Falsa dialectică a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea: Bătălia dintre biserica adventistă și cea romano-catolică.

”Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Marcu 13:22)

”Oamenii trebuie să se concentreze asupra realității, mai degrabă decât să fie aspirați într-un scenariu contrafăcut. Există multe bătălii false în care o persoană se poate implica, și există persoane, informate, care în cunoștință de cauză, distrag atenția în mod repetat, negând adevăruri pe care le știau dinainte, si împiedicându-le pe alte persoane să pășească dincolo de un set limitat de idei religioase. 

 
Într-un capitol întreg din cartea mea, ”Be wise As Serpents” (Fiți înțelepți ca Șerpii), am expus Biserica Catolică modernă. Nu este niciun dubiu că, aceasta joacă un rol important în Noua Ordine Mondială. Dar în schimb, am trecut prea ușor peste biserica adventistă de ziua a șaptea, și prea puțin am vorbit despre ea.  Adevărul este că, Dumnezeu lucrează în inimile tuturor oamenilor, si că sunt lucruri pozitive (ca și lucruri șocante) care se pot spune despre ambele biserici. De exemplu, Papa Silvestru al II-lea a fost unul dintre cei mai înțelepți conducători din toate timpurile, un om de mare geniu și înțelepciune, care a fost cel mai important matematician și astronom din vremea sa. Înainte de a deveni Papă, el le-a dat învățătură altor 2 papi anteriori, Otto II si III. El avea planuri de îmbunătățire a Europei, ca o națiune creștină bazată pe toleranță, dragoste, drept, pace precum și pe dragostea de carte. Al doilea exemplu: învățăturile prorociței adventiste Ellen G. White privind produsele alimentare au fost avansate pentru vremea sa, și au contribuit la îmbunătățirea sănătății adepților ei.
 
Biserica Catolică, prin Conciliul de la Vatican din 1870, sub un impuls iezuit, a decis că, orice vorbea Papa ex cathedra era infailibil. El a fusese intitulat “vicar al lui Hristos” și “Dumnezeu pe pământ”. Un alt titlu este “Noster Sanctissimus Dominus” (“Cel mai sfânt domn”). Pentru a ocoli istoria, teologii catolici au declarat că, răutatea unui Papă, ca individ, nu va interfera cu puterea lui de a vorbi infailibil. Versetul din Biblie, ”… Duhul Sfânt … vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26) a fost schimbat în Biblia catolică, Latina Vulgata, pentru a sprijini noua doctrină a infailibilității papale. Cuvintele latine “quaecumque DIXI Vobis” a devenit “quecumque dixero Vobis”. Cu alte cuvinte, “tot ce v-am spus Eu” a devenit “tot ce vă voi spune vouă.” Dacă renunțăm la această realitate deranjantă, nu a existat niciun papă în primele 4 secole după Hristos. Petru nu a fost niciun papă, si el stat în spatele fratelui lui Isus, Iacov. Există unii care au fost întruchiparea răului pur: de exemplu, Papa Sergius III. Un dicționar de referință catolic spune despre el că, era “Un monstru fără nicio sungură virtute … Și sclav al tuturor viciilor, și cel mai rău dintre toți oamenii … iar palatul papal a devenit un bordel.” Sună atât de frauduloasă revendicarea vorbirii infailibile, pentru Dumnezeu, în ciuda viciilor sale.
 
Pe de altă parte este profetesa inteligentă, dinamică, Ellen G. White care a creat o ramură din mișcarea adventistă a lui William Miller. William Miller, cel care a fost un francmason activ, lucrând cu alți francmasoni, i-a făcut pe mulți oameni să creadă că, Hristos va veni în anul 1843, iar după ce această dată nu a confirmat evenimentul anunțat, el a dat o nouă dată, 22 octombrie, 1844. Literatura masonică a epocii a văzut lumea împărțită între două puteri, romano-catolicismul si francmasoneria. Ellen G. White ocupă același tip de piedestal despre care adventiștii spun că îl ocupă Papa. Adventiștii o văd pe Ellen White,  în mod tradițional, ca pe un profet infailibil al lui Dumnezeu. Ea a afirmat că Dumnezeu a respins toate bisericile care nu au fost dispuse să accepte prima dată, anul 1843, pe care William Miller o anunțase pentru sfârșitul lumii. Ea a scris, “sângele sufletelor este asupra lor.” Ea a declarat că: “Am văzut că, Dumnezeu a stabilit data proclamată în 1843.” (EG White. Early Writings, p. 232) Ea scria despre cum Dumnezeu personal cu îngerii Lui de asemenea, a condus mintea lui William Miller. Ea s-a referit la el ca la “slujitorul Său ales”. Aprobarea ei totală pentru Miller mergea împotriva a tot ceea ce el făcuse. Cele 15 dovezi ale lui Miller, că Hristos va reveni în 1843 au fost niște minciuni gogonate, numeroase deformări ale scripturilor și răstălmăciri de la înțelesurile lor evidente și contorsionări în salturi de gimnastică a minții prin tabelele de timp profetice. A fost Dumnezeu cel care a condus personal toate aceste erori si confuzii ?? Potrivit marei profetese  E.G. White, Dumnezeu a fost autorul tuturor erorilor lui Miller.

Ellen White a spus că, temelia credinței advente a fost învățătura ei de curățire a sanctuarului ceresc și judecata de cercetare. Cele mai bune minți teologice ale bisericii adventiste de ziua a șaptea au petrecut 5 ani în încercarea de a găsi o cale pentru a sprijini această doctrină; în cele din urmă au renunțat și au decis pur și simplu să le spună credincioșilor să se bazeze pe “ipotezele tradiționale”. Ellen G. White a fost îngropată sub un obelisc, care este în concordanță cu folosirea de către ea, în literatura sa, a termenului de ochi atot-văzător, un termen masonic. O fotografie a ei este plasată pe una dintre litografii.

 
Două religii conduse de profeți “infailibili”, și două grupuri care au trebuit să-și mascheze istoria lor. Biserica adventistă învață că, Biserica Catolică este Babilonul cel mare, și atunci când membrii bisericii adventiste încep să se uite la lume, ei văd iezuiții și catolicii în spatele fiecare rău, și că lupta cea mare este între biserica adventistă (“singura speranță la Dumnezeu”) și catolicii (care doresc să conducă o uniune ecumenică). Ei susțin că, lupta se dă între Sabatul și închinarea duminicală. În timp ce adventiștii pretind că cred în ținerea Legii, ei de fapt urmează doar învățătura lui Ellen G. White. Dacă doctrina lor religioasă ar fi fost imaginea întreagă a adevărului și a realității, ar fi fost ok, dar nu este. Când cineva se uită la o imagine, acela nu se uită doar într-un colț al acesteia, ci la întreaga imagine. În timp ce eu respect diferitele persoane care îl iubesc pe Hristos cu o inimă curată, și se bucură în credința lor, poate fi frustrant că aceștia sunt blocați în micul lor careu de adevar dat de denominațiunea lor. Ei au fost învățați să pășească în linie, și să nu gândească ei înșiși. De multe ori  când am încercat să vorbesc despre Illuminati, ei mută discuția către iezuiți și catolici.
 
Satana lucrează cu sârguință având ca țintă populația întregii planete. Întreaga sa Ordine Mondială este dușmanul nostru … nu numai biserica catolică. El este dispus să lucreze la fel de sârguincios prin ierarhia bisericii adventiste la fel cum o face și prin ierarhia catolică, așa cum a făcut-o Illuminati prin ierarhia bisericii adventiste în cel de-al doilea război mondial. Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, Babilonul cel mare, mama tuturor curvelor spirituale, este acuzat de toate crimele împotriva profeților și martirilor lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va răzbună pe profeții și apostolii săi prin judecarea curvei celei mari. (Apocalipsa 18:20) Ea este structura care domnește peste toate neamurile. (Apocalipsa 17:18, 18:23) …

Biserica adventistă învață că marea amenințare de azi e cultul duminicii, în timp ce membrii ai acestei biserici adventiste mi-au spus că, conducătorilor lor nu le plac oameni care investighează Noua Ordine Mondială. Ei doresc ca membrii lor să stea lângă vechia cutie cu adevăruri pe care le-a dat-o E.G. White. Există atât de multe amenințări la adresa umanității, iar cea mai mare nu este cultul duminical ci genocidul care amenință cea mai mare parte a rasei umane. Membrii individuali ai bisericii adventiste, care câteodată nu sunt mulțumiți să rămână în cutia adventistă, și biserica în ansamblul ei sunt mult mai toleranți față de protestanți decât a fost Ellen G. White, cea care i-a învățat că Dumnezeu i-a respins. Biserica adventistă însă îi împiedică pe oameni să cunoasă adevărul, realitatea deplină a ceea ce se întâmplă, în timp ce ea le vorbește că războiul cel mare se dă între ea  și Biserica Catolică. Adevăratul război se dă între Dumnezeu și Împărăția Lui pe de o parte și Satana și Sistemului lui Mondial, de cealaltă parte.”
”În timp ce atenția tuturor,  în SUA și Marea Britanie, era concentrată asupra împlinirii profeției masonului William Miller despre revenirea lui Hristos, o nouă religie asemănătoare cu francmasoneria, credea că profeția masonică a lui Miller se împlinea în Orientul Mijlociu. Această religie masonică agreea credința universală că un om, Baha’-u’llah a fost însuși manifestarea lui Dumnezeu, Hristos. Ei credeau că el a creat fundamentul Împărăției lui Dumnezeu pe pământ și că ziua așteptată va veni în curând, atunci când va fi inaugurată Epoca de Aur. Bazele pentru o Noua Ordine Mondială au fost transmise fiului său, care a început să pună în aplicare tabletele și instrucțiunile Bahá’u’lláh. Așa a început religia Bahai.

Scriitoarea Bahai, Jessyca Russell Gaver scria, “Printre aceste profeții a fost convingerea că, cândva, între anii 1843 și 1847, Sfinția Sa, Isus Hristos, ar reapărea pe pământ.”
“Ar trebui să căutați prin scripturile de orice religie, divin revelată, și veți afla că Dumnezeu nu i-a trimis niciodată pe solii Săi într-un loc care nu avea nevoie de ei, fie că este vorba de un oraș, sau o țară care este îndestul de fericită, progresivă și conștientă spiritual …. în schimb, astfel de mesageri par să apară acolo unde este cel mai mult nevoie de ei … Aceasta a fost cerința, în vechea țară a Persiei (denumită în prezent Iran), în urmă cu aproximativ 200 de ani. (Gaver, Jessyca Russell. The Dynamic New Religion Baha’i’ Faith. NY: Award Books, 1967, pp. 46-47)

În timp ce ”profețiile” neîmplinite ale lui Miller au atras disprețul asupra Bibliei în SUA și în Europa, acestea au fost folosite în Orientul Mijlociu pentru a sustine o nouă religie universală, numită credința Bahai. Masonul Kheiralla, primul care a început să predea credința Bahai în secolul al 19-lea, a avut unii milleriți printre elevii săi timpurii. El i-a învățat pe aceștia că profețiile masonului William Miller despre revenirea lui Hristos s-au împlinit în persoana lui Báb (care în arabică se traduce prin poartă sau ușă), pe numele său adevărat, Siyyid `Alí Muḥammad Shírází. 

Declarația lui Báb din 1844 a însemnat începutul Baha’i Era, potrivit adepților Săi.
 
Numerologia este parte a acestei religii. Numerele 9 și 19 sunt venerate. Ei au o
ierarhie numită Ordinul Administrativ Baha, care este condusă de Gardianul Credintei.
Scopul lor este de a uni omenirea într-o singură religie. Ei organizează reuniuni informale numite “seri la gura sobei.”

Credința Bahai a primit ajutor din partea Națiunilor Unite și se bucură de simpatia masonilor. Aceasta și-a stabilit sediul său internațional în Palestina, chiar înainte de Primul Război Mondial, în localitatea de astăzi, Haifa,  Israel. Guvernul britanic a fost foarte îngăduitor față de Gardianul Credinței Abdu’l-Bahá și l-a făcut cavaler în 1920. Când a venit în California, el a ținut un discurs la YMCA în Oakland.
Atunci când acesta a murit, lideri evrei, creștini și musulmani au participat la înmormântarea lui. Trupele Boy Scouts au defilat la înmormântarea lui.”
(Sursa: http://www.whale.to/b/springmeier9.html)
Advertisements
This entry was posted in Ellen G. White, Erezia adventistă, IEZUITI and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s