În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (1)

”Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.” (2 Tesaloniceni 2:7)

Prolog

În cartea sa, Morale și Dogmă, publicată în 1871, Albert Pike descria înțelesul cabalistic el numelui lui Satana astfel: ”Numele adevărat al lui Satana, așa cum spun cabaliștii este acela al lui Yahveh [sic] inversat; căci Satana nu este un zeu întunecat ci el este doar negarea lui Dumnezeu. Diavolul este personificarea ateismului sau idolatriei. Pentru inițiați, Diavolul nu este o persoană, ci o Forță, creată  pentru binele omului, dar care poate servi și pentru rău. Acesta este instrumentul Libertății sau al Voinței LibereEle reprezintă de fapt Forța, care domnește peste omenire, și care este reprezentată mitologic sub forma încornorată a zeului Pan; de acolo a venit Țapul sabatic, fratele șarpelui cel vechi, și purtătorul de lumină, sau Fosfor, pe care poeții l-au zugrăvit ca pe falsul Lucifer din legendă.” (“Cabala,” Mackey’s Encyclopedia, vol.1. vezi Apendix 5 pentru mai multe detalii despre Cabala; Morlas and Dogma, Albert Pike p.102)

Astăzi există un curent general de opinie și de oprobiu la adresa Rusiei, datorat mai cu seamă revoluției bolșevice și impunerii, ulterior, a ideologiei comuniste în Europa centrală și de est, care aveau să intre sub dominația fostei URSS – pentru aproape o jumătate de secol – după încheierea celui de-al doilea război mondial! Pe scurt, Rusia este arătată cu degetul ca fiind autorul moral al acestei plăgi a ideologiei comuniste, ateiste. Dar acesta să fie oare adevărul? Nici pe departe! Cine au fost strategii, instigatorii și artizanii impunerii prin teroare a ideologiei comunisto-ateiste? Cine au fost aceia care au câștigat averi uriașe de pe urma revoluției bolșevice și implicațiilor ei, inclusiv în prelungirea primului război mondial? Un răspuns veridic și neplăcut totodată pentru anumite organizații secrete,  ni-l oferă filmul documentar realizat de către jurnalista și scriitoarea estoniană, Jüri Lina: ”In the shadow of Hermes.” (Filmul are la bază cartea lui Jüri Lina, ”Under the Sign of the Scorpion” (Sub semnul Scorpionului), Stockholm, 1998, 2002)

În cele ce urmează voi prezenta conținutul acestui material video, în acela de formă scrisă, în care voi face și unele mici sublinieri (marcate cu verde)  și trimiteri, alături de includerea unor imagini care să aibă legătură cu subiectul expus astfel.

Legenda lui Hermes

În ziua în care s-a născut, zeul grec Hermes a ieșit din peștera sa din Arcadia pentru a fura 50 din vitele fratelui său vitreg, Apollo. Pentru a-l păcăli pe fratele său, Hermes a mânat vitele înapoi. În afara grotei el a văzut o broască țestoasă pe care a ucis-o. Apoi luând intestinele de la mai multe oi el le-a legat de carapacea țestoasei și a inventat lira. El a ascuns vitele și s-a întors la leagănul său din peșteră. Curând Apolo avea să-l bănuie pe Hermes de hoția sa care a negat pe loc și a început să cânte la noul său instrument. Deși venise furios să-și ia turmele înapoi, Apollo a fost cucerit de noul instrument și a acceptat să-i ofere lui Hermes vitele sale în schmbul lirei. În plus, Apollo i-a oferit acestuia și toiagul său de aur cu cei doi șerpi încolăciți, care a devenit simbolul lui Hermes. Apoi, Hermes s-a dus să-i fure lui Zeus sceptrul, lui Poseidon tridentul și Afroditei brâul. Astfel el a devenit zeul hoților și al impostorilor. El a devenit de asemenea patronul oratorilor și negustorilor. Iar cu toiagul său de aur el călăuzește sufletele morților spre Hades. Ca mesager al zeilor Hermes a fost descris ca purtând o robă scurtă și sandale înaripate simbolizând viteza. Din acest motiv el a devenit de asemenea patronul drumeților și aducătorul somnului și viselor. Închinătorii săi pentru a dobândi putere și a avea noroc trebuiau să urzească numeroase capcane ideologice și politice pentru a-i înșela pe alții. Francmasonii, cei care i-au ademenit pe oameni cu comunismul aveau nevoia de protecția lui Hermes pentru a ascunde secretele lor sângeroase. Și la fel ca Hermes, demagogii de astăzi ascund adevărul și înșeală prin retorică. (http://www.redicecreations.com/specialreports/2006/03mar/masonserpent.html – nota mea – în masonerie, Hermes este asimilat cu șarpele, cu înțelepciunea – vezi și foto) Astfel se poate spune că toate decepțiile ideologice și politice s-au născut în umbra lui Hermes…

ÎN UMBRA LUI HERMES
Secretele Comunismului
Călătoria  lui Leiba Bronstein în Statele Unite.

În duminica de 13 ianuarie 1917, vaporul spaniol Monserrat ancora în insula Ellis, New York. La bordul său se afla revoluționarul internaționalist Leiba Bronstein, notoriu sub numele de Leon Trotsky, și familia sa. Trotsky și-a început călătoria la Barcelona, în Spania, pe data de 25 decembrie 1916. El a călătorit la clasa întâi și nu la a treia așa cum avea să scrie în memoriile sale. Documentele de călătorie ale lui Trotsky sunt încă păstrate în arhivele serviciilor de imigrare ale SUA. În aceste arhive se regăsește și o invitație pentru a veni în America, care a putut fi atribuită fratelui său, masonul Jacob Schiff, un rusofob, pe atunci președintele băncii de investiții speculative, Kuhn, Loeb and Co. de pe Wall Street, New York.

Jacob Schiff a finanțat și antrenat ”revoluționarii” din Rusia, încă din anii 1890 în cooperare cu organizația B’nai B’rith, care avusese un rol activ la ”revoluția” din 1905. Între anii 1900 și 1902, zece mii de revoluționari din Rusia fuseseră antrenați pe teritoriul Statelor Unite. Misiunea lor era de a se întoarce în Rusia și de a zdrobi regimul țarist. Schiff a sprijinit financiar lovitura de stat eșuată din anul 1905. Iar fratele său sărac, Trotsky a început prin a-i cere sprijin în misiunea sa de distrugere a Rusiei.
Trotsky a fost cazat mai întîi la Hotel Astor în Time Square. Ulterior, el și familia sa s-au mutat într-un hotel de lux, situat pe 1522 Vyse Avenue, în Bronx (cu renta plătită de Jacob Schiff cu trei luni în avans). În memoriile sale, Trotsky l-a descris ca pe ”apartamentul de lucru” al său, ”dotat cu lumină electrică, gaz pentru gătit, baie, telefon, lift de serviciu automatic și chiar și cu un tobogan pentru gunoi.”  De asemenea avea asigurată la scară mașină și șofer, pentru nevoile sale personale.

Leon Trotsky, bolșevismul și francmasoneria.
”Singura mea preocupare în New York a fost aceea a revoluției socialiste.”, avea să spună Trotsky mai târziu. El a scris câteva articole petru un ziar marxist de traj mic, Novy Mir. Biroul său editoral era localizat în St. Mark’s Place (Manhattan), no. 77, în East Village, unde lucrau Nikolai Bukharin și Moisei Goldstein cunoscut sub numele de revoluționar, Volodarsky. Trotsky a mai scris și pentru jurnalul marxist de limbă idiș, Der Forverts. El a ținut de asemenea și discursuri și prelegeri pentru emigranții din Rusia la Russian Free University din East Village.

Leon Trotsky a devenit membru al ordinului masonic B’nai B’rith în ianuarie 1917, după ce mai înainte îi ajutase pe ”revoluționarii” din Rusia. Jacob Schiff era omul de legătură dintre ”mișcarea revoluționară” din Rusia și B’nai B’rith. Leiba Bronstein a devenit membru al lojei masonice franceze ”Art et Travail”, din care Lenin făcea deja parte. Francmasonul Winston Churchill a verificat în anul 1920 că Trotsky era de asemenea și membru al Illuminati. Iată ce se citește la ”Inițierea Secretă în gradul 33”: ”Francmasoneria este nimic mai mult sau mai puțin decât revoluție în acțiune, continuu angajată în conspirație.” Prin urmare nu este deloc ciudat faptul că, Leiba Bronstein a început să studieze serios francmasoneria și societățile secrete în 1898, continuând aceste studii în decursul celor doi ani petrecuți în detenție, la Odessa. El și-a luat notițe pe un număr mai mare de 1000 de pagini. ”Internationales Freimaurer Lexikon” admite fără tragere de inimă că, Leiba Bronstein a ajuns la bolșevism prin studiul său asupra francmasoneriei.
Trotsky scria în cartea sa de memorii, ”Viața Mea”: ”S-a întâmplat în perioada în care devenisem interesat de francmasonerie. Vreme de câteva luni am studiat cu aviditate cărți despre istoria francmasoneriei, cărți pe care mi le-au oferit cunoscuți sau prieteni din oraș. De ce au început negustorii, artiștii, bancherii, oficialii și avocații din primul sfert al secolului 17, să se numească francmasoni și să încerce să recreeze ritualurile ghildelor medievale? Ce era cu toată această mascaradă stranie? Treptat, imaginea devenea clară. În unele branșe ale francmasoneriei, elemente de un feudalism reacționar evident erau proeminente, la fel și în sistemul scoțian. În secolul 18 francmasoneria a devenit expresivă pentru o politică militantă de iluminare, la fel ca în cazul Illuminati, care erau promotorii revoluției; pe partea sa stângă, aceasta culminând cu Carbonari. Am scris cu litere mărunte citate din multe cărți, intercalându-le cu propriile mele reflecții despre francmasonerie.”

Un simbol al Libertății, cadoul francmasonilor francezi pentru cei americani.

Statuia Libertății a fost un cadou primit în 1886 din partea francmasonilor francezi, printre care Frederic Auguste Bartholdi și Gustave Eiffel, membri ai Grand Orient de France, pentru francmasonii din New York. O replică la scară mult mai mică a celebrei statui a fost ridicată în același an pe o insuliță de pe Sena, în Paris. Se presupune că aceasta o întruchipează pe zeița romană Libertas, dar de fapt aceasta o reprezintă pe împărăteasa din Babylon, Semiramis, sfânta patroană a ordinului Illuminati. În mâna sa dreaptă, ridicată, ea ține o torță iar în stânga ea ține Declarația de Independență. Simbolul Statuii Libertății este de asemenea porumbelul. Pentru public în general torța este un simbol al libertății, dar pentru francmasoni aceasta presupune control și manipulare.

Piatra de temelie a Statuii Libertății a fost așezată de Marele Maestru al Lojii din New York, William A. Brodie, la data de 8 august 1884, în timpul desfășurării unor ritualuri magice desfășurate în prezența a mii de francmasoni americani. Statuia Libertății a fost oficial inaugurată sub semnul zodiacal al Scorpionului, pe 28 octombrie 1886, și din nou în prezența a mii de francmasoni. La astfel de ceremonii francmasonii folosesc întotdeauna cereale, vin și ulei întorcându-se înapoi la ofrandele din Deuteronom. ”Ofranda” francmasonilor folosește acest simbolism antic pentru a asigura prosperitatea și pentru a binecuvânta proiectele importante.  Francmasonii își doresc să mențină rolul lor de conducere în societatea viitorului. Marele maestru din Roma, Adriano Lemmi explica în anii 1870 care sunt tacticile masonice: ”Francmasoneria are ca scop în sine să formeze și să conducă opinia publică. Ea dorește să influențeze guvernul și puternicele și onorabilele instituții din subordinea sa. De aceea ea se străduiește să-și plaseze proprii lideri în serviciile de siguranță, ale legislativului și în cele mai înalte poziții politice.”

Revoluția din 1905.

Capitaliștii internaționali doreau să declanșeze o ”revoluție” în St. Petersburg, care să urmeze înfrângerii Rusiei din războiul ruso-japonez din anii 1904-1905. Responsabilul cu organizarea revoluției, Alexander Parvus (Israel Lasarewitsch Helphand), a primit 2 milioane de lire sterline din Japonia pentru a instiga la confiscarea puterii în Rusia. 50 de milioane de dolari au fost investiți pentru ”revoluția” din 1905. Japonia le-a livrat și armament ”revoluționarilor”. Coordonatorul activităților ”revoluționare” era colonelul Motojiro Akashi, fost atașat militar în Rusia, în vremea în care francmasonii plănuiseră evenimentele. Totodată, bancherul american Jacob Schiff s-a asigurat că nicio bancă nu va împrumuta cu bani Rusia. În același timp, el sprijinea grupurile ”revoluționare” din Rusia. Capitaliștii internaționali doreau să preia puterea în Rusia în numele muncitorilor. În spatele acestor activități, printre alte societăți secrete, se număra și B’nai B’rith, al cărui sediu oficial era chiar în Washington DC.

O piedică în calea planurilor francmasoneriei, primul ministru rus Pyotr Stolypin.

În anul 1905 teroarea a atins dimensiuni fără precedent. Fanaticii au început să ucidă oameni fără nicio distincție. 50 de mii de oameni au fost uciși sau răniți ca rezultat al haosului revoluționar din anii 1905-1906. Ministrul de interne al țarului, Peter Stolypin, numit la scurtă vreme în funcție, după ce fusese desemnat și ca prim-ministru, în aprilie 1906, neavând alternativă a trebuit să declare legea marțială cu scopul de a combate teroarea și ”revoluția”. Stolypin spera și să încheie acest capitol al ”revoluției” și terorii. 35 de mii de ”revoluționari” au fugit din Rusia – cei mai mulți refugiindu-se în Statele Unite, care avea să devină sanctuarul pentru teroriști.

Pyotr Stolypin deținea controlul situației deja în iunie 1907. Rusia începea să-și revină după atrocitățile lui Trotsky și Parvus. Înainte de asta însă, chiar și casa lui Stolypin fusese ținta unui atentat cu bombe în data de 25 august 1906, înfăptuit de radicalii masoni. S-au înregistrat atunci 27 de morți și 40 de răniți: soldați și musafiri totodată. Printre victime s-au numărat fiul și fiica primului ministru, Stolypin. Fiica sa a fost aruncată prin geamuri de suflul exploziei (vezi foto de mai sus). Ea avea să rămână cu infirmitate la un picio pentru tot  restul vieții. Stolypin a declanșat reforme importante. Un domeniu vizat a fost acela al presei, căreia i s-a permis să scrie orice subiect dorește. Toate partidele politice au fost permise. Armata și flota au fost modernizate.

Academicianul britanic Bernard Pares a admis că, ”perioada de șapte ani dintre 1907 și 1914 se datora unei viziuni economice, și fără niciun dubiu, cea mai bună din toată istoria Rusiei.”  În timpul acestei perioade țăranii au fost împroprietăriți până la trei pătrimi din pământuri. În urma reformelor lui Stolypin, Rusia a început să producă mai multe grâne decât SUA, Canada și Argentina la un loc. 80 de procente din consumul mondial de cereale, în general, era susținut de Rusia. Rusia asigura 40 de procente din producția mondială de grâu, fiind numită datorită acestui fapt, ”Grânarul lumii.”

Înlăturarea ”piedicii”.
Liderii masoni din St. Petersburg au devenit nervoși datorită progresului economic al Rusiei, așa că au plănuit să-l ucidă pe Stolypin care urma să participe în septembrie 1911, la dezvelirea unei statui a țarului Alexandru al II lea în Kiev. Ei l-au desemnat pe generalul Pavel Kurlov să pună la punct un plan de eliminare fizică a ”dictatorului” Stolypin. Generalul a acceptat.

La data de 14 septembrie 1911, orele 9 seara, premierul Stolypin avea să fie împușcat de agentul de poliție și teroristul Mordekai Bogrov, la opera din Kiev. Lucrul acesta s-a întâmplat la mijlocul actului ”Țar Saltan” de Rimsky Korsakov, chiar în prezența Țarului Nicolae al II lea. Stolypin fusese rănit mortal, el murea patru zile mai târziu. Prin acest asasinat, forțele ocute au putut să pună capăt activităților guvernamentale de investigații privind activitățile lor subversive. Până atunci, francmasonii mai avuseseră 10 tentative de ucidere a lui Stolypin. Ei au reușit la a unsprezecea încercare.

Provocarea penuriei de pâine. Reușita revoluției.
În decembrie 1916, francmasonii și-au intensificat eforturile lor în Rusia și prin provocarea penuriei de pâine din martie 1917, o înscenare ticluită de ei, s-a declanșat revoluția.
Iată ce spune, în acest sens, istoricul rus Sergej Semanov: ”Conspiratorii, adică francmasonii, s-au folosit de lipsa pâinii în Petrograd. Era la mintea cocoșului un adevăr evident, la acea dată era pîine din belșug pentru toată Rusia, pentru fiecare familie.”

Un francmason rus afirmă în memoriile sale că, revoluția bolșevică a fost un complot masonic.
În 12 martie a   avut loc prima lovitură de stat cunoscută sub numele de ”Revoluția din Februarie”. Trei zile mai târziu, pe 15 martie, Țarul Nicolae al II lea, în Pskov, fiind confruntat cu posibilitatea uciderii întregii sale familii, a abdicat. Coroana a trecut de la Nicolae II la mai tânărul său frate, Mihail. Francmasonii erau însă deciși să distrugă regimul țarist, iar Mihail a fost forțat să abdice chiar a doua zi de la înscăunarea sa.

Francmasonul Pavel Milyukov, care a devenit secretarul cu afacerile externe în Guvernul Provizoriu, recunoaște în memoriile sale că, lovitura de stat din februarie a fost un complot masonic. Publicul, naiv, s-a bucurat, dar pe măsură ce noul guvern masonic s-a instalat, acesta a inițiat un val uriaș de teroare împotriva opoziției; zâmbetele de pe fețele oamenilor aveau să dispară pentru a le lua locul expresii ale șocului și groazei.
Primele victime au fost 4000 de polițiști. Mulțimile i-au capturat și i-au bătut până la moarte după care le-au târât trupurile pe străzi. Apoi au continuat cu uciderea ofițeilor, printre care s-a numărat și amiralul von Wiren. (Under the Sign of the Scorpion: The Rise and Fall of the Soviet Empire, Jüri Lina; pg. 194)

Alexander Kerensky și instaurarea terorii cu ajutorul criminalilor eliberați din închisori.
A doua zi după această lovitură de stat, Kerensky a eliberat toți criminalii din închisori. Zeci de mii de criminali se plimbau de-acuma liberi pe străzi, și asta tocmai în Petrograd. Priznierii din alte orașe, au fost de asemenea eliberați. Și apoi a urmat anarhia. Criminalii pătrundeau în palate, în magazine și se plimbau cu tramvaiele. Oamenii erau uciși și jefuiți.

Alexander Kerensky era secretar al Consiliului Masonic Suprem din Rusia și liderul Grand Orient din Rusia.
După cum observă, pe bună dreptate istoricul rus Sergej Semanov, ”Aproape toți dintre ei erau francmasoni, nu este niciun dubiu legat de asta, ceea ce înseamnă că a fost un complot masonic.”

Suport de la nivel înalt, american, pentru Leon Trotsky.
Traseul și documentele existente ne-au condus încă odată, aici, la sediul Grand Orientului din Paris. În primăvară, guvernul provizoriu a primit un ajutor de un milion de dolari de la banca lui Schiff – , Kuhn, Loeb and  Co. , precum și fonduri prin alte bănci. Jacob Schiff a început să finanțeze planul lui Leon Trotsky de implementare, ”a doua fază – implementarea revoluției”. Colonelul Edward M. House, un foarte influent consilier al președintelui Woodrow Wilson, a observat graba (și ilegalitatea) cu care Wilson i-a eliberat lui Trotsky un pașaport american pentru a se întoarce înapoi în Rusia, ca să preia puterea.  Bancherul de pe Wall Street, Paul Warburg, a devenit protectorul politic al lui Trotsky. În mod normal, se obișnuia ca un cetățean american să susținută un aliat al Statelor Unite implicat în războiul împotriva Germaniei, pentru a salva viețile soldaților americani. Dar nu la fel era și cazul lui Paul Warburg, care nu văzuse asta la Trotsky. Aici era vorba de altceva. Rusia trebuia distrusă, și un regim comunist înrobire a oamenilor trebuia introdus.
Potrivit documentelor din arhiva Departamentului de Stat american, Jacob Schiff care era membru al organizației B’nai B’rith, și companionii săi Felix Warburg, Otto Kahn, Mortimer Schiff, Isaac Seligman și alții plănuiseră ca detronarea țarului să aibă loc înainte de anul 1916. (WALL STREET AND THE BOLSHEVIK REVOLUTION, Antony C. Sutton)

Bancherul și francmasonul Jacob Schiff afirmă oficial că a sprijinit financiar revoluția bolșevică.
În aprilie 1917, Jacob Schiff însuși a confirmat oficial că sprijinise financiar revoluționarii pentru a-l forța pe Țar să abidce. Dar de unde dorința aceasta bolnavă? Pentru a avea un răspuns avem nevoie de o examinare concisă a istoriei adevărate a Statelor Unite. Rezistența împotriva încercărilor britanice de a impozita coloniile sale din America din Nord, nu au reprezentat singurul motv pentru care a avut loc revoluția din America. Adevărul este mult mai deranjant decât atât. Francmasonii aveau nevoie de o bază pentru activitățile lor criminale.

Francmasoneria americană, începuturile ei și originile europene.
Francmasoneria americană a fost folosită în secolul 18 pentru a proteja organizațiile criminale incluzând comerțul cu opiu, contrabanda, pirateria și, mai târziu, comerțul ilegal cu sclavi, și pentru a-i înșela pe oameni în rescrierea istoriei. Familiile masonice Roosevelt, Morgan și altele și-au ascuns trecutul lor hain, vezi contrabanda, opiumul și pirateria. La început, sute de mii oameni albi, erau răpiți și transportați din Britania către America, ca sclavi. (White Cargo. The Forgotten History of Britain’s White Slaves in America, Don Jordan și Michael Walsh) Statele Unite nu s-au fondat doar pe idealurile democrației și libertății.  
Benjamin Franklin a fost membru al infamei loje franceze, ”Les Neuf Soeurs”, (Cele Nouă Surori) ale Marelui Orient, lojă care avea un dicton: ”Alătură-ni-te sau mori!” (Secret Societies of America’s Elite, Steven Sora).
Toate cele 13 colonii au fost forțate să formeze o uniune. Lucrul acesta poate fi văzut la Librăria Congresului din Washington DC. Ordinul, Cele Nouă Surori, în timpul Revoluției Franceze a folosit un slogan similar: ”Liberté, Egalité, Fraternité ou la morte” (fraternitate sau moarte). ”Cele Nouă Surori” a cooperat strâns cu Illuminati, care opera sub numele de Iacobini.

Ordinul Illuminati a fost fondat de către Adam Weishaupt în 1776, în Ingolstadt, Bavaria. Iacobinii purtau fesurile roșii frigiene, la fel ca sclavii romani eliberați, în Roma antică. Iacobinii purtau aceste fesuri roșii frigiene, similare cu cele ale sclavilor romani deveniți liberi, pentru a-și arăta spiritul lor liber. Influența Illuminati se vede pretutindeni în capitala USA: în Librăria Congresului, în Arhivele Naționale și la Capitoliu. George Washington a încercat să restrîngă influența Illuminati dar fără succes.

O altă piedică pentru planurile francmasoneriei, Abraham Lincoln. Declanșarea războiului civil.

Una dintre cauzele reale ale războiului civil american au fost francmasonii, care sub Albert Pike au încercat să stabilească cel mai mare teritoriu cu sclavi, incluzând Cuba și Mexic, care urma să se numească Confederația Americii cu capitala sa în Richmond, Virginia. Diferite loji francmasonice au lucrat atunci pentru a aduce la îndelinire acest proiect. Însă, atunci a fost ales ca președite non-masonul și republicanul Abraham Lincoln. Asta se petrecea în noiembrie 1860 spre marea dezamăgire a francmasonilor. Când a intrat prima dată în biroul său din Washington DC, Abraham Linoln a fost imediat ținta unei tentative de asasinat. La următoarea încercare a participat chiar secretarul său pe probleme de război, Edwin Stanton. Stanton era francmason. Nici acesta nu a reușit. Apoi, liderul francmasonilor, generalul Albert Pike a ales o altă soluție – războiul civil – , război care avea să înceapă la data de 12 aprilie 1861.

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

Advertisements
This entry was posted in Masonerie and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s