Zilele sfinte

Practica catolică de a sărbători anumite zile sfinte, o tradiţie care a adus vărsare de sânge în rândul denominaţiunilor protestante, este o altă poruncă omenească care este împotriva lui Dumnezeu. Oricum ar fi, atunci când nu-l cunoşti pe Dumnezeu, aduci închinare unora care prin natura lor nu sunt dumnezei.
” Odinioară, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sunt dumnezei. Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.” (Galateni 4:8-10)

” Noi suntem îndreptăţiţi nu ţinând Sabatul sau oricare altă zi, ci doar prin credinţa în Isus Hristos. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate); pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.” (Romani 3:20-28)

Isus a răstignit Vechiul Legământ pe cruce. El a împlinit toate cerinţele Legii în numele nostru.
Nu mai suntem sub puterea Legii, incluzând aici şi obligativitatea ţinerii Sabatului. “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.” (Coloseni 2:14-17)

Legea Vechiului Testament a fost înlocuită de către Noul Testament.
“Prin faptul că zice: “Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.” (Evrei 8:13)
Isus ne-a dat o lege nouă, care nu este ca vechea lege. Vechea lege era o lege a cărnii, interzicând anumite lucruri. Noua lege ne cere să ne sacrificăm pentru aproapele. Oricum ar fi, noi nu ţinem noua lege pentru ca să merităm mântuirea ci o facem în numele dragostei Lui Dumnezeu. Ascultarea noastră de această nouă lege este dovada credinţei noastre.
“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35)

Dumnezeu ne avertizează, în Sfânta Scriptură, să nu lăsăm înşelaţi de o falsă umilinţă a respectării cerinţelor instituite de către oameni.
“Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru! Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,” (Coloseni 2:20-22)

Un om a instituit legea ţinerii duminicii ca zi de Sabat sau zi de odihnă. Această lege nu-şi are suportul nici măcar în Vechiul Testament, care avea în vedere ultima zi a săptămânii pentru ţinerea Sabatului. Doctrina catolică este că, Duminica, prima zi a săptămânii, a înlocuit ultima zi a săptămânii ca zi de odihnă. (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH § 2175 (1994). )
Liturghia catolică de Duminică este pe primul loc ca însemnătate, între zilele sfinte catolice.
(CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH § 2177 (1994) )

Legea catolică spune că “Acei care renunţă deliberat la această obligaţie comit un păcat grav.” (Id. § 2181)
Legea catolică duminicală se bazează pe tradiţia catolică, care spune că Isus a fost crucificat într-o Vineri şi a înviat Duminica. (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 2174 (1994))

Un studiu atent al Sfintei Scripturi arată probează că tradiţia potrivit căreia Isus a înviat din morţi duminică este pur şi simplu greşită. Isus Hristos a profeţit că va învia din morţi în 3 zile şi 3 nopţi.
“Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)

Dar între vineri şi sâmbătă sunt doar părţi din două zile, plus o zi întreagă, şi doar două nopţi.
Ca să spui că Isus Hristos a fost crucificat într-o Vineri şi că a înviat din morţi Duminica înseamnă să negi că Isus este Dumnezeu, pentru că profeţia Sa, că se va scula din morţi după 3 zile şi 3 nopţi nu ar fi găsit împlinire cu o înmormântare Vineri şi o înviere Duminica!
“Poate că vei zice în inima ta: “Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?” Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.” (Deuteronomul 18:21-22)

Isus Hristos şi-a dat ultima suflare după ora nouă, aproape de amiază. El a fost pus în mormânt înainte de apus. Pentru ca profeţia Sa să fie adevărată, El trebuia să învie după trei zile şi trei nopţi, adică 72 de ore mai târziu, înainte de apusul celei de-a treia zile.
“Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: “Strigă pe Ilie!” Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i-a dat să bea. Dar ceilalţi ziceau: “Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.” (Matei 27:46-50)

Ziua în care Isus Hristos a fost răstignit, o zi de dinaintea Sabatului, (Marcu 15:42 când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului“), este motivul pentru care mulţi cred că era vorba despre a şasea zi a săptămânii, Vineri!
Ceea ce foarte mulţi nu ştiu este faptul că există alte multe zile de Sabat, în cuprinsul unui an evreiesc, în afară de sabatul săptămânal (sâmbăta). Aceasta înseamnă că existau mult mai multe ocazii de Sabat decât cele date de ziua a şaptea a săptămânii.

Săptămâna în care Isus Hristos a fost crucificat a fost una din acele săptămâni cu două zile de Sabat. Cum putem fi siguri că era una dintre acele săptămâni – cu două zile de Sabat – ? Pentru că Biblia spune că Isus Hristos a fost răstignit într-o zi de dinainte de “Marele Sabat”, şi nicidecum într-o zi de dinainte de un sabat săptămânal.
De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.” (Ioan 19:31)

Ce fel de Sabat era acel Sabat care urma Zilei Pregătirii? Era acela al Sărbătorii Azimilor! Cea de-a paisprezecea zi a primei luni (în calendarul ebraic) este Paştele Evreiesc (Levitic 23:4-5, Geneza 12:17-18). Paştele Evreiesc este urmat imediat de şapte zile în care se mănîncă azimi, Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-7, Geneza 12:15-16). (“Şi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi.” Leviticul 23:6; “În ziua întâia, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.” Leviticul 23:7)

Orice zi de Sabat este o zi de odihnă. Dumnezeu a poruncit ca ziua a cincisprezecea din prima lună (ziua de după Sabat) să fie o zi de odihnă, aceasta fiind o zi de Sabat (Levitic 23:6-7).
“Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte. În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului. Şi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi. În ziua întâia, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.” (Leviticul 23:4 -8)

Prima şi cea de-a şaptea zi din cele şapte zile urmând Paştelui Evreiesc au fost hotărâte de Dumnezeu ca zile de Sabat, vezi Levitic 23:4-8.
Din cauză ca Paştele Evreiesc este ţinut cu azimi (Geneza 12:17-18), acesta împreună cu cele şapte zile ale azimilor se referă la Sărbătoarea Azimilor (Matei 26:17, Marcu 14:1, 14:12, Luca 22:1-7, Levitic 23:6, Exod 12:17-20). “În ziua dintâi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: “Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?””Matei 26:17;  “După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.” Marcu 14:1; “Căci ziceau: “Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”” (Marcu 14:2 )

Combinând sărbătoarea de Pesah cu aceea a azimilor avem un număr de 8 zile de azimi începând cu a 14 a zi (Pesahul) pînă în a 21-a zi a primei luni. (Exodul 12:18 În luna întâi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii. )
Isus Hristos a fost răstignit chiar în ziua de Paşte! (“Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” Matei 26:2 )
De aceea ziua în care Isus Hristos a fost răstignit nu este o zi de pregătire a Paştelui ci una de pregătire care urmează Paştelui, prima zi din cele şapte ale serbării azimilor.
“Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: “Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;” (Luca 22:13-15)

Nu numai Paştele este o convocare sfântă a Domnului dar mai este de asemenea sfântă şi Ziua Pregătirii Paştelui, care întotdeauna urmează Pesahului. “Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: “Iată Împăratul vostru!” (Ioan 19:14)
În plus, observaţi următoarele versete în care femeile pregătesc condimente şi unguenţi înainte de Sabat: (Luca 23:53 – Luca 24:3)
“Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.” (Luca 23:54 ) dar ele nu au cumpărat mirodeniile decât după sabat. (“După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. El le-a zis: “Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră. “Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” Marcu 16:1-7)

Aşadar, cum ar fi putut pregăti ele mirodeniile, înainte de a le achiziţiona? Nu ar fi fost posibil decât dacă săptămâna respectivă ar fi avut două zile de Sabat (un Sabat ceremonial, şi un sabat săptămânal, zi de odihnă). Femeile au pregătit mirodeniile înainte de Sabatul săptămânal, dar după ce le-au cumpărat după Sabatul Sărbătorii Azimilor.
Din versetele respective reiese foarte clar că Isus Hristos a fost răstignit într-o zi de miercuri, ziua de sabat a celor 7 zile ale azimilor, înainte de Joi, şi că Isus Hristos a înviat din morţi exact după 3 zile şi 3 nopţi, adică 72 de ore, nu mai târziu de Sabatul săptămânal, Sâmbătă!
Ele ar fi putut să cumpere mirodeniile şi să le prepare doar Vineri, zi care ar fi fost înainte de sabatul săptămânal, Sâmbătă, şi după Sabatul(ceremonial) al Azimilor, adică Joi.

Mormântul a fost găsit gol în prima zi a săptămânii, dar El nu a înviat din morţi în ziua aceea!
(“La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului, şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi. Dar îngerul a luat cuvântul, şi a zis femeilor: “Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.” “Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;” Matei 28:1-6)

“L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului. Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.(Luca 23:53-56)

“În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.” (Luca 24:1)

“După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. El le-a zis: “Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.” (Marcu 16:1-6)

Când Maria Magdalena a venit la mormânt, Isus Hristos înviase deja. Mormântul era gol când ea a intrat în el în prima zi a săptămânii, Duminica.
“Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.” (Ioan 19:42)
“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: “Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.” (Ioan 20:1-2)

Pentru a rezuma, Isus a fost crucificat de Paşte, care era a patra zi a săptămânii, Miercuri (Duminică, Luni, Marţi, Miercuri (4), Joi, Vineri, Sâmbătă), vezi Matei 26:2, Ioan 13:1, 18:28, 39). Ziua următoare a fost o zi de Sabat ceremonial, fiind prima zi din şirul celor 7 zile a sărbătorii azimilot, şi a cincea zi a săptămânii, Joi. (“De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.” – Ioan 19:31)

În ziua următoare ( a şasea zi a săptămânii, vineri) femeile au cumpărat mirodenii (“După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.” – Marcu 16:1)
Ei s-au odihnit în ziua a şaptea, Sâmbătă, care era sabatul săptămânal (“s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.” – Luca 23:56  )

Duminică, dimineaţă, prima zi a săptămânii, ei au venit la mormânt şi l-au aflat gol şi au văzut un înger care i-a anunţat că Isus a înviat deja. (“După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. El le-a zis: “Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.”” – Marcu 16:1-6 )

Aşa cum Isus Hristos a profeţit, el s-a rdiciat din mormânt exact după 3 zile şi 3 nopţi, după îngroparea lui (“Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” – Matei 12:40;  “şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.” – Matei 20:19 )
În timp ce mormântul a fost găsit gol duminică la prima oră, El a înviat din morţi în seara celei de-a şaptea zile a săptămânii, sâmbătă!
A susţine că Isus Hristos a fost răstignit şi îngropat în a şasea zi a săptămânii (Vineri) şi că apoi s-a sculat din morţi în prima zi a săptămânii, Duminică, ar însemna că Isus a greşit profeţia Sa, pentru că El a profeţit că va sta în mormânt 3 zile şi trei nopţi! Intervalul de timp dintre seara zilei de Vineri şi dimineaţa devreme Duminica nu este de 3 zile şi trei nopţi!
Aşadar, doar o înmormântare Miercuri cu o înviere Sâmbătă, conţine exact trei zile şi trei nopţi!
Dar Biserica Catolică susţine că ziua Domnului este prima zi a săptămânii, din cauză că Isus Hristos a înviat din morţi duminică, ca o consecinţă a faptului că a înlocuit a şaptea zi (de sabat), sâmbătă, cu duminica ca zi de odihnă! (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 2175 (1994))

Biserica Catolică prevede că “obligaţia ca, duminica şi în alte zile sfinte, credincioşii să se abţină de la orice activităţi care împiedică închinarea la Dumnezeu.” (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 2185 (1994))

Singura referire în Biblie la o “zi a Domnului” se regăseşte în Apocalipsa 1:10 (“În ziua Domnului 1) eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.”), şi se referea probabil la ziua a şaptea a săptămânii, aceea de Sabat!
Ca rezultat al faptului că Biserica Romano-Catolică a răstălmăcit Scripturile, ei au schimbat ziua de sabat, sau ziua de odihnă, din ultima zi a săptămânii în prima zi a săptămânii, (duminica).
Schimbarea făcută de Biserica Romano-Catolică, prin transformarea zilei a şaptea în prima zi a săptămânii, alături cu înlăturarea celei de-a doua porunci a Lui Dumnezeu, este o împlinire completă a profeţiei lui Daniel care vorbeşte despre bestia care se va încumeta să schimbe vremile şi legea, “El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp… de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme. ” – Daniel 7:25

Nota traducătorului:
1) Oare apostolul Ioan vorbea despre ziua întâi a săptămânii, duminica? Oferă Biblia vreo referire precisă cu privire la expresia, “Ziua Domnului”? 
Răspunsul este, da! În 2 Petru 3:10, 1 Tesaloniceni 5:2, 2 Tesaloniceni 2:2, 1 Corinteni 5:5, 1 Corinteni 1:8, Faptele Apostolilor 2:20, “Ziua Domnului” desemnează Ziua Judecății, Ziua Venirii Lui Hristos pentru a judeca lumea! Analogia semantică ziua Domnului – duminica este un falsă. Dacă aici, ținem cont și de contextul viziunii apostolului Ioan, revelată în cartea Apocalipsa, acesta are ca subiect Ziua Judecății sau Ziua venirii Domnului! Se poate spune prin urmare că Ioan asista chiar, fiindcă de fapt asta s-a și întâmplat, la Ziua venirii Domnului! Cu siguranță că da! Nu este vorba nici de ziua întâi dar nici de o zi de sabat. Biblia ne oferă rezolvarea acestei chestiuni, iată cum: “Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela [Ioan] nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: “Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” (Ioan 2:23) Și exact după cuvintele lui Hristos s-a întâmplat: apostolul Ioan a trăit să vadă ziua venirii Domnului, însă numai în duhul! Încercarea unora de  a stabili o legătură lexicală între ziua Domnului și duminica, este cel puțin caraghioasă! Căci dacă acesta ar fi argumentul, cum rămâne atunci cu limba engleză, Sunday, sau cu limba germană, Sontag? [vezi ziua soarelui!] Dar dacă tot ar fi să facem astfel de nefericite analogii, n-ar fi decent să facem atunci măcar și o observație justă? În limba italiană, sâmbăta, se citește și se traduce prin Sabato?

http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/03/zilele-sfinte.html

 

Advertisements
This entry was posted in Păgânismul catolic. and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s