuziunea cu goimii (non-evreii) și cultura lor, la emanciparea față de Torah și de poruncile sale precum și la anularea moralei religioase, care-i distingea de vecinii lor. Lideri precum Mendelsshon, în Epoca Luminilor, au lansat dictonul: ”Fi evreu la tine în casă, și om în afara ei.”, ceea ce simbolizează că evreul este mai puțin decât un om. Acești evrei renegați erau gata să accepte costumele goimilor, ale celor din jur,    astfel ei sperau la un melanj și o asimilare cu aceștia, dar rezultatul fu unul contrar. Cu cât evreii încercau să se integreze în cultura străină, cu atât mai haină se întoarcea aceasta împotriva lor. Și asta nu e tot, aceiași evrei care se încovoiau și se umileau în fața culturii străine, descopereau rapid un sentiment de rușine și ură pentru propriul lor iudaism și devenind astfel principalii acuzatori ai iudaismului original. Ei se considerau o elită iluminată și cultivată, și se adresau fraților lor evrei cu dispreț, acuzator și cu aroganță.    
 
Herzl scria în jurnalul său: 
”Nordau spune că, înainte de fondarea statului evreu, noi trebuie să ne asigurăm că, evreii din Europa de Est o să-și curețe păduchii – obiceiurile lor – și murdăria trupurilor lor.” 
”Dar sionismul care combina pe de  o parte, voința de a rămâne strict în religia tradițională a evreilor  și pe de altă parte, voința care avea să dea naștere ideii naționale, la început, nu a fost decât o cârmă pentru evrei. Cea mai mare parte a evreilor din lume, din păcate, nu au fost mișcați de acest mesaj: ei rămân fideli credinței lor, și continuă să respecte poruncile cu devotament.”
 
Pentru obținerea unei dimensiuni colective impetuoase, sionismul a trebuit să apeleze la elemente religioase, ca niște emanații din credința iudaică. 
Amnon Raz spune:
”Sionismul s-a proclamat a fi o mișcare de răscumpărare. Fiind bine diferențiată de răscumpărarea mesianică și pentru că sionismul a fost văzut dintotdeauna a se distinge de mesianism, dar în fapt mitul sionist, numitorul comun al tuturor mișcărilor sioniste, în ciuda diferențelor dintre ele, mitul sionist este fondat pe viziunea unei opere sioniste, de răscumpărare, care conchide istoria și care realizează promisiunea divină. ”Dumnezeu nu există!” și totuși, sionismul îndeplinește promisiunile sale. Dumnezeu a fost îndepărtat, dar promisiunea sa rămâne elementul principal și ea este interpretată contrar viziunii tuturor generațiilor: ca o promisiune politică precisă, care servește ca bază pentru definirea drepturilor evreilor în detrimentul drepturilor arabilor, ceea ce nu este prin concepție religioasă. Sionismul s-a definit ca realizarea dorințelor tuturor generațiilor, adică el transformă în sioniști evreii tuturor generațiilor, precum și ambițțiile tuturor generațiilor lui Pinsker (gânditor sionist)”
 
Sioniștii au adoptat o terminologie religioasă pentru a-i câștiga pe evreii respectuoși ai Mitzvot-ului alături de ideea sionistă, în timp ce adevărata lor ambiție era un stat care renega tot idealul religios. (calendarul sionist 1904) Acest lucru explică de ce mulți dintre evreii acelei epoci îl vedeau pe Herzl ca pe un Messia, și-l numeau, ”Regele evreilor.”
 
Rabinul expert Rephael Rephaelov (care s-a reîntors de la sionism la iudaism) spune,
”Exemplul cel mai flagrant este drapeleul statului. Toate persoanele care privesc drapelul pot vedea, chiar și de departe, steaua lui David. Un tallith — un drapel alb cu două dungi albastre. Dar toate tallith-urile au două dungi albe sau două dungi negre. Pentru ei (sioniștii), albastrul reprezenta răscumpărarea poporului Israel. Asta doriseră ei:
”Iată, am sosit în Israel, răscumpărarea noastră este completă, noi suntem aici. Am revenit la rădăcinile noastre. Ne-am reatașat sursei noastre!” Aceasta însemna culoarea albastră. În al doilea rând, și la fel de important, sionismul îi spune evreului: ”Dacă tu porți în fiecare zi tallith-ul, atunci te poți așeza sub un drapel și poți spune așa: – un evreu împlinit: tallith-ul tău este pe drapel. Toată lumea te va vedea. Este suficient. Nu mai trebuie să te îngrijești de Mitzvot, este suficient că ai o legătură cu conținutul lui – spirituală și națională. Este suficient!”
 

În anii 1920, mișcarea socialistă sionistă instituia hegemonia pe pământul lui Israel. Se dorea formarea unei noi societăți evreiești. Cuvinte precum munca, construcție și reînnoire au fost transformate în valori supreme, care le-au fost inoculate tineretului. 

Mitul ”Sabre” (al copiilor născuți în Israel după 1948), ”evreul nou”, a fost construit sub lumina imaginii tradiționale a evreilor din exil. 
”O lume veche, pe care noi o vom distruge, o nouă lume pe care noi o vom construi.” Acesta a fost sloganul prin care a fost format evreul nou. 
 
Amnon Raz spune, 
”Respingerea exilului nu a fost singura respingere a evreilor din exil, dar și respingerea culturii lor. Respingerea evreilor din exil este geneza noilor evrei care vor fi diferiți de evreii definiți ca ”evreii din exil.”, și a căror respingere a devenit unul dintre principiile esențiale ale definirii noii identități.”  
 

Yossef Haim Brenner, scriitor și lider spiritual, al acțiunii sioniste, și care prin textele sale i-a influențat pe muncitorii israelieni mai mult decât oricare alți scriitori până atunci, scria în 1919:

”Caracterul nostru național a fost corupt dintotdeauna. Noi nu am fost niciodată un popor muncitor. Noi am dus dintotdeauna o viață de câini și de țigani. Cam ce-ați dori voi din partea antisemiților? De ce refuzați să recunoașteți evidențele? Imaginea urii și a disprețului pentru Israel: evreii sunt niște țigani, murdari, putregaiuri, dezgustători… Niște ouă clocite, nu oameni! Câini schilodiți.” 
Iată ce spune Tom Segev, despre textele lui Yossef Haim Brenner:
”Când citești textele primilor sioniști ele ni se par aproape antisemite, pentru că-i disprețuiesc pe evreii din exil.”
 
Yossef Haim Brenner (1881-1921), scriitor și intelectual pro-Mapai:
”Bine că popoarele europene nu ne-au strangulat, fără milă, la fel cum îi spânzură pe cei care sunt detestabili; ele merită tot respectul nostru…. Noi nu suntem ființe omenești. Ci mai degrabă suntem o flegmă. Toată moștenirea noastră spirituală nu este decât un țânțar mort. Oare de-acum străzile noastre vor fi invadate de acele guri cunoscute din toate gheto-urile? Putregaiul speciei umane?”
 
va urma
 
Note
(1) Pentru realizarea proiectului său, a unui stat pentru evrei, Theodor Herzl a decis să lanseze o campanie internațională și un apel la toate persoanele care ar putea ajuta. El îi va aborda succesiv pe Rothschild (Baronul Edmond de Rothschild, care începuse deja să cumpere terenuri în Palestina din anul 1882) și pe Maurice de Hirsch. (Georges Weisz, Theodor Herzl : une nouvelle lecture, Paris, Éditions L’Harmattan, 2006, p. 289)
 
 
Sursa:
La face cachée de Théodore Herzl ou comment distinguer sionisme et judaïsme, de Marc Blanchard, 25 septembrie, 2013
 
Théodore Herzl, le côté antisémite du Sionisme
https://www.youtube.com/watch?v=shkDRUDE_g0 (user Nino Bossa

update 4 feb 2015
întrucât înregistrarea video de la link-ul de mai sus a fost eliminată am găsit un alt link la care respectivul documentar să poată fi vizionat: 
https://www.youtube.com/watch?v=_zISf9DbOWM  (user Joseph Korssia)

Advertisements
This entry was posted in Paganism semit and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s