Poate un creștin să fie și mason?

 

şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” (Efeseni 5:11)
 

I. Francmasoneria, scurtă prezentare.

Un creștin practicant trebuie să ia o decizie cu privire la susținerea sau aderarea lui la diverse organizații care există în comunitate. În unele cazuri, poate fi vorba de un club de afaceri, o organizație de caritate sau de o societate secretă, cum ar fi de exemplu lojile masonice. În toate cazurile, creștinul ar trebui să examineze cu atenție articolele sau principiile constitutive pe care se bazează organizația respectivă.
În cazul lojilor, o astfel de examinare este oarecum dificil de făcut, mai ales că, calitatea de membru într-o lojă presupune jurământul de a nu divulga natura principiilor fundamentale sau ceremoniile care se desfășoară în temple. Cu toate acestea, bibliotecile publice au copii complete ale unor publicații oficiale ale lojilor și cărților scrise de masoni, foști masoni și non-masoni, disponibile pentru oricine dorește să afle detalii despre ritualurile și credințele lojilor masonice.
În timp ce unii masoni neagă faptul că, Francmasoneria este o religie, există alți masoni, ca Henry Wilson Coil, autorul “Coil’s Masonic Encyclopedia”, care ar fi de acord că aceasta este o religie. Din moment ce locurile de întâlnire ale lojei sunt numitetemple“, rugăciunea este îndreptată către o divinitate supremă numită “Marele Arhitect al Universului” la deschiderea și închiderea tuturor reuniunilor, iar Biblia este considerată ca o “piesă” din instrumentarul ritualic și este menționată în unele ritualuri, devine destul de evident că, Francmasoneria poate fi și este considerată o religie de către cei mai mulți oameni care au făcut cercetări asupra acesteia.
În cartea sa din 1984, intitulată “The Brotherhood” (Frăția), Stephen Knight, un jurnalist și autor britanic și-a propus să încerce  a lămuri dacă Francmasoneria se face vinovată de cultul diavolului, așa cum mulți au acuzat, și dacă este compatibilă sau nu cu creștinismul. El a decis că, răspunsul la această chestiune nu poate fi condiționat de vaste cunoștințe de teologie. La pagina 231 a cărții sale găsim:“Nu trebuie să fi un teolog – nici măcar un francmason sau un creștin – pentru a recunoaște faptul că, creștinii și francmasonii ar trebui să se închine aceluiași Dumnezeu pentru ca ei fie compatibili. Întrebarea simplă este, se închină ei la același Dumnezeu? Dacă se va descoperi că, Francmasoneria, în ciuda protestelor sale, dimpotrivă, este o cvasi-religie și are un zeu diferit de Dumnezeul creștin, atunci, în mod natural, creștinii sunt incompatibili cu francmasonii.” 

La paginile 235 și 236, Knight continuă și dezvăluie că, “Inefabilul” numele G.A.O.T.U. (The Great Architect of the Universe) este în mod deliberat ascuns candidaților și masonilor de grad inferior.

“De fapt, zeul masonic – camuflat sub descriere de Marele Arhitect – are un nume specific și o natură particulară, care nu are nimic de-a face cu Hristos, Vishnu, Buddha, Mahomed sau cu orice alt nume care este recunoscut de marile religii ale lumii moderne.”
“Două treimi dintre francmasoni nu realizează niciodată minciuna abilă cu care ei sunt hrăniți, cu privire la identitatea Marelui Arhitect, pentru că aceasta este în mod deliberat ținută ascuns de ei. Nu este nici o exagerare să spunem că cei mai mulți masoni, chiar și cei fără puternice convingeri religioase n-ar fi intrat în Frăție dacă ei nu ar fi fost victimele acestui truc subtil “.
“Adevăratul nume, dar nu și natura zeului masonic, este revelat numai acelor masoni de gradul III care sunt aleși să fie “înălțați” la Sfânta Arcă Regală.” “În ritualul de înălțare, numele Marelui Arhitect al Universul este descoperit ca JAH-BUL-ON – nu ca un termen general care acoperă orice interpretare pe care ar avea-o individual francmasonul, ci este vorba de o denumire precisă care descrie o anumită ființă supranaturală – o zeitate compusă formată din trei personalități distincte fuzionate într-una singură. Fiecare silabă a “numelui inefabil” reprezintă o persoană în această trinitate:
JAH = Jahweh, Dumnezeul evreilor și al creștinilor.
BUL = Baal, zeul antic canaanit asociat cu ”ritualuri imorale de magie imitativă”.
ON
= Osiris, anticul zeu egiptean al lumii subpământene, de dincolo.”
Coil consemnează acest lucru în Enciclopedia lui, la pagina 516 astfel,
“Jah, Bel, și On apar în ritualul american al gradului Royal Arch presupunându-se că, Jah a fost numele siriac al lui Dumnezeu, Bel (Baal) numele caldeian și On, cel egiptean.”
Orice creștin cu o pregătire rezonabilă în domeniul Scripturii își va aminti marile dificultăți pe care națiunea lui Israel le-a întâmpinat ori de câte ori au fost atrași în practicarea închinării la Baal. În 1 Împărați, capitolul 18 este e consemnată confruntarea dintre Ilie, profetul adevărat, și cei 450 de prooroci ai lui Baal și cei 400 de prooroci ai Astarteii. Versetul 24 din capitolul 18 spune:
”Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.”

Istoria biblică continuă și arată că, Baal, într-adevăr, nu le-a putut răspunde celor 450 de profeți, în timp ce Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov i-a răspuns lui Ilie și a ars nu numai jertfa, ci, de asemenea, lemnul umed și șanțul plin de apă din jurul ofrandei. Ca urmare, profeții lui Baal au fost uciși deorece s-au dovedit mincinoși și pentru că, au condus pe poporul lui Israel în idolatrie.

Nota traducătorului ↓

Dar unii masoni vor respinge acest nume, însă chiar și așa, divinitatea la care se închină este aceeași! Un exemplu în acest sens îl găsim în cartea, ”Darkness Visible: A Christian Appraisal of Freemasonry” (la pag. 35), scrisă de anglicanul Walton Hannah. Autorul arată că, Albert Pike – liderul mason incontestabil al vremii sale, Mare Comandor al Jurisdicției de Sud a Consiliului Suprem de la Charleston, SUA, (un corp masonic, care la acel moment, 1873, nu icludea și loja Arch Royal) –, autorul “Morala și dogma Anticului si Acceptatui Rit Scoțian”, a scris cu referire la numele zeității masoneriei: “Niciun om sau grup de oameni mă pot face să accept ca cuvânt sacru, cum este simbolul infinitului și divinității eterne, un cuvânt corcitură, compus din numele unui zeu păgân blestemat și bestial, al cărui nume a fost timp de mai mult de două mii ani, o denumire a Diavolului.” [Sf Triada, Washington 1873, citată la pagina 35, Darkness Visible].

Sună frumos aceste cuvinte ale lui Albert Pike, ca mason de grad 32, dar ele nu erau destinate inițiaților! Hai să vedem, care era numele divinității masoneriei, după chiar spusele teologului masoneriei, Albert Pike:
“… este sigur că adevărata pronunţie nu este reprezentată de cuvântul Iehova; drept pentru care nu acesta este adevăratul nume al Divinităţii, şi nici Inefabilul Cuvânt.” (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 205 (1871))
“Lucifer, Purtătorul de Lumină! Un nume straniu și misterios pentru a-l da Duhului Întunericului! Lucifer, fiu al zorilor! El este cel care poartă Lumina … fără niciun dubiu!” (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 321 (1871))

Deci dacă masonii nu-l recunosc pe Yahveh ca Dumnezeu, cine este dumnezeul lor? Zeul masonilor este Lucifer, care este numele Satanei de dinainte de răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, şi după care a fost aruncat din cer. Albert Pike spunea că : “doctrina satanismului este erezie; şi adevărata şi pura religie filozofică este credinţa în Lucifer, egalul lui Adonai (Dumnezeu); dar Lucifer, dumnezeul Luminii şi al Binelui a ţinut partea omenirii împotriva Dumnezeului Întunericului şi Răului.” (Lady Queenborough, Occult Theocracy pp. 220-221; 1933)

În “Morala şi Dogma”, Pike îl huleşte pe Dumnezeu numindu-l pe creatorul lui Adam “Prinţul Întunericului”. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 566 (1871))

Iată și adevărata natură a religiei masoneriei în cuvintele lui Albert Pike; el vorbește despre o doctrină a inițiaților: ”A fost amintirea acestui Absolut științific și religios, a acestei doctrine, care este rezumată într-un cuvânt, despre acest Cuvânt, în fine, alternativ pierdut și regăsit, care a fost transmis la Aleșii tuturor Inițierilor Antice: a fost această aceeași amintire, conservată, sau poate pîngărită în celebratul Ordin al Templierilor, care a devenit pentru toate asociațiile secrete ale Roza-Cruce [rozicrucienii], Illuminati și ale francmasoneriei ermetice, motivul ritualurilor lor ciudate, al semnelor lor mai mult sau mai puțin convenționale și, mai presus de toate, al devotamentui reciproc și al puterii lor.” (Morals and Dogma, by Albert Pike, 1871, pag. 840; Francmasonerie → Humanist Manifesto → Human Potential Movement.)

O poziție similară lui Albert Pike, în definirea luminii și întunericului, a exprimat-o și masonul, de gradul 33, Earl Warren, mare maestru al Loji din California. Este vorba de un mesaj al său către Frăție, din anul 1936, când încă nu primise numirea sa ca șef al Curții Supreme a SUA. El a spus: ”… educația tineretului nostru poate fi cel mai bine făcută, într-adevăr, numai printr-un sistem de învățământ public gratuit. Acesta este motivul pentru care Marea Lojă din California, care se tot străduiește să ÎNLOCUIASCĂ întunericul cu lumina, este atât de vital interesată în școlile publice ale statului nostru. PRIN DISTRUGEREA PREJUDICIULUI [înseamnând creștinismul – acesta era contextul mesajului] și plantând rațiunea în locul acestuia se pregătește temelia unui popor iubitor de libertate pentru un guvern liber …” [Paul Fisher, Behind The Lodge Door (Washington, DC: Shield Publishing, 1988) pg. 176;  Scarlet and the Beast, pg. 202, John Daniel] 
(Francmasonerie → Humanist Manifesto → Human Potential Movement.)

[Biblia spune însă lămurit: ”Vai de cei … care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20)]

Dar ceea ce a fost Albert Pike, ca teolog al masoneriei, în secolul 19, avea să se repete în persoana lui Manly P Hall, francmason de gradul 33 în loja anticului rit scoțian!

Manly  Hall credea în reîncarnare, stăpânea astrologia și învăța  solipsismul, fiind un bun cunoscător al religiilor misterelor. El a fost un închinător al Șarpelui din grădina Edenului: Șarpele este adevăratul principiu al înțelepciunii pentru că, el îl ispitește pe om la cunoașterea de sine (autocunoaștere). De aceea, cunoașterea de sine a rezultat din neascultarea omului față de Yahweh… șarpele este simbolul prototipului Mântuitorului universal care, răscumpără lumile, acordând creației cunoașterea de sine și realizarea binelui și răului….”; ” Teoria că șarpele este rău nu poate fi dovedită. El a fost văzut multă vreme ca un simbol al nemuririi. El este simbolul reîncarnării, sau al metempsihozei, pentru că în fiecare an își schimbă pielea, reapărând așa cum a fost, într-un corp nou…” (Manly P. Hall, Secret Teachings of All Ages; pag. 231)
Observați aceeași linie pe care merge Manly Hall cu cei enumerați mai sus: Șarpele este principiul înțelepciunii, adică lumina.
Ca orice mason, el a folosit tot timpul un limbaj dublu: unul destinat prelegerilor sale ținute înaintea largilor audiențe și altul destinat inițiaților. Pe de o parte, înaintea mulțimilor elogia suficiența potențialului uman, energiile omului și capacitatea sa de auto-salvare și vindecare (Psychology and Self-Improvement; Integrity, the Endangered Virtue), iar pe de altă parte dezvăluia adevărata natură a energiilor și potențialului astfel: ”Când masonul învață că, Cheia luptătorului este corecta aplicare a dinamului puterii vii, el a învățat Misterul (Taina) Breslei. Energiile lui Lucifer sunt în mîinile sale și înainte de a putea păși în vreo direcție el trebuie să demonstreze capacitatea sa de a aplica în mod corespunzător această energie.”(Manly P Hall, The Secret Teachings of All Ages, pag. 48)
Nota traducătorului
Revenind la adevăratul creștinism, apostolul Pavel a avertizat bisericile din primul secolul să nu aibă părtășie cu cei necredincioși: ”Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?  Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”  De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” (2 Corinteni 6:14-17)
” Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”” (Ioan 8:12)
Pentru creștinul care a fost curățit în sângele prețios al Mielului, singura cale corectă de acțiune este să se pocăiască de păcatul de a avea părtășie cu cei care neagă că, numai Hristos este Mântuitorul lumii. Creștinul nu trebuie să ia parte la lucrările întunericului. Dacă ești un creștin, și mason totodată te rog să iei în considerare 1 Ioan 5: 10-12, care spune:
” Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”
Poți tu, ca creștin, să accepți conștient învățătura masonică că oamenii de toate credințele pot fi acceptați prin propria lor virtute înaintea lui Dumnezeu? Dar cu frații tăi de lojă, care nu-l cunosc pe Hristos, cum rămâne?  Vei tăcea despre Isus și, astfel, îl vei nega în fața lor? Iar dacă nu ești un adept “născut din nou, curățit prin sânge” al lui Isus, poți înțelege tu că, Dumnezeu Creatorul tuturor oamenilor a oferit mântuirea și viața veșnică ntr-un singur mod, și anume prin Fiul Său prețios, Isus?
” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele Apostolilor 4:12)
Dacă știi că ești un păcătos care are nevoie de Isus ca Mântuitor personal, smerește-te înaintea lui Dumnezeu și roagă-L să te ierte, și primește-l pe Isus ca Domn și Mântuitor. Acceptă darul fără plată al sângelui prețios al lui Isus, care a fost vărsat pentru răscumpărarea ta. Ți se va da o nouă viață spirituală și pentru prima dată, vei începe să știi, spre deosebire de cei care au ceva cunoștință, cine este Dumnezeu cu adevărat. Dumnezeu are un plan perfect pentru viața ta. Tu poți să înveți de a El zi de zi, care este planul Lui pentru tine, după ce l-ai primit pe Isus în care să te încrezi zilnic.
II. Diferențele fundamentale între masonerie și creștinism.

Mântuirea prin fapte?

Francmasoneria învață,
“… dacă tot ceea ce și-a propus omul să facă, este făcută în mod corect și fidel, în mod natural aceasta va ajuta să lucreze spre mântuirea lui; dacă el se supune principiilor autentice ale chemării sale, el va fi un om bun: …”(Ibid., Pike, p. 211).
Creștinismul învață,
”Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8,9 – vezi și Romani 11:6)
Există mai multe căi la Dumnezeu?
Francmasoneria învață,
“… Aceste căi par să se ramifice în diverse direcții, dar toate ajung la același scop final, și asta datorită faptului că pentru unii oameni, o cale este mai bună și pentru alții, o alta”.  (J.S.M. Ward citat în Freemasonry, The Invisible Cult in our Midst de J. Harris p. 100).
Creștinismul învață,
”Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)
”Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36)
Este Isus doar una dintre alte numeroase căi?
Francmasoneria învață,
“Se aduce onorare tuturor marilor reformatori. Aceasta se vede la Moise, legiuitorul evreilor,  la Confucius și Zoroastru, la Isus din Nazaret, iar în Arabia iconoclastă, marii profesori ai moralei, și eminenții reformatori, dacă nu și mai mult: și permite ca fiecare frate în ordinul masonic din care face parte să se raporteze chiar și la Divinul Caracter după crezul său și după nevoia sa. ” (Pike, p. 525).
Creștinismul învață,
” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.””. (Faptele Apostolilor 4:12; vezi, de asemenea, 1 Corinteni 8:. 6).
 
Sunt jurămintele sângeroase acceptabile?
Francmasoneria învață,
La primul grad – tăierea beregatei, smulgerea limbii ca parte a jurământului. La gradul al treilea  – secționarea corpului în două și scoaterea intestineor afară, etc., ca parte a jurământului depus. ( The Invisible Cult in our Midst, J. Harris, pp. 50,51).
Creștinismul învață,
“Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum … Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. ” (Matei 5: 34-37; a se vedea, de asemenea, Iacov 5:12).
Cum este privită Biblia?
Francmasoneria învață,
“Biblia este folosită printre masoni ca simbol al voinței lui Dumnezeu, cu toate acestea, la voința exprimată a oricărui popor, poate fi folosit un substitut pentru Biblie, într-o lojă masonică.” (Albert Mackey citat de Harris p. 47).
Prin urmare, pe altarul masonic orice carte poate fi “Sfântă”!
Creștinismul învață,
“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.” (2 Timotei 3:16; a se vedea, de asemenea, Proverbe 30: 5,6, Evrei 4:12).
Ar trebui ca secretele învățăturii să fie păstrate de creștini?
Francmasoneria învață,
“Masoneria, la fel ca toate religiile, ca toate misterle, herneticismul și alchimia, ascunde secretele sale față de toți, cu excepția Adepților și Înțelepților, sau a celor aleși, și folosește explicații false și interpretări eronate ale simbolurilor sale pentru a-i induce în eroare pe cei care merită doar să fie induși în eroare; pentru a ascunde Adevărul, care pentru ei este numit Lumina, și pentru a-i îndepărta de ea. ” (Pike, p. 104,105).
Creștinismul învață,
”Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.”  (Ioan 18:20; vezi și Matei 10:27, Luca 12:3, Efeseni 5:11-13)
Unde se găsește adevărata lumină?
Francmasoneria învață,
”Masoneria este o căutare după Lumină. Această căutare ne conduce direct înapoi, după cum vedeți, la Kabalah.” (Pike p. 741).
Cu toate acestea, învățăturile Kabalah (misticismul ocult evreiesc), sunt condamnate de Biblie.
Creștinismul învață,
”Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12; vezi și Ioan 1:4,5 și Matei 5:14-16)
 
CONCLUZIE
Este important să reținem că, dintre cei peste șase milioane de francmasoni din întreaga lume, marea majoritate au luat numai primele trei grade. Pentru această majoritate a membrilor, ”Blue Lodge”, așa-numitele grade mai ridicate oferite de “organisme concordante” nu reprezintă adevărata francmasonerie. De aceea, este posibil, ca un membru al ”lojii albastre” să nu accepte  trimiterile citate anterior.

Faptul trist dar adevărat este că, cei care trec mai departe, în gradele superioare, află în cele din urmă că au fost înșelați în primele trei grade. Următorul citat ilustrează cât de rău și bine înșelați sunt, iar prietenul tău mason poate fi dovada vie a acestei înșelăciuni, prin protestul său că lucrurile nu stau așa.

Gradele albastre sunt însă curtea exterioară sau porticul. Parte din simbolurile care sunt afișate acolo, sunt destinate inițiaților, dar el (masonul de grad albastru) este indus în eroare, în mod intenționat, prin false interpretări. Nu se dorește ca el să le înțeleagă. Adevărata lor semnificație (a simbolurilor) este rezervată doar pentru Adepți, Prinții Masoneriei … e destul de satisfăcător că marea masă a celor numiți masoni, să-și imagineze că totul este conținut în gradele albastre, iar cine dintre ei  încearcă să nu fie înșelat, va lucra în van … Întotdeauna trebuie să existe interpretări cu legături comune pentru masa celor inițiați, a simbolurilor care sunt elocvente însă pentru Adepți.” (Pike, pp. 818-19.).

Dar Biblia exclude o asemenea înșelare și spune că,

”Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.  Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:10-13)
Orice mason de grad albastru, trebuie să observe că nu este loc pentru numele lui Isus într-o lojă bine reglementată, așa cum acest lucru este ilustrat prin absența numelui Său în fiecare rugăciune de ritual dintr-o lojă. Iar acolo unde nu este rostit numit lui Isus, Dumnezeu Tatăl nu este cinstit: ” pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.” (Ioan 5:23)

Surse

Advertisements
This entry was posted in Masonerie and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s