Silogismele Satanei. Fariseii vechi și fariseii noi.

În cartea Geneza, la capitolul trei, Biblia ne oferă caracteristica principală a Satanei, care este numit ”șarpele”! Șarpele reprezintă doar o personificare a Satanei deoarece,  el ”era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu”. (Geneza 3:1)
”Șarpele” se distinge mai presus de orice altă ”fiară” prin șiretenia sa:  aidoma reptilei cu acest nume, el își alege victima, se apropie de ea fără ca să fie observat și fără ca aceasta să știe că în curând va muri! Șarpele este asasinul cel mai silențios și cel mai eficient din lumea fiarelor — raportul reușitelor sale se apropie sensibil de procentul maxim pe care și l-ar putea dori orice alt animal ucigaș dar pe care nu-l poate atinge, întrucât, de multe ori, victima potențială observă de departe apropierea pericolului și se depărtează în grabă pe când, șarpele este un simbol al morții care surprinde întotdeauna victima! Iar pentru a suprinde victima, fără apărare, fără veghere, fără precauție etc, e nevoie de șiretenie în primul rând!
Acesta este motivul pentru care Biblia folosește o asemenea personificare: șiretenia fără egal a unei creaturi, a unei fiare ucigașe! La fel și Satana, mai întâi șiret și apoi ucigaș!
În continuarea voi căuta să ilustrez această șiretenie și, când spun asta, mă refer de fapt la devoalarea metodei/tehnicii pe care o presupune! Iată și motivul pentru care am ales și titlul articolului, Silogismele  Satanei, ca replici alienate pentru ”Silogismele” Lui Dumnezeu. Pentru că, chiar există porunci ale lui Dumnezeu, al căror format/raționament poate fi asimilat, literar/modern,  cu un silogism. De exemplu, porunca a treia: ”Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” Voi folosi cuvântul ”silogism” mai mult pentru identifiarea/comparația cu un tip de raționament care se regăsește în Biblie, și care presupune simplitate, claritate în argumentare și o gândire ordonată în ceea ce privește înțelesurile reale (și nu interpretările subiective/răstălmăcirile venite de la Vatican, de la Constantinopol de la Kabbalah sau de aiurea!), dar îl voi marca cu ghilimele, atunci când voi folosi citate din Biblie, deoarece acest cuvânt nu se regăsește ca atare în Sfânta Scritptură!
Dar mai întâi, ce este acela un silogism? Dar o premisă?
Silogismul
1. Conform definiției DEX din 2009: ”Tip de deducție în care o propoziție numită concluzie rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise.”
2. O altă definiție sună așa: ” Raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore.”, NODEX, 2002.
Premiza
1. Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare. DEX 2009
Biblia surprinde cu precizie astfel de construcții ale șireteniei șarpelui, oferind contextul explicit  în care s-au derulat, iar primul este acela al păcatului adamic:
I. Păcatul originar.
”Silogismul” lui Dumnezeu
Contextul: ” Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.  Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta:…”
(a) Premiza minoră: ”Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
(b) Premiza majoră: dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci,
(c) Concluziva: căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”
Geneza 2:15, 16, 17
De ce am ordonat așa premizele?
Propoziția (a) este o propoziție enunțiativă optativă, ”poți să…”.
Propoziția (b) este o propoziție enunțativă imperativă deoarece exprimă un sfat, ”să nu …” iar conjuncția ”dar” așezată la începutul ei îi întărește înțelesul — de avertizare în acest context.
Propoziția (c) –  concluziva –  este o propoziție subordonată propoziției (b) prin conjuncția ”căci”, deci este condițion ală: încălcarea premizei majore conduce, implacabil, către, ”vei muri negreșit.”
Așadar acesta a fost ”silogismul” lui Dumnezeu, pe care El i l-a făcut cunoscut lui Adam.
”Silogismul” șarpelui
Contextul: (Ispitirea Evei – manifestarea șireteniei șarpelui -)
”Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii:”
Șarpele însă, în șiretenia sa, va construi un silogism pornind de la primul, pentru care va respecta doar numărul de propoziții, trei, dar va denatura totul în felul dorit de el, astfel:
(a) Premiza majoră: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat:
(b) Premiza minoră: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
(c) Concluziva:  „Hotărât, că nu veţi muri…” 
Geneza 3:1,4
În prima propoziție, Șarpele induce incertitudinea prin interogație, ”oare”,  și o întărește prin  , ”cu adevărat”. El  înlătură  abil restricția, ” dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci”, prin întrebarea sa retorică, ” „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” pe care o suprapune cu exclusiv prima parte a afirmației lui Dumnezeu, ”Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…”
Expuse în acest fel lucrurile, ar părea simple, așa ca nimeni să nu poată fi înșelat! Și totuși,  retorica Satanei presupune întotdeauna abatere, distragerea atenției, omiterea unui amănunt! Dacă acceptăm firul logicii impuse de Șarpe, ne vom abate de la voia lui Dumnezeu  și vom sfârși în neascultare!
”Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”, spunea apostolul Petru acum aproape 2000 de ani! Mintea credinciosului trebuie să fie caracterizată de o stare de veghe, de vigilitate, și nu de lene sau delegarea gândirii proprii în sarcina altcuiva, oricât de multă încredere ar inspira sau oricât de bine intenționată ar putea să fie acea persoană! Isus ne cere o implicare personală, un efort personal.
FARISEII VECHI
Odată cu căderea în păcatul neascultării de Dumnezeu, și deci al răzvrătirii, natura umană a fost impregnată cu chipul păcatului; șiretenia șarpelui a devenit pentru mulți dintre oameni trăsătura lor caracteristică de bază, căci așa cum spune Ecleziastul (7:29), ” Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
Apoi, când Isus și-a început misiunea pe pământ, el  s-a referit în câteva rânduri la poporul iudeu ca la un ”neam viclean”. (Matei 12:39, 12:45, 16:4; Luca 11:29)
Apostolul Pavel explică astfel starea de viclenie a unora: ”Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor…  Astfel, au ajuns plini de orice fel de …  viclenie …”
(Romani 1:28, 29)
Momentul ales de Dumnezeu pentru salvarea poporului evreu și a întregii omeniri a fost un moment  extrem de dificil. Starea de păcat și mișelie a poporului ales atinsese cote inimaginabile! Starea omenirii, în general, era la fel de păcătoasă, sau poate mai rea. Isus avea să se confrunte cu o elită a răului pur, reprezentată prin cele două secte, cea a saducheilor și cea a fariseilor! Fariseii desființaseră poruncile lui Dumnezeu în folosul datinilor omenești, iar starea morală a oamenilor, relația lor cu Dumnezeu, sabatele lor, toate erau o pricină de scârbă înaintea Lui. Fariseii, mânați de o învățătură străină, puneau poveri pe umerii oamenilor și îi îndepărtau de Dumnezeu! Se poate spune că, într-un fel nemaivăzut până atunci, ei se închinau unui alt tată, tatăl minciunii:
Despre farisei spunea Isus că, ”Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.” (Matei 23:4)
Isus i-a înfruntat public pe farisei când le-a zis:
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44)
”Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă. ” (Matei 23:14, 15)
Este evident că momentul ales de Dumnezeu pentru misiunea Sa, a fost cel mai dificil cu putință. Isus coborâse pe pământ să-și facă lucrarea Sa pentru oameni atunci când aceștia erau îndrumați, în numele lui Dumnezeu, pe calea pierzaniei, de fiii tatălui minciunii – fariseii! Templul era condus de fii ai Diavolului, iar înțelepciunea acestora era la fel de drăcească ca aceea manifestată în Grădina Edenului, căutând să-i piardă pe nevinovați! Prea puțini mai erau fariseii devotați slujirii cu adevărat, lui Dumnezeu și poporului!
A venit momentul pentru a expune un alt silogism al Satanei:
II. Fariseii și datina bătrânilor.
 (Porunca a 5 a)
Contextul:
Isus le spune fariseilor: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău  pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică  dat lui Dumnezeu, face bine” şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama  sa.  Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:9-13)
Cu alte cuvinte, Isus expune aici faptul că oamenii în loc să se îngrijească cum se cuvine de părinții lor, ei preferau să-i întrebe pe aceștia dacă au nevoie de ceva! Însă, orice adult știe și orice părinte știe că cei mai mulți părinți vor suferi în tăcere și nu-și vor arăta nevoile înaintea fiilor, din dorința de a nu le fi o povară, din dragoste pentru copiii lor!
”Silogismul” lui Dumnezeu
(a)  Premiza: ”Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta,
(b)  Concluziva: pentru ca să ţi se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.”
Exod 20:12
Propoziția (a), premiza, este una enunțiativă/imperativă: ”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, iar subordonata ei și concluziva, propoziția (b),  este una condițională, ”pentru ca să …”
Să vedem acum însă, ce au făcut fariseii:
”Silogismul” Satanei
(a) Premiza:  „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta/
(b) Concluziva: este „Corban”, adică  dat lui Dumnezeu, face bine”
Observați devierea, similară cu aceea din grădina Edenului:
Premiza, propoziția enunțiativă/imperativă este înlăturată pentru a face loc uneia condiționale, ”Dacă”; apoi, ceea ce era de fapt o condiționare, ”pentru ca să…” este înlocuită acum cu o opțiune, a spune: ”ori cu te-aș putea ajuta”.
Concluziva, ”este Corban/dat lui Dumnezeu”, este condiționată de un ”dacă”, însă imperativul/enunțiativul nu mai există nicăieri – ”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”.
Păcatul unei astfel de atitudini era că, ascundea încălcarea poruncii lui Dumnezeu prin șiretenie:  astfel, oamenii cărora nu le mai păsa cu adevărat de părinții lor, își ascundeau acest dezinteres printr-o simplă întrebare știind că, aproape de fiecare dată, părinții nu le vor cere ajutorul! Așa că, în loc să-și cinstească părinții cu adevărat ei nu-i mai respectau, ei nu-i mai iubeau și, totuși, fariseii cu înțelepciunea lor drăcească, numeau asta ”Corban”! ”Este Corban” avea ca premiză necesară şi suficientă așa-zisa intenţie, un truc!
De fiecare dată însă, în confruntările cu fariseii, Isus îi dovedea cu înțelepciunea sa în văzul oamenilor, înaintea poporului, pentru ca acesta să înțeleagă cu adevărat cine erau, pentru ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu și să scape din lațurile întinse lor de acești vrăjmași ai lui Dumnezeu! Biblia spune că, într-o anumită situație, când Isus a făcut niște vindecări într-o zi de Sabat, fariseii s-au agățat de asta pentru a încerca să scape de el: ”Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă.” (Marcu 3:6) Isus nu a greșit cu nimic atunci când i-a numit fii ai diavolului, ucigașul de la început!
Și până la urmă fariseii l-au ucis pe Isus, iar următorul pe listă a fost Ștefan, după care s-a dezlănțuit prigoana împotriva creștinilor care, la scurtă vreme după aceea, avea să fie preluată, rafinată și practicată la scară de genocid de către imperiul roman și apoi de către biserica catolică!
Roma, cea prin care fariseii Ana și Caiafa își puseseră în aplicare planul lor pentru uciderea Fiului lui Dumnezeu, avea să se întoarcă în cele din urmă împotriva Ierusalimului, distrugând templul în anul 70, după ce a ucis aproape un milion de evrei. Atunci s-au  împlinit  vorbele lui Isus, când a plâns pentru Ierusalim:  „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:42,44)
Când îl răstigniseră pe Isus, ”… tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” (Matei 27:25)
FARISEII NOI
Rabbi Dr. Louis Finkelstein, rector la Facultatea de Teologie Iudaică din America, spunea că, ” Talmudul din Babilonia reprezintă apogeul fariseismului, după cum puritanismul  reprezintă cultura din New England.” și observa că, fariseismul a rămas nealterat!
”… Fariseismul a devenit Talmudism, Talmudismul a devenit rabinism medieval și  rabinismul medieval a devenit rabinism modern. Dar dincolo de toate aceste schimbări de nume, inevitabila adaptare la obiceiuri și ajustare a Legii, spiritul fariseilor antici a supraviețuit nealterat.” (THE PHARISEES, THE SOCIOLOGICAL BACKGROUND OF THEIR FAITH, by LOUIS FINKELSTEIN, VOLUME I A GOLDEN JUBILEE VOLUME, PHILADELPHIA, THE JEWISH PUBLICATION SOCIETY OF AMERICA 1938, Foreword, pg. xx, xxi);  
Așadar, spiritul fariseilor antici a rămas nealterat. Afirmația este justă: putem pricepe ura lor ucigașă, ca o încarnare a răului pur, numai citind pasaje întregi din Talmud Bavli, și abia apoi vom înțelege forța demonică cu care Isus s-a încleștat acum 2000 de ani! Niciun om,  oricât ar fi fost de învățat,  nicio minte omenească nu le-ar fi făcut față acelor farisei învățați să răstălmăcească voia lui Dumnezeu și să-i piardă pe aceia care-i înfruntau!
Dar fariseismul acela a evoluat, el nu mai aparține doar poporului evreu, ci în toată ”splendoarea” sa, el este specific și, sau mai cu seamă și, marilor biserici așa-zise creștine din ziua de azi!  Cu atât mai mult pentru că, mulți ”creștini” își bat joc de numele lui Isus   și al lui Dumnezeu Tatăl, în numele ”sfinților” și al idolilor, dând slavă făpturii sau făcăturii de mîini omenești, și privând de această slavă Trinitatea, pe care ele au mărturisit-o în Crezul de la Niceea!
Să mai vedem câteva silogisme ale Satanei, dar de data asta din bisericile ”creștine”? Hai să vedem cum au desființat învățăturile Evangheliei lui Hristos, marile biserici ale neamurilor! Sau nici măcar nu știu dacă li se pot spune silogisme, pentru că revolta împotriva lui Hristos nu mai e pe ocolite, așa cum o făcuseră fariseii din Ierusalim, cu 2000 de ani înainte, prin imitarea „silogismelor” lui Dumnezeu! Revolta și batjocura ”creștină” e fățișă!
După cum apostolul Petru spunea că, ” … judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Petru 4:17) Așa că vai de creștinii care spun că sunt creștini și nu sunt creștini!
De exemplu, Biserica Catolică, prin Conciliul de la Vatican din 1870, sub un impuls iezuit, a decis că, orice vorbea Papa ex-cathedra era infailibil. El fusese intitulat “vicar al  lui Hristos” și “Dumnezeu pe pământ“. Un alt titlu este “Noster Sanctissimus Dominus” (Cel mai sfânt domn). Pentru a ocoli Biblia, teologii catolici au schimbat versetul din Biblie care spune  că , ”… Duhul Sfânt … vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26) cu, ”… Duhul Sfânt … vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce vă voi spune vouă.  Astfel, în Latina Vulgata, pentru a sprijini noua doctrină a infailibilității papale,  cuvintele latine “quaecumque DIXI Vobis” au devenit “quecumque  dixero Vobis”. Cu alte cuvinte, “tot ce v-am spus Eu” a devenit “tot ce vă voi spune vouă.”
III. Chip cioplit
”Silogismul” lui Dumnezeu
”Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nicio piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” (Levitic 26:1)
”Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.” (Exod 20:23)
”Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.” (Isaia 42:8)
Dar ”silogismul” Satanei, ce spune?
”Imaginile  sacre din biserici și din casele noastre sunt menite să trezească și să hrănească credința noastră în misterul lui Hristos. Prin icoana lui Hristos noi îl adorăm pe El și lucrările sale de mântuire. Prin imaginile sacre ale Maicii Domnului, îngerilor și sfinților, noi cinstim persoanele reprezentate.” (Pag. 337, # 1192)
Ba tot mai mulți preoți, aparținând unor astfel de biserici, ridică steagul cruciat al ”Sfintei Tradiții” pentru a lupta împotriva Scripturii. Prin preoțimea acestor biserici, se-aude adesea: ”Ai să mergi în Iad cu Biblia ta!”, ”Du-te în Iad, tu cu Biblia ta!”, „Biblia e o carte scrisă de jidani!”… șamd… Ce mizerii, nu-i așa?
Dar rezultatul unei astfel de răzvrătiri împotriva Legii lui Dumnezeu și a Fiului său, care este? Iată-l:
”S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.  Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.  Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.  Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie…” (Romani 1:22-29)
Biblia vorbește clar despre astfel de oameni care, pentru că ” n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor”, sunt lăsați ”în voia minții lor blestemate” și drept urmare au fost cuprinși  de ”patimi scârboase”, ”s-au aprins în poftele lor” bărbat pentru bărbat… fiind plini de ”orice fel de … viclenie…”
Și oare nu este plină presa mondială de cazuri cu preoți homosexuali, sau pedofili? Pentru că, de fapt, aceștia se regăsesc în portretizarea din Romani 1:22-29?
IV. Pedofilia preoțească ”creștină”
Mai mult, acești ticăloși s-au aprins în poftele lor și pentru copilași, iată un exemplu:
”… În urma protestelor publice împotriva homosexualităţii preoţiei catolice, în anul 2002 Episcopia Catolică a SUA a împuternicit Colegiul John Jay al Curţii Penale de Justiţie să supravegheze Episcopiile Catolice pentru a afla care este amploarea problemei.
Raportul John Jay College of Criminal Justice a fost încheiat la data de 27 februarie 2004. Raportul eivdenţia că mai mult de 10,600 de copii au fost molestaţi de către un număr de 4,392 preoţi catolici, în perioada dintre anii 1950 pînă în 2002. (Deborah Zabarenko, Study Finds 10,600 Children Abused by U.S. Priests, Reuters, February 27, 2004)
Asta înseamnă că 4 procente dintr-un număr de 109,694 preoţi catolici care au servit biserica catolică pe parcursul a 52 de ani, au molestat copii! (Key Figures From a Catholic Abuse Survey, Guardian Unlimited, Associated Press, February 27, 2004.)

În raport se recunoştea faptul că cifrele se întemeiau pe rapoartele voluntare făcute de către episcopii catolici, şi că cifrele reale aproape cu siguranţă au fost mult mai mici faţă de gradul real al abuzurilor. (Deborah Zabarenko, Study Finds 10,600 Children Abused by U.S. Priests, Reuters, February 27, 2004.)
Combinând mai apoi caracterul voluntar al rapoartelor episcopilor cu faptul că cifrele luau în considerare doar reclamaţiile oficiale cu siguranţă se poate deduce că dimensiunea acestor fapte este redusă semnificativ.
Din cele 10,600 de cazuri raportate de John Jay College, 6700 au fost investigate şi justificate, 3300 nu au fost investigate din cauza că preoţii acuzaţi muriseră deja, şi aproximativ 1000 de revendicări nu au fost justificate. (U.S. Church Reports 11,000 Abuse Complaints, Globe and Mail, Associated Press, February 27, 2004.)
Cele 145 de pagini ale raportului au evidenţiat faptul că în cultura seminariilor catolice, în care preoţii sunt educaţi, tolerează slăbiciunea morală şi că, conţine şi o subcultură sodomită! (Deborah Zabarenko, Study Finds 10,600 Children Abused by U.S. Priests, Reuters, February 27, 2004.) … ”
vezi Preoți Pedofili !

Mai mult, Papa Ioan Paul al doilea și Benedict XVI i-au protejat pe pedofili nu doar că nu i-au pedepsit! Oare de ce au trebuit să treacă sufletele atât copii prin acest Iad? Așa au înțeles acești blestemați ”silogismul” lui Isus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”? (Matei 19:14) (în fotografie, Papa îl binecuvântează pe pedofilul Maciel, de la colegiul catolic, Legiunea lui Christ din Mexic, despre ale cărui abuzuri știa foarte bine, de ani de zile.) 
Dar când va reveni Isus, va găsi El, în adevărata biserică creștină, aceeași stare de șiretenie ca la Ierusalim, acum 2000 de ani? sau una mai mare, ca aceea de la Vatican? Deocamdată, Papa a făcut ceva ce niciun fariseu din vremea lui Isus n-a îndrăznit să facă, s-a numit Dumnezeu pe pământ și Egalul lui Hristos! Însă, de data aceasta, Isus nu va mai sta la ”silogisme” cu cărturarii, cu fariseii, cu viclenii, cu șireții… Preoți catolici au făcut ceea ce fariseii care l-au ucis pe Isus, n-au făcut: au abuzat sexual copii!
A doua oară însă,  Isus va veni să judece lumea! Amin! Niciun fariseu de la Ierusalim, din cei de acum 2000 de ani nu a îndrăznit să se numească ”Tată”, în sens religios,  pe când preoții ”creștini” o fac, deși Isus, Fiul lui Dumnezeu a atras atenția cu 2000 de ani în urmă să nu facem asta: ”Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.” (Matei 23:9)
Advertisements
This entry was posted in BIBLIA, IEZUITI, Păgânismul catolic. and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s