Illuminati – Triumful Perfidiei. (3)

Prima lovitură de stat dată de Illuminati
Adam Weishaupt a acționat de asemenea, în mod intens, în calitate de membru al ordinului masonic Grand Orient pentru a pregăti așa-zisa revoluție franceză. (Nesta Webster, “The French Revolution”, Londra, 1919, pp. 20-21.)
În același timp, Illuminati câștigaseră o poziție sigură în Franța. Un evreu portughez, Martinez Paschalis, fusese responsabil de înființarea grupurilor Illuminati în toată țara, și asta până la anul 1787.
Contele Honore Gabriel Riqueti de Mirabeau (alias Leonidas), a devenit cel mai important lider Illuminati.
Un alt illuminatus important, scriitorul și publicistul Johann Joachim Christoph Bode (1730-1793), alias Amelius, a călătorit la Paris în același an pentru a organiza revoluția franceză și pentru a da semnalul de undă verde pentru rebeliunea de doi ani mai târziu, potrivit cărții lui Johannes von Rogalla Bieberstein, ”Die These von der Verschworung 1776-1945” (Frankfurt am Main, 1978). Ca illuminatus, Bode a stabilit cu succes contacte cu alți francmasoni, de asemenea. în Suedia. El a participat de asemenea la convenția masonică de la Wilhelmsbad din anul 1782.
Mai devreme însă, Weisshaupt îl trimisese pe Giuseppe Balsamo în Franța (n. 8 iunie 1743 la Palermo), sub titlul fals de Contele Alessandro Cagliostro, atsfel încât Illuminati să preia conducerea ordinelor francmasonice franceze.Cagliostro-Balsamo, evreu la rându-i, fusese recrutat în Frankfurt am Main în 1781. (”The Trail of the Serpent”, Hawthorne, California, 1936, p. 163)
Cu un an mai înainte de asta, el însuși se declarase lider al francmasoneriei egiptene. Cagliostro a participat de asemenea la cel mai importan congres masonic de la Paris din data de 15 februarie 1785.
Cagliostro a fost expulzat din Franța în 1786, datorită ”afacerii colierului”. El a fost întemnițat pe viață în Roma, în 1789, după ce a încercat să înființeze aici o lojă francmasonică. Cagliostro a murit la data de 26 august 1795.
Lacheul cel mai important al lui Rothschild, Weisshaupt, a fost de asemenea trimis la Paris cu fonduri de bani uriașe pentru a mitui oamenii capabili să organizeze o revoltă și de a-l detrona pe rege. La convenția masonică din februarie 1785, a fost înființat un comitet secret de coordonare a acțiunilor revoluției.
Acest comitet îi includea pe următorii membrii:
        Saint-Martin
        Etrilla
        Franz Anton Mesmer
        Cagliostro
        Mirabeau
        Charles Maurice de Talleyrand (numele real T. Perigord)
        Bode
        Dahlberg
        Baronul de Gleichen
        Lavater
        Contele Louis de Hesse
        și reprezentanți ai Marelui Orient din Poland și Lithuania
        (“The Trail of the Serpent”, p. 73.)
Weisshaupt a jucat întotdeauna un rol de conducere în cadrul întrunirilor Illuminati de la Paris.
El a invitat să participe la Paris, mii de criminali. Imediat, în Paris au început să cricule o mulțime de pamflete pe seama reginei Marie Antoinette (Svenska Dagbladet, 27 septembrie 1987). Apoi, mii de pliante au fost răspândite în Paris pentru a-i incita pe oameni să se revolte. Scopul francmasonilor era acela de a-l detrona pe rege. Mașina de propagandă era extrem de abilă. Marie Antoinette a devenit simbolul răului în cuprinsul întregului regat al Franței.
Acești așa-numiți revoluționari care lucrau pentru sublminarea ordinii stabilite, erau adesea tineri, mulți dintre ei fiind francmasoni sau evrei, potrivit istoricului și psihologului Henrik Berggren (Dagens Syether, 20 ianuarie 1987, ”The Grammar of the Revolution.”) Cei trei sute de oameni care au preluat puterea după revoluția franceză. au fost toți membri Illuminati (Gerald B. Winrod, ”Adam Weisshaupt – a Human Devil”, p.37).

Marat și Robespierre au aparținut organizației ”revoluționare”, Amărâții. Asociația pentru egalitate era de asemenea activă în Paris, din 1786. Această organizație decisese deja unde să fie întemnițați ”dușmanii poporului.” Liderii revoluționari Mirabeau, Garat, Robespierre, Marat, Danton, Demoulins și mulți alții erau Illuminati, potrivit lui Gerald B. Winrod, ”Adam Weisshaupt – a Human Devil.” (p.36)

Potrivit lui Nesta Webster, Danton și Mirabeau au fost inițial membri ai lojii masonice Les Amis Reunis, și care a fost la rându-i preluată sub controlul Illuminati. Louis Leon Saint-Just, numit ca fiind unul dintre părinții totalitarismului, era de asemenea francmason. Illuminati conduceau deja cluburile iacobine în 1789.
152 dintre aceste cluburi erau active la data de 10 august 1790, potrivit Encyclopaedia Britannica. Iacobinii dețineau o rețea centralizată pe tot cuprinsul Franței. Primul club a trecut sub controlul colaboratorilor lui Weisshaupt, Bode și Baronul de Busche. În anul 1791 fondurile iacobinilor au sporit cu câteva milioane de livre (vechea monedă franceză). Cercetătorii onești au subliniat că, istoria iacobinilor este de fapt o parte a istoriei Illuminati. Nu trebuie uitat faptul că, unul dintre titlurile lui Weisshaupt a fost acela de ”Patriarh al Iacobinilor.”
Iacobinii purtau de asemenea acele fesuri roși pe care ei le numeau ”fesurile libertății” sau fesurile iacobine. În conformitate cu propaganda încă actuală, Louis (Ludovic) al XVI lea a fost un tiran nemilos și prost. În realitate, el a fost un om bine intenționat, un familist și un credincios viu, extrem de inteligent și foarte cultivat, după cum spune istoricul francez Eric Le Nabbour în biografia regilor, ”Le pouvoir et la fatalute” (Putere și Destin). .
Louis avea deficienţe de vedere, fiindu-i foarte greu să recunoască o persoană dacă aceasta se afla numai la câţiva metri distanţă. Era un bun lăcătuş şi foarte priceput în mecanică, lucru care i-a surprins pe experţii contemporani lui. Îi plăcea tâmplăria şi lucrul în lemn. Regele nu avea nicio înclinaţie pentru viaţa de plăceri de la curte. La doar vârsta de 16 ani, Louis s-a căsătorit cu Marie Antoinette. El nu a călătorit niciodată în străinătate.
Illuminati însă, au reuşit să prezinte un portret cât mai negativ al lui Ludovic XVI şi a Franţei conduse de el, pentru lumea post-revoluţionară. În ceea ce priveşte deficitul de stat enorm, acesta s-a datorat nu extravaganţei şi unor cheltueli risipitoare ale curţii, ci mai degrabă sprijinului pe care Franţa l-a acordat Revoluţiei Americane, de independenţă de sub stăpânirea imperiului britanic. Costurile războiului împotriva Angliei au fost astronomice. Ludovic al XVI lea a fost primul şef de stat al Lumii Vechi care recunoştea această nouă republică. Gustavus III al Suediei a fost al doilea şef de stat care a recunoscut republica americană.
Ludovic al XVI lea a reformat sistemul judiciar, a desfiinţat tortura în anul 1788, a umanizat condiţiile deţinuţilor şi a dezvoltat serviciul public de sănătate. El a deschis cale pentru căderea monarhiei prin mici concesii constante pentru francmasoni şi Illuminati. Revoluţia nu a fost organizată într-o ţară săracă ci, dimpotrivă, într-o naţiune înfloritoare.Exporturile din Franţa se multiplicaseră de zece ori în cursul acelui secol iar agricultura făcuse mari progrese. Reţeaua de drumuri pietruite a Franţei, cu o lungime de peste 40.000 de km a atras admiraţia şi uimirea întregii lumi civilizate.(Rene Sedillot, ”Le cout de la Revolution francaise”/Costul Revoluției Franceze, Paris, 1986.)
Ca o prevestire pentru catastrofa care avea să se abată asupra Franței, axact cu un an mai devreme, în dimineața zilei de 13 iulie 1788, o furtună cumplită a străbătut întreaga țară. În doar câteva minute, temperatura a coborât la 13 grade, soarele a fost acoperit și o grindină de mărimea unui cap de copil a măturat țara cu agricultura cea mai bogată a vremii – 900.000 de hectare au fost distruse, copacii au fost smulși din rădăcini, viile distruse și recolta compromisă total.
Au suferit atunci peste o mie de sate. Acoperișurile caselor au fost smulse iar turlele bisericilor aruncate la pământ. Nu a trecut mult pentru ca superstițiile să se adeverească – acesta a fost un semn teribil pentru calamitatea și moartea violentă, subită, care aveau să se abată asupra Franței. Un alt semn deloc bun a fost acela că prețul pâinii a început să crească de la o zi la alta, iar hoarde de cerșetori și peste 100.000 de nevoiași au luat drumul spre Paris.
Un alt semn de rău augur a fost apoi iarna din 1788-1789, extrem de severă în Franța. Portul Marsilia era înghețat. Tot traficul între Dover și Clais fusese oprit. Morile, înghețate, nu au mai putu măcina grâul și astfel că, lipsa de pâine a devenit dezastruoasă.
Acestea erau suficiente motive pentru care populația putea fi instigată la revoltă. Revoltele au continuat pe tot parcursul iernii. La 1 martie 1789, loctonentul în vârstă de 19 ani, Napoleon Bonaparte a fost trimis la Dijon pentru a zdrobi o revoltă, dar el a refuzat să fie de partea regelui. El a ales să se alăture revoluționarilor.
Forțele întunecate Illuminati au instigat la revoltele din mediul rural francez. Deficitul datoriei interne a consumat jumătate din bugetul francez. Toți acești bani au ajuns pe mâna unor cămătari profitori. Toți acești factori au fost exploatați la maximum. Timpul loviturii sosise, pentru conspiratorii care au unit cluburile iacobine.
Ca un fel de preludiu, Mirabeau fusese numit în Estates-General (corpul legislativ din Franța de dinaintea revoluției) la data de 5 mai 1789, exact la 13 ani de la aniversarea fondării ordinului Illuminati. Karl Marx l-a descris pe Mirabeau ca pe ”leul revoluției.”
La începutul revoluției, existau 282 de loji masonice în Franța dintre care 266 erau controlate de Illuminati, potrivit lui Nesta Webster (”World Revolution”, Londra, 1921, p.28). Acestea au fost grupuările care au organizat toate revoltele și necazurile.
La 13 iulie 1789, la orele 11, conspiratorii s-au adunat la biserica Prix Saint-Antoine, unde au înființat un comitet revoluționar și au discutat cu privire la modul de organizare a miliției revoluționare. Dufour, din partea Grand Orient, a prezidat reuniunea. Chiar și căderea Bastiliei a fost planificată de acești francmasoni, potrivit mărturiei lui Gustave Bord (V. Ivanov, ”The Secrets of Freemasonry”, Moscova, 1992, p.120).
În ziua următoare, 14 iulie, oamenii au fost incitați să cucerească Bastilia, cu topoarele în mîini. Contrar a ceea ce spun miturile Illuminati despre asta, nu a existat niciun asalt asupra Bastiliei. Ea pur și simplu a capitulat în fața amenințărilor lansate de patru francmasoni. În acest fel a ”căzut” Bastilia. Iar pe de altă parte, a fost destul de lipsită de sens luarea Bastiliei – întrucât autoritățile în vigoare deciseseră să demoleze construcția pentru a ridica acolo o zonă de locuințe.
Niciun deținut politic nu s-a găsit atunci în Bastilia. Doar șapte oameni erau încarcerați acolo. Patru dintre aceștia se făceau vinovații de fraude infame și acte de falsificare. În ceea ce-l privește pe tânărul conte de Solages, acesta fusese închis acolo la cererea expresă a tatălui său, deoarece comisese incest. Doi dintre deținuții de la Bastilia erau bolnavi psihic; unul dintre aceștia, un irlandez, cu o barbă de trei metri, pretindea că el este însuși Dumnezeu.
Revoluționarii au căutat să inducă în eroare oamenii arătându-le o tiparniță, despre care le-au spus că era o mașină de tortură. Ei, de asemenea, au afirmat despre o veche armură amplasată acolo, că era folosită ca o cămașă de forță pentru deținuții recalcitranți.
În realitate, întemnițații, au avut o viață destul de ușoară. Ei au avut mobilier propriu și li s-a permis să poarte hainele lor obișnuite. Ei au participat de asemenea și la câteva lecții de gastronomie. Temnițele erau folosite în mare parte ca depozit de vinuri. Gardienii au fost decenți, permițându-le frecvent celor închiși vizita rudelor și a prietenilor. Biblioteca închisorii avea un standard înalt. Apoi plimbările zilnice prin grădina Bastiliei erau o încântare pentru deținuți.
Francmasonii, conduși de Camille Desmoulins, i-au agitat pe oameni și mai mult cu strigăte ca, ”Jos Bastilia!”. S-a iscat un tumult care i-a determinat pe gardieni să riposteze, și astfel 83 dintre atactori și-au pierdut viața, 73 au fost răniți și dintre care 15 au murit mai târziu din cauza rănilor (Svenska Dagbladet, 25 iunie 1989.) Înainte de asta, guvernatorul chiar îl invitase pe un mesager al francmasonilor să ia cina împreună cu el! După aceea, el a fost torturat și ucis de mulțime. Capul lui a fost tăiat și transportat în triumf, înfipt într-un par, în Paris. Ulterior, trei ofițeri au fost uciși și doi invalizi au fost spânzurați. ”Revoluționarii” fluturau steagurile lor roșii.
După aceea, agenții francmasonilor au fost trimiși de-a lungul țării. Sarcina lor principală a fost de a promova panica simultan în cele mai multe provincii. În timpul foametei din vară, ei au început să împrăștie minciuni în diferite orașe și sate despre benzile de cerșetori și șomeri, pe care i-au numit bandiți și incendiatori care au ucis femei și copii.
Ei au mințit de asemenea în legătură cu un atac iminent al germanilor și englezilor. În doar 36 de ore, aceste zvonuri rele au ajuns la masele din întreaga țară și au creat o panică enormă pe data de 22 iulie. Pliantele care circulau printre ei păreau să fie declarații oficiale. Se puteau citi texte ca: ”Din ordinul Maiestății sale, arderea tuturor castelelor și spânzurarea tuturor acelora care se vor opune acestui lucru, intră în vigoare de la data de 1 august și până la 1 noiembrie.” Oamenii au crezut aceste minciuni. Țăranii au luat armele. Ei au atacat și jefuit conacele și castelele. Ei au ars și oficiile cadastrale și alte documente, și ca atare ei și-au ars propria lor istorie.
În spatele ideii pentru ”Ziua Terorii” a fost francmasonul Adrien Du-pont, care dorea să-i exploateze pe oameni pe cât de mult se putea, pentru motive ”revoluționare, potrivit lui Nesta Webster (”World Revolution”, Londra, 1921, pp. 31-32.) Pentru a grăbi preluarea puterii, francmasonii au preîntâmpinat orice tentativă de reformă.
Adunarea Națională a Franței a fost mutată într-un vechi manej de pe Rue de Rivoli, în octombrie 1789. Radicalii au stat la stânga președintelui, iar conservatorii la dreapta. Prin urmare, Illuminati au creat stânga și dreapta ca și concepte ideologice în politica mondială. Apoi, tot ceea ce a avut de-a face cu stânga, a fost considera progres, din moment ce era adevăratul Iluminism.

Crimele au început sub steagul roșu al lui Rothschild și lozincile iluministe: ”Libertate, Egalitate, Fraternitate!” și ”Libertate sau moarte!”. În Lyon, ”dușmanii poporului” au fost uciși cu tunurile, în Nantes, în urma căruia 500 de copii au fost sacrificați, și 144 de croitorese au fost înecate în barjele lor vechi, pe râul Loire.

Crima lor fusese aceea că, croiseră cămăși pentru armată. Oamenii erau executați fără judecată, în ciuda introducerii așa-numitelor tribunale revoluționare din luna septembrie 1789. Unul dintre judecătorii care au prezidat aceste tribunale a fost perversul marchiz Donatien Alphonse Francois de Sade, care tocmai fusese scos dintr-un azil de nebuni. De Sade a fost responsabil pentru introducerea conceptului de ”sadism”, al cărui nume provine de la el.

Ulterior, el a murit  tot într-un azil de nebuni. Lovitura de stat ilumistă din Franța nu a adus niciuna dintre îmbunătățirile despre care istoricii corupți încearcă să ne facă să le credem; în schimb, aceasta a condus la o orgie a violenței și intrigilor.

Pentru ca uciderile să fie mai eficiente, ”revoluționarii” au început să folosească ghilotina, din aprilie 1792. Ideea a provenit inițial de la Joseph Ignace Guillotin, un profesor de anatomie. Medicul și francmasonul Antoine Louis a construit mașina de ucis. Recordul lui Henri Samson, șeful călăilor, a fost de 21 de capete în 38 de minute.
Adevărata domnie a terorii, însă, a început cu data de 10 august 1792, când monarhia a fost abolită și în locul acesteia a fost instituită Comuna din Paris. Conducerea ”Comunei” includea 288 de Illuminati conduși de Chaumette, Danton și Robespierre. Liderii iacobinilor, și în mod special ai ”Les Enrages” (Înfuriații) doreau să distrugă pe oricine manifesta vreo îndoială cu privire la ”revoluție”. Georges Jacques Danton, un derbedeu infam, a devenit ministrul justiției. El dorea ca fiecare suspect să fie închis. Mulți preoți și rudele unor emigranți au fost încarcerați. În acest fel, liderii revoluției au avut acces liber la averi enorme.
Danton însuși a devenit incredibil de bogat. Anterior, el a luat mită, sume mari de bani, de la cei care doreau să-și salveze viețile. La începutul lui septembrie 1792, Danton a încurajat bandele de bandiți la masacrul ”dușmanilor poporului.” Numai la Paris, au fost uciși 28 de mii de oameni, în doar două zile – 2  4 septembrie – potrivit istoricului Nesta Webster.
Printre victimile acestei băi de sânge, a fost și o prietenă a reginei, prințesa de Lamballe, care a fost atactă în plină stradă și măcelărită în bucățele. În mod automat fiecare aristocrat era vinovat, însă numai cei care au amenințat pozițiile iacobinilor au pierit. Iacobinii au început să închidă 49 de loji masonice – care jucaseră un rol important. În 1794, mai rămăseseră doar 12 loji, cele mai utile pentru Illuminati. Vărul regelui, ducele de Orleans, care începuse să se numească Philippe Egalite (egalitate) a fost de asemenea ghilotinat, în ciuda faptului că a renunțat la titlu iar în 1792 a părăsit poziția sa de mare maestru al Maerului Orient, pe care el o deținuse timp de 20 de ani de la fondarea ordinului.
El știa prea multe despre pregătirile care fuseseră făcute pentru revoluție. El a lucrat cu iacobinii, sperând că i s-ar fi permis să preia tronul ca un monarh constituțional.
Philippe Egalite a explicat de ce a plecat din Marele Orient prin următoarele cuvinte:
”… Nu mai cunosc pe cineva să facă parte din Marele Orient. De aceea eu cred că, Republica nu va mai permite existența niciunei societăți secrete. Ca atare, nici eu nu mai doresc să am ceva de-a face cu reuniunile Grand Orient și cu întrunirile masonice.”
Illuminati nu au putut trece cu vederea declarația sa și s-au răzbunat, în ciuda faptului că votul ducelui fusese decisiv pentru procesul de detronare a regelui.
Nu s-a vorbit nimic despre țăranii și muncitorii vinovați, căci ei au fost principalii beneficiari ai pedepselor ”revoluționarilor”. Marat dorea ghilotinarea unui număr de 100.000 de oameni pentru a-i descuraja pe dușmanii ”revoluției.”
Saint-Just a promis, în numele republicii, să-i elimine pe toți adversarii. Terorismul iacobinilor (Illuminati) a curmat viața a 300.000 de oameni, potrivit lui Nesta Webster. (”World Revolution”, Londra, 1921, p. 47). Istoricul Rene Sedillot, în cartea sa, ”Le coût de la Révolution française”, a calculat că terorismul și războiul civil numit ”revoluție” au costat viața a 600.000 de persoane. Charlotte Corday l-a cusi pe puternicul și sângerosul mason, Jean-Paul Marat, la data de 13 iulie 1793. Mai puțin de unul din zece ghilotinați au fost aristocrați – restul au fost oameni obișnuiți.
Lucrul acesta a fost dezvăluit chiar înainte de aniversarea a 200 de ani de la revoluție. Această informație se bazează pe rapoartele tribunalelor revoluționare, care includ numele tuturor celor executați. 9% dintre ”dușmanii poporului” decapitați au fost nobili, 28% țărani și 30% muncitori. Restul au fost servitori. (Dagens Nyheter, 1st July 1989.)
Cu alte cuvinte, cei uciși erau oameni destul de obișnuiți. Doar  la Paris, erau executați zilnic 30 de oameni. Călăii iacobini aveau o slăbiciune pentru victimele blonde.
În 1903, Lenin a proclamat:
     “Un social-democrat rus trebuie să fie un iacobin.”
Acesta a fost doar începutul. După “revoluție” au venit războaiele.
Iacobinii explicau în discursurile lor inflamatorii cum că “un război ar fi o binecuvântare pentru națiune. Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla acum ar fi dacă nu am obține un război”. Pe 20 aprilie 1792, Franța a declarat război Austria. După aceea, Belgia, Olanda și parte din Germania au fost invadate. Toate aceste războaie au costat două milioane de vieți.
Toți cei 27 de milioane de cetățeni ai Franței au suferit de pe urma aceastei nebunii. Cu ajutorul trupelor franceze “revoluționare”, Republica sau Comuna din Mainz, Germania, a fost proclamată pe 18 martie 1793. Data de 18 martie avea o semnificație aparte pentru conspiratorii iluminiști. În aceeași zi, dar la anul 1314, marele maestru al Cavalerilor Templieri, Jacques de Molay, a fost ars pe rug.
(….)
Datorită eforturilor armatei prusace, oribila cloacă din Mainz a fost lichidată doar patru luni mai târziu – pe 23 iulie 1793. Goethe a însoțit armata prusacă încă din 1792 în campania sa împotriva “francezilor nelegiuiţi”. (Dagens Nyheter, 4 februarie 1989)
La 17 ianuarie 1795, o revoluționară “soră-stat” a fost fondată în Țările de Jos – Republica Batavia, în care Amsterdam a devenit capitala sa. Napoleon a supravegheat transformarea acestui stat în regatul Olandei în 1806.
Maximilien Marie Isidore Robespierre (1758-1794) a publicat o lucrare intitulată “Pentru a proteja drepturile politice ale evreilor”. la începutul lui 1789. Protecția drepturilor evreilor a fost, evident, considerată principala prioritate.
Louis Joseph Marchand, prieten al lui Napoleon Bonaparte, a scris în 1895 că Robespierre a fost de fapt un evreu pe numele său, Ruban din Alsacia (“In Napoleon’s Shadow”, San Francisco, 1998).
Sloganul care a rezumat cel mai bine obiective iacobinilor a fost::” Toată puterea pentru burghezie! ” (Illuminati). Iar puterea a devenit, în mod sigur, centralizată în Franța, în conformitate cu Leo Gershoy, “The Era of the French Revolution 1789-1799” (New York, 1957, p. 41).
Tot ceea ce fusese non-esențial a fost brusc prezentat ca fiind esențial.
Iluminații au avut grijă ca tot ce a fost bun în Franța să fie distrus în timpul “revoluției”
Ceea ce fusese bun a dispărut în același ritm cu creșterea răului. Rețeaua de drumuri a fost lăsată în paragină, comerțul maritim a încetat aproape în întregime, și de abia în anul 1809 producția industrială a ajuns la nivelul de dinainte de revoluție, potrivit istoricului Rene Sedillot (“Le cout de la Revolution Francaise” / “Costul Revoluției Franceze”).
Multe sate au fost rase de pe fața pământului, bisericile și castele au fost distruse intenționat. Patrimoniul cultural a fost devastat, inclusiv clădiri medievale. Cea mai mare structură arhitecturală romanică, abația din secolul 10, în Cluny, a fost distrusă. Doar un singur turn a mai rămas din acea construcție. Aceștia au început chiar și dărâmarea Palatului Papal din Avignon.Clopotnița catedralei din Notre-Dame de Paris, a fost dărâmată.
În același timp, “revoluționarii” au început să jefuiască castele și tezaurul lor cultural și artistic.Scriitorul Anatole France a descris în cartea sa, “Les dieux ont soif” (Zeii sunt însetați) cum inspectori cu panglici tricolore în jurul gulere lor au început să răscolească în casele celor bogați pentru a căuta bogății. Dealeri de artă străini au fost încântati să cumpere sculpturi și fragmente de fresce. Încărcătură după încărcătură de colecții de artă confiscate au fost expediate peste Canalul Mânecii.
“Revoluția” a fost profitabilă pentru Illuminati și speculanți. Toate aceste acte au fost repetate în timpul și după așa-zisa revoluție rusă. Puternica dinastie, a finanței, Rothschild s-a născut din “revoluția” franceză. Rothschild-zii dețin ți astăzi controlul în spatele scenei, în mod special în cadrul Uniunii Europene.
Guvernul a ajuns la un deficit care a făcut ca datoriile pre-revoluționare să pălească în comparație cu cifra rezultată după revoluție. Datoria s-a cifrat la 800 de tone de aur, sau 40 de procente din producția totală de aur a lumii, pe tot parcursul secolului al 18-lea…
Adevărații perdanți în “revoluție” au fost instrumentele Illuminati – oamenii simpli. Drepturile de proprietate ale micilor țărani au fost eliminate..Actele de caritate ale bisericii au încetat brusc și orice încercare de îmbunătățire a condițiilor pentru contractorii de împrumuturi era privită ca o conspirație împotriva statului. Câmpurile agricole au fost umplute de bălării.În zilele lui Napoleon, unul din cinci parizieni trăiau din cerșit.
Mitul susține că acest lucru a fost făcut pentru a zdrobi jugul tiraniei și a proteja drepturile omului. În realitate, domnia Illuminiatii prin teroare a eliminat toate drepturile omului. A devenit interzis ca lucrătorii să organizeze greve pentru condiții mai bune. Această interdicție a fost legiferată pe 14 iunie 1791. (Etienne Martin-Saint-Leon, “Les deux CGT, Sindicalismul et Communisme”, Paris, 1923, p. 7.)
La început,.teatrelor li s-a dat frâu liber, dar mai târziu actorii au început să fie pedepsiți pentru producțiile indezirabile. Academia de Artă a fost închisă și oricine care se numea artist. Oricui i s-a permis să exercite funcția de medic, iar mulți din aceștia prin nepriceperea lor, de a amesteca medicamentele,, au avut un efect extrem de nociv asupra stării de sănătate generală în Franța – dar poate că aceasta a fost și intenția?
La 21 ianuarie 1793, șeful călăilor și francmasonul Samson, l-a executat pe Louis al XVI lea. Samson a spus: “Louis, fiul celui sfânt,se ridică la cer!” Executarea regelui a fost sărbătorită în fiecare an, până la lovitura de stat a lui Napoleon în noiembrie 1799. (Dagens Nyheter, 25 ianuarie 1989.) Chiar și cuvântul “roi” (rege) a fost eliminat. Marie Antoinette a fost executată pe 16 octombrie 1793.
Tânărul filosof maghiar Ferenc Feher, discipolul lui Lukacs, stabilit în New York, a susținut în 1989 că Louis al XVI-lea a fost judecat pe motive politice și nu juridice. Din acest motiv, el a constatat că nu democrația a fost introdusă, ci terorismul. Feher a crezut că ceea ce a fost construit după revoluția franceză a fost pur și simplu o fărădelege nefondată. (Expressen, 21 august 1989)
Dramaturgul Eugen Ionesco a observat în 1990 că, această revoluție a fost o mare greșeală, care a dus la răspândirea celei mai teribile și false doctrine din istorie.
Illuminati a dorit să politizeze complet societatea. Acesta a fost job-ul “fraților insinuanți”, sub numele de “Comitetul de securitate națională”, avându-l ca șef pe Chauvelin. În același timp, societatea a fost compromisă prin lojile secrete, care au început să pregătească o dictatură și o revoluție mondială cu intenția de a răstyena cu totul ordinea socială.
Această revoluție mondială a fost proiectată pentru a fi realizată de către o mână de conducători iluminiști. (Svenska Dagbladet, 16 august 1989). Homosexualul Robespierre a fost văzut de public ca un tiran sau dictator.
Noii conducători au cerut ca populatia să se adreseze cu cuvântul “cetățeni”. Sistemul calendaristic a suferit transformări: lunile au fost redenumite, iar săptămâna a devenit o perioadă de 10 de zile. O oră consta din 100 de minute. Toate aceste idioțenii au fost eliminate de către Napoleon în 1806.
Țăranii din provincia Vendee se săturaseră de aceste prostii “revoluționare”: regele lor fusese ucis,, școlarizarea a fost abolită, iar fiii lor cei mai mari au fost toți înrolați în armată. Pe 10 martie 1793, țăranii s-au răzvrătit. La început au înregistrat un succes, dar când iacobinii și-au dat seama că populația a început să le amenințe poziția lor, ei au impus dictatura care a început pe 31 mai 1793, și a durat până în martie 1794. Terorismul în această perioadă a fost mai rău decât orice se văzuse pînă atunci.
Prădătorii, într-o dezlănțuire violentă, i-au ucis aproape pe toți locuitorii provinciei Vendee. Doar 12 mii de oameni din întreaga provincie au supraviețuit atacului. Un general a raportat la Paris că, ”Vendee a încetat să mai existe.” Un altul a scris că trupa lui de militari a reușit să ucidă zilnic 2000 de oameni. O nouă rebeliune s-a desfășurat în anii 1794-1795. Numărul total al vieților curmate în Vendee s-a ridicat la 600.000.
În lupta lor pentru putere,,unor “revoluționari”, chiar li s-a întâmplat să se execute între ei. Unii lideri,, mai ales cei care au dorit să limiteze extinderea terorismului, au fost înlăturați (Georges Danton, Camille Desmoulins și alți dantoniți au fost duși la ghilotină pe 5 aprilie 1794, în calitate de “dușmani ai poporului”)

Același sfârșit îngrozitor îl va aștepta și pe Robespierre. La 27 iulie 1794, liderul iacobinilor a fost arestat împreună cu alți comunarzi din conducere (fratele său Augustin, Saint-Just și Georges Gouthon) și a fost ghilotinat fără nicio judecată. Domnia terorii triumfase. Conducătorii au dizolvat Comuna din Paris, pe 26 octombrie 1795..

Faimosul istoric francez Urbain Gohier a dezvăluit în cartea sa “The Old France” (1922) modul în care printr-un discurs ținut de Robespierre timp de două ore la Convenția din 26 iulie 1794, el și-a atras sfârșitul. El i-a condamnat toți agenții străini doreau să direcționeze dezvoltarea comerțului în Franța, prea intensiv, și a cerut ca acești agenți să fie mai puțin ofensivi.
În ziua următoare,el a fost arestat împreună cu fratele său, Saint-Just și Georges Gouthon. Toți au fost executați fără judecată pe 28 iulie. Acest discurs a fost lăsat omis de versiunea oficială a evenimentelor. Oficial, “revoluționarii” au justificat pofta lor pentru putere ca “morală”, dar oamenii au fost forțați să fie “virtuoși”, și să-și schimbe mintea, modul lor de a gândi.
Aceste experiențe au fost exploatate mai târziu, în Rusia, când Illuminati, care s-au numit bolșevici, au adus un omagiu oamenilor responsabili pentru acest terorism revoluționar, prin ridicarea unei statui lui Robespierre (Ruban), a cărui familie emigrase în Franța, din Irlanda, precum și fabricarea unui masiv crucișător, căruia i-au dat numele de Marat (de fapt Mosessohn)
Ce au spus ideologii evrei despre această “revoluție” din Franța?.
Arhiva israelită a admis într-un mod foarte ambiguu, la data de 6 iunie 1889. că: “Revoluția franceză are un caracter foarte expresiv ebraic.” Scopul acestor noi politici, urmărit pentru propriul bine al poporului (Illuminati) a fost fără îndoială totalitarismul (Svenska Dagbladet, 14 martie 1989)
Mai târziu, problema aceasta a conspirației pentru răsturnarea bisericii și statulului a început undeva și în Germania (Svenska Dag-Bladet, 16 august 1989). Alte state căutau de-acum a se apăra împotriva Iluminati.Turcii au respins sugestia venită din Rusia de a purta o acțiune comună împotriva Franței.
Gustavus III al Suediei era de asemenea, pregătit să trimită 16 000 de soldați pentru a ajuta la crearea unei alianțe europeane de zdrobire a Revoluției Franceze. El a interzis ”La Marseillaise” în Suedia.

Din acest motiv, decizia anterioară de ucidere a regelui a fost înfăptuită. Pe 16 martie 1792, Gustavus III a fost rănit mortal la un bal mascat, de francmasonul Jakob Johan Anckarstrom. Regele fusese avertizat cu privire la posibilele tentative de asasinat, dar nu a luat în serios aceste avertismente. Bustul lui Anckarstrom se află acum în camera lojei Marelui Orient din Paris.

În 1818, francmasonii l-au pus pe unul dintre agenții lor din Franța pe tronul Suediei – Jean Baptiste Bernadotte.

Sursa:
Under the Sign of the Scorpion: The Rise and Fall of the Soviet Empire
cap. 2 – The Illuminati: Triumph of Treachery; pg. 20  

Advertisements
This entry was posted in Illuminati, Masonerie and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s