Transsubstanțierea

“Hei,” spune biserica catolică, “noi nu susţinem că, chipurile cioplite sunt dumnezei. De aceea noi nu ne închinăm unor imagini ca lui Dumnezeu.” Dar argumentul acesta este pur şi simplu neadevărat.

Există o doctrină în biserica catolică numită transsubstanţiere, prin care biserica Romană susţine că în timpul messei o bucăţică de pîine şi puţin vin sunt transformate în persoana lui Isus.
Aceasta este învăţătura oficială a bisericii catolice că bucăţica de pîine şi vinul, ambele, devin trupul, sângele şi sufletul, şi divinitatea Domnului Isus Hristos. Biserica catolică învaţă că deşi se păstrează aspectul de pîine şi de vin, în realitate ele s-au transsubtanţiat în Dumnezeu.

În cel mai binecuvântat sacrament, al Euharistiei, “trupul şi sângele, împreună cu sufletul şi divinitatea Domnului nostru Isus Hristos, sunt substanţial conţinute, în adevăratul sens al cuvântului ” (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 1374, 1994)
Pare incredibil, dar biserica catolică spune de fapt, în termeni deloc incerţi, că Isus Hristos, Dumnezeul atotputernic, este prezent în timpul mesei catolice, având învelişul exterior sub forma pîinii şi a vinului.

“Prin transsubstanţiere chiar trupul Lui Isus, sângele şi sufletul Său este adus din Cer sub forma pîinii şi a vinului. Sub forma unor feluri de pîine şi vin, Hristos însuşi, viu şi glorios, este prezent cu adevărat, întru-totul, într-un mod transsubstanţiat: Trupul său, Sângele său, cu sufletul său şi cu divinitatea sa.” (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 1413, 1994)

“Aici, pastorul ar trebui să explice că în acest Sacrament sunt cuprinse nu numai adevăratul trup al lui Hristos şi toate componenetele unui adevărat organism, cum ar fi oasele şi muşchii, dar de asemenea Hristos în întregul său. El ar trebui să sublinieze că, cuvântul Hristos desemnează pe omul-Dumnezeu, adică, acea Persoană în care sunt unite divinitatea şi natura umană; că Sfânta Euharistie, de aceea, conţine atât omenirea în întregul său, format din suflet şi din toate mădularele corpului şi sângele, toate acestea trebuind a fi crezute în acest Sacrament. În cer întreaga umanitate este unită cu Divinitatea într-o singură ipostază, sau Persoană; prin urmare ar fi o impietate, să crezi că trupul lui Hristos, conţinut în acest Sacrament, este separat de Divinitatea Sa.” (ORDERED BY THE COUNCIL OF TRENT, EDITED UNDER ST. CHARLES)

Poate părea uimitor, dar doctrina catolică spune că în timpul comuniunii, catolicii de fapt îl mănâncă pe Atotputernicul Dumnezeu atunci când ei consumă pîinea Euharistiei.
“Dacă cineva spune că Hristos, servit prin Euharistie, este mâncat doar spiritual, şi nu şi ca sacrament şi în realitate, acela să fie anatema!” (COUNCIL OF TRENT, ON THE MOST HOLY SACRAMENT OF THE EUCHARIST, Canon VIII.)

Doctrina catolică a transsubstanţierii este pur şi simplu vrăjitorie.
William Schnoebelen, fost preot satanist, maestru mason, membru Iluminati, şi preot catolic al Old Catholic Church (O.C.C.R. – un liberalism ecleziastic şi prin care se susţine că biserica nu este în comuniune cu Sfântul Duh; Uniunea de la Utrecht a Vechii Biserici Catolice este în totală comuniune cu Comuniunea Anglicană. Termenul de “Old Catholic” este utilizat pentru prima dată în 1853 pentru a-i descrie pe membrii Spiritului din Utrecht, şi care nu erau sub autoritatea papală). Acest O.RC.C. este un grup desprins de Vatican şi care are ordinele sale sfinte, a sărbătorit messa de secole şi a îngăduit căsătoria preoţilor. (WILLIAM AND SHARON SCHNOEBELEN, LUCIFER DETHRONED, p. 56-58 (1993))

Schnoebelen a precizat că liturghia catolică a messei este, la bază, un ocult ritual magic. Prin urmare este uşor pentru satanişti să-l trucheze pentru a împlini consumarea unui ritual de magie neagră. (WILLIAM AND SHARON SCHNOEBELEN, LUCIFER DETHRONED, p. 141 (1993))

Degenerarea lui Schnoebelen în ascensiunea sa în cadrul ierarhiei satanice a ajuns până la punctul în care acesta a devenit preot nosferatic. (WILLIAM AND SHARON SCHNOEBELEN, LUCIFER DETHRONED, p. 259-66 (1993))
Un preot nosferatic este un vampir. Nosferatu este echivalentul românesc pentru “strigoi” sau vampir.
Deoarece toţi membri preoţiei nosferatice trebuiau mai întîi să fie preoţi ai Bisericii Catolice sau ai Bisericii Răsăritene Ortodoxe, ei credeau că aveau puterea de a produce 9 pinte (1 pintă = 0,57 litri în Anglia) din sângele lui Isus în potire de vin prin ritualul magic al transsubstanţierii.
Când nu a fost posibil, pentru el, să obţină sânge uman, el (Schnoebelen) şi-a satisfăcut demonica nevoie de sânge prin oficierea unei liturghii a messei catolice. (WILLIAM AND SHARON SCHNOEBELEN, LUCIFER DETHRONED, p. 264 (1993))

Pentru că Biserica Catolică învaţă că Euharistia este Dumnezeu sub forma pîinii şi a vinului, se impune ca toţi să se închine Euharistiei ca lui Dumnezeu.
“Pentru că, Hristos însuşi este prezent în sacramentul altarului, el trebuie să fie onorat cu închinăciune şi adoraţie. ” (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 1418, 1994)

Iată de ce nu este nicio îndoială că toţi credincioşii creştini, în conformitate cu indicaţiile primite de la biserica catolică trebuie să transmită “latria” mai departe, acesta fiind cultul suprem de venerare, calea către Dumnezeu, prin acest sfânt sacrament al Euharistiei. (COUNCIL OF TRENT, DECREE CONCERNING THE MOST HOLY SACRAMENT OF THE EUCHARIST, Session XIII, Chapter V, October 11, 1551)
“Dacă cineva afirmă, că în sacramentul euharistiei, Hristos, singurul fiu născut al lui Dumnezeu, nu trebuie adorat împreună cu acest sacrament, fie el şi exterior latriei, şi dacă în consecinţă, cineva spune că acest sacrament, nici nu trebuie venerat cu o solemnă festivitate sărbătorească, nici susţinut printr-o procesiune conform legilor şi cutumelor universale ale sfintei biserici sau că acest sacrament nu trebuie prezentat publicului pentru adorare fiindcă adoratorii acestuia sunt doar nişte idolatrii, să fie anatema!” (COUNCIL OF TRENT, ON THE MOST HOLY SACRAMENT OF THE EUCHARIST, Canon VI)

Biserica catolică susţine că pîinea şi vinul au fost transformate în trupul şi sângele lui Hristos, şi că odată ce cineva consumă pîinea şi vinul acela, de fapt ele sunt doar trupul, sângele, sufletul şi divinitatea lui Hristos, chiar dacă forma lor exterioară este aceea a pîinii şi vinului.
Biserica catolică învaţă că vinul este, de fapt, sângele lui Hristos – aşadar un vin aparent -, şi că la fel stau lucrurile şi cu pîinea.
Doctrina catolică a transubstanţierii este un păcat. În următoarele versete biblice Dumnezeu a precizat că oamenii trebuie să se abţină de la consumul oricărui fel de sânge. Aşadar, nici un fel de sânge include şi sângele transsubstanţiat.
 “Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!” (Leviticul 7:26-27)
“Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănâncă sângele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.” (Leviticul 17:10)
“adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.” (Faptele apostolilor 15:29)

Biserica catolică citează următorul pasaj biblic cu scopul de a-şi sprijini pretenţia că în timpul messei catolice pîinea este transformată în Dumnezeu: “Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: “Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19)
Dar acest pasaj biblic nu susţine nici pe departe că pîinea urma să se transforme în Dumnezeu.

Înainte ca Isus Hristos să vină pe pământ, Dumnezeu le-a impus evreilor sacrificiile ceremoniale. Aceste sacrificii erau făcute pentru a le aduce aminte oamenilor că Mesia va veni. Evreii priveau înainte către venirea lui Hristos, mielul sacrificat al Lui Dumnezeu.
Sacrificiile Vechiului Testament prin ele însele nu ispăşeau păcatele. Prin Isus s-a obţinut ispăşirea. Mântuirea de la păcat a venit atunci, ca şi acum, prin harul lui Dumnezeu prin credinţa în Dumnezeu şi Fiul Său, Mesia, Isus Hristos. Pomenirea (comemorarea) instituită de către Hristos în timpul ultimei cine, are scopul de a privi înapoi către sacrificiul lui Hristos, la fel cum evreii şi acum obişnuiesc să aştepte venirea lui Mesia, Hristos. Noi facem această comemorare pentru El şi sacrificiul Său pentru noi.

“În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.” (Evrei 10:1-4)

“Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” (1 Corinteni 11:24-26)

Isus Hristos a folosit o metaforă, atunci când a spus “acesta este trupul meu” şi “acesta este sângele meu”. Dealtfel el însuşi s-a numit “mielul lui Dumnezeu” şi “pîinea vieţii”.
Aceste propoziţii se doreau a fi doar nişte figuri de stil. Să credem că Biserica Romană interpretează şi că la ultima Cină a lui Isus, acesta era literal un miel?

Biserica Romană citează adesea din Matei 26:26-28 pentru a susţine pretenţia sa că în timpul messei catolice preotul transformă pîinea şi vinul în trupul şi sângele lui Isus:
“Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicând: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: “Beţi toţi din el;” căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:26-28)

Prin scoaterea din context a versetelor respective, biserica catolică a reuşit să înşele omenirea întreagă. Tot ceea ce trebuie să facem pentru a vedea că Isus de fapt nu a transformat rodul viei (substanţa vinului) din pahare în sângele Său, este să repunem versetele cu pricina în context şi să dăm citire şi următorului verset, 29
“Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:29)

Observaţi că, în acel verset 29 care urmează declaraţiei Lui că “acesta este sângele meu” Isus afirmă clar că ceea ce era în cupă era doar “rodul viţei de vie”. Şi “rodul viţei de vie” nu a fost transformat în sângele Său. Versetul 29 arată că declaraţia “acesta este sângele meu” era o simplă metaforă. Acesta este motivul pentru care Biserica Catolică nu doreşte ca oamenii simpli să citească Biblia! Odată ce oamenii ar citi pasajul respectiv în contextul său, atunci ei ar pricepe sofisiticata înşelătorie a Bisericii Catolice.

Pasajul biblic din Ioan 6:27-66 explică în mod clar ceea ce a vrut Isus să spună prin “acesta este trupul meu” şi “acesta este sângele meu”. În acest pasaj Isus începe prin a le spune ucenicilor săi:
“Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică…” (Ioan 6:27)

Mâncarea despre care le vorbea era una spirituală. Isus Hristos subliniază că, a mânca carnea sa şi a bea sângele său este un limbaj spiritual prin care făcea referire la cei care credeau în El. Numai aceia care sunt aleşi pentru viaţa veşnică pot înţelege aceste adevăruri. Citiţi versetele biblice cu atenţie; veţi înţelege că a mânca trupul Lui Isus şi a bea sângele Lui Isus sunt metafore pentru credincioşi. Isus Hristos explicitează acest lucru, de mai multe ori în respectivul pasaj.
Numai acela care este călăuzit de Duhul Sfânt poate înţelege. Iar lucrul acesta este o nebunie pentru cei nemântuiţi. Cei nesalvaţi citesc acest pasaj şi pot fi lesne convinşi de către Biserica Catolică să creadă că Isus vorbea literalmente despre consumarea cărnii şi sângelui Lui Hristos.
“Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.” ( Ioan 6:27)

“Ei I-au zis: “Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” Isus le-a răspuns: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimis El.” “Ce semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, “ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ,Le-a dat să mănânce pâine din cer.” Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”. “Doamne”, I-au zis ei, “dă-ne totdeauna această pâine.” Isus le-a zis: “Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: “Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer.” Și ziceau: “Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M-am pogorât din cer?” Isus le-a răspuns: “Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În prooroci este scris: ,Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit. Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: “Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.” Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: “Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: “Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă. Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă.” Şi a adăugat: “Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.” (Ioan 6:28-66)

Biserica Catolică învaţă că pîinii şi vinului trebuie să li se aducă închinare cu aceeaşi veneraţie pe care credinciosul ar simţi-o la închinarea adusă Lui Dumnezeu. De fapt, Biserica Romană învaţă că pîinea şi vinul consacrate acestui cult alcătuiesc cel mai sfânt sacrament al bisericii deoarece, acestea două – pîinea şi vinul – sunt Dumnezeu şi trebuie prin urmare să li se aducă închinare ca Lui Dumnezeu.

“În Ritul Roman modern, închinarea publică înaintea Euharistiei este avută în vedere ca o parte normală a vieţii liturghice a diocezelor, parohiilor şi comunităţilor religioase.” (PETER J. ELLIOTT, CEREMONIES OF THE MODERN ROMAN RITE, Ignatius Press, § 663, p. 245 (1994)) “Printr-o delicată şi geloasă atenţie Biserica a reglementat închinarea Euharistică pînă în cele mai mici detalii… Totul este important, semnificativ, şi divin când acolo este o chestiune a Prezenţei Reale a lui Isus Hristos.” (PETER J. ELLIOTT, CEREMONIES OF THE MODERN ROMAN RITE, Ignatius Press, p. 264 (1994))

“Iată de ce, nu există nici un dubiu că toţi credincioşii lui Hristos pot, în conformitate cu îndrumările primite în Biserica Catolică să asigure veneraţia şi adorarea latriei, care este adevărata cale către Dumnezeu, cu acest cel mai sfânt Sacrament. De aceea, acesta(sacramentul) nu este mai puţin venerat, pentru că a fost instituit de către Hristos Domnul pentru a fi prezent mereu tocmai prin acesta (sacramentul), şi al Cărui Tată Etern, când l-a adus în lumea aceasta a spus: “şi toţi îngerii lui Dumnezeu să-l adore;” şi “înaintea căruia magii au îngenuncheat în adorare” şi despre care, în fine, Scriptura mărturiseşte că a fost adorat de către apostolii din Galileea.” (THE COUNCIL OF TRENT, DECREE CONCERNING THE MOST HOLY SACRAMENT OF THE EUCHARIST, On the Cult and Veneration to be Shown to This Most Holy Sacrament, October 11, 1554)

“Cultul Euharistiei. În liturghia messei noi ne exprimăm credința noastră în prezența reală a lui Hristos sub aspectul de pîine și vin, dintre multe alte modalități, îngenunchiind și prosternându-ne adânc ca un semn de adorație pentru Dumnezeu. Biserica Catolică a oferit întotdeauna și încă mai oferă sacramentul Euharistiei în cultul adorării, nu numai în timpul Messei, dar deasemenea și în afara acestuia, rezervând cu cea mai mare grijă gazdele (pîinea şi vinul) pentru a le expune veneraţiei solemne a credincioşilor, şi având grijă de ele în timpul procesiunii.” (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 1378, 1994).

Cu toate acestea Dumnezeu are o obiecţie faţă de acest cult catolic al idolilor:
“Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis: ”Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”” (Exodul 20:1-6)

Biserica catolică foloseşte pasajul biblic de la 1 Corinteni 11:29, scoţându-l din context, pentru a conferi suport poziţiei lor după care vinul şi pîinea sunt transformate, de o manieră miraculoasă, în chiar Domnul Isus în timpul messei catolice.
Pasajul citit este: “Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.”

Dar privind la pasajele precedente versetului 29 cât şi celor care urmează după acesta – 1 Corinteni 11:29 – , vedem că Pavel vorbea pur şi simplu despre părtăşia în trupul lui Hristos.

Devine evident la lecturarea pasajului în context că Paul numeşte Biserica Lui Hristos ca “Trupul Domnului”. El a avertizat biserica să nu se dividă şi să nu fie desconsideraţie între credincioşi. El a dorit ca ei să înţeleagă că atunci când ei se alătură să mănânce cina Domnului, ei devin membrii ai “Trupului Domnului” şi se unesc pentru pomenirea morţii Lui Hristos.
Dar unii veneau să se adune la Cina Domnului pentru o masă şi nu pentru o părtăşie în amintirea răstignirii lui Isus Hristos. Aceştia nu manifestau un spirit caritabil, aşa că ei mâncau în timp ce alţii flămânzeau. Ei nu puteau a discerne că Biserica Lui Dumnezeu este “Trupul Domnului”.

Contextul acestui pasaj dovedeşte că referirea din el la “trupul Domnului” nu descrie pîinea şi vinul care se consumau ci mai degrabă descrie mulţimea credincioşilor, care consumau pîine şi vin:
“Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni. Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.” (1 Corinteni 11:17-34)

“În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă. Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: “Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, – tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: “Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, – nu este pentru aceasta din trup? Şi dacă urechea ar zice: “Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? cum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: “N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: “N-am trebuinţă de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuinţă. Şi părţile trupului, care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste: “pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui. Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.” (1 Corinteni 12:1-31)

Următorul pasaj îi descrie pe credincioşii creştini ca fiind “o pîine, şi un trup”.
“De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun. Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.” (1 Corinteni 10:14-17)

Pîinea şi vinul, astfel consumate, reprezintă o modalitate prin care biserica comemorează patimile şi moartea Lui Hristos. Pîinea şi vinul nu înseamnă numai o comemorare ci şi o unire cu El, întru răstignire. Şi lucrul acesta se înţelege atunci când se vorbeşte de unire în trupul şi sângele lui Hristos. Trupul Domnului este biserica Sa. Cuvântul Scripturii afirmă că, prin alegere, noi suntem părtaşi Pîinii Vieţii. Asta înseamnă că, prin credinţa în Isus Hristos, trupul nostru plin de păcat a fost răstignit cu Hristos pe cruce şi că de aici înainte nu vom mai trăi după îndemnurile cărnii ci după acelea ale Duhului Sfânt. Umătoarele pasaje biblice explică foarte bine lucrul acesta:

“Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)
“Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” (Galateni 5:24-25)

“Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.” (2 Corinteni 4:10-12)

“Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:3-11)

Înainte ca Isus Hristos să fie răstignit, el s-a rugat Tatălui pentru ucenicii săi:
“Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: – tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, – şi Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi.” (Ioan 17:9-11)

În această rugăciune, Isus şi-a exprimat voinţa ca toţi cei care cred în El să fie una nu numai unul cu celălalt, ci şi cu Isus şi cu Dumnezeu Tatăl.
“Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, – Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.” (Ioan 17:20-26)

“În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14:20)

Sălăşluirea Duhului Sfânt, în inimile ucenicilor Lui Isus, care creează un templu al Duhului Sfânt, este o temă recurentă a Evangheliei. Toţi membrii bisericii lui Isus Hristos s-au unit pentru a forma împreună trupul lui Isus Hristos.
“Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” (Efeseni 4:6)
“Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” (Romani 12:4-5)

Toţi cei care cred în Isus Hristos sunt membri ai Bisericii Sale şi sunt una cu Isus şi cu Tatăl Lui. Isus Hristos este cap al bisericii, iar biserica este trupul său!
“El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Coloseni 1:18)
“El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi. Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Efeseni 1:22-27)

Există o singură biserică, iar aceasta este un trup spiritual şi care este unit cu Duhul Sfânt:
“şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.” (Efeseni 4:3-4)
Credincioşii sunt templul Duhului Sfânt, pentru că în toţi aceia care aleg să creadă în Isus Hristos vine să locuiască Duhul Sfânt!
“Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19)
“Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi.” (1 Corinteni 3:16-17)

Biserica Catolică este o organizaţie a unor minţi ale firii pământeşti, ea este o instituţie care răsuceşte adevărurile spirituale în minciuni ale firii pământeşti. Minţille firii pământeşti lucrează împotriva Domnului. Incorecta folosire, de către catolici, a versetului biblic de la 1 Corinteni 11:29 este doar un exemplu din felul în care ei scot pasajele biblice din context, răstălmăcindu-le apoi pentru a sprijini doctrinele antihristului.

Biserica Lui Isus, Dumnezeu, nu este o clădire ad-literam, construită din cărămidă şi mortar, ci ea este o clădire a spiritului, ea este Templul Domnului şi ai cărui membrii sunt uniţi prin Duhul Sfânt.
Cina Domnului este un moment comemorativ al trupului Domnului.
“În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8:5-11)

Cultul catolic al pîinii şi vinului este la fel cu viţelul de aur făurit de evrei după ce au fost scoşi din robia Egiptului:
“Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: “Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut. Aaron le-a răspuns: “Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.” Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: “Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: “Mâine, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace. Domnul a zis lui Moise: “Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea, pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe, şi au zis: ,Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!” Domnul a zis lui Moise: “Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.”” (Exodul 32:1-10)

http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/03/transsubstantierea.html

 

Advertisements
This entry was posted in Păgânismul catolic. and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s