Comunismul catolic

“Nu numai că Roma a instigat la declanşarea Primului Război Mondial, dar tot ea a avut un rol esenţial în declanşarea Revoluţiei Bolşevice. În timp ce, în public, biserica catolică se opunea comunismului, ea finanţa în secret şi instiga revoluţia comunistă din Rusia la fiecare pas.” (AVRO MANHATTAN, THE VATICAN BILLIONS, p. 124-125, 1983)

În aprilie 1917, Lenin şi câţiva dintre revoluţionarii săi cheie au fost transportaţi prin Germania, în infamul “tren sigilat”. (ALBERTO RIVERA, THE GODFATHERS, p. 13 (1982) (citing SALISBURY, BLACK NIGHT WHITE SNOW, p. 405-407; 1977)
Diego von Bergen, un iezuit german instruit în Biserica Romano-Catolică din Germania, a fost omul responsabil pentru organizarea călătoriei lui Lenin din Germania către Rusia. (ALBERTO RIVERA, THE GODFATHERS, p. 13 (1982) (citat, R. PAYNE, LIFE AND DEATH OF LENIN, p. 285-300; 1964)

Mai târziu, Bergen a devenit ambasadorul Germaniei la Vatican, în timpul Republicii de la Weimar şi al Germaniei lui Hitler. (ALBERTO RIVERA, THE GODFATHERS, p. 13 (1982) (citing GERMANY AND THE REVOLUTION IN RUSSIA 1915-1918; DOCUMENTS FROM THE GERMAN FOREIGN MINISTRY, edited by Z.A.B. ZEMAN, p. IX (1958))

Bineînţeles că Vaticanul s-a aşteptat la o răsplată pentru efortul financiar şi logistic întru sprijinirea comuniştilor. Între anii 1917 şi 1924 Vaticanul a încheiat acorduri secrete cu Lenin, în care îi asigura pe comunişti de un total sprijin în condiţiile în care comuniştii să suprime Biserica Ortodoxă Rusă şi să facă din Romano-Catolicism religia oficială a Rusiei. (AVRO MANHATTAN, THE VATICAN BILLIONS, p. 124-125; 1983)

Imensele averi precum şi terenurile deţinute de biserica ortodoxă urmau să intre în posesia bisericii romano-catolice, până la ultimul bănuţ. (AVRO MANHATTAN, THE VATICAN BILLIONS, p. 124-125; 1983)

În cele din urmă însă, Lenin şi succesorii săi au fentat Vaticanul: aceştia au luat banii Vaticanului dar s-au situat de “partea” Bisericii Ortodoxe. (AVRO MANHATTAN, THE VATICAN BILLIONS, p. 124-125; 1983)

Lucrul acesta i-a transformat pe comuniştii ruşi în duşmani ai Vaticanului. Vaticanul a căutat să se răzbune folosindu-se de nazişti când au invadat Rusia în timpul celui de-al doilea război mondial. Prin urmare, Vaticanul nu a reuşit să-şi atingă scopurile nici în al doilea război mondial. Dar ceea ce ei nu au reuşit să obţină prin război, au reuşit pînă la urmă să o facă prin intrigă şi prin diplomaţie.

De-acum, Vaticanul şi comuniştii lucrează mână în mână pentru atingerea obiectivului lor final de dominare a lumii. (AVRO MANHATTAN, THE VATICAN MOSCOW WASHINGTON ALLIANCE, p. 281-82; 1986)
Fostul iezuit Alberto Rivera a aflat că generalul iezuit din timpul său era mason şi comunist. (ALBERTO RIVERA, ALBERTO, Chick Publications, p. 28, 1979)

Papa Ioan Paul II a fost un comunist marxist, care a continuat ceea ce începuseră deja Papa Ioan XXIII şi Papa Paul VI, îndreptarea spre un marxism inspirat de catolicism. (Id. p. 38, 281-82.)
În timp ce Papa Paul VI a cultivat strânse relaţii cu Moscova, Papa Ioan Paul II s-a îndreptat către un comunism catolic, şi independent faţă de Moscova.
Din cauza acestei pauze în relaţiile cu Moscova, aceasta din urmă a plănuit asasinarea papei din data de 13 mai 1981.
În primele zile ale revoluţiei comuniste din Cuba, episcopii catolici şi preoţii catolici din Cuba au denunţat comunismul. Mulţi dintre preoţii catolici au fost închişi sau exilaţi de către Castro.
Totuşi, după aceste atacuri ale comuniştilor asupra catoliciilor, Biserica Romano-Catolică a întreţinut relaţii foarte strânse cu regimul lui Castro.
Biserica Romano-Catolică, încă de la începutul anilor 1960, a refuzat cu fermitate să ridice vocea împotriva crimelor comise sub regimul comunist din Cuba. Mai mult, Biserica Catolică chiar a acordat sprijin regimului comunist cubanez. La începutul anilor 1960, o scrisoare pastorală, semnată de majoritatea episcopilor catolici cubanezi, condamna bolcada SUA împotriva Cubei şi cerea poporului cubanez să contribuie şi să sprijine la reuşita revoluţiei comuniste. (ARMANDO VALLADARES, AGAINST ALL HOPE, p. 281; 1986)
Însă unii dintre preoţii catolici, dând dovadă de curaj, au refuzat să de citire epistolei pastorale înaintea congregaţiilor lor.

Biserica Catolică îşi arăta încă odată adevărata sa natură.
Monseniorul Cesar Zachi, ambasadorul oficial al Vaticanului în Cuba, ca reprezentant oficial al Bisericii Catolice, a sprijinit cu abnegaţie comunismul lui Fidel Castro. Zachi a lăudat virtuţile revoluţiei comuniste şi a continuat să îndemne tineretul cubanez să se alăture miliţiei revoluţionare comuniste. Mai mult chiar, Fidel Castro a fost un oaspete de onoare la ceremonia de consacrare episcopală a lui Zachi.

Ierarhia romano-catolică a închis ochii chiar şi atunci când unii dintre preoţii catolici erau bătuţi şi torturaţi şi supuşi la brutalităţile comunismului cubanez.
De exemplu, Miguel Angel Laredo, un preot catolic, a fost arestat de către cubanezi şi trimis în închisoare. El a fost bătut crunt, de mai multe ori, de către gardienii cubanezi fiind spitalizat în cele din urmă. Iar atunci când vestea aceasta s-a răspândit printre oficialii cubanezi, Carlos Rafael Rodriguez a solicitat Nunţiului Catolic, lui Cesar Zachi, o întrevedere privată cu ministrul cubanez al afacerilor externe. După conferinţă, Zachi, în calitate de purtător oficial de cuvânt al Vaticanului în Cuba, a anunţat că revoluţionarii cubanezi s-au dovedit generoşi cu Laredo şi că s-au purtat cu acesta din urmă ca şi cum nu ar fi dus un regim de detenţie ci mai degrabă i-au oferit acestuia un trai paşnic, oferindu-i o muncă plăcută, de mic fermier, aceea de a planta salată verde şi ridichi. Prin această înşelăciune a Bisericii Catolice, adevărul a fost muşamalizat pentru a ascunde omenirii barbariile regimului comunist. (ARMANDO VALLADARES, AGAINST ALL HOPE, p. 282; 1986)

Vaticanul şi comuniştii cubanezi au întreţinut legături foarte strânse până acum, de cel puţin 30 de ani. Fidel Castro a fost oaspetele de onoare al Papei Ioan Paul II la Vatican, în noiembrie 1996, iar Papa la rândul său l-a vizitat pe Castro în Cuba, în ianuarie 1998. Ambele întâlniri au fost marcate de cordialitate, lucru care i-a nedumerit şi supărat pe mulţii dintre membrii comunităţii cubaneze din SUA, şi care nu puteau pricepe de ce existau legături atât de strânse între comunişti şi Vatican.

Papa Ioan Paul II a condamnat emabrgoul comercial impus asupra Cubei. Într-un interviu acordat unui jurnalist italian, Jas Gawronski, Papa Ioan Paul II a ţinut să declare despre comunism următoarele: “Comunismul a avut succes în secolul acesta, ca o reacţie împotriva unui anumit timp de capitalism sălbatic şi neînfrânat, pe care noi îl cunoaştem cu toţii.” [http://newsmine.org/content.php?ol=propoganda/bible/ratzinger/pope-praises-communism-against-capitalism.txt; http://edition.cnn.com/SPECIALS/1998/cuba.pope/icons/pope.quote.html%5D
Iată că, el nu este anticomunistul pe care presa mondială a ţinut să ni-l arate şi să ne facă să credem aceasta.

Nu trebuie să mai surprindă deci faptul că Biserica Catolică sprijină regimurile comuniste: filozofia politică care răzbate din enciclicele papale şi din edictele conciliilor este aceea că, toate bunurile sunt proprietate comună pentru toţi, şi că proprietatea privată trebuie subordonată acestui principiu.
Aceasta este esenţa comunismului şi a fascismului.
Într-un stat comunist, guvernul deţine toate proprietăţile, iar într-un stat fascist poporul deţine proprietatea şi guvernul controlează dacă poporul foloseşte proprietatea potrivit permisiunilor acordate.

Papa Pius XI explică, care este poziţia bisericii romane:
“Plecând de la respectarea legii naturale şi divine, autoritatea publică, în scopul binelui comun, poate preciza, mai exact, ceea ce este admis şi ceea ce este ilicit pentru deţinătorii de proprietăţi în folosirea proprietăţilor lor. Istoria dovedeşte că dreptul la proprietate. la fel ca şi alte elemente ale vieţii sociale, nu este absolut rigid.” (JOHN W. ROBBINS, ECCLESIASTICAL MEGALOMANIA, at p. 41; 1999) (quoting Pius XI, Quadragesimo Anno, On Social Reconstruction, p. 25; 1931))
Mai departe Papa Pius XI a declarat:
“Socialismul tinde către, şi într-o anumită măsură se apropie de, adevărurile creştinismului catolic, tradiţie care a fost mereu sacră, pentru că nu se poate nega că cerinţele acestuia, uneori, sunt foarte apropiate de reforma creştină a societăţii şi asupra cărora trebuie să se insiste pe bună dreptate.” (Pius XI, Quadragesimo Anno, 1931). (JOHN W. ROBBINS, ECCLESIASTICAL MEGALOMANIA, p. 67; 1999))

Filozofia comunistă a Bisericii Romano-Catolice este impregantă indisolubil în ţesătura politică a bisericii. Iar aceasta nu este ceva care să poată fi modificată printr-o schimbare în conducerea Vaticanului. Doctrinele religiei catolice sunt inima filozofiei politice a colectivelor comuniste. Lupul catolic nu-şi va schimba năravul fiindcă nu se poate schimba asta.

IRA, Armata Republicană Irlandeză, este un exemplu al influenţei comuniste a Vaticanului în întreaga lume. IRA a fost fondată în anul 1969 ca o mişcare clandestină şi teroristă a Sinn Fein, care nu este altceva decât o mişcare politică romano-catolică, prin care se urmăreşte subjugarea Irlandei de Nord, protestante, sub autoritatea Irlandei catolice. IRA este manevrată de mîinile ascunse ale iezuiţilor, şi, în consecinţă IRA a ales să reprezinte orientarea marxistă. Activităţile criminale şi teroriste ale IRA includ atentate cu bombe, asasinate, răpiri, şantaje şi jafuri, şi care sunt săvârşite împotriva creştinilor protestanţi care trăiesc în Irlanda de Nord şi împotriva guvernului britanic.
(Jerry Seper, Colombia Rebels Met With Dozen IRA Chiefs, The Washington Times, May 6, 2002.)

IRA este interconectată cu alte organizaţii comuniste teroriste. De exemplu, pe 6 mai 2002, s-a descoperit că că gruparea rebelă comunistă marxistă din Columbia (FARC) a avut întâlniri pe o perioadă de cel puţin ultimii trei ani, şi au beneficiat de instruire de la o mulţime de membri ai Sinn Fein şi IRA, care i-au antrenat în bombe şi i-au calificat pe rebelii comunişti în atentate şi activităţi teroriste. Într-o mărturie a congresului înaintea U.S. House of Representatives International Relations Committee, generalul columbian Fernando Tapias, comandantul forţelor armate, a atribuit IRA instruirea rebelilor marxişti pentru bombardarea a 320 centrale electrice, 30 de poduri, şi 46 de maşini capcană (cu bombe) în urma cărora 400 de poliţişti şi militari columbieni au murit.
(Jerry Seper, Colombia Rebels Met With Dozen IRA Chiefs, The Washington Times, May 6, 2002. )

http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/03/comunismul-catolic.html

 

Advertisements
This entry was posted in IEZUITI, Păgânismul catolic. and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s