Preoți pedofili

Demonica învăţătură de a interzice căsătoria preoţilor catolici, este direct contrară planului Lui Dumnezeu pentru conducerea bisericii! Următoarele vor proba, că planul Lui Dumnezeu pentru biserica Sa este ca cel mai mare să fie credinicios cuvântului Său şi să fie bărbatul unei singure femei.

” Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri (bătrâni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul (priveghetor.); ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav; ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat; să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici.” (Tit 1:5-9)

” Adevărat este cuvântul acesta: “Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.”
Dar episcopul trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav: ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuie cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.” (1 Timotei 3:1-12)

Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.(1 Corinteni 7:2,8-9)

Când cu toate acestea, bărbaţi şi femei aleg celibatul din cauza unor restricţii extra-biblice, rezultatul inevitabil este naşterea unor acte imorale şi păcătoase izvorâte din poftele trupeşti.
Doctrina catolică prin care se cere ca preoţii să rămână necăsătoriţi a fost cauza unor nenumărate acte de imoralitate. În anul 1490, 6800 de prostituate înregistrate în Roma aveau ca principală sarcină satisfacerea clericilor catolici. De reţinut că asta se întâmpla într-un oraş a cărui populaţie număra 90,000 de oameni, iar cifra nu include şi prostituatele neînregistrate. (DAVE HUNT, A WOMAN RIDES THE BEAST, Harvest House Publishers, p. 164 (1994))

Mulţi papi au fost chiar rodul bastard al altor papi celibatari! Pentru exemplificare, Papa Sylverius (536-537) a fost fiul lui Papa Hormisdas (514-523), iar Papa Ioan XI (931-935) a fost fiul lui Papa Sergius (904-911). ( DAVE HUNT, A WOMAN RIDES THE BEAST, Harvest House Publishers, p. 164 (1994))
Imoralitatea sexuală continuă şi astăzi la o scară inimaginaibilă. În anul 1994 fostul iezuit Terence German a început un proces de 120 de milioane de dolari împotriva Bisericii Catolice, a lui Papa Ioan Paul al II lea, şi a cardinalului John O’Connor, susţinând că aceştia au închis ochii la “perversiunile sexuale şi neregulile financiare” ale altor preoţi! (Id. p. 172)

Biserica Catolică s-a angajat într-o acoperire concertată a pedofiliei larg răspândite în rândul preoţiei romano-catolice. Cunoscutele transferuri de la o dioceză la alta a preoţilor pedofili, îi expun pe tinerii nevinovaţi din fiecare nouă dioceză, ca pe o pradă, poftelor sexuale ale preoţilor catolici. De exemplu, în Santa Fe, New Mexico, victimele au inițiat 50 de procese împotriva arhidiocezei catolice, reclamând faptul că mai mult de 45 de preoţi au abuzat sexual 200 de persoane timp de 30 de ani! (Id. pp. 172-173 (citat din National Catholic Reporter, p. 9, January 7, 1994))

Seminarul Franciscan de băieţi din Santa Barbara, California, a fost închis recent pentru că majoritatea preoţilor erau implicaţi în acte sexuale cu elevii lor. (Id. p. 173)
În Dallas, 11 foşti băieţi de altar au câştigat 119 milioane de dolari, într-un proces împotriva Bisericii Romano-Catolice. Ulterior, reclamanţii câştigători, au căzut de acord să încheie cazul pemtru suma de 23,4 milioane decât să fie expuşi tacticilor de tergiversare ale Bisericii Catolice. Dovezile au evidenţiat că băieţii de altar au fost pradă dorinţelor sexuale ale preotului catolic Rudolph Kos. Kos îşi ispăşeşte acum sentinţa pe viaţă pentru actele sale de pedofilie şi abuzare sexuală. (Diocese OKs $23 Million Payout in Abuse Case, Chicago Tribune, July 11, 1998)

James R. Porter, un preot catolic a fost eliberat din “datoriile preoţeşti” în opt cazuri diferite, de abuzare sexuală a copiilor, între anii 1960 şi 1974. De fiecare dată apoi, lui i s-a permis să se întoarcă la “datoriile preoţeşti” într-o nouă parohie. De fiecare dată reîntors la cele “preoţeşti” el continua săvîrşirea actelor de pedofilie. Mai mult de 100 de victime ale comportamentului sexual deviant al lui Porter urmau să mai apară. El a fost condamnat pentru un număr de 32 de abuzuri sexuale asupra copiilor. Porter a recunoscut, în 1973, într-o scrisoare adresată Papei Paul VI că era implicat în relaţii homosexuale cu copiii unor parohii din diferite state ale SUA! Şi în timp ce Biserica Catolică i-a oferit lui Porter consiliere şi îngrijire, nu a existat nici o preocupare pentru numeroasele victime ale poftelor sexuale ale acestuia. (Paper Says Ex-Priest Admitted Sex Abuse to Pope, The New York Times, October 25, 1992)

Preotul catolic Brendan Smyth a fost întemniţat în iunie 1994 după ce, a recunoscut că a comis un număr de 17 abuzuri sexuale asupra unor copii, băieţi şi fete, din 1964 şi până în 1988; pedofilia acestuia a început din anii 1940. El era transferat de la o dioceză la alta după fiecare revelaţie. El a săvârşit acte sexuale anormale în Ţara Galilor în anii 1950, în Irlanda între anii 1960 şi 1970, în Statele Unite ale Americii în anii 1980, şi din nou în Irlanda de Nord în anii 1990. Superiorii lui Smyth, din Ordinul Norbertine, au recunoscut că ei cunoşteau de aproape 30 de ani faptul că Smyth abuza sexual copiii, şi totuşi nu au întreprins nici o măsură, decât să-l transfere în alte locuri unde să continue actele sale de pedofilie. (Declan White, Scandal of Vatican and Pervert Priest; Church Knew for 7 Years that He was a Molester; Vatican were Aware in 1987 of Sex Crimes of Father Brendan Smith, The People, December 4, 1994)

Chiar şi după ce au fost condamnaţi pentru crime sexuale (pedofilie), mulţi preoţi pedofili nu au fost răspopiţi de către Roma. De exemplu, Gordon MacRae, Leo Shea şi Roger Fortier au fost înteminţaţi pentru pedofilie şi cu toate acestea eu au primit doar o sancţiune administrativă de suspendare din partea bisericii catolice. (Michael McCord, Fortier Guilty in Altar Boy Sex Assaults . . ., The Union Leader (Manchester, N.H.), August 5, 1998)
Shea şi MacRea au fost condamnaţi în 1994, Fortier, a fost condamnat în 1988: ei sunt încă preoţi catolici. Suspendarea cu pricina doar îi împiedică pe respectivii preoţi catolici să efectueze oficierea sacramentelor, pe perioada respectivei suspendări.

Cardinalul de Boston, Bernard Law a recunoscut că era cunoscut obiceiul de a-l transfera pe preotul catolic John Geoghan de la o parohie la alta, timp de aproape 10 ani între 1984 şi 1993, după fiecare reclamaţie privind molestarea sexuală a unor băieţi din parohie unii chiar mai mici de 4 ani!!! (Walter Robinson, A ‘Grieving’ Law Apologizes for the Assignment of Geoghan, The Boston Globe, January 10, 2002, http://www.boston.com/globe/spotlight/geoghan/011002_law.htm (current as of April 4, 2002))
Aceste transferuri i-au permis lui Geoghan să continue actele de pedofilie asupra unui număr de peste 130 de băieţi, mulţi dintre aceştia reclamândul pe preotul catolic la arhidioceza din Boston a cardinalului Law.

Adevărul trist este însă că Geoghan este doar vârful de iceberg. Arhidioceza catolică din Boston a fost obligată să facă cunoscut public numele a 80 de preoţi din Boston care au fost acuzaţi de molestare sexuală a copiilor pe o perioadă de peste 40 de ani. Lista respectivă nu este însă deloc completă. De exemplu, mai mulţi bărbaţi care au fost abuzaţi sexual când erau copii, au protestat declarând că lista cu pricina nu conţine numele lui Joseph Birmingham care a fost transferat prin 6 parohii diferite, comiţând acte de pedofilie în serie cu copiii. Joseph Birmingham a murit în anul 1989. Unul dintre foştii băieţi de altar, Thomas Blanchete, acum un adult, a povestit canalului de televiziune Fox 25 News din Boston că el i-a spus și cardinalului Law din Boston despre molestarea sexuală a sa şi a fraţilor săi, la chiar funeraliile lui Birmingham din 1989.  Spre uimirea sa, cardinalul Law a invocat puterea confesiunii pentru ca Blanchette să nu mai vorbească niciodată despre lucrul acesta, încercând evident să aştearnă tăcerea asupra respectivului caz. (Ex-Sudbury Priest Accused of Abuse: Local Man Claims the Cardinal Tried to Quash Allegations about ‘Father B’, The Metro West Daily News, AP, Boston, April 5, 2002.  http://www.metrowestdailynews.com/news/local_regional/ap_priestabuse0405002.htm (current as of April 6, 2002))

Conform Procurorului General din Massachusetts, Tom Reilly, abuzul preoţilor din Boston a început cu 60 de ani înainte, şi a constat în implicarea a mai mult de 250 de preoţi! (Elizabeth Mehren, Boston Archdiocese ‘Sacrificed the Children,’ Toronto Star, July 24 2003)
La data de 24 iulie 2003, Reilly a dezvăluit un raport de 76 de pagini bazat pe arhivele Bisericii Catolice. Reilly a afirmat că atitudinea bisericii a fost “deliberată, cu intenţia de a-şi proteja interesele sale pe socoteala copiilor. Drept urmare ea a sacrificat copiii pentru mulţi, mulţi ani.” (Elizabeth Mehren, Boston Archdiocese ‘Sacrificed the Children,’ Toronto Star, July 24 2003)
Reilly a mai declarat că “o cultură a secretului şi o acceptare a bisericii” în ceea ce priveşte abuzurile sexuale ale clericilor a prevalat în arhidioceza din Boston. Reilly a afirmat că “autoritatăţile bisericii catolice au renunţat să înştiinţeze autorităţile în drept precum şi organizaţiile de protecţie a copilului, despre abuzurile sexuale comise asupra copiilor”. (Elizabeth Mehren, Boston Archdiocese ‘Sacrificed the Children,’ Toronto Star, July 24 2003)

În schimb, biserica catolică a clasat sute de cazuri de pedofilie raportate de către victime oficialilor acestei biserici. Doar în câteva cazuri, s-a dat curs reclamaţiilor victimelor, iar preoţii pedofili au fost deferiţi organelor în drept.
Cea mai mare parte a cazurile de pedofilie preoţească a fost trecută sub tăcere; cu toate acestea, Biserica catolică a prezentat, de faţadă, câteva cazuri în urma cărora preoţii care au fost deferiţi justiţiei nu erau decât nişte anomalii, nereprezentative pentru biserică, când de fapt au existat sute de preoţi catolici pedofili, activi, prădând inocenţa copiilor. Biserica Catolică a ştiut tot timpul lucrurile acestea şi i-a ferit pe pedofili. Reilly a mai specificat că ierarhia bisericii catolice a demarat un lobby agresiv împotriva încercărilor de a lărgi aria cercetărilor la rapoartele bisericii catolice privind pedofilia. Cardinalul Law a fost forţat să demisioneze din funcţia de Arhiepiscop al Bostonului. Papa Ioan Paul II l-a numit apoi în funcţia de episcop al Bazilicii St. Maria din Roma. Cardinalul Law şi-a păstrat autoritatea, de cardinal al Bisericii Romano-Catolice, şi a luat parte la votarea noului papă, fostul cardinal Joseph Ratzinger (fost Papa Benedict XVI). De altfel, cardinalul Joseph Ratzinger a fost cardinalul responsabil desemnat de Vatican pentru apărarea “Doctrinei Credinţei” şi de asemenea a fost şi instrumentul folosit pentru protejarea pedofilului Marcial Maciel, fondator şi şef al “Legiunii lui Hristos”. Cea mai bună dovadă a faptului că Roma l-a susţinut pe cardinalul Law, protectorul preoţilor catolici pedofili, a fost aceea că i s-a acordat onoarea de a oficia una dintre “messele ” memoriale de la Bazilica St. Pietro, în timpul “Novemdiales”, care a constat într-o serie de ritualuri de nouă zile în memoria defunctului papă, Ioan Paul II.

Reprezentanţii “Survivors Network”, o organizaţie care reprezintă sutele de victime ale preoţilor pedofili, s-au deplasat la Vatican pentru a protesta împotriva proeminentei implicări a cardinalului Law în funeraliile decedatului papă, Ioan Paul II. Pe când Barbara Blaine, preşedinta organizaţiei respective se adresa mass-mediei în oraşul Vatican, doi ofiţeri de poliţie s-au apropiat de ea şi de jurnalişti îmbrâncindu-i în afara Vaticanului. După o oră, cardinalul Law şi o procesiune de preoţi şi cardinali înveştmântaţi în roşu şi alb au pătruns pe coridorul principal al masivei bazilici St. Pietro pentru a oficia o messă memorială. (Don Lattin, Molestation Victim Protests Vatican Service, San Francisco Chronicle, April 11,2005, http://sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?file=/chronicle/archive/2005/04/11/rome11.TMP (web address current as of May 5, 2005))

Scena redată mai sus spune totul despre Biserica Catolică: pe de o parte, preoţii pedofili cu toate privilegiile lor, cu poziţiile lor de onoare în cadrul bisericii catolice iar de cealaltă parte victimile lor sunt alungate departe pentru a fi neglijate şi ignorate. Câţi copii au fost molestaţi de către preoţii catolici din Boston? Procurorul General Reilly estimează că numărul acestora “depăşeşte probabil 1,000”. (Elizabeth Mehren, Boston Archdiocese ‘Sacrificed the Children,’ Toronto Star, July 24 2003) David Clohessy, preşedinte al “Survivors Network of Those Abused by Priests” a declarat că cifrele obţinute din registrele catolice au fost şocante, şi că fără îndoială au fost doar cifre parţiale. (Elizabeth Mehren, Boston Archdiocese ‘Sacrificed the Children,’ Toronto Star, July 24 2003) Concluziile experţilor care au studiat molestările copiilor par să sprijine declaraţia lui Clohessy. Recidivismul printre cei care molestează copiii este foarte mare. Un studiu al Universităţii Emory condus de către un cercetător important în domeniul abuzului asupra minorilor – Gene Abel -, a constatat că un pedofil, în întreaga sa viaţă, molestează în medie 380 de copii. (U.S. House of Representatives, 8th District of Wisconsin, Press Release, U.S. House PassesRep. Green “Two Strikes Bill,”http://www.house.gov/markgreen/PRESS/2000/July00News/NR072500TwoStrikesPassage.htm (website address current as of August 16, 2003). See also http://www.geocities.com/Wellesley/2726/Molester.html (website address current as of August 16, 2003); Jon Donenberg, Keller Attacks Johnson’s Vote On 1987 Bill, The Daily Illini Online, 417 October 3, 2000, http://www.dailyillini.com/oct00/oct03/news/printer/news01.shtml (website address current as of August 16, 2003))

Presupunând că, concluzia Dr. Abel este corectă, aceasta ar însemna că cei 250 de preoţi pedofili preumblaţi prin arhidioceza din Boston, pe întreaga durată a vieţii lor, ar fi putut abuza un total de 95,000 de copii. Apoi ar trebui să fi conţtient că doar un foarte mic procent dintre victimile molestate au raportat suferinţa lor, ceea ce explică în parte de ce cifrele anunţate de către Procurorul General nu au fost cu mult mai mari. Apoi cifrele prezentate de către Dr. Abel au în vedere întreaga viaţă a pedofililor, şi de multe ori preoţii au fost plimbaţi de la o parohie la alta fiind prinşi doar odată, aşa că mulţi dintre aceştia probabil că nu au comis toate molestările numai în Boston. În cele din urmă, cifrele folosite de către Procurorul General au fost furnizate tocmai de către arhidioceza din Boston, care era interesată în diminuarea amplorii privind copiii abuzaţi de către preoţii catolici. Cât de mare ar fi numărul acesta, nu trebuie să se uite faptul că el se referă doar la o singură arhidioceză. Astfel de abuzuri ale preoţilor s-au petrecut de secole în întreaga lume. Numărul total al victimelor preoţilor prădători este ameţitor. Arhidioceza Romano-Catolică din Boston a oferit 55 de milioane de dolari pentru soluţionarea a sute de procese civile în aşteptare, legate de abuzurile sexuale ale preoţilor catolici asupra copiilor. (Boston Archdiocese Offers 55 Million Dollars to Settle Lawsuits, Boston Associated Press,Fox 23 News, WXXA, Albany, NY, http://www.fox23news.com/, August 11, 2003)
În ultimă instanţă, în septembrie 2003, arhidioceza din Boston a fost de acord să plătească 85 de milioane de dolari pentru închiderea proceselor deschise de un număr de peste 500 de reclamanţi!

Ordinul religios romano-catolic cunoscut sub numele de “Christian Brothers” din Irlanda, a folosit în Canada, sistematic, orfelinatele şi şcolile sale din întreaga ţară pentru a molesta, abuza şi tortura fizic copiii aflaţi în grija lor. Cazul a fost atât de îngrozitor încât în 1996, un tribunal din Ontario a decis ca respectivul ordin religios irlandez să-şi înceteze operaţiunile în întreaga Canadă şi să-şi vândă integral proprietăţile pentru a despăgubi victimele actelor atroce ale preoţilor. Dar lucrurile nu se termină aici. Din păcate, Curtea din Ontario a ales firma de contabilitate a lui Arthur Andersen (din partea Worldcom şi a infamei Enron) pentru încheierea afacerilor ordinului irlandez şi pentru lichidarea proprietăţilor. Pînă în prezent, Andersen a consumat toate cele 7 milioane de dolari canadieni provenind din active recuperate, cheltuind o parte din bani pentru propriile sale taxe iar restul pentru taxele revenind avocaţilor angajaţi de Andersen. Mai sunt încă 43 de milioane de dolari canadieni imobilizaţi în active ce urmează a fi vândute, totuşi, Arthur Andersen este restant la plata datoriilor legale, fiind evident că o parte din bani vor dispărea fără dubiu în buzunarele avocaţilor lui Andersen. Victimele care au fost abuzate sexual de către preoţii catolici au fost apoi jefuite de către contabilii fără scrupule ai firmei lui Andersen.
Ştirile despre actele de pedofilie ale ordinului “Christian Brothers” au fost complet ignorate de către majoritatea mass-mediei. Doar Terry Roberts, un reporter de la “The Telegram” un ziar local din St. John, a relatat despre respectivele întâmplări.

Celebrul orfelinat “Boys Town Catholic”, imediat lângă Omaha, Nebraska, este un recunoscut focar de homosexualitate. Senatorul John. W. DeCamp, în cartea sa “The Franklin Cover-up” (Ascunzătoarea Franklin) a relevat că din ancheta sa asupra prăbuşirii băncii “Franklin Economii şi Împrumuturi”, a descoperit dovezi incontestabile că băieţii de la “Boys Town Catholic” erau duşi la orgii sodomite cu droguri organizate în întreaga ţară. (JOHN W. DECAMP, THE FRANKLIN COVER-UP, pp. 151-56 (1996))
Singura preocupare a bisericii romano-catolice a fost aceea de a preveni orice dezvăluiri care ar fi putut dăuna reputaţiei sale. Senatorul DeCamp a detaliat un caz relatat lui de către directorul executiv al “Boys Town Catholic”, monseniorul Robert Hupp, în care un copil a fost abuzat sexual şi apoi ucis de către un preot catolic. Această informaţie a fost adusă la cunoştinţa arhiepiscopului romano-catolic din Omaha, care a răspuns că “preotul vinovat trebuie internat pentru dezalcolizare”! Nu a fost luată nici o măsură pentru pedepsirea preotului. Monseniorul Hupp, a fost demis din funcţia sa de şef al “Boys Town” pentru îndrăzneala de a fi dezvăluit păcatele unui coleg, unui preot, către senatorul DeCamp. (JOHN W. DECAMP, THE FRANKLIN COVER-UP, pp. 283-85 (1996))

Cathy O’Brien, în cartea sa “Trance-Formation of America”, a susţinut că “Boys Town Catholic” împreună cu ierarhia romano-catolică a făcut parte dintr-un sindicat naţional care includea şi elemente ale guvernului federal, şi care furniza copii unor homosexuali foarte puternici şi bogaţi din întreaga lume. Ea a susţinut că sindicatul respectiv se folosea de traumele copiilor pentru a le controla mintea şi pentru a le induce personalităţi multiple şi amnezie, victimelor lor. Multe dintre orgiile sexuale în care şi Cathy O’Brien fusese implicată, s-au desfăşurat la “Bohemian Grove”. Ea a susţinut că mulţi dintre liderii lumii, oameni de afaceri şi de guvern, se adunau periodic în Bohemian Grove pentru a întreţine acte sexuale deviante. Anomaliile acestea au fost filmate aparent clandestin cu scopul de a şantaja mai târziu cu deviaţiile politicienilor puternici.

Avocatul Fr. Thomas Doyle, coautor al raportului Doyle-Moulton privind abuzurile clerului catolic, a estimat că în 1990 aproximativ 3000 de preoţi catolici dintr-un total de 50.000 de mii de preoţi catolici din Statele Unite, erau implicaţi în abuzuri sexuale asupra copiilor. Richard Sipes, un fost preot catolic care consiliază victimele abuzurilor sexuale, a confirmat estimările lui Doyle, că există 3,000 de preoţi catolici pedofili în Statele Unite. (The Tampa Tribune, May 5, 1996) S-a estimat că numai în Statele Unite 12,000 de preoţi catolici sunt implicaţi în relaţii sexuale cu femei adulte, iar 6,000 de preoţi catolici sunt implicaţii în relaţii sexuale cu bărbaţi.Id. at p. 174 (citat National Catholic Reporter, pp. 6-7, September 17, 1993).

Aproximativ 400 de preoţi catolici au mărturisit şi au fost condamnaţi pentru abuz sexual asupra minorilor, timp de 10 ani între 1982 şi 1992. (The Associated Press, March 20, 1992) Preotul catolic Andrew Greeley, într-un eseu din 1993 scris în “America Magazine”, estima că 2,500 de preoţi catolici au abuzat sexual 100,000 de victime doar în Statele Unite. Aşa se face, că de departe, Biserica Romano-Catolică a plătit aproximativ un miliard de dolari în afara sentinţelor date de instanţe în procesele de pedofilie intentate preoţilor catolici, doar din Statele Unite, iar depravarea sexuală, adulterul, continuă şi astăzi. (Id. p. 172)

Oficialii catolici au recunoscut că se obişnuia practica schimbării parohiilor pentru preoţii pedofili, după ce aceştia primeau consiliere psihologică pentru abuzurile săvârşite asupra copiilor. (The Associated Press, March 20, 1992)
La Conferinţa Naţională a Episcopilor a existat o recomandare pentru ca politica schimbării parohiilor pentru preoţii pedofili să fie schimbată. Încă nu se ştie dacă această recomandare a fost pusă în aplicare; un lucru este sigur, că orice iniţiativă luată de către ierarhia catolică va fi ca “spălatul ferestrei” – sau ca “orice minune ţine trei zile”.

În urma protestelor publice împotriva homosexualităţii preoţiei catolice, în anul 2002 Episcopia Catolică a SUA a împuternicit Colegiul John Jay al Curţii Penale de Justiţie să supravegheze Episcopiile Catolice pentru a afla care este amploarea problemei.
Raportul John Jay College of Criminal Justice a fost încheiat la data de 27 februarie 2004. Raportul eivdenţia că mai mult de 10,600 de copii au fost molestaţi de către un număr de 4,392 preoţi catolici, în perioada dintre anii 1950 pînă în 2002. (Deborah Zabarenko, Study Finds 10,600 Children Abused by U.S. Priests, Reuters, February 27, 2004)
Asta înseamnă că 4 procente dintr-un număr de 109,694 preoţi catolici care au servit biserica catolică pe parcursul a 52 de ani, au molestat copii! (Key Figures From a Catholic Abuse Survey, Guardian Unlimited, Associated Press, February 27, 2004)

În raport se recunoştea faptul că cifrele se întemeiau pe rapoartele voluntare făcute de către episcopii catolici, şi că cifrele reale aproape cu siguranţă au fost mult mai mici faţă de gradul real al abuzurilor. (Deborah Zabarenko, Study Finds 10,600 Children Abused by U.S. Priests, Reuters, February 27, 2004)
Combinând mai apoi caracterul voluntar al rapoartelor episcopilor cu faptul că cifrele luau în considerare doar reclamaţiile oficiale cu siguranţă se poate deduce că dimensiunea acestor fapte este redusă semnificativ.
Din cele 10,600 de cazuri raportate de John Jay College, 6700 au fost investigate şi justificate, 3300 nu au fost investigate din cauza că preoţii acuzaţi muriseră deja, şi aproximativ 1000 de revendicări nu au fost justificate. (U.S. Church Reports 11,000 Abuse Complaints, Globe and Mail, Associated Press, February 27, 2004)
Cele 145 de pagini ale raportului au evidenţiat faptul că în cultura seminariilor catolice, în care preoţii sunt educaţi, tolerează slăbiciunea morală şi că, conţine şi o subcultură sodomită! (Deborah Zabarenko, Study Finds 10,600 Children Abused by U.S. Priests, Reuters, February 27, 2004)

În continuare, raportul a menţionat că neputinţa ierarhilor catolici de a disciplina activitatea sexuală a preoţilor a creat un mediu care i-a determinat pe clerici să şovăie la raportarea abuzurilor sexuale comise asupra copiilor. (U.S. Church Reports 11,000 Abuse Complaints, Globe and Mail, Associated Press, February 27, 2004)
Raportul a dezvăluit că 5,8 % dintre copiii abuzaţi aveau vârste sub 7 ani, 16% aveau vârste cuprinse între 8 şi 10 ani, 50% erau copii ăntre 11 şi 14 ani, iar 27,3 % aveau vârstele cuprinse între 15 şi 17 ani. (Key Figures From a Catholic Abuse Survey, Guardian Unlimited, Associated Press, February 27, 2004)
Raportul a arătat că 81% dintre victime erau băieţi şi 19% erau fete. (Key Figures From a Catholic Abuse Survey, Guardian Unlimited, Associated Press, February 27, 2004)

Costurile cunoscute pentru rezolvarea proceselor generate de abuzurile preoţeşti s-au raportat a fi de aproximativ 572 milioane de dolari. (Key Figures From a Catholic Abuse Survey, Guardian Unlimited, Associated Press, February 27, 2004)

Oricât de mare ar părea cifra de mai sus, ea nu nu poate oferi o imagine exactă asupra daunelor plătite de către Biserica Catolică. Multe dioceze nu au raportat cifrele aşa că în totalul raportului John Jay College nu s-au regăsit, de exemplu, cele 85 de milioane de dolari plătite de către arhiepiscopia din Boston pentru alte multe sute de reclamaţii care nici ele nu au fost incluse în raportul respectiv.
Cel mai notabil lucru despre rapoartele episcopilor este “de ce nu au vorbit?”.

Rapoartele lor nu identificau un singur preot şi nici nu specificau parohiile unde se petreceuseră abuzurile preoţeşti. De ce aceste informaţii vitale au lipsit? Pentru că instituţia catolică ştie că dezvăluirea numelui chiar şi al unui singur preot ar fi util tuturor celor care au fost abuzaţi de către preot, dar încă nu au reclamat abuzul, să reclame lucrul acesta! Asta este ceea ce s-a întâmplat în Boston dar şi în alte locuri. De exemplu, când numele lui John Geoghan a fost dat publicităţii ca preot catolic molestator de copii, victimele au venit în număr foarte mare.
Aproximativ 130 de victime ale molestărilor lui Geoghan, pe o durată de peste 10 ani, s-au prezentat pentru a-l acuza.
Dr. Gene Abel, cercetător renumit în privinţa abuzurilor asupra copiilor, a concluzionat în urma studiilor sale că un pedofil, pe parcursul vieţii sale, molestează cca 380 de copii. (U.S. House of Representatives, 8th District of Wisconsin, Press Release, U.S. House Passes Rep. Green “Two Strikes Bill; 
http://www.house.gov/markgreen/PRESS/2000/July00News/NR072500TwoStrikesPassage.htm (website address current as of August 16, 2003). See also http://www.geocities.com/Wellesley/2726/Molester.html (website address current as of August 16, 2003); Jon Donenberg, Keller Attacks Johnson’s Vote On 1987 Bill, The Daily Illini Online, October 3, 2000, http://www.dailyillini.com/oct00/oct03/news/printer/news01.shtml (website address current as of August 16, 2003))

Având în vedere că au fost descoperiţi 4,392 preoţi implicaţi în molestările raportate, ar putea ca numărul real al copiilor molestaţi de către preoţii catolici să se ridice la 1,668,960 de victime, numai în Statele Unite.
Biserica catolică poate ascunde adevăratul grad al abuzurilor oferind cifrele inexacte din rapoartele episcopilor. Biserica catolică poate atunci folosi statisticile sale pentru a sugera că în medie cei 4,392 de preoţi pedofili au abuzat doar doi copii, fiecare, pe o perioadă de 52 de ani, pentru a ajunge la cifra de 10,600 de victime.
În realitate însă, cele 10,600 victime sunt doar vârful unui iceberg! Scopul raportului episcopilor a fost acela de a ascunde şi nicidecum de a dezvălui. Raportul episcopilor este doar o perdea de fum. Răspunsul Vaticanului a constat în ascunderea acestei epidemii a abuzurilor preoţeşti, proclamând zgomtos că Vaticanul iartă asemenea comportări.

Cel mai evident exemplu privind corupţia morală a Vaticanului este legat de manipularea asupra acuzelor de pedofilie împotriva preotului catolic Marcial Maciel, fondator şi şef al Legiunii lui Christ.
Maciel a fondat Legiunea lui Christ în Mexic, anul 1941, stabilind curând după aceea un număr de seminarii în Spania şi Roma. (Jason Berry, Vatican a Conflicted Attitude Toward Gays, Los Angeles Times, August 1, 1999, http://www.soulforce.org/catholics.html (web address current as of April 27, 2002). Notice: soulforce.org is a pro-sodomite website)
Legiunea lui Christ recruta băieţi cu vârsta de 10 ani, care-şi părăseau familiile şi urmau cursuri de studiu în şcoli pregătitoare din America Latină, Europa şi Statele Unite pentru a deveni preoţi catolici. (Cardinal in Vatican Accused of Sexual Abuse Cover-Up, ABC News, April 26, 2002, http://www.abcnews.go.com/sections/2020/DailyNews/2020_Vatican_coverup_020426.html (web address current as of April 27, 2002))

În anul 1978, liderul Legiunii lui Christ din America, Juan Vaca, a scris o scrisoare pe care a trimis-o direct Papei Ioan Paul II, prin intermediul unui curier diplomatic din Rockville, dioceza New York. (Jason Berry, Clergy Sex Abuse – the Trail Leads to Rome,
http://www.peak.org/~snapper/News_Vatican/VATICAN_BackPage_3.htm (web address current as of April 27, 2002))
Scrisoarea reda detaliat istoriul activităţii sexuale pe care el a avut-o cu Maciel, începând de pe vremea când era doar un adolescent seminarist, şi care activitate a continuat până la împlinirea vârstei de 20 de ani.
De asemenea, el l-a acuzat pe Maciel că a avut relaţii sexuale şi cu alţi seminarişti ai Legiunii lui Christ. Când Juan Vaca a părăsit preoţia catolică în anul 1989, el a trimis o a doua scrisoare către Vatican, repetând acuzaţiile. (Jason Berry, Vatican a Conflicted Attitude Toward Gays, Los Angeles Times, August 1, 1999, http://www.soulforce.org/catholics.html (web address current as of April 27, 2002). Notice: soulforce.org is a pro-sodomite website.)

                 Juan Vaca a povestit pentru ABC News că el era instruit să aducă şi alţi băieţi din dormitoarele lor în dormitorul lui Maciel. El a dezvăluit că Marcial primea băieţi în vizite, noaptea, frecvent, în dormitorul său. “Uneori el primea vizita a câte doi băieţi – eu însumi şi un altul”, a mai spus Juan Vaca. El a continuat spunând că era recompensat cu privilegii speciale, cum ar fi o întâlnire privată cu Papa Pius XI, care a fost papă între 1939 şi 1958. Maciel avea grijă ca întotdeauna să-l asigure pe Vaca că nu făceau nimic greşit. Când Vaca a realizat că a păcătuit, şi i-a spus asta lui Maciel, Maciel l-a absolvit pe Vaca de păcatul său “în numele Tatălui al Fiului şi al Sfântului Spirit”. (Brian Ross, Priestly Sin, Cover-Up, Powerful Cardinal in Vatican Accused of Sexual Abuse Cover-Up, ABC News, April 26, 2002, http://www.abcnews.go.com/sections/2020/DailyNews/2020_Vatican_coverup_020426.html (web address current as of April 27, 2002))
Juan Vaca nu a fost singurul care a adus astfel de acuzaţii!
Un preot catolic din Florida, care de asemenea părăsise Legiunea lui Christ, a trimis o scrisoare similară papei. (Jason Berry, Vatican a Conflicted Attitude Toward Gays, Los Angeles Times, August 1, 1999, http://www.soulforce.org/catholics.html (web address current as of April 27, 2002). Notice: soulforce.org is a pro-sodomite website)

În anul 1997, nouă preoţi, foşti preoţi şi foşti seminarişti l-au acuzat pe Maciel pentru molestarea sexuală la care i-a supus, începând de la chiar vârsta de 10 ani. Ei au relatat, pentru ziarul Hartford Courant că, încă din anul 1978 au tot încercat să ajungă la Roma şi nu au reuşit, pentru a cere investigarea preotului pedofil Maciel. (Ann Rodgers-melnick, Pedophile Priest Problem Blamed on Church Leadership, Pittsburgh Post-Gazette, http://www.post-gazette.com/world/20020324priests0324p1.asp (web address current as of April 27, 2002))

ABC News a dezvăluit răspunsul surprinzător dat de Papa Ioan Paul II, la astfel de acuze justificate împotriva lui Maciel: “În anul 1997, ei au făcut publică povestea lor, prin intermediul The Hartford Courant, un ziar din Connecticut. Reporterii Jerry Renner şi Jason Berry, care au redactat întâmplările, au repetat acuzaţiile împotriva lui Maciel către Vatican, şi nu au primit nici un răspuns. Mai mult decât atât, un an mai târziu papa a făcut o mişcare care i-a surprins pe toţi. Maciel a fost desemnat să-l reprezinte pe Papa Ioan Paul II la o întrunire a episcopilor din America Latină, lucru care a fost suficient pentru ca Renner şi Berry să înţeleagă că este un semnal clar că, Vaticanul le-a ignorat acuzaţiile.” (Brian Ross, Priestly Sin, Cover-Up, Powerful Cardinal in Vatican Accused of Sexual Abuse Cover-Up, ABC News, April 26, 2002, http://www.abcnews.go.com/sections/2020/DailyNews/2020_Vatican_coverup_020426.html (web address current as of April 27, 2002))

Semnalul trimis de Papa Ioan Paul II este nu că ar fi ignorat acuzaţiile, ci mai degrabă că Papa iartă pedofilia. Nu doar că Papa iartă pedofilia, dar este evident că pedofilia este o parte integrantă a ordinelor catolice preoţeşti.
După cum s-a relatat de către ABC News: ” Apoi, acum 4 ani, câţiva bărbaţi au încercat cu o ultimă sforţare, neobişnuită, prin depunerea unei plângeri la instanţa secretă a Vaticanului, şi cerând excomunicarea lui Maciel. Încă odată ei au strigat asupra evidenţelor, dar a fost un alt efort inutil – încercarea acestor bărbaţi a fost blocată de către unul dintre cei mai puternici cardinali ai Vaticanului. Acuzatorii lui Marcial au spus că cardinalul Jospeh Ratzinger (fost papa Benedict XVI), care conducea serviciul Vaticanului, “Congregaţia pentru Doctrină şi Credinţă”- (sarcina serviciului: de a proteja credinţa şi moralaitatea bisericii) -, a muşamalizat totul. Nu a fost făcută nici o investigaţie iar acuzatorilor nu li s-a pus nici măcar o singură întrebare.” (Brian Ross, Priestly Sin, Cover-Up, Powerful Cardinal in Vatican Accused of Sexual Abuse Cover-Up, ABC News, April 26, 2002, 419 http://www.abcnews.go.com/sections/2020/DailyNews/2020_Vatican_coverup_020426.html
(web address current as of April 27, 2002))

Cea mai comentată dovadă că pedofilia este scuzată de către Vatican este aceea că, Ratzinger, care efectiv a făcut pierdute acuzele aduse împotriva preotului pedofil Maciel, l-a desemnat tocmai pe Maciel să investigheze recentele scandaluri de abuzuri sexuale în care sunt implicaţi zeci de preoţi catolici din Statele Unite. Să recapitulăm răspunsul Vaticanului la acuzaţiile de pedofilie aduse împotriva lui Maciel. Papa Ioan Paul II este înştiinţat personal printr-un curier diplomatic de către şeful ordinului Legiunii lui Christ din Statele Unite care fost abuzat sexual pe când era copil de către preotul catolic, Marcial Maciel. Papa nu a luat nici o măsură. Papa este sesizat din nou în anul 1989 de către acelaşi preot. Cu toate acestea, Papa nu ia nici o măsură. În 1997 nouă preoţi sesizează Vaticanul asupra faptului că Maciel i-a molestat şi pe ei, începând de la vârsta de 10 ani. Papa răspunde desemnându-l pe Maciel să-l reprezinte la adunarea episcopilor din America Latină.
” Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Victimele preotului pedofil sunt atât de frustrate încât în 1998 ei caută să obţină o audienţă directă la Vatican pentru a obţine excomunicarea pedofilului Maciel. Cardinalul Joseph Ratzinger, care conducea “Congregaţia pentru Doctrină şi Credinţă” blochează tacit acţiunea legală a celor nouă preoţi. Nu s-a făcut nici o investigaţie, acuzatorii nu au fost întrebaţi nimic. Apoi în 2002 când ştirile media au explodat datorită amplorii răspândirii pedofiliei în rândul preoţimii catolice, papa a dat o declaraţie prin care condamnă pedofilia practicată de preoţii catolici. Cu toate acestea, el l-a desemnat pentru a conduce şi finaliza investigaţiile tocmai pe cardinalul Ratzinger care, în mod efectiv a suprimase orice şansă de audiere pentru acuzatorii pedofilului Maciel. Concluziile sunt clare. Papa şi Vaticanul condamnă verbal pedofilia, dar acţiunile lor demonstrează că de fapt ei iartă pedofilia şi sunt hotărâţi să o ardă pe rug!

Vince Gonzales, corespondent al CBS News a dezvăluit instrucţiuni ale unor oficiali ale bisericii catolice, păstrate vreme de 40 de ani în arhivele secrete ale Vaticanului, care dovedesc că Biserica Romano-Catolică, la cel mai înalt nivel de autoritate, a fost angajată într-o sistematică şi extinsă activitate de tăinuire a abuzurilor sexuale comise de către preoţii săi. (Sex Crimes Cover-Up By Vatican?, CBS Evening News, August 6, 2003, http://www.cbsnews.com/stories/2003/08/06/eveningnews/main566978.shtml (website address current as of August 10, 2003))

Pe 16 martie 1962, Vaticanul a trimis instrucţiuni secrete, ştampilate cu sigiliul “Confidenţial”, din partea secretarului Supremei şi Sfintei Congregaţii a Sfântului Scaun, cardinalul Alfredo Ottaviani, şi aprobate personal de către Papa Ioan XXIII, către “Toţi patriarhii, arhiepiscopii, episcopii, şi alte ordine episcopale, chiar de rit oriental.”
“Instrucţiunile, conţineau obligativitatea de a fi cunoscute pînă în cel mai mic amănunt, cerându-li-se tuturor acelora din Biserica Catolică care au cunoştinţă de orice chestiune privind abuzurile sexuale ale preoţilor catolici, să păstreze o “tăcere eternă”, de a nu mărturisi nimănui despre actele de pedofilie ale preoţilor catolici. (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES “EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, ¶ 11 (1962) (marked: CONFIDENTIAL))

Instrucţiunile respective stipulau că molestările sexuale săvârşite de către preoţii catolici să fie tratate ca un “secret al Sfântului Scaun”. (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES “EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, ¶ 11 (1962) (marked: CONFIDENTIAL))
Pedeapsa pentreu dezvăluirea unor astfel de fapte fiind “excomunicarea “latae sententiae ipso facto””. (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES “EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, ¶ 11 (1962) (marked: CONFIDENTIAL))

Intenţia clară a unor astfel de instrucţiuni a fost aceea de a pune căluş în gura acelora cu autoritate care aveau cunoştinţă de pedofilia preoţilor catolici, fiind un scut împotriva urmăririi penale. Instrucţiunile secrete menţionau expres indicaţii despre “cel mai mare păcat” care este descris în Capitolul V al instrucţiunilor: “orice săvârşire de obscenitate, depravare morală, în care este implicat vreun preot catolic sau o tentativă cu o persoană de acelaşi sex”. (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES “EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, Title V, The Worst Crime, ¶ 71 (1962) (marked: CONFIDENTIAL))
“Cel mai mare păcat” presupunea deasemenea şi “orice obscenitate, exhibiţie, destrăbălare, săvârşite în orice fel de către un preot catolic cu copii de acelaşi sex sau cu animale (bestialitate)”. (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES “EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, Title V, The Worst Crime, ¶ 73 (1962) (marked: CONFIDENTIAL))

Toţi aceia care iau parte la o procedură oficială de investigaţie din partea Bisericii Catolice privind criminalitatea sexuală a preoţilor catolici sunt legaţi printr-un solemn jurământ să nu dezvăluie nimic despre comportamentul sexual deviant al preoţilor pe toată durata investigaţiei. Fiecare persoană care ia parte la o astfel de investigaţie este legată prin jurământ să nu vorbească: “chiar şi pentru cele mai urgente şi grave cazuri, nici pentru o mai bună soluţionare, să nu încalce secretul decât numai dacă a primit o dispensă particulară de la Suveranul Pontif.” (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES “EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, Appendix, The Formula for Taking an Oath to Exercise One’s Office Faithfully and to Observe the Secret of the Holy Office, Formula A (1962) (marked: CONFIDENTIAL))

“Jurământul de păstrare a secretului trebuie ţinut în aceste cazuri şi de către acuzatori sau aceia, martorii, care denunţă preoţii pedofili.” (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES ” EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, ¶ 13 (1962) (marcat: CONFIDENTIAL))

Setul de instrucţiuni stabileşte proceduri de protejare care înclină cursul investigaţiei în favoarea preoţilor acuzaţi de pedofilie. De exemplu, acuzatorul trebuie să aducă acuzaţiile împotriva preotului pedofil, “în termen de o lună” de la săvârşirea molestării. (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES 420 “EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, Title Number One, ¶ 16 (1962) (marked: CONFIDENTIAL))

Mai mult decât atât, în timp ce martorii trebuie să depună mărturie sub jurământ, instrucţiunile stipulează că: ” În nici un fel judecătorul nu are dreptul de a-l lega pe preot prin jurământ pentru a spune adevărul.” (Cfr. Canon 1744).” (FROM THE SUPREME AND HOLY CONGREGATION FOR THE HOLY OFFICE FOR ALL PATRIARCHS, ARCHBISHOPS, BISHOPS, AND OTHER DIOCESAN ORDINARIES ” EVEN OF THE ORIENTAL RITE,” Instruction on the Manner of Proceeding in Cases of Solicitation, ¶ 52 (1962) (marked: CONFIDENTIAL))

Instrucţiunile de mai sus date de către Sfântul Scaun sub sigiliul oficial al Vaticanului, demonstrează că Biserica Romano-Catolică este angajată activ într-o criminală conspiraţie de sprijinire a poftelor preoţilor săi, şi de tăinuire a criminalităţii sexuale a acestora cu scopul de a-i salva de urmărirea penală.
Larry Drivon, un avocat care a reprezentat victimile abuzurilor sexuale comise de către preoţi, a caracterizat instrucţiunile respective ca pe un “manual de instruire despre inducerea în eroare şi protejarea pedofililor, pentru evitarea aflării adevărului”. (Sex Crimes Cover-Up By Vatican?, CBS Evening News, August 6, 2003, http://www.cbsnews.com/stories/2003/08/06/eveningnews/main566978.shtml (website address current as of August 10, 2003))

Drivon a concis că atitudinea Vaticanului este una de “înşelătorie”. Biserica catolică va face orice pentru a ascunde pedofilia preoţilor săi, chiar cu obstrucţionarea justiţiei, prin distrugerea de probe privind criminalitatea sexuală a preoţilor săi.
Washington Post a precizat: “Într-un controversat discurs din anul 1990, ţinut la Midwest Canon Law Society, Episcopul A. James Quin de la episcopia auxiliară din Cleveland, recomanda liderilor bisericii catolice să cureţe arhivele, “distrugând scrisorile de acuzare a abuzurilor. Cele mai grave dintre rapoarte, spunea Quin, ar trebui predate reprezentanţei nunţiaturii papale din Statele Unite. “Fişele standard de personal”, tot Quin spunea, “nu ar trebui să conţină documentaţii cu privire la o posibilă comportare criminală.”” (Michael Powell and Lois Romano, Roman Catholic Church Shifts Legal Strategy: Aggressive Litigation Replaces Quiet Settlements, Washington Post, May 13, 2002,
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/articles/A8117-2002May12.html (web page current as of May 14, 2002)

Fără nici un dubiu, atitudinea Bisericii Romano-Catolice de a transfera un preot pedofil dovedit, către o altă biserică nesuspectată de astfel de acte, ştiind foarte bine că pedofilii îşi vor continua abominaţiile criminale împotriva altor copii, este crimă. Acoperirea sistematică şi generalizată precum şi susţinerea unor astfel de acte criminale de pedofilie, completate şi de imense eforturi pentru a ascunde orice evidenţă a criminalităţii sexuale a preoţilor săi, nu poate fi caracterizată decât ca fiind crimă organizată. “Un binecunoscut avocat al acuzării din Minnesota, Jeffrey Anderson, a intentat trei procese civile pentru înşelăciune, argumentând că Biserica Catolică procedează ca o mafie ecleziastică. În depoziţia sa, arată că, episcopii acoperă preoţii pedofili prin mutarea de la un stat la altul, pentru a evita descoperirea acestora. El a numit principalul acuzat într-un caz: Sfântul Scaun. “Ei s-au folosit de imunitatea papală pentru a ascunde documente, şi toate evidenţele ne conduc spre Vatican”.
Anderson a spus: “Dacă le place să acţioneze ca nişte gangsteri, îi vom urmări ca pe mafioţi.” (Michael Powell and Lois Romano, Roman Catholic Church Shifts Legal Strategy: Aggressive Litigation Replaces Quiet Settlements, Washington Post, May 13, 2002, http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/articles/A8117-2002May12.html (web page current as of May 14, 2002.)

Aşa cum a spus Isus Hristos, dintr-un copac rău vin fructele rele. Fructul unei organizaţii este calea prin care aflăm dacă aceasta este bună sau rea. Biserica Romano-Catolică este un copac corupt, şi acest copac continuă să producă fructele răului:
” Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:15-20)

Aceşti preoţi catolici necreştini sunt brute bestiale, fiind conduşi de către poftele lor trupeşti la pierzanie. Preoţii catolici ar trebui să fie atenţi la avertismentele lui Dumnezeu.
Dumnezeu a distrus Sodoma şi Gomora ca un avertisment pentru toţi aceia care vor urma exemplul neascultării de Dumnezeu, la fel ca în cele două abominabile cetăţi.

” …dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) – înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpânirea. pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor, şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi. Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi! După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei proorocului. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: “Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi “scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” (2 Petru 2:6-22)

” Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă suferind pedeapsa unui foc veşnic. Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: “Domnul să te mustre!” Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” Ei sunt nite cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” (Iuda 1:7-16)

Ierarhia Bisericii Catolice a negat că a încercat să acopere multe dintre acuzaţiile aduse Vaticanului şi preoţilor săi pedofili, şi asta în ciuda unor dovezi şi evidenţe irefutabile.
Învăţăturile catolice asupra moralei permit astfel de acoperiri şi false deziceri , exemplu:
Lecţia 17, “Iubirea şi Slujirea Omului”, din ” Religia Catolică” , publicată de către Centrul Catolic de Cercetare, conţine următoarele ghiduri morale: “Este legală ascunderea adevărului sau a unei părţi de adevăr, uneori. Sunt situaţii în care ar fi dăunător pentru sine sau alţii să spui întregul adevăr. Nu este un păcat să se facă declaraţii ambigue cu scopul de a proteja anumite probleme atunci când o persoană este legată prin jurământ, sau este chestionatăde către cineva care nu are dreptul la anumite informaţii.” (SIDNEY HUNTER, IS ALBERTO FOR REAL?, p. 63 (1988))

De cealaltă parte, Dumnezeu are un standard strict pentru sinceritate:
” Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile… care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.” (Proverbele 6:16-19)

” Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” (Proverbele 12:22)

” Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)

http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/03/preotii-pedofili.html

 

Advertisements
This entry was posted in Păgânismul catolic. and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s