Profeții lui Mamona și pecetea lor asupra istoriei lumii. (2)

”Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.” (Apocalipsa 16:13,14)
SINAGOGA SATANEI
de Andrew Carrington Hitchcock
1847-1875

1847

Lionel de Rothschild, care este de acum căsătorit cu fiica unchiului său, Kalmann (Carl) Mayer Rothschild, este ales pentru scaunul de parlamentar al orașului Londra.
O cerință pentru a intra parlament este de a depune jurământul de credință creștină. Lionel de Rothschild refuză să facă acest lucru din cauza credinței sale iudaice, care l-a respins pe Hristos, și ca rezultat locul său în parlament rămâne gol timp de unsprezece ani, până când noile jurăminte sunt permise. Este Interesant că, el a reușit să-și păstreze locul său parlamentar unsprezece ani, în timp ce el se afla în imposibilitatea de a reprezenta circumscripția sa la voturile din parlament, în această perioadă.
1848
Karl Marx, un Ashkenazi evreu, (Moise Mardoheu Levy), publică “Manifestul Comunist”. Este interesant că, în același timp, în care el lucrează în acest sens, Karl Ritter de la Universitatea din Frankfurt a scris antiteza, care merge ulterior va consttiui baza pentru Friedrich ”Nietzscheanism”ul lui Wilhelm Nietzsche. Aceast “Nietzscheanism,” este dezvoltat ulterior în fascism și nazism care vor fi folosite pentru a instiga la primul și al doilea război mondial.
Marx, Ritter și Nietzsche, sunt toți finanțați și sub îndrumarea lui Rothschild. Ideea din spatele acestui sistem este că, cei care conduc conspirația globală ar putea folosi diferențele așa-numitele ideologii care să le permită să împartă cele mai mari facțiuni ale rasei umane în tabere opuse, astfel încât acestea ar putea fi înarmate și apoi îndoctrinate să se lupte între ele și să se distrugă reciproc, și în special, în distrugerea tuturor instituțiilor politice și religioase. Aceasta este, în esență, același plan prezentat de Weishaupt în 1776.
Extrem de interesant este faptul că, marxismul, comunismul și derivatul său, socialismul, văzute ani mai târziu în practică, nu sunt altceva decât capitalism de stat, și guvernat de către o minoritate privilegiată, care a exercitat un control despotic și total asupra unei majorități a populației, care practic a rămas aproape fără nicio proprietate sau drepturi legale. Aceasta explică de ce familia Rothschild era atât de interesat de finanțarea acestor ideologii, care s-ar dezvolta ulterior în “democrație”, un sistem al statului din două partide mari,  în care ambele partide sunt controlate de aceeași forță, și în timp ce ele se pot certa pe probleme nesemnificative , pentru a da impresia că se opun unul celuilalt, ele urmează de fapt aceeași ideologie de bază, care este motivul pentru care locuitorii democrațiilor vor descoperi curând că, nu contează cu cine votează pentru că, oricum, nimic nu se schimbă niciodată.
[Nathan Mayer Rothschild, s-a căsătorit Hannah Barent-Cohen (1783-1850), fiica lui Levy Barent Cohen (1747-1808); Levy Barent Cohen, care era bunicul lui Lidia Diamantschleifer, s-a căsătorit cu aceasta și a avut și un fiu, Salomon, David Barent-Cohen (d. 1807). Acest fiu s-a căsătorit cu Sara Brandes, fiind străbunici lui Karl Marx ( “Barent Cohen”. GeneAll.net. Retrieved 2010-07-08.;  http://en.wikipedia.org/wiki/Nathan_Mayer_Rothschild#cite_note-1 );
Așadar, se poate spune că Karl Marx era rudă îndepărtată cu Nathan Rothschild. Potrivit celui mai faimos mit despre el, Marx nu a avut bani și a fost dependent de “prietenul” său Engels. În realitate, Nathan Rothschild l-a finanțat. Acest lucru a fost relevat de asociatul său apropiat, Mihail Bakunin în lucrarea sa “Polemique contre les Juifs” (“Polemică împotriva evreilor”). Bakunin s-a rupt de Marx și tovarășii săi, pentru că, potrivit spuselor lui,  aceștia “erau cu un picior în bancă și cu celălalt picior în mișcarea socialistă”. (Under the sign of the Scorpion- the Rise and Fall of the Soviet Empire, Juri Lina) Iată ce spunea Bakuni despre Marx, ”Marx simte o înclinație instinctivă și un respect mare pentru familia Rothschild. Acest lucru poate părea ciudat. Ce ar putea avea în comun, comunismul și marii bancheri? Ho ho! Comunismul lui Marx caută un stat centralizat puternic, iar în cazul în care acesta va exista, acolo trebuie să existe în mod inevitabil și o bancă centrală de stat…” (Mikhail Bakunin, Etude sur les juifs allemands, 1869; http://en.metapedia.org/wiki/Mikhail_Bakunin)%5D
1849
Moare Gutle Schnaper, soția lui Mayer Amschel Rothschild, cea care afirma cu nonșalanță,
”Dacă fiii mei nu doresc război, atunci nu va mai fi niciunul.”
1850
Jacob (James) Rothschild, în Franța, este declarat a avea o avere de 600 milioane de franci, ceea ce depășea cu 150 de milioane averile tuturor celorlalți bancheri din Franța, adunate  la un loc. (Foreign Finance in Continental Europe and the United States 1815-1870 …, pg. 26, de D.C.M. Platt)
1852
Cel care avea să devină Primul Ministru britanic, William Gladstone, a făcut următoare declarație despre Banca Angliei și capitala Londra, în calitate de ministru de finanțe (în acest an),
“Din momentul in care am preluat portofoliul de ministru de Finanțe, am început să înveț că, Statul deține, în fața Băncii și capitlaei, o poziție în esență falsă, în ceea ce privește finanțarea. Guvernul în sine nu a fost să fie o putere de fond, ci de a părăsi puterea supremă și de necontestat a banilor.” (Money Manipulation and Social Order, pg. 19, de Rev. Denis Fahey)
1853

David Sassoon, dealerul de droguri al lui Rothschild în China, este naturalizat cetățean britanic. El își păstrează straiele și obiceiurile evreilor Baghdadi, dar le permite fiilor lui să adopte manierele și limba engleză. Fiul său, Abdullah, își schimbă numele în Albert, se mută în Anglia cu tatăl său, și are un fiu, Edward Albert, care se va căsători în familia Rothschild.

David Sassoon, în onoarea moștenirii sale evreiești, construiește sinagogi din India. Una în zona Fort și alta la Byculla.
Nathaniel de Rothschild, fiul lui Natan Mayer Rothschild și ginerele lui Jacob (James) Mayer Rothschild, cumpără castelul Mouton Brane, via Bordeaux de Mouton, și-l redenumește Château Mouton Rothschild.
[1856
[Pe 6 mai, se naște Sigmund Freud, un evreu Ashkenazi, celebrul psihanalist de mai tîrziu. Freud avea să atace moralitate occidentală, criticând ceea ce spunea el că este accentul pus de omul occidental, ”nevrotic”, pe sex, despre care el a insistat ca să fie înlocuit cu valorile evreiești de promiscuitate. Este interesant că, el a promovat ideile de incest și de pedofilie ca fiind normale, ceva care, de asemenea,  este permis în cartea ”preasfântă” a evreilor, Talmudul.]
1860
În America de Sud, de când cu proclamarea independenței statului american, s-a dezvoltat o relație de afaceri strânsă între aristocrația în creștere a afacerii cu bumbac și producătorii de bumbac din Anglia. Bumbacul a fost exportat chiar din America în Franța și Marea Britanie, pe nave deținute Rothschild. Rothschild-zii au stabilit în asta călcâiul lui Ahile al Americii, pe care l-ar putea exploata pentru a se restabili în America, după distrugerea băncii lor centrale de președintele Andrew Jackson
în 1836.
Rothschild-zii se pregătiseră de mult timp pentru acest lucru, iar în acest an, statele din sud ale Americii erau împânzite de un număr mare de agenți Rothschild. Ei au manipulat cu pricepere populația, conspirând cu politicienii locali pe care îi mituiseră, și făceau propagandă printre oameni. Acest lucru a condus la secesiunea din Carolina de Sud, pe data de 29 decembrie 1860. Numai câteva săptămâni mai târziu, alte șase state se vor alătura conspirației împotriva Uniunii, și vor forma o uniune separatistă numită, “Statele Confederate ale Americii”, cu Jefferson Davis numit ca președinte”.
Pentru a provoca Nordul, acești agenți Rothschild și adepții lor spălați pe creier, făceau raiduri armate, ocupau forturi, arsenalele, monetăriile și alte bunuri ale Uniunii. Chiar și membrii cabinetului Președintelui Buchanan, au conspirat pentru a distruge Uniunea – prin deteriorarea creditului public pentru lucrări,  pentru falimentarea națiunii. Buchanan pretindea că deplânge secesiunea dar nu a luat nicio măsură pentru a controla ceva, nici chiar atunci când o navă a Statelor Unite ale Americii a fost ținta unor baterii de tunuri de uscat, din Carolina de Sud.
1861
La o lună după alegerea președintelui Abraham Lincoln (al 16-lea președintele al Statelor Unite, din 1860 până la asasinarea sa în 1865),  Războiului Civil American era în desfășurare la Fort Sumter, Carolina de Sud. Sclavia a fost întotdeauna citată ca fiind cauza războiului, dar acest lucru nu a fost singurul motiv, după cum a declarat și președintele Lincoln însuși,
”Nu am niciun interes direct sau indirect să interferez cu instituția sclaviei în statele în care aceasta există în prezent. Cred că am niciun drept legal de a face acest lucru, și nu am nicio înclinație de a face acest lucru … Obiectivul meu primordial este de a salva Uniunea și nu de a salva sau distruge sclavia. Dacă aș putea salva Uniunea fără eliberarea niciunui sclav, aș face asta.” (Wiki vs NWO (New World Order): Moving to Collaboration from Domination, pg. 56, de Grant Elder)
Motivul real pentru război a fost că, statele din sud se aflau într-o situație economică dezastruoasă din cauza acțiunilor statelor de Nord. Industriașii de Nord au folosit tarifele comerciale pentru a împiedica ca,  statele din Sud să cumpere bunuri mai ieftine din Europa. Europa s-a răzbunat ulterior prin oprirea importurilor de bumbac din sudul Americii. Astfel, Sudul a fost obligat să plătească mai mult pentru produse în timp ce veniturile lor erau mai reduse.
Acest lucru s-a petrecut atunci când schimbătorii de bani au văzut oportunitatea de a diviza și cuceri America, prin cufundarea sa în războiul civil. Acest lucru este confirmat de Otto Von Bismarck, când a fost cancelar al Germaniei (1871 – 1890), care va declara următoarele în 1876,
”Împărțirea Statelor Unite în două federații de forță egală, s-a decis cu mult înainte de Războiul Civil, de către înaltele puterile financiare din Europa; acești bancheri s-au temut că, dacă Statele Unite rămân la fel de unite și ca națiune, ar urma apoi a atinge independența economică și independența financiară, ceea ce ar deranja dominația lor financiară peste tot în lume.
Vocea Rothschild-zilor a predominat. Ei au prevăzut prada extraordinar dacă ar putea înlocui Republica viguroasă și capabilă de auto-finanțare, cu două democrații slabe și cu datorii la finanțatori. Prin urmare, în acest scop, ei au început prin emisarii lor să exploateze problema sclaviei și, astfel, să  sape o prăpastie între cele două părți ale Republicii.” (The Web of Debt: The Shocking Truth About Our Money System and How We Can …, pg. 91, de Ellen Hodgson Brown)
Într-adevăr, la numai câteva luni de la aceste prime focuri de tun din Carolina de Sud, Rothschild l-a împrumutat pe Napoleon III al Franței (nepotul lui Napoleon Buonaparte) cu 210 de milioane de franci pentru a ocupa Mexicul și apoi pentru a staționa trupele sale de-a lungul frontierei de sud a Statelor Unite ale Americii, profitând de Războiului Civil American pentru a readuce Mexicul la statutul de colonie. (Gentile Folly: the Rothschilds, de ARNOLD LEESE; cap. 4, The American House; http://www.jrbooksonline.com/html-docs/the_rothschilds_leese.htm)
Acest lucru era în contradicție cu “Doctrina Monroe”, care fusese emisă de Președintele James Monroe, într-o adresă înaintată Congresului, în anul 1823. Această doctrină proclama convingerea Statelor Unite că, puterile europene nu mai vor coloniza America sau nu se vor mai amesteca în afacerile națiunilor suverane situate în America, cum ar fi statele Unite ale Americii, Mexic și altele.
În schimb, Statele Unite ale Americii trebuiau să rămână neutre față de războaiele duse  între puterile europene și  față de războaiele dintre o putere europeană și coloniile sale. Cu toate acestea, în cazul în care acest din urmă tip de războaie urma să se desfășoare în America, Statele Unite ar fi văzut o astfel de acțiune ca ostilă față de ea însăși.
În timp ce francezii au încălcat, Doctrina Monroe, în Mexic, britanicii le-au urmat exemplul, prin mutarea a 11.000 de trupe în Canada și poziționarea lor de-a lungul frontierei de nord a Americii. Președintele Lincoln știa că va avea probleme, așa că a mers împreună cu secretarul său Trezoreriei, Salomon P. Chase, la New York pentru a contracta împrumuturile necesare finanțării apărării Americii.
Rothschild-zii, au gândit războiul pentru duce la prăbușirea Uniunii și nu pentru a o salva, așa că au instruit băncile lor din America să ofere împrumuturi de la 24% la 36% dobândă. Președintele Lincoln a refuzat acest lucru, după cum și ei bănuiau,  și s-a întors la Washington, unde el a trimis după colonelul Dick Taylor din Chicago, pe care l-a desemnat responsabil asupra modului în care trebuia finanțat războiul.
În timpul unei reuniuni, președintele Lincoln l-a întrebat pe colonelul Taylor cu ce propuneri a venit petru a finanța războiul. Colonelul Taylor a declarat,
“Dar domnule Lincoln, este atât de ușor, trebuie doar ca Congresul să aprobe un proiect de lege, de autorizare a tipăririi de bilete legale de trezorerie … și cu care să fie plătiți soldații dvs., și astfel, împreună cu ei veți merge și veți câștiga războiul!” (The Theory of Livevolution: Great Society of the Un-dead, pg. 61, de Robert Roselli)
Președintele Lincoln l-a întrebat pe colonelul Taylor dacă, oamenii din Statele Unite ar accepta aceste hârtii de trezorerie, drept pentru care colonelul Taylor a răspuns,
”Oamenii sau oricine altcineva nu vor avea de ales în această privință, dacă aceste bilete vor fi mijloace legale de plată pe deplin. Ei vor beneficia de asigurarea completă a guvernului și le vor putea folosi la fel de bine ca orice bani, dacă Congresul va consfinți acest drept chiar prin Constituție.”
1862

Președintele Lincoln (vezi foto) începe tipărirea unor astfel de bilete în valoare de 450 milioane dolari americani. Aceste certificate de valoare sunt tipărite cu cerneală verde pe verso, pentru a le distinge de alte polițe în circulație, și sunt numite “Greenbacks” (dolarii).  Aceste tipărituri sunt folosite pentru a plăti trupele și asigurarea aprovizionării lor. Președintele Lincoln, avea să fie ultimul președinte american care să emită note de obligațiuni gratuite pe teritoriul Statelor Unite, iar cu privire la acest subiect el afirmă,

”Guvernul este cel care trebuie să creeze, emită și să pună în circulație toată moneda și creditul necesar pentru a satisface puterea de cumpărare a Guvernului și puterea de cumpărare a consumatorilor. Privilegiul de a crea și de a emite monedă nu este doar apanajul suprem al Guvernului, dar este cea mai mare oportunitate a Guvernului. Prin adoptarea acestor principii …  în interesul contribuabililor vor fi salvați sume imense. Banii vor înceta să fie stăpânul și vor deveni slujitorul umanității” (The Theory of Livevolution: Great Society of the Un-dead, pg. 60, de Robert Roselli)
El a afirmat de asemenea,
“Le-am dăruit oamenilor din această republică cea mai mare binecuvântare pe care au avut vreodată, proprii lor bani de hârtie pentru plata propriilor lor datorii.” (The Eternal Flapper, de Jim Alessio, pg. 247)
În același an, The Times of London ilustrează cine trage sforile, publicând o poveste care conține următoarea declarație,
”Dacă acea politică financiară răutăcios, care și-a avut originea în Republica Americană de Nord, ar trebui să fie acceptată ca mecanism, atunci guvernul va furniza proprii bani fără costuri. Acesta își va plăti datoriile fără să atragă altă datorie. Guvernul va avea toți banii necesari pentru a-și desfășura comerțul său.
Acesta va prospera fără precedent în istoria guvernelor civilizate ale lumii. Creierul și bogăția tuturor țărilor vor merge în America de Nord. Acest guvern trebuie să fie distrus sau fiecare monarhie de pe glob va fi distrusă.”  (Plantation Earth: The Cross of Iron and the Chains of Debt, de Moriah Saul, pg. 104)
În iulie 1862, o infamă circulară (HAZARD CIRCULAR), de la Banca Angliei controlată de Rothschild, care ieșea la lumină ani mai târziu de la emiterea sa, oferă informații suplimentare cu privire la motivul pentru care banul fără datorii al lui Lincoln, dolarul, trebuia să fie oprit,
”Probabil că sclavia va fi abolită prin puterea războiului și instrumentul sclaviei va fi distrus. Eu și prietenii mei (evrei) europeni ne bucurăm căci sclavia nu este decât posedarea muncii și poartă în ea grija pentru muncitori, în timp ce planul european, condus de Anglia, este că, capitalul controlează munca prin controlul salariilor.
Acest lucru poate fi realizat prin controlul banilor. Marea datorie pe care capitaliștii o vor vedea că rezultă din război, trebuie să fie utilizată ca un mijloc de a controla volumul de bani. Pentru a realiza acest lucru, obligațiunile trebuie utilizate ca bază bancară. Așteptăm ca secretarul trezoreriei să facă recomandarea sa pentru Congres. Acesta nu trebuie să permită dolarului, cum este numit, să circule ca bani în nicio perioadă de timp, fără ca noi să putem controla asta.” (Tangled Webs Vol. IX, de Gyeorgos Ceres Hatonn, pg. 179)
1863

Președintele Abraham Lincoln descoperă că, țarul Rusiei, Alexandru al II-lea (1855-1881) – vezi foto – , a avut probleme cu Rothschild-zii la rândul lui, deoarece el a respins încercările lor persistente de a crea o bancă centrală în Rusia. Țarul îi dă președintelui Lincoln un ajutor neașteptat.

Țarul a emis ordine pentru ca în situația în care, oricare dintre Anglia sau Franța ar interveni activ în Războiul Civil American, ca să ajute Sudul, Rusia va lua în considerare o astfel de acțiune ca pe o declarație de război, și va lupta de partea președintelui Lincoln. Pentru a demonstra că nu glumea deloc, Țarul a trimis o parte din flota sa din Pacific în portul din San Francisco și o altă parte a flotei în portul New York.
Casa bancară Rothschild din Neapole, Italia, ”CM de Rothschild e figli”, se închide după unificarea Italiei.

Rothschild-zii îl plantează pe unul de-al lor în America, John D. Rockefeller, pentru a demara o afacere cu petrol, denumită Standard Oil, care se dorea să preia eventual supremația asupra concurenței sale.

(Flota Țarului Alexandru II, în ajutorul lui Lincoln; foto – http://russiannobility.org/en/visit-of-the-grsnd-duke-alexis/)

1864
Președintele Lincoln este reales în 8 noiembrie și la 21 noiembrie, el îi scrie unui prieten următoarele,
“Puterea banilor vânează națiunile în timp de pace și conspiră împotriva ei în momente de adversitate. Ea este mai despotică decât monarhia, mai obraznică decât autocrația, mai egoistă decât birocrația “. (Tangled Webs Vol. IX, de Gyeorgos Ceres Hatonn, pg. 178)
Rothschild, August Belmont, care de acum era președintele partidului național democrat (1860-1872), l-a susținut pe generalul George McClellan ca candidat democrat împotriva președintelui Abraham Lincoln, la alegerile din acest an. Spre furia lui Belmont, președintele Lincoln câștigă alegerile.

1865
Într-o declarație înaintea Congresului, președintele Abraham Lincoln precizează,
“Am doi mari inamici, armata sudistă, în fața mea, și instituțiile financiare în spate. Dintre cele două, cea de la spatele meu este cel mai mare dușman al meu.” (Tangled Webs Vol. IX, de Gyeorgos Ceres Hatonn, pg. 179)

Pe 14 aprilie, adică patruzeci și unu de zile mai târziu de la investirea sa, la al doilea mandat, și la doar cinci zile după ce generalul Lee s-a predat generalului Grant la Appomattox, președintele Lincoln este împușcat de John Wilkes Booth, la Teatrul Ford. El va muri mai târziu din cauza rănilor sale, cu mai puțin de două luni înainte de sfârșitul Războiului Civil American.
La peste șaptezeci de ani mai târziu, nepoata lui Booth,

Izola Forrester, dezvăluie în cartea ei despre Booth, “This One Mad Act”, că acest asasinat a fost pus la cale de interese puternice din Europa, și spre deosebire de rapoartele care spuneau că, Booth a fost mai târziu ucis de către autoritățile americane, de fapt, el a scăpat în Europa și a murit în Calais, la vârsta de treizeci și nouă de ani.

Acuzațiile ulterioare, că bancherii internaționali au fost responsabili pentru asasinarea președintelui Lincoln, se vor face în Camera Comunelor din Canada, aproape șaptezeci de ani mai târziu, în 1934.
Persoana care a dezvăluit acest lucru a fost un avocat canadian, pe nume Gerald G. McGeer.
El a obținut dovada care fusese scoasă din dosarul public de la procesul lui John Wilkes Booth, și care i-a fost furnizată de către agenții Secret Service. McGeer a declarat că aceasta dovedește că, John Wilkes Booth a fost un mercenar angajat de bancherii internaționali. Discursul său avea să fie relatat într-un articol din Vancouver Sun, datat, 02 mai 1934, în care el declara,
”Abraham Lincoln, eliberatorul ucis al sclavilor, a fost asasinat prin mașinațiunile unui grup reprezentativ de bancheri internationali, care se temeau ambițiile naționale ale președintelui Statelor Unite ale Americii.
Era numai un singur grup, în lume, la acea vreme, și care avea orice motiv pentru a dori moartea președintelui Lincoln.
Ei au fost cei care s-au opus programului său pentru moneda națională și care s-au luptat cu el de-a lungul întregului Războiul Civil, cu privire la politica sa de credit.” (Vile Acts of Evil – Volume 1 – Banking in America, de Michael A. Kirchubel; pg. 62)

Gerald G. McGeer (foto), de asemenea, a declarat că, asasinarea lui Lincoln nu s-a datorat doar faptului că, bancherii internaționali au dorit să restabilească o bancă centrală în America, dar și pentru că ei doreau ca moneda Americii, să se bazeze pe aur, pe care ei îl controlau. Ei au vrut ca moneda Americii să fie apreciată pe un standard al aurului. Acest lucru a fost în opoziție directă cu politica președintelui Lincoln de eliberare a bancnotelor verzi, bazate exclusiv pe buna-credință și pe creditul din Statele Unite.
Articolul din Vancouver Sun citat, cita, de asemenea, următoarea declarație a lui Gerald G. McGeer,
“Ei au fost oamenii interesați în stabilirea Standardului Aur și în dreptul bancherilor de a gestiona moneda și creditul fiecărei națiuni din lume. Cu Lincoln scos în afara jocului, ei au putut continua cu acest plan și așa au procedat cu el și în Statele Unite ale Americii. În termen de opt ani de la asasinarea lui Lincoln, argintul a fost demonetizat iar sistemul Gold Standard a fost înființat în Statele Unite.” (Vile Acts of Evil – Volume 1 – Banking in America, de Michael A. Kirchubel; pg. 63)

Este interesant că, au existat multe speculații potrivit cărora Abraham Lincoln ar fi fost de fapt fiul nelegitim al lui AA Springs (crypto prenumele evreu – Springstein), un Rothschild adică.
După o perioadă de formare de scurtă durată la Banca Rothschild-zilor din Londra, Jacob Schiff, un Rothschild, născut în casa lor din Frankfurt, ajunge în America la vârsta de optsprezece ani, cu instrucțiuni și finanțarea necesară pentru a putea cumpăra printr-o casă bancară de acolo. Scopul lui era de a efectua următoarele sarcini:
1. Obținerea controlului asupra sistemului monetar din America prin înființarea unei bănci centrale.
2. Să găsească oameni în nevoie, care pentru o sumă de bani, să fie dispuși să servească drept figuranți pentru “Illuminati”, și să-i promoveze în locuri înalte din Guvernul Federal, Congres, Curtea Supremă de Justiție și toate agențiile federale.
3. Crearea de grupuri minoritare certărețe printre națiuni, vizându-i în special pe albi și negrii.
4. Crearea unei mișcări pentru a distruge religia în Statele Unite ale Americii, creștinismul fiind principala țintă.

Nathaniel de Rothschild devine membru al Parlamentului pentru Aylesbury în Buckinghamshire.

1869
La înmormântarea Marele Rabin Simeon Ben-Iuda, Rabbi Reichorn face următoarea declarație revelatoare,
“Grație puterii teribile a băncilor noastre internaționale, noi i-am forțat pe creștini în războaie fără număr. Războaiele au o valoare deosebită pentru evrei, deoarece creștinii se masacrează reciproc și lasă mai mult loc pentru noi, evreii. Războaiele sunt secerișul evreilor, băncile evreilor se îngrașă din războaiele creștine. Peste o sută de milioane de creștini au fost măturați de pe fața pământului de războaie, și încă nu s-a terminat.” (1. Henry Ford nota că: ‘Era un evreu care a spus că, ‘Războaiele sunt ”secerișul” evreilor; dar niciun seceriș nu a fost așa de bogat ca războaiele civile.”(The International Jew: The World’s Foremost Problem, Vol. III, p. 180); 2. Will the Real Israel Please Stand Up!: How Christians Are Robbed of Their … de Jim Jester, James N. Jester pg.11; 3. THE WORLD SIGNIFICANCE OF THE RUSSIAN REVOLUTION, de GEORGE PITT-RIVERS, pg.27; iunie 1920)
1875

La 1 ianuarie, Jacob Schiff, de-acum ginerele lui Solomon Loeb, după căsătoria cu fiica acestuia, Teresa, preia controlul casei bancare, Kuhn, Loeb and Co. Schiff continuă să finanțeze Compania Standard Oil a lui John D. Rockefeller. El finanțează, de asemenea, Railroad Empire Edward H. Harriman, și Andrew Carnegie’s Steel Empire. Și toate acestea cu banii lui Rothschild.
Apoi, el identifică alți mari bancheri din America, la acea vreme. Aceștia sunt: JP Morgan care controlează Wall Street, precum și Drexels și Biddles din Philadelphia. Toți ceilalți finanțatori, mari și mici, aveau să danseze în jurul intereselor acestor trei case. Schiff obține apoi ajutorul Rothschild-zilor europeni pentru înființarea de filiale europene ale acestor trei mari bănci, fiind de la sine înțeles că Schiff (foto), și prin urmare Rothschild, avea să fie șeful bancar din New York și, prin urmare, din America.
NM Rothschild and Sons lansează o emisiune de acțiuni, pentru a strânge capitalul necesar primului proiect de tunel, prin canalul care leagă Franța de Anglia, jumătate din acest capital provenind de la “Compagnie du Chemin de Fer du Nord”, o companie a lui Rothschild.
Rothschild-zii aveau nevoie să controleze Canalul Suez pentru a proteja interesele de afaceri uriașe din regiune; astfel, Lionel de Rothschild îl instruiește pe prim-ministrul evreu, Benjamin Disraeli, să cumpere acțiunile în Canalul de Suez, de la Khedive Said din Egipt. Rothschild-zii au împrumutat cu bani guvernul britanic pentru a facilita această achiziție, pe care nu doreau să o dețină singuri, ci aveau nevoie de un guvern controlat de ei, care să o dețină, astfel încât ei să se poată folosi de armata acelui guvern, pentru a proteja achiziția.

Referințe:
http://www.iamthewitness.com/books/Andrew.Carrington.Hitchcock/Synagogue.of.Satan/1821-1875.htm                                         (va urma)

Advertisements
This entry was posted in Masonerie and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s