În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (3)

”Isus le-a zis… Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44)

Bestialitatea bolșevicilor a fost justificată prin ideologia creată de Illuminati, pentru a înșela omenirea. Karl Marx a fost un francmason de gradul 31. În februarie 1848 el a publicat, la ordinul leadership-ului masonic, Manifestul Comunist! În imaginea alăturată, Marx apare într-o poziție tipic masonică (vezi Duncan’s Masonic Ritual and Monitor).

Teroarea Roșie.
Pentru declanșarea Terorii Roșii, bolșevicii aveau nevoie de un pretext. Era în dimineața zilei de 30 august 1918. Moisei Uritsky a sosit cu mașina sa, la orele zece, la biroul său. El era președintele CHEKA din Petrograd. Uritsky era infamul ”Măcelar din Petrograd.” Se știa că-i place să urmărească execuțiile de la fereastra biroului său. În ziua aceea însă avea să fie împușcat: suspectul pentru uciderea lui Uritsky fiind un tânăr de 22 de ani, student la Institutul Politehnic din Petrograd, Leonid Kannegisser.
Uciderea lui Uritsky a fost organizată de către protejatul lui Dzerzhinsky, Gleb Boky, care i-a succedat lui Uritsky. Organizația centrală a CHEKA, condusă de Lenin și Dzerzhinsky, era cea care se aflase în spatele asasinării lui Uritsky. Boky era pasionat de ocultism (Red Shambhala: Magic, Prophecy, and Geopolitics in the Heart of Asia, de Andrei Znamenski).
Motivele reale ale uciderii lui Uritsky.

Lenin personal dăduse ordinul pentru uciderea lui Uritsky (vezi foto) și de asemenea el a înscenat și un atentat la propria sa viață, după care a putut da imediat ordinul de dezlănțuire a terorii în masă împotriva poporului rus. Crima fusese totodată și o pedeapsă pentru Uritsky fiindcă acesta din urmă furase din bogățiile confiscate de Lenin, pe la spatele acestuia, împreună cu Volodarsky (Moisei Goldstein) și francmasonul Andronnikov (care era șeful CHEKA în Kronstadt.) Prada furată de la Lenin fusese vândută prin anumite bănci scandinave (printre care și Banca Nya care-i aparținea lui Olof Aschberg). Hoții furaseră de la Lenin bunuri în valoare totală de 2.5 miliarde ruble în aur.

Kannegisser nu a încercat niciodată să-l ucidă pe Uritsky, el a fost ucis pe nedrept. Volodarsky fusese ucis în luna iunie al acelui an. Uritsky a investigat moartea acesuia și a descoperit adevărul. Acesta este motivul pentru care și el a fost ucis mai apoi.

Revenind la înscenarea lui Lenin, cum că și el a fost ținta unei tentaive de asasinat, țapul ispășitor a fost ales în persoane unei femei pe jumătate oarbe, Fanny Kaplan (vezi foto). Cu toate acestea, ea a fost acuzată că a atentat la viața lui Lenin. Lenin scria: ”Chiar dacă ar fi să piară 90 de procente din populația Rusiei, lucrul acesta ar merita dacă celelalte 10 procente ar apuca să vadă revoluția în întreaga lume.”

Imediat după aceea, comisia specială, CHEKA, care era poliția politică,  a scos mai mulți deținuți – dușmani de clasă – din închisori pe care i-au executat în public. Camaradul și iubitul lui Lenin, Grigori Zinovyev s-a lăudat: ”Putem anihila o întreagă clasă socială!”

Iată mai jos cîteva fotografii cu victimele comunismului din Ukraina.

Răul comunismului este unul abisal. Iată ce a spus Lenin: ”Pe cei mai de seamă dintre burghezi și pe preoții reacționari ar fi cel mai bine să-i împușcăm.” Lenin a explicat și cum urma să se facă asta: ”Trebuie să ne folosim de orice vicleșug și metode pentru a nega și a ascunde adevărul. ” Francmasonul Lenin arăta că: ”Putem și trebuie să scriem cu cuvinte care să inflameze masele pentru a fi dezgustate și a-i disprețui pe toți aceia care nu sunt de acord cu noi.” Listele cu cei împușcați sau executați în alte moduri au fost publicate în ziarul săptămânal al CHEKA. Datorită acestui lucru s-a putut proba că 1.7 milioane de oameni au fost executați în perioada dintre 1918-1919. Prin întreaga Rusie curgea un râu de sânge. CHEKA a trebuit să angajeze pentru asta inși care să numere morții. Potrivit rapoartelor oficiale ale Sovietelor din luna mai 1922, 1.695.904 oameni fuseseră executați în perioada cuprinsă între ianuarie 1921 și aprilie 1922. Printre aceste victime erau preoți, profesori, doctori, ofițeri, polițiști, jandarmi, avocați, funcționari publici, jurnaliști, scriitori, artiști, infirmieri și fermieri.   Crima lor fusese ”gândirea anti-socială.”

Metode de tortură și ucidere ale cekiștilor.

Călăii le scoteau ochii victimelor, le tăiau urechile și nasul. Cekiștii din Harkov așezau victimele în jurul unei mese pe care apoi le țintuiau mâinile cu cuie, le tăiau încheieturile mîinii cu un cuțit, turnau apă clocotită peste mâini după care îndepărtau pielea de pe ele.  În alte locuri, victimelor li se punea capul pe o nicovală și era zdrobit încet cu un baros. Ceilalți deținuți care erau obligați să privească la această tortură, erau supuși aceleiași torturi.

Preoților li se scoteau ochii, li se tăia limba și erau arși de vii. Cekiștii obișnuiau să le despice abdomenul victimelor, după care le scoteau intestinul subțire pe care îl legau de un stâlp de telegraf, și cu un bici obligau nefericitele victime să se învârtească în jurul stâlpului până când tot intestinul subțire ieșea afară și mureau. Episcopul de Voronezh a fost fiert de viu într-un cazan mare, după care călugării, având revolverul lipit de tâmplă, au fost obligați să mănânce acea ”supă”. În Odessa, mai mulți ofițeri au fost fierți într-o oală imensă. Iar alți deținuți, aliniați fiecare în dreptul cadavrelor fierte, erau obligați să le mănînce creierul victimelor, după ce calota craniană a acestora fusese îndepărtată. În Kharkov, oamenii erau scalpați. În Voronezh, victimele torturate erau băgate în butoaie, în care erau fixate cu cuie, apoi butoaiele erau rostogolite până când acestea erau aruncate afară. Stele în cinci colțuri, înroșite în foc, erau înfipte în frunțile victimelor. În Tsaritsyn și Kamyshin, brațele victimelor erau tăiate cu ferăstrăul. În Poltava și Kremenchug, victimele au fost trase în țeapă. La Odessa, deținuții au fost prăjiți în cuptoare sau tocați în bucățele. În Kiev, victimele erau așezate în sicrie alături de cadavre în descompunere și apoi înmormântate de vii, iar după o jumătate de oră erau dezgropate din nou.
Lenin însă, tot nu era mulțumit de rapoarte și a cerut: ”Sporirea terorii!”. Un obiectiv imediat a fost înființarea unor lagăre de muncă forțată. Pe data de 5 septembrie 1918, un articol din decretul ”Teroarea Roșie” suna așa: ”Republica Sovietică trebuie să se descotorosească de dușmanii de clasă izolându-i pe aceștia în lagăre de muncă silnică…”
Trebuia să alegi: fie te alăturai răului fie oamenilor de rând.

Karl Marx scria poezii satanice.
Francmasonul și comunistul Karl Marx descrie într-o poezie lumea la care visa:

”Dacă există Ceva care devorează,
Mă voi arunca înăuntrul său,
chiar dacă ar fi să ruinez lumea,
Lumea care se interpune între mine și prăpastie,
Am s-o sfărâm în bucăți cu blestemele mele neîntrerupte,
îmi voi arunca brațele în jurul realității ei aspre,
Iar lumea va trece mută, îmbrățișându-mă,
Ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută,
Pierind în neant; aceasta ar insemna a trăi cu Adevărat”
 (Op. cit.. Marx, Oulanem)
 
Doctrinele despre ură ale lui Marx erau folosite de către francmasonii comuniști pentru a justifica oroarea pe care au provocat-o lumii civilizate. În anul 1919, Lenin a trimis sume enorme de bani Marii Loje Franceze pentru renovarea sediului acesteia din Paris, și pentru propaganda operațiunilor sale, și toate acestea în timp ce milioane de ruși au murit de foame.

Marele poet rus, Sergei Esenin, ucis pentru o poezie anti-regim!

Noul regim, cu Leon Trotsky la conducere, l-a lichidat pe poetul național, renumit, Sergei Esenin. Acesta, într-un poem al său, ”Țara Mișeilor”, i-a numit pe noi guvernanți paraziți și a spus că, Republica Sovietică nu era altceva decât un bluff (poezia a fost scrisă cu litere latine.) El a descris de asemenea și ura crescândă a lui Trotsky pentru cultura rusă. Trotsky a dat ordin ca cei de la CHEKA să rezolve problema! CHEKA a trimis câțiva agenți la Esenin acasă unde acesta s-a luptat cu ei, refuzând să se lase prins. În altercație, marele poet rus, a fost lovit puternic la cap și a decedat pe loc. Agenții l-au anunțat pe Trotsky de rezultatul acțiunii lor, iar Trotsky a declarat că nu-l deranja deloc faptul că marele poet rus fusese ucis. Trotsky i-a sfătuit pe agenți să-l spânzure pe decedat, înscenând astfel faptul că, Esenin s-ar fi sinucis.  Trotsky a fost atât de cinic și sadic, încât mai rău decât atât nu se putea. Adesea, el obișnuia să le execute pe victimele sale personal. El a ordonat chiar și ucideri de copii! El rânjea atunci când ordona ”execuțiile disciplinare”. Cruzimea sa este foarte bine expusă în arhivele Partidului Comunist. Ofițeri împreună cu familiile lor au fost executați atunci când refuzau să execute ordinele primite. Cruzimea lui Lenin și Trotsky precum și lipsa lor de milă au devenit caracteristica principală a puterii sovietice. Krasnaya Gazeta, din 31 august 1919, a expus obiectivul principal al regimului sovietic astfel: ”Râul de sânge burghez curge deja, și din ce în ce mai mult! Cât mai mult cu putință!” (sursa foto,  aici)

Militarizarea economiei. Muncitorii devin soldați în cîmpul muncii.
Încă din timpul războiului civil din 1920, Trotsky a început să facă planuri pentru militarizarea economiei, pentru a o alinia la necesitățile războiului comunismului. El avea nevoia de robi înarmați. Țăranii și muncitorii erau cei mai potriviți pentru asta, acordându-li-se un statut egal cu al soldaților încorporați și astfel au luat ființă batalioanele oamenilor muncii, care erau conduse de comandanți militari. Fiecare individ era un ”soldat în câmpul muncii” care nu-și mai putea fi propriul lui stăpân. Dacă i se ordona să acționeze, el trebuia să se supună; dacă refuza, el devenea un dezertor care trebuia pedepsit. (de obicei cu moartea)

Trotsky a explicat: ”Nu este adevărat că munca forțată este neproductivă, în niciuna dintre circumstanțe.” Fabricile lucrau într-un regim de disciplină militară. Liderii bolșevici au început să-i vâneze pe muncitorii catalogați ca ”dezertori.” Mulți au fost arestați. Trotsky, tuturor celor care solicitau dreptul la libertatea cuvântului și a presei, le spunea că sindicatele trebuie să fie ca ”rațele pe baltă” sau ”ca niște câini”. Lenin însuși spusese la începutul anului 1917 că, muncitorii nu au nevoie de libertate, egalitate sau fraternitate. Cekiștii s-au folosit de cele mai ingenioase motive pentru a-și scuza crimele. În orașul Bryansk, a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru beție, iar în Vyatka a te afla în afara locuinței după orele 8 p.m. era condamnare sigură; în alte orașe pentru hoție pedeapsa era moartea. Cei arestați erau aduși dezbrăcați în beciuri pentru execuție, unde erau așezați lîngă un zid și împușcați de un mic pluton de execuție înarmat cu pistoale. Lucrul acesta este ilustrat foarte bine în filmul ”Tjekisten” (Cekistul) al lui Alexander Rogozhkin.   (foto – poster polonez cu Trotsky, din anul 1920; ”Voința Bolșevicilor”)

Uciderea prin înfometare și alte metode a populației. Lenin visa la 60 de milioane de țărani ruși morți.

În Petrograd, liderul sovieric, Grigori Zinovyev a promis să ucidă 10 milioane de rusși și să facă din ceilalți comuniști convinși. În timpul foametei din 1921-1922, alții în număr de 5.053.000 au pierit. Bolșevicii conduși de Lenin, făcuseră în așa fel încât 30 de milioane de oameni au pierit în decursul primilor patru ani de putere bolșevică din care 8 milioane au fost oameni de la sate. Lenin a anunțat că, nu mai aerau bani pentru hrană sau pentru cultură. Potrivit unui mit despre persoana sa, el întotdeauna se gândea mai întâi la binele celorlalți, înainte de a se gândi la el.

În realitate, Lenin dorea să fie uciși 60 de milioane de țărani. ”Ucideți-i!”, urla el! Se credea că, tinerii frumoși erau predestinați să devină intelectuali. Prin urmare tinerii frumoși erau uciși ca fiind un pericol pentru societate. Istoria de până atunci nu mai consemnase o crimă mai absurdă. Francmasonii bolșevici aveau nevoie de sacrificii omenești. Conform chiar afirmațiilor lui Lenin, ei sacrificau oamenii zeului Moloh. Acest lucru a fost dezvăluit de un lider bolșevic dezertor, George Solomon, în cartea sa, ”Among the Red Rulers.” (fotografie  făcută de Garteh Jones)
Un singur popor. Amestecarea etniilor.

Deci, la ce se puteau aștepta supraviețuitorii acestei terori? În ceea ce privea amestecul dintre diferitele grupuri etnice, Lenin a afirmat că, el era de acord cu asta pentru a se ajunge la un sungur popor.  
Înaintea de moartea sa, Lenin privea la lună, ca un lup.
În timpul Crăciunului din 1923, cu doar câteva săptămâni înainte de moartea sa, Lenin stătea în balconul său și privea la luna plină, ca un lup. În ceasul morții, cu ultimele puteri, el a bâlbâit în limba germană: ”Weiter, weiter!” (Mai departe, mai departe!) Lenin a murit pe data de 21 ianuarie 1924 la orele 6:30 pm. La autopsie s-a putut vedea că, emisfera stângă a creierului său era stafidită și deformată. (foto – Lenin înainte de moarte)

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

Advertisements
This entry was posted in Masonerie and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s