Halloween

Una dintre zilele şi momentele serbate de către Biserica Catolică este aceea a Halloween-ului! Puteţi crede că Halloweenul se traduce doar prin distracţie şi joacă! Totuşi, există un pericol spiritual real în celebrarea Halloween-ului. Strămoşii pelerini, care au venit în America pentru a scăpa de persecuţiile sângeroase din Europa şi pentru a răspândi Evanghelia lui Isus Hristos, cunoşteau foarte bine rădăcinile oculte ale maleficului Halloween.
După sosirea lor în America ei au interzis celebrarea Halloween-ului. Halloween-ul nu a fost sărbătorit în Statele Unite pînă în anul 1845. Se întâmpla în tocmai timpul în care imigranţii irlandezi romano-catolici, au invadat New-York-ul din cauza foametei din Irlanda, din anii 1845-1846. Aceştia au adus cu ei sărbătoarea Halloween-ului, care s-a extins treptat pe tot cuprinsul Statelor Unite.

Halloween-ul provine de la druizii din Insulele Britanice. Druizii erau preoţi ai unei religii oculte celtice, care se practica înainte de naşterea lui Isus Hristos. Alexander Hislop în a sa carte, “Cele două Babilon-uri”, a statuat că druizii i se închinau lui Baal! Adorarea lui Baal este adorarea lui Satan, ceea ce este o abominaţie în ochii Lui Dumnezeu:
“El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.” (1 Imparati 22:52)
“A slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui, şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.” (1 Imparati 22:53)
“Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.” (Ieremia 11:17)

Preoţii druizi practicau sacrificiile umane şi de asemenea se hrăneau cu carne de om. Cuvântul care îi identifică pe aceia care mănâncă carne de om, “cannibal”, este un derivat din cuvântul “cahna”, provenind de la “cahn” care se traduce exact prin “preot” şi Baal”. Aşadar cuvântul “canibal” se traduce literal prin “preot al lui Baal”.

La început, această serbare druidă a Halloween-ului, se numea “Priveghiul lui Saman”. Saman era, pentru ei, zeul morţii şi al întunericului (adică diavolul). Acesta era sărbătorit în ajunul noului an celtic, care avea loc la data de 1 noiembrie. Serbarea era denumită Samhain, pronunţându-se So-wein. Druizii credeau că în timpul “Samhain” pragul care separă viii şi morţii se afla în stăpânirea lui Saman.

Druizii credeau că în seara de 31 Octombrie, spiritele rele şi sufletele morţilor treceau de acel prag, pătrunzând în lumea celor vii. În seara de 31 octombrie, druizii mergeau din casă în casă, purtând măşti făcute din piei de animale., cerând un copil sau o fecioară pentru un sacrificiu uman. Victimele erau o sursă de câştig pentru druizi. În schimbul victimei, ei lăsau un Jock-O-Lantern, care reprezenta imaginea unui demon, folosind o candelă cu grăsime umană. Druizii credeau că spiritul unui diavol, pe care ei îl numeau Jock, alimenta lumina candelei, a lanternei, şi de aici şi numele de Jock-O-Lantern. În America, dovleacul este folosit şi numit ca Jock-O-Lantern. De “Samhain”, se crede că diavolii sunt eliberaţi noaptea pentru a vizita locuinţele marcate cu o “lanternă”, pentru că acele familii au prevăzut necesitatea sacrificiului. Jock-O-Lantern era invocat pentru a preîntâmpina accesul demonilor în casă, în noaptea cu pricina! Copiii aleşi pentru sacrificiu, erau azvârliţi în ceea ce s-ar traduce din limba celtă prin “focul oaselor”, deoarece după arderea unui trup rămâneau doar oasele; astăzi, ceremonia aceasta se traduce prin “Foc de tabără”. Folosindu-se de strigătele agonizânde ale victimelor chinuite de flăcări, druizii “preziceau” viitorul. Atunci când cineva refuza să răspundă cererilor unui druid, era nevoie de un truc. Simbolul unui deochi era desenat pe uşa din faţă.
În noaptea aceea, Satana şi demonii săi, puteau ucideau pe oricine din casa aceea. Druizii beneficiau de puteri neobişnuite şi de imunitate. Ei erau scutiţi de impozite şi de serviciul militar. Deasemenea, ei alegeau anual magistraţii fiecărui oraş şi instruiau toţi copiii, din orice aşezare. În vechea Britanie, regii erau numiţi de către druizi. Aceşti teribili preoţi formau consiliile statelor şi declarau pacea sau războiul, după cum doreau. Marionetele înscăunate ca regi erau înconjurate de druizi. Regii erau prizonieri în propria curte, iar temnicerii le erau druizii. Existau: un Şef Druid pentru consiliere, un bard pentru a osana regele, un cronicar şi un doctor pentru a veghea asupra sănătăţii regelui sau pentru a-l ucide dacă druizii o cereau. Puterea druizilor nu era doar mare: era absolută!
Când Roma a cucerit Britania a împrumutat foarte multe dintre obiceiurile druizilor. Caesar Augustus s-a declarat el însuşi, cap al consiliului druizilor. După aceea, împăratul Romei era considerat “Supremul Pontif” (Pontifex Maximus), ceea ce nu era decât o imitaţie a biroului Arch-Druid.
Imperatorul roman a devenit înaltul preot al religiei păgâne a Romei. El era divinizat ca un zeu. Pontiful roman nu tolera pe nimeni care se închina altui dumnezeu, în afara lui. În consecinţă, creştinii au fost persecutaţi pentru că îl urmau pe Adevăratul Dumnezeu, Isus Hristos.
Papa, este succesorul acelui consiliu păgân, în numele căruia el îşi arogă titlul de Suveran Pontif.
El poartă chiar şi tripla coroană, pentru că el pretinde a fi rege peste Rai, Iad şi Pământ. Arch-Druidul, avea puterea supremă precum şi asupra afacerilor ecleziastice, şi era înconjurat de către Senatul Şefilor Druizi, la fel cum astăzi Suveranul Pontif este înconjurat de cardinali. Staff-ul pastoral al papei, este identic cu acela al druizilor.
Ce dovadă a influenţei druizilor în Biserica Catolică ar fi mai clară decât canonizarea zeiţei druide, Brighit. Zeiţa păgână a druizilor, Brighit, este cunoscută azi ca St. Bridget, sfântul catolic protector al Irlandei.
La fel şi Bachus, zeul păgân al băuturii, a fost de asemenea canonizat ca St. Baccus.

http://paganismulcatolic.blogspot.ro/2015/03/halloween.html

 

Advertisements
This entry was posted in Păgânismul catolic. and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s