Coincidențe stranii

” În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.” (2 Petru 2:1)

Este foarte interesant faptul că, apariția celor trei biserici ”creștine”: adventistă, martorii lui Iehova și cea Mormonă a fost cam în același timp, în/înspre a doua parte a secolului 19 și că  toate acestea au avut ca inițiatori, masoni de rang înalt: William Miller, Charles Taze Russell și John Smith. Apoi toate aceste trei mișcări au anunțat deosebit de intens, la intervale scurte și repetate de timp, sfârșitul lumii! Pe lângă adepții lor, aceste mișcări au sensibilizat și societatea americană într-o măsură semnificativă, căci subiectul, ”sfârșitul lumii” a constituit mereu o temă de larg interes!

Se poate spune așadar că, pe lângă îndoctrinarea membrilor acestor biserici a existat și o semnificativă inducere a unui sentiment de teamă, de așteptare, de neparticipare la viața socială și printre mulți dintre aceia care nu erau membrii ai acestor organizații… Efectul s-a concretizat într-o stare de neimplicare socială, de teamă și de dezinteres pentru mase largi de oameni! Se știe că, membrilor bisericii adventiste le este interzisă folosirea armelor, iehovistilor le este interzis stagiul militar, credința față de patrie și apărarea ei, iar armata ordinului mormon se pregătea să cucerească SUA (vezi luptele din 1838, 1839; Marea rebeliune mormonă din 1856-1857; conflictul dintre guvernul federal și biserica mormonă, în care ultima a fost silită să renunțe la poligamie și la însemnele ei de stat).
O primă concluzie este că, aceste trei ”biserici” furnizau o credință și o stare de spirit potrivnică intereselor legitime ale noului stat american, și ulterior după secesiune, potrivnică Nordului – în niște momente extrem de delicate pentru existența tânărului stat american! Acestea sunt fapte! Chiar dacă toată această atitudine inoculată oamenilor avea o justificare religioasă, se poate spune că aceasta îi favoriza – prin aspectele enumerate mai sus – nu pe patrioții americani ci pe adversarii acestora, cei care doreau revenirea Americii la statutul de colonie și la o politică financiară condusă de grupuri de interese private și nu de guvernul american. Întrebarea este însă, dacă aceste ”biserici” chiar au fost unelte în mâinile unor interese aliene: un prim răspuns ar fi că, da! Fondatorii celor trei mișcări erau francmasoni! Iar francmasoneria a lucrat puternic pentru impunerea inetreselor financiare ale Casei de Rothschild în America, prin eliminarea acelor președinți americani care se situau împotriva prezenței așa-numitei bănci centrale a Rothschild-zilor pe teritorul SUA – Abraham Lincoln avea să fie asasinat în 1865, James Garfield după un mandat de doar 100 de zile în anul 1881!
Imediat, la câteva de luni după secesiune, Rothschild l-a împrumutat pe Napoleon III al Franței cu 210 milioane de franci pentru a ocupa Mexicul, și apoi pentru a staționa trupele sale de-a lungul frontierei de sud a Statelor Unite, iar trupele britanice, la rândul lor, plasau 11.000 de soldați la granița de nord a SUA, în Canada — și toate acestea cu încălcarea flagrantă a Doctrinei Monroe.
Președintele Lincoln a primit atunci un ajutor nesperat de la țarul Alexandru II al Rusiei care, a trimis flota sa de război din Pacific, în porturile New York și San Francisco, avertizându-i pe potențialii agresori europeni că dacă vor ataca Statele Unite, atunci imperiul său va declara război Angliei și Franței!
Se poate afirma fără echivoc că, independența Statelor Unite a fost apărată și consolidată prin gestul nobil al lui Alexandru II. Țarul acesta se opusese la rândul său prezenței unei bănci centrale a Rothschild-zilor pe teritorul Rusiei! El avea să fie asasinat în anul 1881 (după mai multe tentative de-a lungul anilor), în același an în care James A Garfield era ucis în Statele Unite, 1881! Acesta era așadar conflictul care se prefigura, și care mocnea de ani de zile!

Este extrem de curios faptul că, într-un asemenea context profetesa mincinoasă Ellen G. White, va profeți că Anglia va ataca Statele Unite!

În anul 1862 ea a prezis că, “atunci când Anglia va declara război [împotriva Nordului, în timpul războiului civil], toate națiunile vor avea un interes al lor de a se implica, și va fi război general, o confuzie generală.” Rezultatul avea să fie că “această națiune [Statele Unite] va … fi umilită în țărână”. (Testimonies for The Church, vol. 1, p. 259)

Așadar, guvernul lui Lincoln avea să fie pus cu fruntea în țărână! Curioasă profeție, nu-i așa? Cine mai dorea să-l vadă în ”țărână” pe Lincoln? Printre cei mai importanți adversari se numărau Casa de Rothschild și nimeni altul decât Albert Pike, francmasonul de grad 33 și general în armata sudistă!  Albert Pike a încercat atunci să stabilească cel mai mare teritoriu cu sclavi, incluzând Cuba și Mexic, care urma să se numească Confederația Americii cu capitala în Richmond, Virginia. Totodată, Albert Pike se situa clar împotriva abolirii sclaviei. Un lucru la fel de interesant este că, profetesa mincinoasă Ellen G. White împărtășea cu privire la populația de culoare, niște viziuni care se apropiau de viziunea lui Albert Pike față de rasa de culoare! Iar lucrul acesta este extrem de straniu pentru un profet care pretindea că, este ”vocea lui Dumnezeu.”

Dar să le luăm pe rând:
Ellen White interzicea căsătoriile interrasiale:
 “Dar există o obiecție cu privire la căsătoria dintre albi și negri. Toți ar trebui să ia în considerare faptul că, ei nu au dreptul (ca prin căsătoria lor) să dea naștere unor urmași care să sufere un dezavantaj; ei nu au dreptul de a le da prin naștere o condiție care i-ar supune pe urmași unei vieți de umilință. Copiii din aceste căsătorii mixte au un sentiment de amărăciune față de părinții care le-au dat această moștenire, pe tot parcursul vieții. Din acest motiv, dacă nu și din altele, nu ar trebui să existe căsătorii mixte între alb și rasa de culoare.” (Manuscript 7, 1896 (Mesaje Cartea 2, pagina 343, alineatul 2 selecționat).
“Ca răspuns la întrebările cu privire la oportunitatea căsătoriilor între tinerii creștini ai raselor albe și negre, voi spune că, într-o experiență a mea anterioară, această întrebare mi-a fost adusă în față, iar lumina dată mie de Domnul a fost că, acest pas nu ar trebui să fie întreprins; .. pentru că este sigur ca va crea controverse și confuzie. Întotdeauna am avut același sfat de dat. Nicio încurajare a căsătoriilor de acest fel nu va trebui să se acorde în rândul poporului nostru. Fratele de culoare să se căsătorească cu o soră de culoare, care îl iubește pe Dumnezeu și păzește poruncile Domnului. Fie ca sora albă care se gândește a se uni în căsătorie cu fratele de culoare să refuze să facă acest pas pentru că, Domnul a decis în această direcție. Timpul este prea prețios pentru a fi pierdut în controverse care vor apărea din această chestiune. Lucrătorii noștri (religioși) să nu permită întrebări de acest gen, în munca lor. Înfăptuirea unui asemenea pas va crea confuzie și piedică. Iar asta nu va ajuta la înaintarea lucrării și nici pentru slava lui Dumnezeu “. ( Scrisoarea 36, 1912. (Selected Messages, Book 2, pagina 344, punctele 1,2))

În continuare urmează o scrisoare de consiliere, scrisă pe 08 ianuarie 1901, și adresată unui tânăr care plănuia să se căsătorească cu o fată de culoare. Sfaturile sale sunt similare cu cele ale altor comunicări pe această temă, dar Ellen White adaugă cuvinte care necesită o analiză atentă:
“Nu te uni în căsătorie cu o fată care din cauza asta va regreta pasul ei pentru totdeauna…. O, ce creaturi lacome, egoiste, ce lipsite de viziune sunt ființele umane! Nu te încrede în propria ta judecată, ci fi dependent de judecata lui Dumnezeu.  Fă distincție între ceea ce este plăcut și ceea ce este profitabil. Fă voia lui Dumnezeu cu supunere…. Mergi după gândul tău și după voia ta și vei culege doar spini și mărăcini. ” (Letter 4, 1901)
Bărbații de culoare trebuie să fie conduși de cei albi
“Oportunități sunt pretutindeni, în statele de Sud, și mulți bărbați de culoare înțelepți, creștini, vor fi chemați în lucrare. Dar din mai multe motive, doar bărbații albi trebuie să fie aleși ca lideri.” (Mărturii, vol. 9, p. 202) 

Să nu facă presiuni pentru a avea aceleași drepturi cu albii

“Oamenii de culoare nu ar trebui să solicite ca ei să fie situați pe o poziție de egalitate cu poporul alb “. (Mărturii Vol. 9, pagina 214, alineatul 3)
“Nimeni nu este capabil să definească în mod clar poziția potrivită pentru oamenii de culoare.” (Mărturii Vol. 9, pagina 213 alin 4)
“Lucrarea de vestire a adevărului pentru acest timp nu trebuie să fie împiedicată de un efort de ajustare a poziției celor de culoare.” (Mărturii Vol. 9, pagina 214, paragraful 4)
O relatare a unor martori oculari, B.F. Snook și W.H. Brinkerhoff
Bătrânii Snook și Brinkerhoff au fost liderii adventiști de ziua a șaptea din Iowa, care au fost hirotoniți de James White în 1862. În 1866, ei au publicat o cartea carea dezvăluia nu numai erorile din viziunile doamnei White, dar și opiniile rasiste pe care ea l-a avut:
“Aceste viziuni (ale profetesei) învață că, rasa neagră nu este umană. Ei vor nega această acuzație, dar îl vom lăsa pe cititor să decidă pentru sine. Iată ce spune ea,” După potop a existat o amalgamare între om și animal, așa cum se poate vedea în soiurile aproape interminabile de specii, și în anumite rase de oameni .” (Sp. Gifts. Vol. 3, p. 75) Dar ce ar trebui noi să înțelegem prin ”anumite rase de oameni”? Ea nu ne-a informat în scrierile ei, dar ne-a lăsat să impunem stigmatul amalgamării, unde am crede de cuviință. Și totuși interpretarea ei avea să iasă la lumină. Ea i-a spus asta soțului ei, și i-a făcut cunoscut asta bătrânului Ingraham, iar el divulgat secretul către scriitor, că sorei White, i s-a arătat că nu Dumnezeu a creat rasa de culoare.” (The Visions of EG White Not of God, capitol 2)
(Sursa: http://www.ellenwhiteexposed.com/egw62.htm)

Concluzie:
Cele trei ”biserici” enumerate mai sus furnizează destule evidențe că, învățăturile lor fie erau favorizante fie se regăseau în interesele și convingerile unor organizații ostile independeței Statelor Unite. Acesta este un fapt!
În al doilea rând, această ”trezire” religioasă a avut și un efect pervers: bagatelizarea și/sau compromiterea învățăturilor Evangheliei lui Hristos și a profețiilor! Și în acest al doilea caz se poate spune că, a fost în interesul acelora care sunt vrăjmași învățăturii creștine, masoneria!
Iar în ceea ce privește rasismul profetesei mincinoase Ellen G. White, trebuie spus că, Biblia și mai ales Noul Testament nu furnizează nicio astfel de împotrivire față de ”amalgamarea” dintre rasa albă și neagră, așa cum spunea Ellen White.
Este binecunoscută relația de dragoste pe care regele Solomon a avut-o cu regina din Saba!
Potrivit Vechiului Testament, anonima regină din Saba vine in Israel auzind de marea înțelepciune a regelui Solomon aducând cadouri speciale: aur și pietre prețioase (I regi 10:1-13 și Cronici 9:1-12). Episodul deasemenea apare in Coran, unde nici aici nu este menționat numele reginei; potrivit acestei versiuni, regina a rămas impresionată de înțelepciunea și bogățiile lui Solomon, și s-a convetit la monoteism, cântându-i o laudă Dumnezeului Yahve; atunci, regele i-a promis sa-i dea “orice lucru pe care-l dorește”. Regina i-a dăruit 4,5 tone de aur regelui din Israel.
Regina din Saba apare încă odată în Matei 12:42, cât și în Luca 11:31, unde Isus afirmă că, în ziua judecății finale, ea și locuitorii orașului Ninive se vor ridica pentru a-i condamna pe iudeii care au refuzat să creadă că el este Mesia, “pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.”
Arheologia susține că, acest regat biblic s-ar fi aflat pe actualul teritoriu din Etiopia și Yemen. Ea nu este numită în textul biblic, dar în tradiția etiopiană e numită Makeda. Alte nume asociate sunt Nikaule sau Nicaula. Ea este aminită în afară de Vechiul Testament și în legendele Etiopiei. După alte izvoare vechi, Saba sau Sheba ar fi fost Yemenul de azi. Descoperirile arheologice ale Universității din Hamburg au relevat urmele unui palat din secolul X î.Hr. în Etiopia, care ar putea să fie palatul reginei legendare.
Dacă la cele de mai sus, amintim și operațiunea ”Moise”, din anul 1984, prin care Mosad-ul a adus în Israel 8000 de evrei etiopieni (de culoare)! Aceasta este încă o dovadă în plus că, poporul evreu, în ansmablul său, nu este un popor rasist și că, prin acest gest, el, fratele mai mare al creștinilor, nu a avut niciodată nimic împotriva ”amalgamării” așa cum o definea profetesa mincinoasă Ellen G. White, fără nici un temei biblic!
Iar dacă există o recomandare împotriva căsătoriilor, în Vechiul și Noul Testament, ea vizează doar unirea dintre credincioși și idolatrii păgâni!
Advertisements
This entry was posted in Ellen G. White, Erezia adventistă, IEZUITI, martorii lui Iehova, Masonerie, Mormon and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s