Profeții lui Mamona și pecetea lor asupra istoriei lumii. (1)

”Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.” (Apocalipsa 16:13,14)
SINAGOGA SATANEI
de Andrew Carrington Hitchcock
1790-1844
1790

Mayer Amsel Rothschild spunea: ”Dați-mi controlul economiei unei țări și nu-mi pasă cine face legile ei.” (Mohr, Gordon. The Hidden Power Behind Freemasonry. Burnsville, MN: Weisman Pub., 1990)

1791
Rothschild-zii, au preluat “controlul banilor unei națiuni”, prin Alexander Hamilton (agentul lor în cabinetul lui George Washington), când au înființat o bancă centrală în Statele Unite, denumită, Prima Bancă a Statelor Unite (First Bank of the United States). În carta (actul constitutiv) acestei bănci era fixată o durată de funcționare de 20 de ani.
1811
Timpul prevăzut în Carta de funcționare a Băncii Rothschild din Statele Unite a expirat și Congresul votează împotriva reînnoirii acesteia. Lui Nathan Mayer Rothschild nu-i convine deloc acest lucru și afirmă,
“Fie se acceptă cererea de reînnoire a cartei, fie Statele Unite se vor trezi implicate în cel mai dezastruos război cu putință”.
(http://usatoday30.usatoday.com/news/nation/story/2012-06-14/war-of-1812-bicentennial/55603666/1)
Cu toate acestea, Statele Unite ale Americii rămân ferme în decizia luată de congres și statutul băncii lui Rothschild nu este reînnoit, lucru care-l provoacă pe Nathan Mayer Rothschild să emită o altă amenințare, în care el afirmă, “Au să primească o lecție acești americani nerușinați. Vor ajunge înapoi, la statutul de colonie. “
1812
Susținuți de banii lui Rothschild, la ordinele lui Nathan Mayer Rothschild, britanicii declară război Statelor Unite. Planul lui Rothschild era de a provoca în Statele Unite sporirea uriașă a datoriilor născute din efortul de război, încât, în cele din urmă,  SUA să capituleze în fața britanicilor, lucru care să conducă astfel la reînnoirea statutului băncii lui Rothschild, First Bank. Cu toate acestea, deoarece britanicii erau încă ocupați de războiul cu Napoleon, ei sunt în imposibilitatea de a susține mai mult decât un asalt și războiul se încheie în 1814, cu America neînvinsă.
Pe data de 19 septembrie Mayer Amschel Rothschild moare. În testamentul său el stabilește legi specifice care să fie urmate de Casa de Rothschild:
1. Toate pozițiile cheie în afacerile de familie sunt destinate a fi deținute doar de către membrii familiei.
2. Numai membrilor de sex masculin ai familiei li se permite să participe la afacerea familiei. Aici a fost inclus și un al șaselea fiu bastard, raportat secret. (Este important de remarcat aici că Mayer Amschel Rothschild a avut, de asemenea, cinci fiice, așa că astăzi răspândirea dinastiei Rothschild, fără numele Rothschild, este de departe una largă, iar evreii cred că, descendenții micști care provin din mamă evreică, sunt exclusiv evrei).
3. Verii primari și de gradul doi trebuie să se căsătorească între ei, pentru ca averea să rămână în familie. (Conform Enciclopediei evreiești 1905, este consemnat un lucru foarte interesant, că din cincizeci și opt de căsătorii Rothschild la acea dată, exact jumătate, sau douăzeci și nouă, au fost între veri primari – o practică cunoscută astăzi sub numele de endogamie).
4. Niciun inventar public al averii sale nu va fi publicat.
5. Nicio acțiune în justiție nu trebuie întreprinsă cu privire la valoarea moștenirii.
6. Fiul cel mare al fiului cel mare trebuie să devină capul familiei (această condiție ar putea fi răsturnată doar atunci când majoritatea familiei a convenit altfel).
Legea numărul șase a fost imediat pusă în aplicare atunci când, Nathan Mayer Rothschild a fost ales succesorul tatălui său, ca șef al familiei.
Jacob (James) Mayer Rothschild merge la Paris, și convinge Franța să-l lase să înființeze banca, Rothschild Frères.
1815
Cei cinci frați Rothschild acționează pentru a furniza aur armatei lui Wellington (prin Nathan în Anglia), cât și armatei lui Napoleon (prin Iacov în Franța), înceapând astfel politica lor de finanțare a ambelor părți implicate în războaie. Dragoste Rothschild-zilor pentru războaie, se datora faptului că, ele sunt generatoare masive de datorii fără niciun risc.
Riscul unor asemenea operațiuni de creditare era zero, întrucât datoriile erau garantate de guvernul unei țări, și de aceea implica eforturile populației acelei țări, și în plus nu conta ce țară pierde războiul, deoarece creditele erau oferite pe garanția că, învingătorul îi va obliga să le onoreze pe cei învinși.
În timp ce familia Rothschild finanța ambele părți implicate în acest război, ei foloseau băncile pe care le răspândiseră în întreaga Europă, pentru deține posibilitatea configurării unei rețele neegalate de serviciu poștal, de rute secrete și curieri rapizi. Aceste servicii relevante de curierat funcționau în beneficiul intereselor Rothschild-zilor, astfel încât aceștia erau întotdeauna cu un pas înaintea evenimentelor curente.
Acești curieri ai lui Rothschild erau singurii comercianți cărora li se permitea să treacă prin blocadele engleze și franceze, și au folosit acest avantaj pentru a-l ține la curent pe Nathan Mayer Rothschild la curent, cu modul în care decurge războiul, așa încât, datorită acestor informații, el era capabil să utilizeze această informație, pentru ca să cumpere și să vândă din poziția sa la bursă, în conformitate cu acea informație.
Unul dintre curieri lio Rothschild, un om pe nume Rothworth, luând act de faptul că  britanicii au câștigat bătălia de la Waterloo, nu a transmis public acest lucru și i-a oferă această știre lui Nathan Mayer Rothschild, cu 24 de ore înainte de curieratul propriu al lui Wellington.
Nathan Mayer Rothschild a intrat în acea zi la bursa de valori și i-a instruit pe toți lucrătorii săi să înceapă vânzarea de obligațiuni azi. Datorită reputației lui Rothschild, de a fi cu un pas înainte cu privire la informații, panica i-a cuprins pe alți comercianți care, credeau că, britanicii au pierdut războiul, și au început să vândă frenetic obligațiunile lor.
La momentul decis, Nathan Mayer Rothschild i-a înștiințat discret pe lucrătorii săi să înceapă să cumpere toate obligațiunile pe care pot pune mâna.
Iar când s-a aflat vestea că, britanicii au câștigat, de fapt, războiul, racheta obligațiunilor achiziționate l-a purtat pe bancher, “până la un nivel chiar mai mare decât înainte de începerea războiului, lăsându-i lui Nathan Mayer Rothschild, un profit de aproximativ douăzeci la unu față de investiția lui de la bursă. De fapt, Nathan Rothschild se lăuda la scenă deschisă că, în cei șaptesprezece ani în Anglia, el și-a sporit cele 20.000 de lire sterline, de la tatăl lui, de 2500 de ori, ajungând la suma de la £ 50.000.000.
Dreptul de proprietate asupra acestor obligațiuni, i-a oferit familiei Rothschild controlul complet asupra economiei britanice, devenită acum centrul financiar necontestat al lumii (în urma înfrângerii lui Napoleon), și forțându-i pe britanicii să înființeze o nouă Bancă Angliei, sub controlul lui Nathan Mayer Rothschild.
Foarte interesant este faptul că, o sută de ani mai târziu, New York Times publica o știre care atesta că, nepotul lui Nathan Mayer Rothschild a a încercat să obțină un ordin judecătoresc pentru a suprima publicarea unei cărți, în care era dezvăluită această afacere. Familia Rothschild a susținut că, povestea a fost neadevărată și calomnioasă, dar instanța a respins cererea Rothschild-zilor și a obligat familia la plata cheltuielilor de judecată.
Anul 1815 este anul în care Nathan Mayer Rothschild a făcut faimoasa sa declarație:
“Mie nu-mi pasă care marionetă este pusă pe tronul Angliei pentru a conduce Imperiul peste care soarele nu apune niciodată. Omul care controlează oferta de bani din Marea Britanie controlează Imperiului Britanic, iar eu controlez lichiditatea monetară britanică.” (American History Through the Eyes of Modern Chaos Theory, Burton P. Fabricand, pg. 191)
Rothschild-zii s-au folosit, de asemenea, de controlul lor asupra Băncii Angliei pentru a înlocui metoda de transport maritim a aurului de la țară la țară în loc să folosească cele cinci bănci răspândite în Europa, pentru a crea un sistem de debite și credite de hârtie, sistemul bancar de astăzi.
Până la sfârșitul acestui secol, o perioadă de timp care a devenit cunoscută sub numele de “Epoca Rothschild”, se estimează că, familia Rothschild controla peste jumătate din bogăția lumii.
Într-adevăr, într-o scrisoare a lui Soloman către Nathan, din Soloman din 28 februarie, a acelui an, Soloman declara,
“Noi suntem ca mecanismul unui ceas, fiecare parte este esențială.”
Cu toate acestea ceva, ceva ce nu a mers la fel de bine după cum i-ar fi plăcut lui Rothschild, a fost Congresul de la Viena, care a începuse în luna septembrie, 1814 și s-a încheiat în luna iunie a acestui an, 1815. Motivul acestui Congres de la Viena, a fost dorința familiei Rothschild de a crea o formă de guvern mondial, utilizând în acest scop datoriile mai multor guverne europene ca pârghie pentru a obține controlul politic complet asupra celei mai mari părți a lumii civilizate.
Congresul începuse bine, când Rothschild a reușit să obțină declarația de neutralitate pentru totdeauna a Elveției, în războaie, în scopul de a le oferi lor un teritoriu suveran din care ei să finanțeze ambele părți, implicate în războaiele lor fabricate pentru crearea de datorie. De asemenea, ei au realizat extinderea granițelor Elveției, pentru propria lor instalare în cantoanele Valais, Neuchatel și Geneva.
Cu toate acestea, planul lor suprem pentru un guvern mondial s-a năruit atunci când, țarul Alexandru I al Rusiei, una dintre puținele mari puteri care nu au cedat înființării unei bănci centrale Rothschild, refuzând să accepte formarea unui guvern mondial.
Înfuriat de acest lucru, Nathan Mayer Rothschild a jurat că, într-o zi, el sau urmașii lui va distruge întreaga familie și urmașii țarului Alexandru I. Din păcate, el avea să dovedească că, amenințările sale au fost adevărate, atunci când bolșevicii evrei, 102 ani mai târziu, finanțați de Rothschild au acționat pentru împlinirea acelei promisiuni.
Foarte interesant este și faptul că, fanaticul apologet al guvernului mondial, evreul Ashkenazi, Henry Kissinger, și-a susținut teza sa de doctorat, având ca temă Congresul de la Vienna.
1816
Congresul american a aprobat un proiect de lege care îi permitea, încă unui alt Rothschild să domine bancă centrală, ceea ce îi asigura familiei Rothschild, din nou, controlul emisiunii de bani americani. A fost înființată astfel The Second Bank, în Statele Unite, și având un statut de funcționare pe douăzeci de ani. Aceasta, desigur, a înseamnat sfârșitul războiului britanic împotriva Americii, în care pieriseră mii de soldați britanici și americani, și formarea unei alte bănci centrale deținute de Rothschild.
Referințe:
(The Synagogue of Satan 740-1818, de Andrew Carrington Hitchcock
1823
Rothschild-zii preiau controlul asupra operațiunilor finanicare ale Bisericii Catolice din întreaga lume.
La începutul secolului al 19-lea Papa a venit la familia Rothschild să împrumute bani. Rothschild-zii au fost foarte prietenoși cu Papa, provocând un jurnalist să spună sarcastic “Rothschild a sărutat mâna Papei … Ordinea, a fost în cele din urmă restabilită.” (Wilson, Derek. Rothschild The Wealth and Power of a Dynasty, p. 101) Rothschild-zilor, de fapt, li s-a încredințat, în timp, administrarea celei mai mari părți a averii Vaticanului. Eniclopedia Iudaica, vol.2, pag. 497, arată că, ”Este o consecință curioasă a tentativei de înființare a unui competitor catolic pentru familia Rothschild, care la ora actuală (1905), sunt ultimii gardieni ai averii pontificale.” Cercetătorul Eustice Mullins scria că, familia Rothschild a preluat toate operațiunile financiare ale Bisericii Catolice, la nivel mondial, în anul 1823. (Mullins, Eustice. The Curse of Canaan, p.125) Astăzi, marile afaceri bancare și financiare ale Bisericii Catolice sunt un sistem extins, interconectat cu familia Rothschild și restul sistemului bancar internațional.
(http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/the_rothschild_bloodline.htm)
1827
Sir Walter Scott publică un set de nouă volume, “Viața lui Napoleon”, iar în volumul doi el afirmă că, Revoluția Franceză a fost planificată de “Illuminati”, (Adam Weishaupt) și finanțată de deținătorii banilor din Europa (Rothschild-zii).
1830
David Sassoon, un evreu din Baghdad,  bancher al David Sassoon and Co, cu sucursale în China, Japonia și Hong Kong folosește monopolul său din comerțul cu opiu, în numele guvernului britanic controlat de Rothschild, pentru traficul a  18956 cufere cu opiu, câștigând milioane de dolari pentru familia Rothschild și familia regală britanică.
1832
The Second Bank din America, îi cere Congresului reînnoirea statutului băncii, cu patru ani mai devreme. Congresul dă curs solicitării și trimite proiectul de lege la președintele Jackson (al 7-lea președinte al Statelor Unite 1829-1837), pentru semnare. Președintele Jackson respinge acest proiect de lege și în mesajul său de veto el afirmă următoarele,
“Nu cetățenii noștri sunt aceia care primesc bonificația din partea guvernului nostru. Mai mult de opt milioane din depozitul Băncii sunt deținute de străini! (The Addresses and Messages of the Presidents of the United States, from Wahington to…, pg. 419) … Nu există niciun pericol pentru libertateq și independența unei bănci din afară care, prin natura sa, are atât de puține legături cu țara noastră? (id. pg. 422)
Ei ne controlează moneda noastră, ei primesc sumele din banii noștri publici, și ei îi țin pe mii dintre cetățenii noștri în dependență … ceea ce este mai grozav și mai periculos decât o putere militară a inamicului. (id. pg. 422) În cazul în care guvernul se va limita la o protecție egală, așa cum o face și cerul cu ploile sale, care cad deopotrivă peste cei importanți și peste cei nesemnificativi, peste cei bogați și peste cei săraci, atunci ar fi o binecuvântare fără rezerve. (id. pg. 430)
În legislatura dinaintea mea se pare că, aceste principii juste au fost ignorate ca nenecesare.” (id. pg. 430)
În luna iulie, Congresul nu a reușit să treacă peste veto-ul președintelui Jackson. Președintele Jackson apoi, s-a înscris pentru realegerea sa ca președinte și, pentru prima dată în istoria americană, în campanie, el își ia argumentul său direct la oameni. Sloganul lui de campanie era,  ”Jackson And No Bank!” (Jackson și nicio bancă!)
Chiar dacă Rothschild a turnat peste 3 milioane dolari în campania prezidențială pentru adversarul lui Jackson, senatorul republican Henry Argile, președintele Jackson este reales,  în noiembrie. Cu toate acestea, președintele Jackson știe că, lupta abia începuse, iar după victoria lui el a afirmat, ”The hydra of corruption is only scotched, not dead!” (Hydra corupției a fost doar reprimată, nu și ucisă!) (Andrew Jackson: The Course of American Democracy, 1833-1845, de Robert V. Remin, pg. 52)
1833
Președintele Jackson începe înlăturarea controlului exercitat de Rothschild – prin Second Bank – asupra depozitelor guvernului, și  în locul acesteia el  plasează depozitele în băncile controlate de bancherii americani democrați.
Acest lucru face ca Rothschild-zii să intre în panică și să facă ceea ce fac ei cel mai bine, prin contractarea ofertei de bani si provocând o depresie. Președintele Jackson care știa de ceea ce puseseră acești la cale,  mai târziu avea să declare,
” Sunteți o peșteră de vipere hoațe, și am de gând să vă scot la lumină, și cu ajutor de la Dumnezeul cel Veșnic, vă voi goni în afară.” (Lady Liberty: The Ancient Goddess of America  de Richard N. Rhoades, pg. 127)
1835
Pe 30 ianuarie, un asasin încearcă trage de două ori cu pistolul înspre președinte Jackson, dar, miraculos, ambele gloanțe ratează ținta. Președintele Jackson va susține ulterior că, el știa că, Rothschild-zii au fost responsabili pentru tentativele de asasinat asupra lui. El nu a fost singurul care a spus asta. Într-adevăr, chiar și asasinul, Richard Lawrence, care a fost găsit nevinovat pe motiv de nebunie, s-a lăudat mai târziu că, oamenii puternici din Europa l-au angajat și că i-au promis să-l protejeze în cazul în care va fi prins.
Rothschild-zii dobândesc dreptul de exploatare de la minele de mercur Almadén din Spania. La momentul acela, a fost cea mai mare concesiune din lume și cum mercurul este o componentă vitală în industria de rafinare a aurului sau argintului, acest lucru le-a dat Rothschild-zilor un virutal monopol asupra lumii. Ca urmare a acestei achizitii, N.M. Rothschild and Sons va începe ulterior rafinarea aurului și argintului pentru Royal Mint, Banca Angliei, și pentru alți mulți clienți internaționali.
1836
După ani de luptă împotriva Rothschild-zilor și băncii lor centrale din America, presedintele Andrew Jackson reușește, în cele din urmă, să dea afară din America banca Rothschild-zilor, atunci când statutul băncii nu este reînnoit. Asta nu va ține decât până în 1913 când Rothschild-zii vor putea să înființeze a treia bancă centrală a lor în America, Banca Rezervelor Federale.
Pe 28 iulie, Nathan Mayer Rothschild moare și controlul băncii sale, NM Rothschild and Sons este trecut la fratele său mai mic, James Mayer Rothschild.
David Sassoon, dealer-ul cu droguri al Rothschild-zilor din China, crește comerțul său și peste 30.000 de cufere de opiu, intră anual în America iar dependența de droguri în orașele de coastă devine endemică.
1837
Rothschild-zii îl trimit pe unul de-al lor, August Belmont, un cripto-evreu Ashkenazi (pe numele real Schönberg), în America, să înceapă imediat operațiunile de salvare a intereselor lor bancare, care fuseseră distruse de către președintele Jackson.
1838
Pe 8 ianuarie, președintele Jackson amortizează ultima tranșă din datoria națională, care fusese creată, permițându-le băncilor să emită monedă prin obligațiuni de stat, mai degrabă, decât pur și simplu prin emiterea de note de trezorerie fără astfel de datorii. El devine singurul președinte american care, a plăti vreodată datoria Statelor Unite.
1839

Datorită dependenței severe de opiu, în China, de pe urma căreia au profitat David Sassoon, familia regală britanică și familia Rothschild, “, împăratul manciurian Xuanzong Daoguang (Tao-Kuang) dispune ca, comerțul cu opiu să fie oprit. El îl numește comisar al  Cantonului, pe Lin Tse-Hsu, ca lider al unei campanii împotriva opiului. Lin Tse-Hsu organizează confiscarea a 2.000 de lăzi de opiu de la Sassoon și dă ordin să fie aruncate în râu. David Sassoon îi informează pe Rothschild-zi despre aceasta și ei cer ca forțele armate ale Marii Britanii să intervină, cu scopul de a le proteja, pe viitor, interesele în buna funcționare a comerțului de droguri.

Astfel, începe Războiul Opiului, iar armata britanică intră din nou în luptă, ca mercenari pentru interesele Rothschild-zilor. Ei atacă orașele și instituie blocade asupra porturilor. Armata chineză, decimată până atunci de 10 de ani de dependență agresivă de opiu, nu se poate opune armatei britanice. 
(în imagine, chinezi atacând un clipper care transportă opiu; 
sursa foto: http://factsanddetails.com/china/cat2/sub4/item56.html)

Războiul se încheie în 1842 cu semnarea Tratatului de la Nanking. Acest tratat a inclus următoarele dispoziții menite să garanteze Rothschild-zilor, prin marioneta lor, David Sassoon, dreptul de a furniza opiu întregii populații a Chinei:

1. Legalizarea completă a comerțului cu opiu din China.
2. Despăgubiri pentru David Sassoon de două milioane de lire sterline pentru opiul  aruncat în râu de Lin Tse-Hsu.
3. Suveranitate teritorială pentru Coroana Britanică asupra mai multor insule desemnate.
1840
Numele de Rothschild este inscripționat pe lingourile Băncii Angliei. Se înființează agenții ale brokerilor cu lingouri în California și Australia.
1841
Președintele John Tyler (10 Președintele Statelor Unite de la 1841-1845) respinge cererea de a reînnoi statutul Băncii Statelor Unite, pe care agenții Rothschild au răspândit-o în jurul Congresului. El ajunge să primească sute de scrisori de amenințare cu moartea.
1843
Evreii din New York înființează organizația B’nai B’rith, ca Lojă Masonică. 70 de ani mai târziu, acest grup va înființa Liga Anti-Defăimare, menită să promoveze că, orice critici privind supremația bancară evreiască sau criminalitatea evreiască, sunt de fapt acte de “antisemitism”.
1844
Salomon Mayer Rothschild cumpără Minele de Cărbuni din Vítkovice și Compania de Furnale din Austro-Ungaria care, începea să devină una dintre cele mai mari zece preocupări industriale la nivel mondial.
Benjamin Disraeli, un evreu sefard (care avea să devină prim-ministru britanic) publică în Coningsby, în care el îl caracterizează pe Nathan Mayer Rothschild astfel,
“… Domnul și Stăpânul piețelor monetare din întreaga lume, și bineînțeles, Domn și Stăpân peste orice altceva. El a imobilizat literalmente veniturile din sudul Italiei în ipoteci, iar monarhii și miniștrii din toate țările l-au curtat pentru sfatul lui și au fost ghidați de sugestiile lui. “ (Rothschild: The Wealth and Power of a Dynasty, de Derek A. Wilson; pg. 23)

Referințe:
(The Synagogue of Satan 740-1818, de Andrew Carrington Hitchcock
Advertisements
This entry was posted in Masonerie and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s