Illuminati – Triumful Perfidiei. (2)

Chiar și marele poet Johann Wolfgang von Goethe a devenit francmason în anul 1780 și s-a alăturat Illuminati spre finele anilor 1780. Aliasul său era Abaris. (”Geschichte des Illuminaten-Ordens”, Leopold Engel, Berlin, 1906, pg. 355-356). Dar în cele din urmă, el a fost capabil să înțeleagă înșelătoria Illuminati. Astfel, iluminatul Goethe îi scria unui alt membru, Bode, în 22 iunie 1784 următoarele:
”Crede-mă când îți spun că, morala lumii noastre este subminată de rețele, tuneluri și canale subterane la fel cum un mare oraș este străbătut, de obicei, fără ca cineva să se gândească vreodată la conexiunile lor. Pentru mine, ca și pentru orice iluminat, este limpede de unde iese fumul, care câteodată vine dintr-o crăpătură sau, ce înseamnă unele voci mai stranii care se aud câteodată…”
Uciderea lui Schiller și a lui Mozart
Marele poet și scriitor de piese de teatru Friedrich von Schiller s-a mutat în Manheim, la data de 27 iulie 1783.
În iunie 1784, Christian Gottfried Korner (1756 – 1831), un important membru Illuminati, i-a trimis lui Schiller o scrisoare în care îi sugera să se alăture Illuminati. Korner vedea prin asta stingerea tuturor datoriilor lui Schiller, urmată de alăturarea în ordin a poetului.
Trebuie spus că, un iluminat era legat prin CODEX-ul ordinului, astfel:
”Eu voi întreprinde o acțiune doar dacă Ordinul mi-o va cere, fie că eu voi fi de acord sau nu, chiar și dacă asta presupune ceva într-adevăr rău. Prin urmare, chiar dacă acea faptă care pare rea, va înceta să mai pară nepotrivită atunci când se va vedea că, în final, ea a servit pentru binecuvântatul interes al întregului.”
Acest citat provine din documentele ordinului care au fost confiscate de poliție în descinderea de la castelul baronului Bassus din Sandersdorf, și publicate mai târziu, în culegerea intitulată ”Nachtrag von Weitern Originalschriften”, la Munchen, în 1787.
Doi dezertori ai ordinului – profesorii Cosandey și Renner – au confirmat în aprilie 1785 că, un principiu iluministic era acela potrivit căruia ”Scopul scuză mijloacele.”
Abia mai târziu, Schiller a putut să înțeleagă înșelătoria. Înșelătoria și șantajul erau modalități prin care Ordinul își atingea obiectivele sale. Weishaupt i-a sfătuit pe cei mai apropiați tovarăși ai săi din Illuminati astfel:
”Dedicați-vă cu trup și suflet artei înșelătoriei, artei deghizării, de a purta diferite măști, de a-i spiona pe alții și de a le percepe gândurile lor cele mai intime.” Pentru a se asigura că, secretele ordinului nu vor răsufla, Weishaupt a creat corpuri de poliție secretă în interiorul ordinului, pe care el le-a numit ”frații infiltrați.”
Aceștia lucrau în același mod în care aveau să lucreze mai târziu serviciul bolșevic CHEKA și succesorii acestuia: prin denunțuri, provocare, șantaj și terorism,
”Frații inflitrați” au acționat cu deplină putere în timpul regimului de teroare care a fost numit, ”Marea Revoluție Franceză”, și care a fost, în mare parte, opera agenților Illuminati. După Revoluția Franceză, Johan Wolfgand Goethe i-a împărtășit lui Eckermann dezacordul său și detestarea sa față de revoluție.
El spunea că toate schimbările bruște produse prin violență îi repugnau deoarece acestea erau împotriva ordinii naturale a lucrurilor. (”Gothe”, de Karl Victor, Stockholm, 1953, p. 100).
În mod firesc, Friedrich von Schiller nu l-a putut suspecta pe tânărul doctor Heinrich Voss că era unul dintre ”frații infilitrați” care îl supraveghea, și care-i raporta lui Weishaupt tot ceea ce auzea și vedea la Schiller. Schiller, Pestalozzi și alți câțiva Illuminati din Germania au primit cetățenia franceză, ca ”străini proeminenți” în anul 1792. Schiller a aflat despre această onoare din ziarul Moniteur.
După ce a cunoscut natura diabolică a Illuminati, Schiller a decis să scrie o piesă de teatru, ”Demetrius”, al cărui titlu a devenit ”Baia de sânge din Moscova”. Această piesă urma să dezvăluie unele dintre atrocitățile comise în spatele scenei, de către cei de la putere.
Heinrich Voss i-a raportat asta lui Weishaupt care dorea să oprească această piesă cu orice preț. Din fericire,pentru Illuminati, Schiller a murit după o grea suferință, în ziua de 9 mai 1805 la orele 6 dimineața. Herman Ahlwardt a afirmat în cartea sa, ”Mehr Licht” (Mai multă lumină), 1925, pg. 60-69, că Schiller a fost ucis de Illuminati.
Un colectiv de experți germani și străini (inclusiv Sten Forshufvud din Gothenburg și profesorul Hamilton Smith din Glasgow) a găsit arsenic în părul lui Schiller, Lucrarea lui Schiller nu a fost niciodată terminată; iar în loc de asta el a sfârșit într-o groapă comună, pentru săraci și vagabonzi. (Henning Fikentscher, “The Latest Developments in Research of Schiller’s Mortal Remains”)
La 5 decembrie 1784, francmasonii i-au cerut genialului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart să devină francmason. El s-a alăturat lojei ”Zur wahren Eintracht” (Către adevărata concordie.)
Aceasta era o lojă dublă. În curând, Mozart avea să primească cel mai înalt grad. Mozart a scris numeroase compoziții pentru ceremoniile masonice. Cei mai importanți francmasoni din Vienna erau în același timp și membri Illuminati. În anul 1783, 36 dintre toți cei 83 de frați masoni ai lojei ”Zur wahren Eintracht” erau și membri Illuminati. De asemenea, mulți erau și conspiratori în loja Caritatea.
Puternicul prieten al lui Mozart, baronul Gotfired von Swieten era un Illuminati. De asemenea, prietenul său apropiat, contele August von Hatzfeld era un Illuminati. În necrologul său ptr Hatzfeld, din 1787, liderul local al Illuminati, Christian Gottlob Neefe l-a lăudat în Magazin der Musik. Neefe fusese profesorul lui Beethoven. Din acest motiv și Beethoven a devenit francmason și a câștigat legături strânse cu Illuminati, inclusiv cu Gemmingen, care îl ajutase pe Mozart în Manheim și-l recrutase ca membru al organizației ”Pentru Caritate.”
Mozart a fost impresionat de intențiile oficiale ale Illuminati. În afară de asta însă, el nu mai cunoștea niciun alt detaliu.
Mozart n-a avut nicio idee despre adevăratul scop al influenților săi prieteni. Nu există informații clare dacă, Mozart ar fi putut ști că prietenii săi erau membri ai subversivului grup Illuminati, deoarece ei dezvăluiau lucrul acesta doar acelora pe care doreau să-i recruteze.
Adam Weishaupt învăța că, ”Unora dintre acești francmasoni, noi le vom revela mai mult decât trebuie să știe un francmason… Toți aceia care nu prezintă interes pentru lucrare, vor rămâne membrii ai lojei masonice fără a cunoaște nimic în plus despre sistemul adițional.” (”Einige Originalschriften des Illuminaten-ordens”, Munchen, 1787, p.300)
În decembrie 1785, activitățile Illuminati în Vienna au fost interzise.
Illuminati au fost forțați să părăsească lojile lor. În ciuda interdicției, ei au continuat să acționeze ca francmasoni obișnuiți. Ei au mers la loja ”The Crowned Hope” (Speranța Încoronată). Apoi, Illuminati Ignaz von Born, Joseph von Sonnefells și Otto von Gemingen au fondat o nouă lojă, ”Adevărul”, al cărei mare maestru a devenit Born. Illuminati credeau că ei predică adevărul ultim.
La 14 ianuarie 1786, Mozart s-a alăturat noii loje ”Speranța Încoronată”. Dar el nu a fost prezent nici la ceremonia de deschidere după cum, nici mai târziu, el avea să participe doar arareori la întrunirile lor. În timpul acestei perioade, Mozart a mai compus foarte rar muzică masonică.
Mozart aparținea unei societăți dominate de Illuminati. De abia în ultimul an al vieții sale, 1791, dacă a mai compus piese noi pentru francmasoni. Această muzică conține coduri și dispoziții secrete. Mozart își dorea să aibă prieteni adevărați. Acesta a fost motivul pentru care el a devenit francmason. Toți prietenii săi au fost francmasoni. Și întrucât era o persoană foarte sociabilă, Mozart nu se simțea bine singur și de aceea avea nevoie de prieteni cu care să se asocieze.
S-a observat că Mozart, în timpul apartenenței sale la lojile masonice, reușea cu ușurință să acceadă, făcându-și un nume în Europa, în timp ce frații francmasoni de grad înalt l-au susținut. Aproape jumătate dintre membrii ”Pentru Adevărat Concordie” erau aristocrați care îl ajutau pe Mozart: de exemplu Esterhazy. Cei care-l publicau pe Mozart erau de asemenea francmasoni – Pasquale Artaria, Cristophe Torricella și Franz Anton Hoffmeister.
Mozart a putut întotdeauna să se bazeze pe ospitalitatea frăției francmasonice și în timpul călătoriilor sale peste hotare el primea sprijin economic și găzduire gratuită. În timpul călătoriilor sale din 1787 – 1791, fancmasonii din Praga și din alte locuri l-au ajutat pe Mozart în diferite moduri. Există documente scrise care probează acst lucru. Prietenii săi francmasoni au jucat un rol crucial în susținerea financiară a lui Mozart: Lichnowsky, Franz Hofdemel și Michael Puchberg s-au numărat printre cei mai importanți finanțatori ai săi.
Mozart, la rândul său, i-a ajutat pe alți francmasoni contractând împrumuturi pentru ei. În decembrie 1787, Mozart a fost numit compozitor al Casei Imperiale. Aceasta i-a oferit mijloacele pentru cea mai mare operă. Illuminati deveniseră stat în stat. În ciuda tuturor interdicțiilor, ei își continuau activitățile subversive împotriva societății. La acea vreme, oamenii duceau lipsă de experiență și de resurse pentru a se putea proteja împotriva francmasoneriei care, lucra sub influența Illuminati.
Ca un exemplu, de la polul opus, compozitorul austriac Franz Schubert care nu a fost francmason, a murit sărac și neapreciat la justa lui valoare.
Fiind un om inteligent, Mozart a ajuns ca într-un final să vadă răul Illuminati, în ciuda faptului că acest ordin părea a fi un înger de lumină. El intenționa să protejeze societatea prin fondarea unei societăți secrete împreună cu câțiva dintre prietenii săi, Die Grotte (Caverna). Mozart era conștient de riscul de moarte la care se expusese. Astfel, în aprilie 1787 el i-a trimis o scrisoare tatălui său în care spunea că, moartea era prietenul cel mai apropiat al omului și că, el nu mai putea adormi niciodată liniștit fără a fi încercat de gândul că a doua zi nu se va mai trezi (Maynard Solomon, ”Mozart”, Stockholm, 1995.)
El dorea să expună vrăjitoria și conspirația francmasonilor în public. Pentru realizarea acestui scop el intenționa să folosească opera sa, ”Die Zauberflote” (Flautul Fermecat), în care personajul Sarastro era prototipul marelui maestru al francmasonilor, Ignaz von Born. Mozart avea o memorie perfectă. Odată ce auzea o melodie el o putea reda mai târziu fără a face vreo  greșeală. ”Flautul Fermecat” (1791) conținea multe revelații despre secretele francmasoneriei,
El a folosit piramida Illuminati, ochiul atot-văzător, templul și alte simboluri secrete. Aceste metafore aveau să fie înlăturate mai târziu. Mozart a folosit de asemenea înțelesuri muzicale ca expresii, prin contrastul dintre temele tragice și lirice, dintre eleganță și folclor, detalii fantastice și atmosfera solidă, a orchestrei. Opera sa a avut premiera în toamna lui 1791.
Illuminati nu l-au putut ierta pe Mozart pentru asta. ”Requiem”ul îl viza chiar pe el, în mod anonim, pentru celebrarea proprei sale morți. El plătise deja în avans: obiect al urii francmasonilor, Mozart a fost ucis prin otrăvire lentă…
Herman Ahlwardt a afirmat în cartea sa, ”Mehr Licht” (Mai multă lumină) că Mozart a fost ucis. El a murit pe 5 decembrie 1791, exact la 7 ani după inițierea sa în loja masonică. Mai târziu, Salieri a fost făcut țap ispășitor. Herman Wagener în lucrarea sa ”Staats und Gesellschaftslexikon” (vol 18, 1865) a confirmat că Mozart a fost otrăvit.
În anii 1990, câiva doctroi au încercat să susțină că Mozart ar fi murit datorită unei afecțiuni. (Dagens Nyheter, 19 sept 1990). Dar dacă Mozart ar fi murit din cauze naturale, atunci francmasonii nu i-ar mai fi luat trupul pentru împiedicarea autopsiei și nu l-ar fi pus după aceea într-o groapă comună pentru săraci peste care au turnat apoi var nestins.
Dacă Mozart ar fi rămas credincios masonilor el ar fi fost înmormântat cu mari onoruri. Iar ipocriții săi prieteni masoni ar fi vărsat lacrimi amare, de crocodil. Dacă opera sa ”Flautul Fermecat” ar fi fost acceptată de francmasoni, liderii acestora nu l-ar mai fi trimis pe Johann Emanuel Schikaneder, autorul libretului operei, la un azil de nebuni unde el a și murit în 1812.
În Austria, francmasoneria a fost interzisă la mijlocul anilor 1790. Societatea a reușit să-i țină departe ca mișcare subversivă până la anul 1918 când, francmasonii din Austria au venit la putere cu ajutorul falsei doctrine socialiste.
Francmasonii continuă și în ziua de astăzi să întineze și să deprecize memoria lui Mozart – de exemplu, filmul lui Milos Forman, ”Amadeus”. 

Infiltrarea Illuminati

Illuminati se mișcau liberi printre multele societăți secrete ale vremii, încercând să folosească ideologia liberală a francmasoneriei ca o momeală pentru aceia care nu aveau cunoștință despre scopurile sale adevărate.
”Toți Illuminati sunt francmasoni dar nici pe departe ca toți francmasonii să fie Illuminati.” au declarat profesorii Cosandey și Renner din Munchen, în mărturia lor din aprilie 1785.
Numai unei minorități i se permite să ajungă la cele mai înalte grade ale misterului.
Doar puținic cunoșteau adevăratele intenții ale ordinului. Cosandey și Renner, împreună cu alți câțiva martori, au arătat că, ”se vorbea în mod constant despre scop”, fără a se da vreo explicație în legătură cu acel scop. Cei din gradele inferioare (”idioții utili”) trebuiau doar să asculte, fără a înțelege însă de ce.
Planul lui Weishaupt pentru preluarea puterii a fost ingenios și simplu. Turnătorii din rândul opiniei publice (preoți, scriitori, oficiali publici) trebuiau să fie unelte docile, care potrivit cuvintelor lui Weishaupt aveau rolul de a-i ”împresura pe prinți”. Iar în calitatea lor de ”consilieri” ai acestora ei urmau să influențeze deciziile politice în favoarea Illuminati.
La intrarea în Ordin, noi frații jurau:
”Eu nu voi face uz niciodată de poziția mea împotriva unui alt frate.”
Dar oricum, această loialitate coruptă de grup nu se referea la frați ca la indivizi; ei erau doar niște instrumente pentru puterile invizibile din interiorul Ordinului. Și asta se putea întoarce foarte ușor împotriva unui ”frate” dacă ”scopul” o impunea.
Atsfel, frații din gradele inferioare aveau rolul de a furniza informații (pe formulare tipizate), în fiecare lună, cu privire la propriile acțiuni precum și la cele ale fraților (așa numitul Quibus licet – sau, nota mea, Dare de Seamă).
Liderii ordinului compilau apoi informațiile din aceste ”confesiuni” pe care, ulterior, ei le puteau folosi împotriva acelor frați refractari.
Weishaupt a încurajat de asemenea furtul sau copierea de documente secrete ale guvernului. Ordinul avea nevoie de aceste documente pentru activitățile sale revoluționare, însă se urmărea totodată și ca ”frații” să-și piardă orice sentiment de loialitate pentru ordinea socială existentă, și încercând în mod constant a-i determina la trădare. Religia, naționalismul, patriotismul, loialitatea față de conducători, legăturile de familie – oricare dintre toate aceste sentimente trebuiau să fie înlocuite cu o singură și puternică loialitate, aceea pentru cauza Illuminati.
Un dezertor, Joseph Utzschneider, profesor la Academia Militară din Munchen, a dezvăluit că discursul constant al ordinului, îndreptat împotriva patriei l-a scârbit în asemenea măsură încât el a părăsit ordinul.
Illuminati aspirau către Novus Ordum Seclorum, ca fiind o putere supranațională socialistă.
Iată câteva dintre obiectivele sale principale:
1. Suprimarea tuturor religiilor, incluzând aici și toate comuniunile și doctrinele care nu servesc interesului Illuminati.
2. Suprimarea tuturor sentimentelor de naționalitate și, pe termen lung, abolirea tuturor statelor naționale și pregătirea unui stat mondial guvernat după directivele Illuminati.
3. Transferul succesiv al oricărei forme de proprietate privată sau publică în mîinile Illuminati. Planurile originale ale lui Weishaupt au inclus de asemenea și aplicarea unor taxe și impozite progresive (iată că ideea aceasta nu e nouă, așa cum ni se pare nouă în zilele noastre.), ajungându-se chiar până la confiscarea moștenirii pentru neplata taxelor. Mai târziu, Karl Marx a vrut și mai mult, vorbind despre o taxă progresivă pe venit în ”Comunist Manifesto”. Intenția evidentă era una de slăbire a societății prin astfel impozite și taxe.
4. Un spionaj atot-cuprinzător și denunțarea vechiului sistem social cu ajutorul ”fraților inflitrați”. Simbolul pentru aceasta fiind ochiul atot-văzător, acel ochi într-o piramidă, și care reprezintă simbolul puterii Illuminati.
5. O regulă morală globală, însemnând standardizarea completă a voințelor, dorințelor și aspirațiilor cele mai itnime ale tuturor omaneilor, sub o ”unică voință”: voința Illuminati.
Oamenii drepți nu ar lucra niciodată pentru un program atât de oribil, așa că, ”normalul” dorit de Illuminati a fost umplut cu fraze frumoase despre dragoste, caritate și altele de felul acesta, pe care astăzi le numim ”ideologie”. Și pe măsură ce una pare mai avansată, cu atât mai primitivi par ceilalți membrii ai societății. Iar cu cât mai primitivi păreau indivizii, cu atât mai mult, cei mici erau entuziasmați de idealurile lor.
Prin urmare, Illuminati au folosit tot felul de ideologii (Nihlismul, Liberalismul, Fascismul) sau au construit altele pe baza acestora (Marxismul, Comunismul, Socialismul), în timpc e ei însă, nu împărtășeau niciuna din toate aceste ideologii.
În 1933, Marea Encilopedie a Uniunii Sovietice prezenta o mare cantitate de informații despre Adam Weishaupt și Illuminati, dar după acest an, nu a mai urmat aproape nimic!
Mayer Amschel Rothschild a ținut o conferință la castelul său din Wilhelmsbad, în 16 iulie 1782, la care francmasonii și Illuminati au încheiat o alianță totală. În felul acesta conducerea societăților secrete a purces la o cooperare mai strînsă cu Illuminati. Prin aceasta, Weisshaupt a câștigat nu mai puțin de trei milioane de ”unelte” pentru lucrarea sa. Cu timpul, Illuminati aveau să aducă moarte şi suferinţă pentru sute de milioane de oameni.
La conferinţa masonică din Wilhelmsbad, s+au luat decizii pentru uciderea regelui Louis XVI al Franţei şi ale regelui Gustavus III al Suediei. (Charles de Hericault, ”La Revolution”, pg. 104)
Inițiativa acestei conferințe a aparținut în majoritate francmasonilor evrei (A. Cowan, ”The XRays in Freemasonry”, London, 1901, p.122). S-a luat de asemenea o decizie privind uciderea împăratului Leopold al Austriei. Acesta din urmă avea să fie otrăvit la data de 1 martie 1792 de către francmasonul evreu Martinowitz. Gustavus III al Suediei a fost ucis în aceeași lună.
În anul 1778, francmasonii s-au adunat la Lyon pentru a discuta despre revoluția care trebuia să înceapă. Următoarele congrese ale francmasoneriei s-au ținut în anii 1785 și 1787 la Paris, și în 1786 în Frankfurt am Main (acolo unde Rothschild avea și banca sa.) Illuminati urmăreau să obțină controlul asupra presei și au început astfel să-și plaseze ”infiltrații” în spatele scenei, în calitate de ”experți”. Ordinul dorea de asemenea să influențeze și școlile.
În 1800, Illuminati erau activi în Suedia, Austria, Rusia și în multe alte țări. Trei ani mai târziu, profesorul John Robison a scris cartea, ”Proofs of a Conspiracy„, Londra, 1797., în care el demasca, complotul Illuminati.
Poetul englez Percy Bysshe Shelley, inițial a fost păcălit de propaganda Illuminati, în ciuda faptului că Weisshaupt declarase în mod limpede și concis că, scopul Illuminati era de a acționa fără odihnă până când, ”liderii și națiunile întregului pământ vor dispărea, fără violență, pentru ca umanitatea să devină o singură mare familie iar lumea, o reședință mai bună a oamenilor sensibili. Dar ulterior, Shelley a intrat în posesia unei cărți senzaționale, ”Memoirs, Illustrating of History of Jacobinism”, care fusese publicată la anul 1798. Această carte dezvăluia, prin expunerea unor documente din Bavaria, conspirația Illuminati.
Shelley a luat în serios aceste dezvăluiri și a recomandat cartea și prietenilor săi. El a început să vadă Illuminati ca pe o încarnare a răului și chiar si-a sugerat lui Leigh Hunt, autorul cărții, ca ei să înființeze o societate prin care membrii onești să se ridice împotriva ”dușmanilor unei societâți cu adevărat libere.” După aceasta, Shelley a continuat să observe mașinațiunile Illuminati.
La sfârșitul anilor 1790, americanii Thomas Jefferson și Alexander Hamilton erau deja îndoctrinați de propaganda lui Weisshaupt. Jefferson și Hamilton au deschis în America loje masonice pentru Illuminati europeni, în ciuda acelor multe voci care se ridicaseră împotriva acestei acțiuni. Printre cei care au protestat s-au numărat și John Quincy Adams care, mai târziu aveas să fie ales președinte al Statelor Unite. (1825)
El i-a trimis o scrisoare colonelului William L. Stone, dezvăluindu-i modul în care Jefferson folosea ordinul masonic pentru subminarea societății.
Illuminati au ripostat făcând imposibilă o nouă canditatură a lui Adams pentru un al doilea mandat. ams a fost ținta unei campanii denigratoare în presa națională, care intrase deja sub controlul Illuminati. Adams a încercat să publice o carte despre Illuminati dar manuscrisul a fost furat. Căpitanul William Morgan, care deținea deja un grad înalt în francmasonerie precum și o poziție centrală în ordin, a aflat câteva din urâtele secrete ale Illuminati, în loja sa, Batavia no. 433 din New York.
El a devenit conștient de scopurile Illuminati și a călătorit prin toată America pentru a avertiza membrii tuturor lojelor masonice. În anul 1826 el a explicat că era de datoria sa să avertizeze publicul despre planurile Illuminati. Morgan dorea să expună activitățile tenebroase ale elitei masonice într-o carte. El a semnat un contract cu editorul, colonelul David C. Miller.
Cartea ”Freemasonry Exposed” a fost publicată în anul 1826. Aceasta a condus la un colaps al marii majorități a lojilor francmasonice. Pe vremea aceea erau cam 50 de mii de masoni în America. După publicarea acestei cărți, 45 de mii de masoni au părăsit lojile lor. Aproape 2000 de loje au fost închise, iar multe dintre cele rămase și-au suspendat activitatea.
Numai în statul New York erau 30 de mii de masoni. După ce cartea lui Morgan a fost publicată, numărul acestora a scăzut la 300. (William J. Whalen, ”Christianity and American Freemasonry”, 1987, pg. 9)
Richard Howard,, un englez illuminatus, a fost trimis în America să-l ucidă pe Morgan. Împreună cu alți patru, el l-a răpit pe Morgan și l-a înecat într-un lac. Intenția evidentă era aceea de a da o lecție pentru alți masoni care ar fi putut să-i urmeze exemplul. (Michael di FGargano, ”Irish and English Freemasons and their Foreign Brothers”, Londra, 1878, s. 73)
Istoricul american Emanuel M. Josephson a dezvăluit în cartea sa, ”Roosevelt”s Communist Manifesto” (New York, 1955, p. 24) că, Loja Illuminati, Columbia, fusese fondată în New York în anul 1785. Primul lider al acestei loje a fost guvernatorul De Witt Clinton, căruia i-a urmat apoi Clinton Roosevelt. În anul 1786 a fost fondată Loja Illuminati din Virginia, iar Thomas Jefferson a devenit primul său lider. Atunci când Weisshaupt a fost dat în vileag în Bavaria, Jefferson s-a grăbit să-l apere, caracterizându-l pe Weisshaupt ca fiind un ”entuziast filantropist”. La scurt timp după aceea, Illuminati și-au deschis 15 loje în America.
Thomas Jefferson a făcut tot ceea ce putea pentru ca simbolul Illuminati, pirmaida, să fie acceptat de Congres ca sigiliu național, la data de 15 septembrie 1789.
În anul 1789, publicistul, omul de stat și savantul Benjamin Franklin (1706 – 1790), el însuși francmason, a cerut ca Statele Unite să impună o lege pentru imigrația unor evrei și influența acestora, cu ajutorul Constituției, deoarece evreii din America se organizaseră deja ca un stat în stat. Această cerere i-a fost respinsă și, mai mult, steaua lui David a devenit simbolul armatei și al poliției.
George Washington, care devenea mason în 1752, la vârsta de 20 de ani, a încercat la rându-i să se opună lucrării Illuminati în America, după ce s-a convins în 1796 că, aceștia reprezentau o amenințare pentru națiunea americană. În timpul acesta, Weisshaupt a făcut planuri pentru uciderea lui Washington, dacă acesta avea să devină deranjant. (Neal Wilgus, ”The Illuminoids”, New York, 1978, p. 33)
David Pappen, președintele Harvard University, a început de asemenea să avertizeze publicul împotriva Illuminati, la data de 19 iulie 1798, și l-a scurt timp a fost urmat în demersul său de Timothy Dwight, președintele Yale University și William H. Seward, pentru înființarea unui partid antimasonic în America, în anul 1829. Acest partid a participat la alegerile din 1832, dar în anul 1840 era deja desființat…
Weisshaupt, la fel ca Niccolo Machiavelli (1469 – 1527) în Republica din Florența, credea că, puterea trebuia să fie deținută exclusiv de o elită – toți ceilalți oameni fiind văzuți doar ca o cantitate neglijabilă.
În cartea sa publicată postum, Prințul (1532), Machiavelli pleda pentru introducerea unei dictaturi absolute. 

Totalitarismul iezuit ca prototip

Unele surse, mai toate creștine,au afirmat că prototipul ideologic al lui Weisshaupt a fost Republica lui Plato.
Weisshaupt (în ciuda urii pe care a atras-o) era un admirator al tacticilor iezuite, al disciplinei și organizării profesioniste a acestora, a abilităților lor de a-și folosi talentul și devotamentul în slujba cauzei lor. Din moment ce Weisshaupt a fost școlit de iezuiți, el era destul de familiarizat cu experiențele acestora în crearea unor societăți totalitare și de aici și prototipul lui,, a fost mai presus de toate statul totalitar și teocratic impus de iezuiți, în ciuda puterii centrale spaniole, în Paraguay, în 1609. Acest stat sclavagist a existat în mod oficial timp de 159 de ani, până în anul 1768, când Weisshaupt era un student de numai 20 de ani. Iezuiții au numit asta ”cesiunea iobăgiei”, cu înțelesul de protecție sau ”misiune”. Faptele pe care le-am aflat expuse în dizertația lui Carl Morner, ”An Account of the History of Paraguay and the Pertaining Jesuit Missions from the Discovery Country to 1813” (Upsala, 1858, pp 92-102) necesită o examinare atentă. Potrivit lui Morner, fiecare misiune aveau un consiliu municipal, care punea în practică ordinele iezuiților. Iezuiții urmau un fel de metodă comunistă, folosind ca instrumente viclenia și violența. Indienii Guarani, indiferent de sex, au fost obligați la muncă forțată pentru misiune.
Indienii nu dețineau nicio proprietate personală. Toate produsele muncii lor erau strânse în depozitele comunale. Indieferent de nevoile acestora, de hrană sau de vestimentație, doar comuna era aceea ce și cum trebuia distribuit. Iezuiții erau cei care supravegheau munca acestora, la fel ca într-o fabrică.
Iezuiții au impus munca forțată. apoi furnizarea de produse alimentare și de alte necesități pentru indieni depindea de rezultatele producției. Structura puterii era una centralizată iar munca se desfășura în echipe. comuna organiza uneori și programe de divertisment. Iar când metoda pedepsei a fost introdusă, indienii n-au mai avut altă alternativă decât să le sărute mâinile călăilor lor și să-și exprime recunoștința sau regretul după caz.
Conducerea comunei era alcătuită din preoți iezuiți italieni, englezi și germani. Ei au izolat zona lor într-o manieră similară cu a unui ghetto sau cu Europa de Est, de mai târziu, dincolo de Cortina de Fier. Toate aceste evidențe întăreau ideea că iezuiții aspirau la crearea unui stat independent, condus de ei.
Indienii ”sălbatici” din zonele învecinate din apropiere au fost ispitiți să vină în comunele închise, cu hrană, petreceri și muzică. Nu a existat nicio sugestie coercitivă sau obligație ca să vină. Apoi, capcana s-a închis în jurul lor. Iezuiții distribuiau ”sălbaticii” printre misiunile lor de pe râul Parana. Mulți au fugit înapoi în junglă, dar numai pentru ca mai târziu să fie înrobiți din nou, mai târziu.
Treptat, indienii s-au transformat în niște creaturi neajutorate și dependente. Șansele lor de dezvoltare culturală erau tot mai mici. Preoții iezuiți, speciali, (la fel ca și politrucii) îi îndoctrinau pe indieni să nu-și manifeste nemulțumirile. Catolicismul, o religie destinată sclavilor, a fost folosit într-un mod viclean.
În același timp, ei au încercat să-i obișnuiască pe indieni cu o atitudine cazonă, iar în felul acesta ei au devenit niște instrumente la dispoziția stăpânilor lor, fără gândire sau voință proprie. Paraguay a fost un exemplu de standardizare al ”dreptului de codeterminare”, al unei mentalității cooperatiste, cu metode comuniste, o cortină de fier (regiunea devenise un ghetto), cu ”politruci”, servitute, violență, propagandă și militarism.
Un fapt interesant este că, iezuiții din Europa Centrală (mulți dintre ei cu rădăcini iudaice) au fost aleși în mod principal ca lideri pentru misiunile din Paraguay.
Informațiile despre condițiile reale aveau ca în cele din urmă, în ciuda ipozriziei iezuite, să ajungă și în afară. În 1759, iezuiților li s-a ordonat să-i elibereze pe sclavii indieni și să abolească sistemul lor de izolare. Desigur că iezuiții au afiramt că, toate acuzațiile care li se aduceau erau false, dar cu toate acestea ei au admis că trebuia făcut ceva și s-au oferit să-i elibereze pe indieni în mod gradat, până la obținerea unei libertăți depline. Însă ei nu aveau nicio intenție să-și țină promisiunea făcută.
Între timp, în Europa, animozitatea împotriva ordinului iezuit a crescut și regele  Carlos III al Spaniei i-a expulzat pe iezuiți din toate provinciile sale în anul 1767. Iezuiții din Paraguay au avut aceeași soartă ca frații lor.
Un an mai târziu, în 1768, ei au părăsit oficial misiunile lor fără împotrivire, misiunile în care, prin stilul de viață impus au înăbușit dezvoltarea culturală a indienilor. Astfel, iezuiții adunaseră o largă experiență a îndoctrinării printre națiunile indienilor iubitori de libertate, pe care ei îi transformaseră în sclavi ai ”comunei” lor.
În termen de numai opt ani de la asta, în 1776, dezertorul iezuit Adam Weisshaupt a format ordinul Illuminati. În realitate însă, iezuiții au păstrat ghetto-urile lor până în secolul 19. (foto – shaman guarani din Paraguay; ”moștenitor” al culturii ”civilizatoare” iezuite. – nota mea)
Sclavia a fost abolită abia în anul 1843.
Sursa:
Advertisements
This entry was posted in Illuminati, Masonerie and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s