“Dragoste” și “canibalism” la martorii lui Iehova.

“Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:14)
Dragostea creștină este pecetea care stă asupra urmașilor lui Hristos! Iar această dragoste, mai ales, nu se manifestă prin izolare de oameni. Ucenicii lui Hristos trebuie să ducă mesajul Evangheliei Lui pretutindeni (Matei 24:14)! Dar oare Martorii lui Iehova fac lucrul acesta? Propovăduiesc ei mesajul Evangheliei? Din câte am văzut deja, liderii lor fondatori au modificat de o manieră grosolană cuvântul scris al acesteia, desconsiderând dumnezeirea lui Isus Hristos!  “Evanghelia” martorilor este una esențial diferită de cea propovăduită de apostolii lui Hristos,   și de aceea, oricine o propovăduiește este sub anatema. (Galateni 1:8)
Martorii sunt ușor de recunoscut: ei merg în echipe de câte doi, pe la ușile oamenilor, pe străzi, prin parcuri și vă abordează cu niște pliante tipărite de societatea Turnul de Veghe! Desenele sunt frumoase, realizate în culori vii, iar ei… toți… au același zâmbet oficial (ca în desenele revistei) și o manieră de abordare protocolară dar rece!
Ar putea oare aceia dintre  martori care propovăduiesc această evanghelie mincinoasă, să nutrească sentimente de dragoste creștină, sinceră, pentru semenii lor ne-iehoviști, pornind chiar de la premiza că,  ei chiar nu știu că sunt robii unei învățături mincinoase? Ce dragoste să aibă ei dacă până și propria familie ajung să o renege pentru crezul acestei secte? Răspunsul este așadar nu, și voi furniza și câteva exemple în acest sens, nu înainte de a reaminti faptul că, pentru ei  Hristos  este “un dumnezeu”; Biblia spune că și Satana este “dumnezeul veacului acestuia.”, adică alt dumnezu! (2 Corinteni 4:4) Iată așadar ce ipostază: “un dumnezeu”, “alt dumnezeu”… Aceasta este o ipostază inegală pentru Hristos deoarece, Biblia spune clar că Hristos este Cuvântul și Cuvântul este Dumnezeu, și că prin El s-au făcut toate lucrurile și nu toate “celelate” lucruri…

O țigară este un motiv de excludere din organizație, cât despre transfuzia de sânge însă, ce să mai spunem? excludere și ignorare totală a bietului sărman care a apelat la asta pentru a-și salva viața lui, a soției sau a copilului!

Stau și mă întreb, cât de orb trebuie să fie un om pentru ca să creadă că transfuzia de sânge este un păcat!? Oare pruncul, în pântecele mamelui lui, nu este hrănit prin sângele maicii sale? Da, dar nu există un contact direct între sângele fătului și acela al mamei, vor spune ei! Așa este, dar metabolismul se realizează prin intermediul placentei unde, sângele mamei cedează fătului elementele nutritive esențiale! Deci chiar dacă există o sinteză, aceasta presupune în fapt o “hrănire” indirectă cu sângele mamei! Cum poate fi lăsat un copil să moară, dacă acesta are nevoie de o perfuzie pentru a trăi? Cum poate fi comparată această intervenție, medicală, cu un act de canibalism? Atunci, potrivit acestui raționament nesănătos, creștinii sunt canibali, pentru că nădejdea lor e în sângele lui Hristos care curăță de orice păcat? Oare comemorarea răstignirii lui Hristos, este un act de canibalism? “Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:54) Este evident că, Mântuitorul Hristos vorbea la figurat, după cum la fel de evident însă, la propriu, este faptul că prin sângele Lui vărsat, se capătă viața veșnică! Simplu, El a murit în locul nostru, al celor care credem și primim jertfa lui!

Domnul Hristos însuși a spus: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13) Și cine mă rog, dintre oameni, ar fi “mandatat” să facă o listă despre modul în care cineva și-ar putea da viața pentru prietenii săi? Să spunem că, o mamă îi cedează sânge copilului său, bolnav de leucemie… chiar până acolo încât mama riscă să moară, pierzând prea mult sânge… Asta nu este un act de canibalism din partea copilului, ci doar o dovadă de supremă iubire, sacrificală (AGAPE), din partea mamei!
Aceste evidențe susțin că astfel de oameni sunt niște robi ai fărădelegii!

Să vorbim însă despre “dragostea” lor pentru semeni…

Îmi aduc aminte și acum, cu tristețe, de un gest al unui iehovist, tată al unui coleg de clasă al fiului meu. Fără să-i cunosc denominațiunea, dar aflându-ne împreună la școală, i-am întins mâna în semn de salut; el, în schimb, și-a vârât mâinile în buzunare și capul între umeri și s-a dat mai încolo… Pe atunci nu am înțeles deloc gestul și recunosc că deși m-a intrigat am preferat să nu dau atenție!

Altă dată, două doamne în vârstă, iehoviste,  m-au abordat cu revistele lor pe stradă. Am încercat să le explic femeilor acelora că se află într-o gravă eroare, că biblia lor este contrafăcută grosolan, le-am dat exemple… degeaba însă:

“Și ce dacă nu aveau studii de specialitate cei care au tradus biblia noastră? I-a ghidat Dumnezeu! Și eu am un nepot, preot, și habar nu are ce scrie în Biblie!” Pentru acele oarbe ființe, Biblia nu însemna, evident, mare lucru!

Apoi, într-o anumită situație, pe stradă, s-a iscat o altercație: trei muncitori stradali erau pe punctul de a-l snopi în bătăi pe un iehovist mai în vârstă care, pentru că ortodocșii aceia refuzaseră plianele lui și-l luaseră peste picior, găsise de cuviință să le răspundă pe măsură,  însă de o manieră extrem de caustică și arogantă… Aceeași aroganță am văzut-o la mulți dintre ei, ceva de genul, “Ah, nu primești mesajul? Te crezi mai deștept? Bineee! Ești pierdut!”

Să revin însă la “domnul” iehovist — eu am intervenit la timp pentru a-l feri de încasarea unui pumn! I-am domolit pe ortodocși, dintre care unul era beat, și le-am spus:
– Măi oamenilor, ce fel de creștini sunteți voi? Asta învățați la biserică? Dați-i un exemplu  acestui om, că sunteți creștini! În spatele meu, bărbatul în vârstă vocifera și era evident că nu aprecia că am intervenit pentru dânsul! I-am spus cu blândețe să plece, ca să nu o ia pe coajă, cum se zice, în timp ce eu am reușit să-i domolesc pe ceilalți “creștini”… Trebuie să spun că eficiența mea s-a datorat și faptului că le-am oferit acelor oameni, insultați, o refulare:   am rupt în bucățele pliantele acelea “creștine”, cu Turnul de Veghe, și le-am aruncat la un tomberon de gunoi! De la câțiva metri mai încolo, bătrânul iehovist care nu se grăbea să părăsească scena conflictului abia aplanat, m-a văzut! A doua zi, trecând prin aceeași zonă, m-am întâlnit cu bătrânul martor.  La vederea mea, acesta, animat de o ură vizibilă, m-a apostrofat printre dinți: “Ai venit cu salubritatea?” Pe moment eu nu am înțeles nimic… Abia mai trâziu m-am dumirit! Adică “orbul” acela nu numai că nu se simțea dator să-mi  mulțumească dar, era supărat că intervenism în lucrarea lui de “evanghelizare”…
Acesta este comportamentul  creștinesc?
Concluzie.
Blogul acesta este realizat în scopul de a preveni răspândirea acestei înșelătorii diavolești  printre oameni, și de ce nu, de a-i ajuta pe aceia care încă gândesc cu propriile lor minți să părăsească erezia nimicitoare propovăduită de organizația Martorii lui Iehova.
Advertisements
This entry was posted in Erezia iehovistă, martorii lui Iehova and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s