Adevăruri jenante pentru adventiștii de ziua a șaptea

Adventiștii își doresc foarte mult să fie percepuți ca și creștini evanghelici, și care au o misiune de îndeplinit, răspândirea cuvântului lui Dumnezeu! Toate acestea sună bine, dar ce cred ei cu adevărat?

Ce fel de fapte nu vor dori să vi le spună?

Singura biserică adevărată

Nu vă vor spune că ei se consideră a fi singura Biserică, adevărată, rămășița. Profetesa lor Ellen G. White, pe care o venerează și în ale cărei cuvinte cred fără nicio îndoială, le-a spus că:

”… Satana a intrat în posesia deplină a Bisericilor”. (Daruri spirituale VL, p.189-90) De asemenea, ei cred că, rugăciunile noastre sunt o “urâciune” înaintea lui Dumnezeu. (Daruri spirituale, V1 p.190). (http://www.whiteestate.org/books/egwhc/EGWHCc19.html)
Aceasta este ceea ce ei cred despre orice biserică – indiferent de confesiune – chiar dacă ei nu vor spune asta niciodată, cu voce tare, în public.
Scrierile lui Ellen G White, egale ca importanță cu Scriptura
Ei o venerează pe profetesa lor fondatoare, Ellen G. White, ba chiar au făcut și această declarație în revista lor  “Ministry” din octombrie 1981 și niciodată nu au retractat-o:
”Noi credem că revelația și inspirația atât din scrierile Bibliei, cât și din scrierile lui Ellen White, sunt de o calitate egală. Supervizarea Duhului Sfânt a fost la fel de atentă și de aprofundată într-un caz ca și în celălalt.” (https://www.ministrymagazine.org/archive/1981/10/ellen-whites-role-in-doctrine-formation)
Ei nu vă vor vorbi prea mult despre Ellen G. White la seminarii publice, pentru că scopul lor este de a aduce oamenii în punctul de convertire și la botez.
Certificatul de botez, din anul 2000, conținea întrebări la care candidatul trebuie să răspundă cu “da”. Întrebarea 8 spune:
“Sunteți de acord cu învățătura biblică a darurilor spirituale și credeți că darul profeției este unul dintre semnele de identificare ale bisericii rămășiței.”

În cazul în care candidatul spunea: “da” și se va boteza, el află apoi în curând că, “darul profeției” se referă la scrierile lui Ellen G. White. Punctul 13 din certificat înseamnă acceptarea faptului că, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este rămășița bisericii din profeția biblică. Și uite așa, candidații sunt botezați într-un grup exclusivist; dar ei nu știu cât de exclusivist este, încă!

Apoi, ei vor fi îndemnați să se folosească de ediția bibliei ”Clear World Bible”, o ediție care conține modificări de natură a sprijini învățătura lui Ellen G. White. (vezi http://carm.org/clear-word-bible)
Încet dar sigur, proaspătul membru adventist va începe să creadă că, unele doctrine extra-biblice sunt de fapt doctrine biblice și că, acestea aparțin creștinismului evanghelic!
 
Doctrina despre Hristos
Adventiștii de ziua a șaptea, în primele zile ale acestei organizații, au negat Trinitatea însă acum o acceptă. Cu toate acestea, ei au păstrat “resturi” din erezia lor. Ellen G. White a scris în Patriarhi și profeți la pagina 761 că,  
“… El (Isus) li s-a descoperit lor ca Îngerul Domnului, căpetenia oștirii Domnului, Arhanghelul Mihail”.
Dar aici apare contradicția: fie Isus Hristos este Dumnezeu, fie El este un fel de înger! Nu se poate discuta asupra acestui lucru în ambele moduri, și asta numai din nevoia de a încerca să se acopere situațiile jenante provocate de viziunile lui Ellen G. White. Ei nu vor spune niciodată că, ea a greșit; atunci când e vorba de o dispută “ea sau Biblia”, ea câștigă întotdeauna!

Doctrinele despre Mântuire

Dacă în calitate de membru al bisericii adventiste l-ați primit pe Isus Hristos ca Mântuitor, trebuie să știți că doar păcatele din trecut și pînă la momentul acceptării lui Hristos vă sunt iertate. Din acel moment mai departe trebuie să treceți la treabă pentru a vă câștiga mântuirea. Iată ce declara Ellen G White în ”Advent Review and Sabbath Herald” din data de 26 octombrie 1897:
“… Condițiile mântuirii pentru fiecare fiu și fiică ai lui Adam sunt subliniate aici. Se afirmă clar că, condiția pentru a obține viața veșnică este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu”.
Sublinierea la care face referire ea, este porunca a patra pe care Ellen White a văzut-o strălucind în una dintre viziunile ei.

Mântuirea depinde de acum de ce zi a săptămânii se ține.

Adventiștii moderni țin sabatul începând de vineri de la apusul soarelui până sâmbătă la apusul soarelui, dar mai înainte, în istoria lor timpurie, adventiștii au ținut  sabatul de vineri de la ora 18 până sâmbătă la ora 18.
Restul acelora care țin duminica sunt sortiți să primească “semnul fiarei” și să piardă viața veșnică. (The Spirit of Prophecy V. 4, p. 505).
Hristos a exclamat “S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), atunci când El a murit pentru păcatele noastre, dar pentru adventiștii de ziua a șaptea încă nu ”s-a sfârșit”!  Ellen G. White a scris în “The Faith I Live By” (Credința prin care trăiesc), la pag. 211,
“La timpul hotărât pentru judecată – la încheierea celor 2300 de zile în anul 1844; a început activitatea de investigare și de ștergere a păcatelor … atât cei vii cât și cei morți vor fi judecați din cele ce erau scrise în cărți, după faptele lor. “

Oameniilor nu li se spune la seminarii că, în cazul în care devin adventiști și sunt botezați, un înger care înregistrează totul despre ei este cu ochii pe fiecare mișcare pentru a determina mântuirea lor în cele din urmă. Ellen G. White a expus această avertizare în The Faith I Live By (Credința prin care trăiesc), la pagina 210,

“Faptele fiecărui om trec prin fața lui Dumnezeu … Pentru fiecare nume este consemnat în cărțile cerului, cu exactitate teribilă, fiecare cuvânt greșit, orice act egoist, fiecare datorie neîmplinită și orice păcat ascuns de fiecare fățarnic viclean. Avertismentele trimise de Cer  sau mustrările neglijate, clipele pierdute, oportunitățile nefolosite, influența exercitată spre bine sau spre rău, cu rezultatele sale ample, toate sunt povestite de îngerul de înregistrare. “

Nu e deloc distractiv pentru un adventist să știe că este monitorizat în mod constant de către acel înger de înregistrare, care face totul cu o “exactitate teribilă”. Pregătiți-vă pentru ceva și mai rău.

Creștinii vor spune, ”pentru alunecarea în păcat, neintenționată, avem un mijlocitor, în Isus Hristos.” Dar nu, acest lucru nu este valabil și în doctrina lui Ellen White:
“…  Cei care vor trăi pe Pământ atunci când  va înceta lucrarea de mijlocire din Sanctuarul ceresc, vor trebui să stea în faţa unui Dumnezeu sfânt fără Mijlocitor. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterele lor trebuie să fie curăţite de păcat prin sângele ispăşirii. Prin harul lui Dumnezeu şi prin eforturile lor stăruitoare, trebuie să fie biruitori în lupta cu cel rău. …. “. (Tragedia veacurilor p. 425).
Evident că, ei au ales doctrina lui Ellen White în detrimentul învățăturii Bibliei care spune: ”De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)
Ce ne-am face cu toții fără Hristos ca mijlocitor pentru noi, Cel care mijlocește de-a pururi pentru noi?

Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, conform Bibliei. 1 Petru 2:24 spune:

” El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn…”. Dar dacă ești un adventist, atunci Satana va fi acela care va suporta în cele din urmă păcatele voastre! Iată ce a scris Ellen G. White,
”… Astfel și Hristos va așeza toate aceste păcate asupra lui Satana, inițiatorul și instigatorul la păcat… În același fel Satana care poartă vina tuturor păcatelor pentru care l-a provocat pe poporul lui Dumnezeu să le făptuiască, va fi legat pe pământ timp de o mie de ani, timp în care pământul  va fi pustiu…” (Tragedia veacurilor p. 485)
Nu veți auzi aceasta la seminarii! Ei păstrează învățăturile lor radicale pentru mai târziu.

Profețiile mincinoase despre care nu vă vor spune

Adventismul de ziua a șaptea s-a ridicat în ciuda falselor prorociri despre sfârșitul lumii și revenirea lui Hristos. Ce început dubios!
Ellen G. White a aprobat profețiile false ale lui William Miller că, Hristos se va întoarce, mai întâi în 1843 și apoi  în 1844. Miller s-a pocăit atunci când Hristos nu s-a prezentat la data prezisă de el, dar

Ellen nu a dorit să fie privită ca un profet mincinos – pentru că ea aprobase prin viziunile ei minciunile lui Miller -. Ideea salvatoare a fost născocită de către unul dintre adepții ei care a arătat că data lui Miller fusese corectă dar că, evenimentul a fost greșit înțeles. Ellen a acceptat fără să stea pe gânduri această “ieșire” salvatoare; iar aceasta a fost explicația care avea să fie oferită pentru a susține și perpetua  profeția falsă a lui Miller, de care până și acesta se dezisese: Hristos nu a venit vizibil pe pământ, ci el, în mod invizibil în cer, a trecut din ”Sfânta” în ”Sfânta Sfintelor” în anul1844 și a început activitatea “judecății de cercetare” despre care am discutat anterior.

Această dată falsă și eșecul său a declanșat alte erezii cu privire la ispășirea lui Hristos și care continuă până astăzi. Cât despre adventiștii de ziua a șaptea, aceia sinceri în inima lor, și care au subliniat eroarea ”judecății de cercetare din 1844”, aceștia au fost invitați să părăsească conferințele lor. Cu siguranță că, adventiștii nu vor dori ca voi să cunoașteți adevărata istorie a doctrinei adventiste despre anul 1844!

Cât despre profețiile false, jenante, ale profetesei Ellen G. White, acestea au fost modificate, acoperite de liderii bisericii și accesul la ele a fost blocat. Ei nu-ți vor vorbi despre acestea, dar iată câteva dintre ele:
O profeție falsă făcută în numele Domnului atrage calificativele de profet mincinos (vezi Deuteronom, Capitolul 18).
Ellen White a spus că, oamenii care se vor afla în viață în anul 1856 vor fi luați la cer, fără a cunoaște moartea fizică, la cea de-a doua venire a lui Hristos! (Testimonies, V1, p 131,132)
Ea a spus în Mărturii, Volumul 1, p. 259 că, SUA urma să fie “… umilită în praf” de Anglia în timpul războiului civil.
Nu e de mirare că. Isus ne-a spus, “Feriți-vă de proroci mincinoși”. Timpul însă este dușmanul prorocilor mincinoși. Aceste profeții false, neîmplinite, nu vor fi menționate niciodată de adventiști.

Legăturile cu alte culte

În seminariile lor, ei nu vă vor spune niciodată care sunt lucrurile pe care ei le au în comun cu  

Martorii lui Iehova și cu Mormonii!

Biserica Adventistă își împarte istoria sa timpurie cu aceea a Martorilor lui Iehova. Unul dintre primii adventiști, N.H. Barbour a publicat o vreme împreună cu Charles Taze Russell. Ei nu s-au mai înțeles cu privire la sfârșitul lumii! (unul zicea 1844 și celălalt 1874), și așa s-au despărțit!
Ambii au păstrat însă eretica doctrină potrivit căreia, Isus Hristos este Arhanghelul Mihail. Și ambii au susținut că, neîmplinirea literală a venirii lui Hristos, s-a datorat de fapt începerii acelei „judecăți de cercetare” din ceruri, începută de Isus la anii respectivi!
Există apoi și o legătură mormonă! Este un fapt dovedit deja că, Ellen G. White a plagiat o mare parte din scrierile ei! Biserica adventistă de ziua a șaptea a fost provocată de Walter T Rea, autorul cărții ”White Lie” (Minciuna Albă) să probeze că măcar 20% dintre scrieri îi aparțin cu adevărat lui Ellen White! Iar liderii adventiști nu au putut dovedi asta! Apărarea lor a fost una slabă: în vremurile acelea nu au existat legi cu privire la dreptul de autor, așa că ceea ce au făcut ei este ”legal”! Niciun adventist nu vă va vorbi despre faptul că Ellen G White a fost o plagiatoare!
La momentul în care Joseph Smith murea, Ellen White devenise deja un nume celebru! Scrierile ei conțin mai multe expresii folosite de Joseph Smith. Rețineți că și el a fost, de asemenea, acuzat de plagiat.
(http://www.jesus-is-savior.com/False%20Religions/Seventh-Day%20Adventist/sda_facts.htm)

Vorbitul cu morții

Cu siguranță că, nu vi se va spune nici despre faptul că Ellen G White a fost angajată în necromanție, în comunicareq cu morții, aceste lucruri fiind interzise expres în Deuteronom 18:10-12. 
”Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?” (Isaia 8:19)

După moartea soțului ei (6 august 1881), cel căruia ea obișnuia să-i spună Tată, Ellen a fost implicată într-un mod particular de necromanție. Ea i-a scris despre această experiență fiului ei W.C. White, la data de 12 septembrie 1881; scrisoarea avea să fie publicată în ”Ellen G. White, The Retirement Years”, pag. 161-162.

Ellen începe scrisoarea prin a povesti că,  ea i-a solicitat lui Dumnezeu un răspuns cu privire la viitorul ei,
“Trecuseră câteva zile de când mă rugasem Domnului pentru lumină în ceea ce privește datoria mea. Noaptea aceea am visat că eram într-o trăsură… stăteam în partea dreaptă.  ”
Este evident că ea a crezut că, acest vis era un răspuns de la Dumnezeu pentru rugăciunile sale. În vis, James Whitestătea în stânga ei în trăsură. Ea a relatat că, el arăta “foarte palid, dar liniștit și netulburat”. (La urma urmei el era mort!)

Ellen spune,

“… Te-am văzut murind, te-am văzut îngropat. I-a fost milă Domnul de mine și ți-a permis să te întorci înapoi și să lucrăm împreună cum am făcut și până acum ….?”
”El arăta tare trist. El a spus, ”Dumnezeu știe ce este bine pentru mine și pentru tine. Munca mea mi-a fost tare dragă. Noi trebuie să răspundem la invitațiile urgente ale fraților noștri. Nu putem avea inima să-i refuzăm. Aceste întâlniri ne-au istovit pe amândoi mai mult decât credem. Frații noștri vor fi mulțumiți, dar ei nu vor ști că prin aceste întâlniri noi am luat asupra noastră niște poveri mai mari decât am fi putut purta la vârsta noastră.””
Noi nu trebuie să comunicăm cu cei morți, dar Ellen a conversat cu James și după moartea lui, cu privire la problemele bisericești și la problemele ei de sănătate.

”Dumnezeu ar fi trebuit să-i facă (pe membrii – nota mea) să suporte sarcinile pe care noi le-am purtat ani de zile. Energiile noastre nervoase au fost consumate în mod continuu, iar apoi frații noștri judecau greșit motivele noastre și nu realizau că poverile duse de noi ne-au slăbit inima. Eu am făcut greșeli –  cea mai mare a fost de a permite ca simpatiile mele pentru poporul lui Dumnezeu să mă conducăiau asupra mea o lucrare pe care alții nu ar fi suportat-oEllen, solicitările vor fi făcute ca și până acum, când tu ți-ai dorit să participi la toate reuniunile importante, ca în trecut [Observați  aici că, mortul, James White prezice viitorul pentru soția sa, Ellen, și o sfătuiește ceea ce ar trebui să facă amintiți-vă acest sfat vine de la un om mort, în vis!]. Dar adu înaintea lui Dumnezeu această problemă și nu mai da niciun răspuns, nici măcar la invitațiile cele mai importante. Viața ta atârnă de un fir de ață. Trebuie să ai parte de odihnă, de liniștite, să te eliberezi de orice emoție și de toate grijile neplăcute. Am fi putut face o mare lucrare, ani de zile, cu stilourile noastre, asupra unor subiecte de care oamenii au nevoie, pentru că noi aveam lumina asupra noastră și le puteam împărtăși  și lor, toate acele lucruri pe care alții nu le au. Astfel vei putea lucra din nou după ce îți vei reface puterile, și așa va fi; vei putea face mult mai mult cu stiloul tău decât cu vocea ta.

James, soțul ei mort, continuă să-i spună că ea trebuie să evite povara de a merge la întâlniri și că mai bine să se retragă și să scrie. El îi spune: “… Fă primul tău business”.
Ellen face acum o înțelegere cu soțul ei mort, ca ei să rămână în contact,
“Ei bine, am spus eu, James, tu să rămâi cu mine mereu și vom lucra împreună”.
Acest lucru implica evident comunicarea ulterioară cu un mort. Ellen povestește apoi că ea s-a trezit și a luat întreaga chestiune ca fiind de la Domnul, prin aceste cuvinte,
M-am trezit. Dar acest vis părea atât de real. Acum puteți vedea și înțelege de ce eu nu simt nicio datorie de a merge la Battle Creek  în scopul de a-mi asuma responsabilități în Conferința Generală. Nu am nicio obligație de a participa la Conferința Generală. Domnul îmi interzice. Aceasta este de ajuns.

Ei bine, asta este suficient pentru a concluziona nu doar din scrisoare faptul că, Ellen a consultat morții (în vis) și a luat totul ca venind de la Dumnezeu. Ea a indicat că vrea să continue această practică. Putem avea încredere în acest vis? Nu, bineînțeles că nu. Și atunci cum am putea noi să ne încredem în alte peste 200 de viziuni ale ei ca fiind “inspirate de Dumnezeu”, toate acele vise și viziuni care au avut loc pe parcursul vieții ei? În lumina Cuvântului Scripturii, noi nu putem face asta. Iar adventiștii, în seminariile lor, nu vor spune niciodată că, Ellen G. White a practicat necromanția!
(Do God’s Prophets Take Advice from the Dead?, pastor Sydney Cleveland – 
http://www.ellenwhiteexposed.com/egw61.htm)

Advertisements
This entry was posted in Ellen G. White, Erezia adventistă and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s