În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (2)

Motto: ”… Cuvântul ”secret” este deplorabil într-o societate liberă și deschisă, iar noi, ca popor, ne-am opus în mod inerent și istoric societăților secrete, jurămintelor secrete și întâlnirilor secrete. Ne confruntăm peste tot în lume cu o conspirație monolitică și nemiloasă, bazată în principal pe mijloace ascunse pentru extinderea sferei sale de influență, pe inflitrare în loc de invazie, pe subversiune în loc de alegeri, bazată pe intimidare în locul alegerii libere. Este un sistem care a recrutat considerabile resurse umane și materiale în construirea unei mașini, unită strâns, extrem de eficientă, care combină operațiuni militare, diplomatice, de informații, operațiuni economice, științifice și politice. Acțiunile acesteia nu sunt făcute publice, ci sunt ținute secrete. Erorile sale nu sunt puse în evidență ci sunt ținute ascunse, dizidenții săi nu sunt lăudați ci reduși la tăcere. Nicio cheltuială nu este contestată, niciun secret nu este dezvăluit. Iată de ce, legiuitorul atenian Solon a decretat că, evitarea controverselor este o crimă pentru orice cetățean. Eu vă cer ajutorul în sarcina dificilă, de a informa și alerta poporul american. Convins fiind că prin ajutorul dumneavoastră, omul va deveni ceea ce este născut ca să fie: liber și independent.” (Fragment din discursul ținut de președintele Kennedy, pe data de 27 aprilie 1961, la hotelul Waldorf-Astoria, Newy York City, adresându-se presei! – n.tr.)


Înlăturarea ”piedicii”, Abraham Lincoln.

Opoziția făcea presiuni asupra lui Lincoln pentru înființarea unei bănci centrale, lucru cu care Lincoln nu era deloc de acord. Cerând ajutor Rusiei, țarul Alexandru al II lea a trimis flota sa, să-l ajute pe Lincoln, care de-acum participă deja în război. Francmasonii îl urau pe Lincoln pentru că le sfărîmase marele lor vis, de a realiza un ținut global bazat pe înrobire.  La cinci zile după terminarea războiului civil, pe data de 9 aprilie 1865, masonul de grad 33, John Wilkes (vezi foto) l-a împușcat mortal pe președintele Lincoln la teatrul Ford.  [Mai tîrziu, în anul 1903, francmasonul, și actorul totodată, John Wilkes Booth avea să fie ucis de proscrisul Jesse James Woodson, la hotelul Grand Avenue din Enid, Oklahoma, unde era cazat. Motivul a fost că, John Wilkes și-a încălcat jurământul de a nu vorbi despre calitatea sa de membru în organizația secretă masonică,   Knights of the Golden Circle (KGC — Cavalerii Cercului de Aur)  și să nu mai vorbească despre uciderea lui Abraham Lincoln. What You Didn’t Know About John Wilkes Booth and Jesse James – de Mark Owen (Jan. 19, 2011)– n.tr.]
Apoi, în anul care urmat uciderii lui Abraham Lincoln, a avut loc un atentat și la viața țarului Alexandru al II lea. După încheierea războiului civil, Albert Pike a fost judecat și închis pentru trădare. Atunci, francmasonul Pike, i-a cerut sprijinul președintelui Andrew Johnson, un mason de gradul 4. Pe 22 aprilie 1866, președintele Johnson l-a scuzat iar în ziua următoare, Pike i-a făcut o vizită lui Johnson. Pe data de 20 iunie 1867, președintele Johnson a fost avansat de la gradul 4 la gradul 32 în ritul scoțian.

Casa Albă a fost construită după modelul palatului masonic din Dublin.
În Egiptul antic, obeliscurile erau asociate cu sacrificiul. Obeliscurile masonice cuprind 14 componente iar în vârf au torța (sau flacăra lui Lucifer); unul de acest fel a fost ridicat în 1941 în Dealy Plaza din Dallas, lângă locul unde președintele John F. Kennedy avea să fie împușcat mortal la data de 22 noiembrie 1963 (dată aflată sub semnul Scorpionului). Iar obeliscul este situat chiar pe paralelal 33 grade.
O politică în detrimentul intereselor financiare ale francmasoneriei. John F. Kennedy.

La data de 4 iunie 1963, președintele Kennedy semna decretul prezidențial nr. 11110 prin care returna guvernului autoritatea în ceea ce privește emisiunea monetară, dând la o parte astfel Banca Federală de Rezerve (o organizație privată a familiilor Rockefeller, Rothschild, Warburg si Oppenheimer! – nota mea).

Președintele Kennedy voia să retragă consilierii militari americani din Vietnam și să împiedice de asemenea Israelul să producă arme nucleare. Iată de ce el a devenit inamic inclusiv pentru francmasonul David Ben-Gurion, primul ministru al Israelului.

Înlăturarea ”piedicii” John F. Kennedy.
În niciun caz, un om absolut necalificat ca Lee Harvey Oswald nu ar fi putut executa cele trei focuri de armă, din care două și-au atins ținta (așa cum s-a declarat oficial) în doar 5,6 secunde din presupusa sa locație, ascunsă la etajul șase al clădirii de pe Elm Street, Dallas, în care se afla depozitul de cărți.

Procurorul de district, din New Orleans, Jim Garrison credea că cel puțin trei lunetiști au fost implicați în uciderea președintelui. Imanile necenzurate de la fața locului, din acele momente, au relevat faptul că, Kennedy a fost lovit de mai mult de două focuri de armă, din care cel puțin una a venit din față (http://www.whale.to/b/dieugenio_h.html). Țapul ispășitor, Oswald, avea să fie ucis curând după aceea.

Locul lui Kennedy a fost preluat apoi de către francmasonul de rang înalt, Lyndon Baines Johnson (http://www.pagrandlodge.org/mlam/presidents/), care a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a ascunde adevărul din spatele uciderii lui Kennedy.
Pedeapsirea masonilor care divulgă secrete. Cazul Wiliiam Morgan.

Francmasonii sunt într-adevăr răzbunători. Căpitanul William Morgan avea să descopere niște teribile secrete ale Illuminati în timp ce deținea o poziție centrală în loja sa din Batavia, no. 433, New York. Conștientizând care sunt scopurile Illuminati, el a călătorit prin State pentru a avertiza și alte loje masonice. În anul 1826 el a declarat că, era datoria sa de a avertiza publicul cu privire la planurile secrete ale francmasoneriei. Morgan a semnat un contract cu editorul său, colonelul David C. Miller pentru a publica o carte în care expunea activitățile ascunse al conducătorilor masoneriei. Francmasonii l-au răpit pe Morgan și l-au aruncat în râul Niagara. Unul dintre conspiratori, John Whitney – aflându-se pe patul de moarte, anul 1860 –  i-a mărturisit crima doctorului său.

În anul 1882, a fost ridicat un monument în onoarea lui William Morgan pe care se poate citi: ”Un cetățean respectat al Bataviei și un martir pentru libertatea cuvântului și presei de a arăta adevărul, care a fost răpit … de francmasoni și ucis pentru că a dezvăluit secretele ordinului lor.”

Revenind  la revoluția bolșevică de la începutul secolului 20. Leiba Bronstein, se îmbarcă cu pașaport american, pentru Rusia.
Jacob Schiff împreună cu alți francmasoni de de rang înalt au făcut tot ce puteau pentru a pedepsi Rusia și pentru a introduce acolo cel mai crud sistem de înrobire a omului pe care îl văzuse omenirea până atunci.
Pe data de 27 martie 1917, în New York, Trotsky – care avea atunci 37 de ani – împreună cu familia sa și cu 275 de teroriști internaționali și aventurieri s-au îmbarcat la bordul navei Kristianiafjord cu destinația Europa, pentru a desăvârși ”revoluția” în  Rusia. Nenumărați criminali, comuniști americani și agenți de pe Wall Street îl însoțeau. Cea mai interesantă declarație a lui Trotsky a fost aceea că, ”Rusia este țara noastră eliberată prin revoluție”.

Arestarea lui Trotsky și a familiei sale, în Canada.
La 3 aprilie 1917, în timp ce Kristianiafjord s-a oprit în Halifax, Nova Scotia, poliția grănicerilor canadiană l-a arestat pe Leon Trotsky, pe soția lui și pe cei doi copii ai săi, precum și pe încă alți cinci ”socialiști ruși” (Nikita Mukhin, Leiba Fishelev, Konstantin Romanenko, Grigori Chudnovsky, Gerson Melichansky.)

Tovarășii apropiați ai lui Trotsky, Volodarsky și Uritsky au rămas la bordul navei. Trotsky a fost arestat datorită unei telegrame care fusese trimisă din Londra, pe 29 martie 1917. În ea se arăta că, Bronstein (Trotsky) și companionii săi socialiști erau implicați în declanșarea revoluției din Rusia împotriva guvernului legitim; în telegramă se mai spunea că, Trotsky primise suma de 10.000 de dolari din Germania pentru acest scop.  Și într-adevăr, după ce l-au percheziționat, polițiștii au găsit asupra lui suma respectivă. El a explicat că, suma aceeea de bani provenea din Germania dar nu a oferi nicio altă explicație legat de asta. Canadienii l-au suspectat pe Trotsky de colaborare cu nemții.

Trotsky, agent al serviciului secret britanic.
De fapt, Serviciul Secret Britanic dorise să se asigure că Trotsky, al cărui agent secret era, nu putea fi bănuit de o astfel de manevră. Lucrul acesta este confirmat de documente care se află în Arhiva Națională Canadiană. Oficialii canadieni au fost chiar instruiți ca Trotsky să nu fie forțat să lucreze în detenția sa. (Wall Street and the Bolshevik Revolution, Antony C. Sutton)

Autoritățile britanice știau din 1915 că, Comandamentul General German îi finanțase pe Kerensky, Lenin și pe alți agitatori ruși. Apoi, dintr-o dată, s-a primit un contraordin, de eliberare a lui Leiba Bronstein și acoliții săi, venind de la ambasada britanică din Washington. Ambasada britanică primise o cerere de la Departamentul de Stat din Washington să-l elibereze pe Bronstein (Trotsky) deoarece acesta era și cetățean american și călătorea cu pașaport american.
 
Washington-ul solicită eliberarea lui Trotsky.
Washington-ul le-a cerut canadienilor să-l ajute pe Bronstein în orice fel posibil. Potrivit explicațiilor americane, Kerensky era acela care dorea ca Trotsky să fie eliberat. Ca urmare, cinci zile mai tîrziu, pe data de 4 mai, Trotsky a fost eliberat. Mai târziu s-a făcut tot posibilul ca acest fapt să fie ascuns populației canadiene, deoarece autoritățile știau că, prin eliberarea lui Trotsky urma să se prelungească războiul mondial.
8000 de ”revoluționari” pătrund în Rusia.
După Trotsky, alți 8000 de ”revoluționari” vorbitori de limbă idiș au sosit în Rusia. La data de 7 septembrie 1914, estonainul socialist Aleksander Keskula îi sugerase ambasadorului german din Elveția, Gisbert Von Romberg, ca Lenin să fie folosit ca un cal troian pentru a determina Rusia să semneze o pace separată cu Germania. Francmasonul Alexander Parvus (Israel Gelfand), cel care organizase revoluția din 1905, în anul 1915 a fost instruit să-i înroleze pe Lenin și pe camarazii săi ca agenți germani. Keskula le-a dat de asemenea și 250.000 de mărcii bolșevicilor. Scopul germanilor era acela ca, bolșevicii să încheie o pace separată cu Germania, atunci când vor prelua puterea în Rusia. Mai târziu, Parvus a afirmat că a tras multe sfori pentru lovitura de stat din februarie 1917, în vremea când el locuia pe Stureplan Squre în Stockholm, Suedia.
Interesele germane și scandinave în declanșarea revoluției bolșevice. Trimiterea lui Lenin în Rusia.
Contele Ulrich von Brockdorff-Rantzau a trimis o telegramă secretă din Copenhaga către ministrul de interne, la Berlin, pe 2 aprilie 1917, cu mesajul: ”Trebuie să readucem înapoi, cât de repede putem, starea de haos în Rusia. În același timp, noi trebuie să evităm să ne implicăm vizibil în cursul revoluției din Rusia. Dar în secret, noi trebuie să facem totul pentru a spori antagonismul dintre partidele moderate și extremiste, deoarece suntem interesați în victoria extremiștilor fiindcă lovitura de stat ar fi atunci inevitabilă.” Traseul lui Lenin pentru Rusia a fost aprobat de către cancelarul Theobald von Bethmann-Hollweg. Theobald von Bethmann-Hollweg era membru al familiei de bancheri Bethmann din Frankfurt pe Main. La data de 9 aprilie, Lenin și grupul său de 32 de tovarăși și-au început călătoria din Berna, Elveția către Petrograd, Rusia. Generalul Maior, Max Hoffman avea să scrie mai târziu despre asta: ”Noi n-am știut și nici nu am bănuit vreodată pericolul la adresa întregii umanități, ca o consecință a trimiterii bolșevicilor în Rusia.” Lenin și tovarășii săi nu au călătorit într-un vagon sigilat, acesta este doar un mit. Autoritățile germane le-au cerut ”revoluționarilor” să nu părăsească vagonul, cât timp au fost însoțiți de doi ofițeri germani.
Sosirea lui Lenin în Stockholm.

Lenin a sosit în Gara Centrală din Stockholm la orele 10 a.m., pe data de 13 aprilie, vineri, 1917. Acolo, primarul socialist Carl Lindhagen s-a întâlnit cu Lenin și companionii acestuia, la Gara Centrală. Dar un alt politician socialist, Erik Palmstierna, bănuind cât de periculos era Lenin a sugerat poliției să creeze un incident în care Lenin să fie împușcat, ca un rezultat neintenționat în acel tumult. Ceilalți au râs de el. Lenin a stat opt ore în Stockholm. El și-a petrecut cea mai mare parte a acestui timp la Hotelul Regina din Drottninggatan. Apoi el a trecut și pe la Haparanda, la orele 6:37 pm, în aceeași seară. Înainte de plecarea sa, socialiștii suedezi au avut timp să-i cumpere acestuia un costum și o șapcă ce avea să devină faimoasă în întreaga lume. În acel timp, Lenin s-a întâlnit cu Hans Steinwachs, care era șeful spionajului din Scandinavia. Fabian Mansson, liderul partidului socialist suedez, a organizat o colectă printre membrii parlamentului. Chiar și ministrul suedez de externe, provenind din aripa de dreapta, Arvid Lindman,   i-a dat lui Lenin 100 de coroane (o mulțime de bani pe atunci). Francmasonii se ajută între ei.  Comitetul de asistență suedez pentru refugiați i-a dat de asemenea lui Lenin 3000 de coroane.

Sosirea lui Lenin la Petrograd.

Lenin a ajuns la Petrograd pe data de 16 aprilie la orele 11:10 pm, la stația Finlanda din Petrograd.

Francmasonul Nikolay Chkheidze, președintele sovietului din Petrograd l-a întâmpinat cu flori și a ținut un discurs de bun venit pentru Lenin.
Șeful spionajului scandinav, Steinwachs, trimitea următoarea telegramă la Berlin, pe 17 aprilie: ”Călătoria lui Lenin spre Rusia s-a terminat cu bine. El va ține cont cu sfințenie de așteptările pe care noi le avem de la el.” Un număr total de 25.000 de ”revoluționari” internaționali au sosit în Rusia.
Înainte de zorii secolului 20, Liderul Illuminati Giuseppe Mazzini declarase: ”Vechea Europă este pe moarte. Condamnarea la moarte a imperiilor, a monrahiilor și aristocrașiei este rezultatul final pentru care noi facem toate eforturile.”
În 1914, Lenin devenise membru al celei mai subversive loje aparținând Marelui Orient al Franței — ”Cele Nouă Surori”. Francmasonii contau pe ignoranța muncitorilor, care nu vedeau ce se află în umbra lui Hermes, mișcarea pe care ei o creaseră pentru a le înrobi mai târziu pe victimele lor.  La început, francmasonii suedezi erau atât de siguri pe ei încât nici măcar nu au încercat să-și ascundă simbolurile care relevau conexiunea dintre socialism și francmasonerie, acestea fiind afișate aici ca bannere ale partidului socialist din 1883. Muncitorii aveau să fie înșelați într-un fel iar burghezii în altul.
Dezvăluiri în presă despre contactele dintre Lenin, Trostsky și spionajul german.
În iunie 1917, informații despre contactele lui Lenin și Trotsky cu spionajul german s-au scurs în presă. Guvernul din Germania a interzis publicarea acestor  documente senzaționale. Dar un ziar de mic tiraj, ”Das Lebendige Wort” (Cuvântul Viu), a ignorat interdicția și a publicat că, articolul lui Grigori Alexinsky și Vasili Pankratov despre fondurile alocate de Germania penru partidul lui Lenin, pe 18 iulie. Banii din Germania fuseseră transferați din Banca Imperială Germană din Berlin via Banca Nya (prima bancă suedeză pentru sindicate coopetive din Stockholm fondată de Olof Aschberg, un simpatizant al bolțevicilor – n.tr.) având ca destinație Banca comercială a Siberiei din Petrograd. A doua zi, alte ziare aun început de asemenea să publice telegrama care proba transferul de bani din Germania către bolșevicii din Petrograd sub pretexte care mai de care mai inocente. Agenții din Stockholm, ai guvernului provizioriu rus, i-au ajutat pe bolșevici să mascheze o parte din banii germani, aceștia fiind aduși la Petrograd în saci de poștă. Lucrul acesta rezultă clar din corespondența purtată între Lenin și Yakov Ganetsky alias Jakub Furstenberg. Toate aceste dezvăluiri au fost extrem de deranjante pentru guvernul provizoriu.
Lenin organizează presa bolșevică. Se finanțează demonstrații, bătăi și se instigă la acte de violență.
Din aceste fonduri, Lenin a început să publice un număr larg de ziare și alte periodice, un total de 41 de titluri; la aceasta s-a adăugat și plata cu 10-70 de ruble pentru fiecare bolșevic care participa la bătăi sau demonstrații, și cu 120-149 de ruble pentru actele de violență.
La data de 20 iulie, guvernul provizoriu a ordonat arestarea lui Lenin, Grigori Zinoviev și Leon Kamenev (Rosenfeld). Pe data de 22 iulie la orele 11 pm, Lenin părăsea Petrogradul împreună cu Zinoviev. Cel mai remarcabil și de neînțeles lucru a fost faptul că, în ciuda ordinului de arestare a lui Lenin, nimeni nu a dus ordinul la îndeplinire, deși propaganda sovietică de mai târziu avea să declare contrar despre acest fapt. Ministrul Justiției, Alexander Kerensky a devenit Prim Ministru. În calitate de procur, Andrei Vyshinsky era responsabil cu aducerea în fața justiției a bolșevicilor. În timpul regimului lui Stalin el a trimis la moarte mai mulți bolșevici acuzați că sunt agenți britanici.
Bancherii John P. Morgan și Jacob Schiff, călătoresc în Rusia, cu ajutorul Crucii Roșii.
O delegație a Crucii Roșii a călătorit în Rusia, în luna august 1917, cu intenția de a discuta cu liderii bolșevici detaliile finale privind asumarea de către bolșevici a puterii. Printe membrii acestei delegații, din care câțiva erau doctori, ceilalți erau bancheri din New York, printre care și John P Morgan și Jacob Schiff.

Generalul Lavr Kornilov încearcă să prevină dezastrul bolșevic. Panica lui Kerensky.

În 1 septembrie, Lavr Kornilov, comandantul în funcție al armatei Rusiei, le-a ordonat cazacilor să atace Petrogradul. Pe 7 septembrie Kornilov i-a spus șefului său de stat major: ”Este timpul să-i spânzurăm pe suporterii germanilor și pe spioni, începând cu Lenin. Și trebuie să disturgem sovietele așa încât acestea să nu se mai poată reuni niciodată!”  Auzind asta, Kerensky a fost cuprins de panică. În timpul răscoalei lui Kornilov, guvernul provizoriu și bolșevicii au colaborat împotriva lui. În caz contrar, ambele părți ar fi avut de suferit. Lenin ”a uitat” imediat de sloganul său: ”Niciun sprijin pentru guvernul provizoriu!”


Casa Albă a știut cu cel puțin șase săptămâni înainte că, bolșevicii vor prelua puterea.
Potrivit arhivelor Departamentului de Stat American,   ambasadorul american de la Petrograd, David Francis era ținut la curent cu planurile bolșevicilor. Casa Albă a știut cu cel puțin șase săptămâni înainte când vor prelua puterea bolșevicii, în Rusia. Evenimentul fusese aranjat să aibă loc la data de 8 noiembrie, cum s-a și întâmplat de altfel, pentru a coincide cu ziua de naștere a lui Trotsky. Președintele SUA, Woodrow Wilson a știut dinainte că, dacă bolșevicii vor prelua puterea în Rusiei asta se va traduce prin prelungirea primului război mondial. Dar el nu a făcut nimic pentru a le zădărnici planurile. Ba dimpotrivă, el a făcut tot ce depindea de el pentru a-i ajuta. SUA urma să devină singura națiune care avea să câștige un profit uriaș de pe urma războiului. Toate celelalte puteri implicate în război au pierdut sume uriașe de bani și au venit să se împrumute de bani de la americani, un total de 14 miliarde de dolari. S-a calculat că, finanțele elitei internaționale au câștigat din asta 208 miliarde de dolari, ca urmare a războiului.
Guvernul britanic a știut la rându-i despre planurile bolșevicilor, din moment cei ei le-au recomandat cetățenilor britanici să părăsească Rusia cu cel puțin șase săptămâni înainte ca bolșevicii să preia puterea.
Autoritățile rusești cunoșteau foarte bine care era motivul prezenței lui Lenin în Petrograd. Sora lui Lenin, Maria, i-a și confirmat asta unui oficial rus. Iar Guvernul Provizoriu nu a făcut nimic, în niciun fel, pentru a încerca să-l aresteze pe Lenin. Planurile bolșevice de preluare a puterii nu erau secrete. Publicul larg nu era străin de ele, cel puțin nu mai străin decât guvernul provizoriu. Zinovev și Kamenev scriau fățiș despre planurile lor în ziare ca Novaya Zhizn, din data de 31 octombrie. Lenin le-a vorbit de asemenea oamenilor despre aceste planuri, într-un număr de ocazii. Autoritățile cunoșteau planurile bolșevicilor în detaliu. Prin urmare, de ce nu au întreprins nimic, decât dacă nu cumva erau și ei implicați în conspirație? Kerensky a refuzat să le ordone trupelor speciale din Petrograd să intervină, atunci când i s-a sugerat asta. Trotsky formase deja un comitet militar revoluționar pe data de 25 octombrie. Puterea guvernului provizoriu i-a fost transferată în secret acestui comitet la data de 3 noiembrie, în Smolny. Lenin, care se născuse pe 23 aprilie 1870, nici măcar nu organizase preluarea puterii. Trotsky era cel care organizase totul, așa că Trotsky nu a dorit nici măcar să-i permită accesul lui Lenin la Smolny, unde se instalase cartierul general al conspiratorilor. Când în final, puterea a trecut în mîinile bolșevicilor, Lenin i-a spus lui Trotsky în limba germană: ”Es schwindelt!” (Sunt amețit!)

Predarea Palatului de Iarnă în mâinile bolșevicilor.
În jurul orei șase, decanul Academiei de Artilerie din Mikhailovsk le-a ordonat cadeților săi să părăsească Palatul de Iarnă. Cazacii l-au părăsit și ei la rândul lor. Palatul de Iarnă s-a predat pur și simplu în mîinile bolșevicilor. De fapt, guvernul provizoriu nu mai avea niciun fel de autoritate. În seara aceea, spectacolele de teatru au continuat până târziu iar restaurantele au rămas deschise. Nimeni nu a observat că se petrecea ceva neobișnuit. Trotsky a confirmat la orele 2:35 pm din 7 noiembrie că, guvernul provizoriu nu mai există. La ora 10, Congresul Sovietul a proclamat: ”Puterea de guvernare a trecut în mâinile comitetului militar revoluționar!” Gărzile roșii așteptau de ceva vreme în afara Palatului de Iarnă în ciuda faptului că nu mai erau gărzi la ușile acestuia. Nu a fost niciun asalt la porțile Palatului de Iarnă. Totul s-a derulat în liniște. Fără vărsare de sânge. Gărzile Roșii doar au așteptat ora hotărâtă  la care trebuiau să pătrundă în el. Ele au așteptat până la orele 1:30 dimineața. Când bolșevicii au început să se răsfire înspre intrările nepăzite, ei au pătruns în sălile și cordioarele palatului salutându-i prietenos pe cei care ”apăraseră” palatul fără să opună vreo rezistență. Un membru al comitetului militar revoluționar, și prieten al lui Trotsky, Vladimir Antonov-Ovyseyenko, și gărzile sale roșii au pătruns în Sala de Malachit exact înainte ca orologiul să sune ora două și au așteptat în spatele unei uși care dădea înspre camera de consiliu a guvernului provizoriu. Guvernul (fără Kerensky) se adunase acolo, fără nicio explicație. De ce? Antonov-Ovseyenko doar stătea și privea la ceas. Gărzile roșii și marinarii așteptau de asemenea semnalul lui Antonov-Ovseyenko. Ei au așteptat acolo cam 10 minute. La ora 2:10 Antonov-Ovseyenko a spus: ”Para!” (Este timpul!) către gărzile roșii. Apoi, el a deschis ușile camerei de consiliu și a spus ceva foarte criptic: ” Domnilor! Timpul vostru a expirat!”

O investigație astronomică a momentului a revelat faptul că soarele tocmai tracuse în centrul semnului Scorpionului (14°58’). Scorpionul este al optulea semn al zodiacului – semnificând crima și moartea. Trotsky împlinise 38 de ani pe 8 noiembrie 1917, și întregul eveniment a devenit un spectacol pentru serbarea zilei sale de naștere.
Bolșevicii continuă să guverneze după pierderea alegerilor parlamentare. Declanșarea terorii cekiste. O formă bolnavă de business. 
Bolșevicii au pierdut alegerile parlamentare dar au continuat să guverneze și atunci când masele au protestat, Gărzile Roșii au deschis focul și au ucis 10 oameni, la deschidera Adunării Constiuante din data de 5 ianuarie 1918.  Apoi, bolșevicii au declanșat teroarea și jefuirea oamenilor în mod public în numele sloganului: ”Furați ceea ce a fost furat!”
Lenin a adunat o avere uriașă. Cekiștii arestau familii întregi și-i torturau pe copii chiar în fața părinților lor sau pe femei în fața bărbaților lor spre a obține de la ei tot aurul pe care-l dețineau. Acest jaf uriaș era o formă bolnavă de business. New York Herald Tribune a scris: ”Se pare că această revoluție bolșevică din Rusia este o enormă operațiune financiară cu obiectivul de a transfera controlul acestor sume enorme luate de la ruși către băncile din Europa și America.”
Finanțatorii revoluției bolșevice se îmbogățesc pe seama jefuirii poporului rus de către bolșevici.
Kuhn, Loeb and Co., contribuise prin afiliați germani ai lui Leon Trotsky cu 20 de milioane de dolari pentru organizarea preluării puterii de către bolșevici. În decursul a șase luni ei au primit înapoi 102.290.000 de dolari potrivit unui articol New York Times din 23 august 1921. Toți cei care au fost implicați în conspirație au câștigat averi imense din suferința poporului rus.
Francmasonul Jacob Schiff cere înlăturarea ”piedicii” reprezentate de țar și familia lui.

Jacob Schiff a dat ordin ca țarul Nicolae al II lea și familia lui să fie lichidați fără nicio întârziere! Acest ordin i-a fost transmis unui politruc (membru al Biroului Politic), Yakov Sverdlov, prin Delegația Americană, care avea atunci sediul în orașul de pe Vologda. Sverdlov a raportat că fusese contactat de către Schiff prin aceeași organizație. Sverdlov i-a ordonat lui Yankel Yarovsky să execute ordinul în pivnița unei case care-i aparținea negustorului Nikolai Ipatiev din Yekaterinburg. (Istoricul evreu-rus Natan Eidelman confirmă, de asemenea, că, evreii l-au ucis pe țar și familia sa. (Dagens Nyheter, 10 august 1988, p. 5.) – n.tr.)

Liderii bolșevici depun averi uriașe în conturile lor din băncile elveține și americane.
Lenin și-a păstrat averea personală pe care a acumulat-o din furtul operelor de artă, valori și diamante  pe care el le-a vândut, printr-o bancă elvețiană. Doar în anul 1920,  Lenin a transferat 75 de milioane de franci elvețieni în contul său.

Trotsky avea două conturi personale în băncile din Statele Unite, în care deținea un total de 80 de milioane de dolari, iar în băncile elvețiene avea încă 90 de milioane de franci elvețieni.

Moisei Uritsky (Boretsky) avea 85 de milioane de franci elvețieni.
Felix Dzerzhinsky (Rufin)
avea 80 de milioane de franci iar Yakov Ganetsky (Furstenberg) 60 de milioane de franci elvețieni și 10 milioane de dolari.

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

Advertisements
This entry was posted in Masonerie and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s