Catehismul Romano-Catolic vs. Biblia (1)

MESSA

O Comparație între “Catehismul Bisericii Catolice” (publicat în 1995, Doubleday Religion, 1540 Broadway, New York, New York 10036) și învățătura Bibliei în ceea ce privește Messa (Euharistia sau Transsubstanțierea)

Catehismul Romano-Catolic
Biblia
O jertfă fără sânge
O jertfă cu sânge
Jertfa lui Hristos și jertfa Euharistiei sunt un singur sacrificiu: ” Victima care acum este oferită prin slujirea preotului, a fost oferită și pe cruce, numai modul de jertfă este diferit.” În această sacrificare divină care este sărbătorită la Messă, este conținut același Hristos care s-a oferit odată într-un mod sângeros pe altarul crucii, iar acum este oferit într-o jerftă nesângeroasă.”
(# 1367, p.381)
Dacă este vorba despre jertfa lui Isus, ea nu a putut fi realizată decât într-o “manieră sângeroasă.” Biblia spune:
… şi fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9:22)
Victima (întotdeauna Isus Hristos. Apropo, “hostia” (gazdă) este un alt nume pentru Euharistie. Cuvântul latin pentru “gazdă” este “hostia” care înseamnă literal “victimă “) nu este una și aceeași, și nu va fi niciodată, indiferent de cine oferă messa. Ce s-a întâmplat la Calvar a fost UN eveniment istoric care si-a realizat scopul pentru totdeauna: ”Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. ”
(Evrei 10:14)
Isus sacrificat de multe ori.
Isus sacrificat o singură dată
“Când Biserica celebrează Euharistia, ea comemoreaza Paștele lui Hristos, și-l face prezent.
Ori de câte ori jertfa de pe Cruce a lui Hristos Paștele nostru este sărbătorită pe altar, cuvântul mântuirii noastre se împlinește.” (Pag. 380, # 1364)
“De fiecare dată când se sărbătorește acest mister,
de atâtea ori “lucrarea răscumpărării noastre se desfășoară”…” (pag. 393, # 1405)
(a) Conform Bibliei, răscumpărarea noastră pentru ștergerea păcatului a avut loc O SINGURĂ DATĂ și a fost săvârșită la cruce, și este scris că s-a TERMINAT.
… pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat O SINGURĂ DATĂ, ca SĂ ȘTEARGĂ PĂCATUL prin jertfa Sa.” (Evrei 9:26)
Prin această “voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA.” (Evrei 10:10)
Când a luat Isus oţetul, a zis: “S-a isprăvit!”…” (Ioan 19:30)
(b) Acest sacrificiu NU VA TREBUI NICIODATĂ SĂ SE REPETE.
care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.” (Evrei 9:27)
(c) Biblia afirmă în mod expres că moartea lui Hristos a fost UN EVENIMENT UNIC (care nu mai poate fi reluat):
Hristos, după ce S-a adus jertfă O SINGURĂ DATĂ, ca să poarte păcatele multora” (Evrei 9:28)
El, dimpotrivă, după ce a adus O SINGURĂ JERTFĂ pentru păcate, S-a aşezat pentru TOTDEAUNA la dreapta lui Dumnezeu” (Evrei 10:12)
Hristos, de asemenea, a suferit O DATĂ pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh” (1 Petru 3:18)
(d) Isus Hristos nu este prezent în jertfa Messei (Liturghiei). Este imposibilă reluarea sacrificiului și morții Lui. El a înviat din morți și de atunci stă la dreaptat Tatălui Lui.
întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA; iar prin viaţa pe care o TRĂIEȘTE, TRĂIEȘTE pentru DUMNEZEZEU.” (Romani 6:9,10)
Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: “Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, CEL VIU. Am fost mort, şi iată că SUNT VIU ÎN VECII VECILOR. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1:17,18)
(e) Lucrarea de răscumpărare pentru noi (jertfa) nu se mai face. Isus a spus că s-a terminat. El nu mai continuă o lucrare care a fost deja realizată la cruce, iertarea păcatelor..
Când a luat Isus oţetul, a zis: “S-A ISPRĂVIT!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. ” (Ioan 19:30)
El… a FĂCUT CURĂȚAREA păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte” (Evrei 1:3)
tot aşa, Hristos, după ce S-A ADUS JERTFĂ O SINGURĂ DATĂ, ca să poarte păcatele multora” (Evrei 9:28)
în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. ” (1 Coloseni 1:14)
Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)
Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. ” (Romani 5:6)
Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” (Romani 5:11)
Închinarea la o bucată de pâine și niște vin ca la Isus.
Nu vă închinați la niciun lucru
“…. ne exprimăm credința în prezența reală a lui Hristos în bucățelele de pâine și în vin, și înaintea cărora îngenunchem sau ne înclinăm profund ca un semn de adorare a Domnului. (# 1378, p.385)
Acest lucru este apologia clară la închinarea înaintea unui obiect care este interzisă în porunca a doua. Dumnezeu a interzis în mod clar închinarea la imagini, și chiar și la acelea care sunt destinate să-l reprezinte pe El în vreun fel ca Dumnezeu.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt SUS ÎN CERURI, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.” (Exod 20:4)
Eu sunt DOMNUL, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici CINSTEA MEA, IDOLILOR.” (Isaia 42:8)
… nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei CIOPILITE CU MEȘTEȘUGIRE… ” (Fapte 17:29)
Painea și vinul îi ajută pe morți în cer.
Pentru cei morți este deja prea târziu
Jertfa euharistică este, de asemenea, oferită pentru credincioșii plecați, care au murit în Hristos, dar nu sunt încă în întregime purificați, astfel încât aceștia să poată intra în lumina și pacea lui Hristos. (# 1371, p. 382).
(a) Nu mai așteptați să obțineți ceva de la Isus cel Adevărat după ce ați murit. Dacă ați murit e deja prea târziu, pentru că urmează nimic altceva decât judecata.
Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine JUDECATA” (Evrei 9:27)
(b) Euharistia se bazează pe o ”tradiție omenească.” Biblia ne spune că, Dumnezeu l-a trimis pe singurul Său Fiu să fie Mântuitorul lumii..
Dar TUTUROR CELOR CE L-AU PRIMIT, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12)
Răscumpărarea este în curs de desfășurare
Răscumparea completă în Isus
De fiecare dată când se celebrează această taină, “lucrarea răscumpărării noastre se petrece chiar atunci” … “(# 1405, p. 393).
Sângele lui Hristos a fost vărsat pentru păcatele noastre, la Cina cea de Taină.
(a) Din nou, Biblia spune că activitatea de  răscumpărare prin sacrificiu s-a terminat. Da, iată cum subliniează Biblia aceste fapte importante:
Pe cruce, Isus a strigat: “S-a isprăvit” (Ioan 19:30).
El a murit o singură dată: (Evrei 7:27, 9:26, 10:.12,14),
NICIODATĂ nu se va mai repeta (Romani 6: 9-10.; Evrei 10:10.); și,
APOI S-A AȘEZAT LÂNGĂ TATĂL (Evrei 1: 3, 10:12, Apocalipsa 3:21.).
Dacă nu crezi acest lucru, atunci ești legat de un sistem care este de la Satana. Vei rămâne pentru totdeauna în robie și teamă pentru destinul veșnic al sufletului tău, bazat pe tradiția oamenilor. Dacă crezi că Isus este o bucată de pâine sau o statuie, vei merge în iad.
(b) A fi mântuit nu implică nicio lucrare. Nicio messă cum vi s-a spus, nici rozarii, nici sacrificii personale, nici spovediri la un preot pentru a vi se asigura iertarea și mântuirea.
Căci prin HAR AȚI FOST MÂNTUIȚI, PRIN CREDINȚĂ. Şi aceasta NU vine DE LA VOI; ci este DARUL LUI DUMNEZEU. NU PRIN FAPTE, ca să nu se laude nimeni. ” (Efeseni 2:8,9)
Isus este prins într-o cutiuță de tinichea.
Isus trăiește în ceruri.
Tabernacolul trebuie amplasat “în biserică în cel mai demn loc, cu cea mai mare onoare. Demnitatea, așezarea, precum și securitatea cortului euharistic ar trebui să atragă adorarea înaintea Domnului, care este cu adevărat prezent în Preasfântul Sacrament al altarului.” (# 1183, p. 335).
Acest lucru cade de la sine înaintea Scripturii:
Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul:” CERUL ESTE SCAUNUL MEU DE DOMNIE, ȘI PĂMÂNTUL ESTE AȘTERNUTUL PICIOARELOR MELE. CE FEL DE CASĂ ÎMI VEȚI ZIDI VOI MIE, ZICE DOMNUL, SAU CARE VA FI LOCUL MEU DE ODIHNĂ?”
Euharistia este Isus.
Euharistia nu este Isus.
Prezența euharistică a lui Hristos începe în momentul consacrării și durează atâta timp cât se păstrează bucățelele euharistice. (# 1377, p. 385)
S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.” (Romani 1:22,23)
Testați Euharistia. Dacă Euharistia este corpul și sângele lui Isus Hristos în momentul consacrării, atunci nu ar trebui să se descompună.
căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Fapte 2:27)
Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea. ” (Psalm 16:10)
A păstrat vreodată preotul pâine (curată, nu prelucrată chimic;  ”trupul lui Hristos”), suficient de mult timp pentru a vedea dacă acesta dă naștere la mucegai? Dacă a făcut-o, a putut vedea că acesta nu este Trupul lui Hristos!
Nu vă lăsați înșelați. Credeți în Isus care a murit pentru păcatele voastre și că acum, El stă la dreapta lui Dumnezeu. Să nu credeți nicio secundă măcar că oamenii, oricare ar fi ei, l-ar putea imobiliza pe Dumnezeu, pretutindeni și oriunde în vreo clădire, din întreaga lume.

De gândit… 

Aș dori să-l citez pe un scriitor catolic renumit, John O’Brien, din lucrarea sa, ”The Faith of Millions” (Credința milioanelor), (1974, p. 255-56).


“Când preotul anunță cuvintele mărețe ale consacrării, el ajunge sus în Ceruri, îl dă jos pe Hristos de pe tronul Său, și-l așează pe altarul nostru pentru a fi jertfit din nou ca  victimă pentru păcatele omului … preotului îl coboară pe Hristos din cer și-L  face prezent pe altarul nostru, ca o eternă victimă pentru păcatele omului … nu o dată, ci de o mie de ori!”

Vă puteți imagina? Hristos este transformat într-un slujitor cosmic care înclină capul în ascultare umilă de comenzile preotului! Câtă blasfemie!!!

“Să nu zici în inima ta: “Cine se va sui în cer?” (Să coboare adică pe Hristos din cer.)” (Romani 10:6)

Euharistia, care, conform Bisericii Romano-Catolice, reprezintă prezența reală a lui Hristos în Preasfântul Sacrament, este într-un loc denumită “tabernacolul”  Ei păstrează zeul lor de napolitane într-o cutie mică și le spun copiilor “Du-te și vorbește și tu cu Isus pentru că El este singur acolo!” Mă uitam la o messă pe un canal tv catolic și moderatorul șoptea: “Dacă nu-l poți primi pe Isus chiar acum, te poți ruga …”  Doamne, ai milă! Cum poate cineva să creadă în aceste lucruri?

Ele nu au niciun temei în Cuvântul lui Dumnezeu:

”Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul:  “Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?” (Fapte 7:48, 49)

Iată un fragment dintr-un articol din Catholic Review (10 mai 1995, p A-10.), în care o persoană face această mărturisire:
“În urmă cu aproximativ doi ani, soțul meu și cu mine am mers la Biserica Sf. Leo din Little Italy și am fost rugați să luăm ”hostia” și vinul pentru a i le da preotului care slujea în timpul Messei. Soțul meu a luat tipsia de aur cu ”hostia”  ce avea dimensiunea unei jumătăți de monede și eu i-am adus vinul. Și cum ne aflam noi la altar cu darurile, o lumină subțire ne-a poposit pe och, forțându-ne să ne uităm în jos la hostie; hostia a început să respire, a început să pulseze  și s-a mutat încet de pe placa de aur într-o mișcare de rotație. Nu ne-am putut crede ochilor noștri, era viu, trupul lui Hristos respira, viu pentru noi, pentru a vedea clar! Și când i-am prezentat hostia și vinul preotului, inimile noastre au fost umplute de un “adevărat miracol.” Ne-am întors înapoi la locurile noastre și am schimbat impresiile, amândoi am văzut același lucru. Cât de onorați ne-am simțit atunci! Vă rugăm să transmiteți mai departe acest adevăr că, “Euharistia” are viața din propriul corp și sânge al lui  Hristos.”

Biblia spune însă că vor veni mulți înșelători: ”Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.” (2 Timotei 3:13)

 Sursa:
Catechism and the Mass, By Sis. Sandy w/Tracy
http://www.spreadhisword.org/jil/catechis/mass.htm

S-A SFÂRȘIT!

„Când a luat Isus oţetul, a zis: “S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.” (Ioan 19:30)

” Ἰησοῦς εἶπεν Τετέλεσται καὶ κλίνας” (așa cum apare în manuscrisul din limba greacă)
Cuvintele ”s-a isprăvit” (Ioan 19:30) au același înțeles cu ”s-a sfârșit”!

Cuvintele ”s-a sfârșit” pe care Domnul nostru le-a rostit pe cruce, afirmă un adevăr profund. Termenul grecesc din Biblie este de ”teleo” derivat din ”telos” și care” inițial însemna un punct de cotitură, o balama, punctul culminant în care se termină o etapă și începe alta; iar mai târziu, scopul, finalul.” Mai multe lucruri erau considerate ca fiind un final sau un scop: căsnicia, cunoașterea fizică și intelectuală, și, bineînțeles, moartea. ”Teleō”, deci, înseamnă ”a duce la un telos, a încheia”.” (Pappus, Plato and the Harmonic Mean, Malcolm Brown, vol. II, pg. 59)

”Teleo” apare, de exemplu, în Apocalipsa 20:5-7, unde se referă la momentul când ”se vor sfârși (împlini) cei o mie de ani” adică, atunci când Mileniul se va încheia și evenimentele finale vor avea loc pe pământ.

Printre alte apariții ale acestui cuvânt, ”s-a sfârșit”(s-a isprăvit) este cel mai semnificativ.
Această declarație afirmă că scopul răscumpărării a fost atins, că mântuirea prin jertfa lui Isus a fost realizată. Acesta a fost scopul despre care Isus Însuși a vorbit în Ioan 4:34, “Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc (teleioō) lucrarea Lui.” (conform Ioan 17:4, Fapte 13:29). Această expresie avea, de fapt, rădăcini în cultura antică. Așa cum scrie Charles Ryrie: ”Chitanțele pentru taxele găsite în foile de papirus au acest singur cuvânt grec scris, care înseamnă ”plătit în întregime”.” (The Ryrie study Bible, Moody Press, Chicago, 1978) Într-adevăr, Hristos a plătit prețul întreg pentru păcatul nostru. Nimic altceva nu mai trebuie plătit sau ar putea fi plătit. Mântuirea este numai prin har.

Harul este teologia noastră. Într-un anumit sens, cuvântul har însumează toată teologia biblică.
În greaca clasică, cuvântul charis însemna „ceea ce produce plăcere, bucurie, încântare.” (Thayer’s Greek-English Lexicon of the New Testament: Coded with Strong’s Concordance Numbers, 38), și de aici s-au dezvoltat și mai multe sensuri: grație, favor, mulțumire, recunoștință, plăcere, bunătate, etc. (Pappus, Plato and the Harmonic Mean, Malcolm Brown, vol. II, pg. 115)
La origine, deci, cuvântul nu avea conotația de ceva ”nemeritat”, pentru că filosofia greacă (cea care stă la baza culturii occidentale) credea în meritele omului și în autosuficiența sa. Chiar și așa însă, grecii credeau că au nevoie de ”puțin ajutor”, așa că se rugau la zei pentru favoruri și daruri.

Așa că Noul Testament a fost acela care a transformat cuvântul ”charis”. Deși se mai pot întâlni câteva dintre sensurile pe care le avea cuvântul în greaca clasică, folosirea în Noul Testament este unică, pentru că harul din Noul Testament este asociat cu persoana și lucrarea lui Isus Hristos. Dacă îl înlăturăm pe Hristos, și deci harul, tot ceea ce rămâne este doar o altă religie. Rămân zece porunci concrete, multe principii etice pentru viață, dar tot ce vei avea va fi doar o simplă religie.
Ioan 1:17 declară ”… harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” Oare versetul acesta spune că harul a venit prin religie sau fapte? Nu, pentru că manifestarea supremă a harului lui Dumnezeu este Isus Hristos.

Harul reprezintă favorul nemeritat a lui Dumnezeu îndreptat către om, manifestat în primul rând prin persoana și lucrarea lui Isus Hristos, independent de orice merit sau lucrare a omului.
Oricine nu predică această doctrină a harului este un fals învățător.
Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.” (Romani 11:6)

Revenind la cuvintele Mântuitorului, ”s-a sfârșit”, construcția propriu-zisă în limba greacă este ”tetelestai” (τετέλεσται) este la timpul perfect, fapt care descrie o acțiune care a avut loc în trecut, rezultatele acestei acțiuni continuând și în prezent. De vreme ce nu are echivalent direct în limba română (sau engleză, etc) este deseori tradusă prin ”S-a sfârșit”, ”S-a isprăvit”.

Semnificația este acum clară. Deși lucrarea reală pe Calvar s-a petrecut acum 2000 de ani, rezultatele nu s-au diminuat de loc de-a lungul secolelor. Deci când Isus a rostit aceste cuvinte, s-a sfârșit, lucrarea de răscumpărare a fost realizată pentru totdeauna.

Sursa: 
Un cuvânt pe zi, Cuvinte-cheie din Noul Testament, J.D. Watson, 
(traducere în limba română Adriana Ioana Nacu, 2010, Casa Cărții, Oradea; pg. 67, 387)  

Referințe termeni limba greacă din Noul Testament:
http://biblehub.com/greek/tetelestai_5055.htm

 http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/03/catehismul-romano-catolic-vs-biblia-1.html
Advertisements
This entry was posted in BIBLIA, IEZUITI, Păgânismul catolic. and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s