Aceste limitari ale domniei majoritatii sunt esenta republicii, si de asemenea se afla la baza ideologiei numita individualism. Deci aceasta este o alta diferenta majora intre cele doua concepte: colectivism pe de o parte, ce sustine orice actiune a guvernului atata vreme cat se poate spune ca este pentru marele bine al numarului mai mare; si individualism pe de alta parte, aparand drepturile unei minoritati impotriva pasiunilor si lacomiei majoritatii.[nota tr.: La sfarsitul Conventiei Constitutionale din Philadelphia, in 18 Septembrie 1787, o femeie l-a intrebat pe Benjamin Franklin, care tocmai iesea de la dezbateri: “Domnule Doctor, ce avem, o republica sau o monarhie?”. Raspunsul lui Franklin a fost: “O republica, daca o puteti pastra…” De asemenea Thomas Jefferson a scris: “Da, am creat o republica aproape perfecta. Dar o vor pastra oare? Sau, bucurandu-se de belsug, vor uita complet de libertate. Abundenta materiala lipsita de caracter este calea catre distrugere.”]

http://www.220.ro/documentare/Forma-Americana-De-Guvernare/oMAYPFtXJP/

http://video.google.com/videoplay?docid=-5222894687243362119#

În „Contractul social” („Du Contrat social ou Principes du droit politique”, 1762), eseu politic şi sinteză a ideilor sociale ale autorului, Jean-Jacques Rousseau exprimă poziţia teoretică cea mai avansată în epoca sa, preluând constructiv ideile întrevăzute de Monstesquieu, Hobbes sau Locke. Ideea fundamentală a „Contractului social” este că sursa legitimităţii sociale şi politice este voinţa generală, a poporului, idee revoluţionară, care avea să stea la baza democraţiei moderne. Aşadar, membrii unei colectivităţi angajează un contract social, în care interesele particulare trebuie armonizate cu interesul general. Individul trebuie să renunţe la libertatea absolută, fără limite, pentru a se supune REGULILOR(legilor-sic!) comunităţii. Totodată, comunitatea este cea care trebuie să-i apere şi să-i garanteze drepturile. Nu mai e necesar probabil să spunem că Robespierre şi Saint-Just au văzut în „Contractul social” un îndreptar esenţial pentru ideile proclamate de Revoluţie.

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.”

„A trăi nu înseamnă a respira, ci a acţiona.”

„Omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanţuri.”

„Aş fi vrut să mă nasc într-o ţară în care nimeni nu este mai presus de lege.”

„Aş fi vrut să mă nasc într-o ţară în care suveranul şi poporul sunt unul şi acelaşi lucru.”

„A renunţa la libertate înseamnă a renunţa la calitatea de om.”

„Există două principii anterioare raţiunii: unul, care ne face să fim puternic interesaţi de bunăstarea şi conservarea noastră (iubirea de sine) şi altul care ne inspiră o repulsie naturală în faţa pieirii sau suferinţei oricărei fiinţe simţitoare şi, în primul rând, a semenilor noştri (mila).”

„Omul care a trăit mai mult nu e cel care a numărat cei mai mulţi ani, ci cel care a simţit mai mult viaţa. ”

„Deplina fericire constă în a face pe alţii fericiţi. ”

„Oraşele sunt abisul speciei umane.”

„Femeile nu sunt făcute pentru a fugi; când fug înseamnă că vor să fie ajunse.”

„Când i se ia omului orice libertate a voinţei, faptele sale nu mai pot avea vreo moralitate.”

„Dacă raţiunea îl formează pe om, sentimentul e însă acela care îl conduce. ”

„Omul care nu cunoaşte durerea, nu cunoaşte nici înduioşarea omeniei, nici gingăşia compătimirii. ”

„Fericirea omului, aici pe pământ, nu-i decât o stare negativă, întrucât trebuie s-o măsurăm prin cantitatea mai mică de rele pe care le suferă.” „Pentru a căuta o fericire imaginară, ne pricinuim mii de rele adevărate.”

„Pentru a fi ascultat, transpune-te în locul celor cărora te adresezi. ”

„Dacă există în lume un rang de natură să-i facă iluştri pe cei care-l deţin, acela este fără îndoială rangul pe care îl dau talentele şi virtutea.”

„Consolările indiscrete nu fac decât să sporească durerile mari.”

http://www.youtube.com/watch?v=1UFjgn2OuVg

http://www.youtube.com/watch?v=6S_jvKwdYgk&feature=channel_video_title

-de-a lungul istoriei, funcţia banilor ca instrument de evaluare şi schimb a fost realizată de: vite,grîne, scoici, pumnale şi săbii, bucăţi de metal (argint mai ales dar şi metale nepreţioase)

-3000-2000 î.C. (înainte de Cristos) apar primele activităţi bancare în Mesopotamia

-1792-1750 î.C. codul luiHammur abi în Babilon conţine legi ce reglementează activitaţile bancare

-monezile metalice (amestec natural de aur şi argint) sînt inventate de Lidieni în 640-630 î.C.

-de-a lungul istoriei, în funcţie de maşinaţiile celor care avea dreptul să producă bani, monedele vor fi bătute în aur, argint (în perioadele de stabilitate) sau aliaje şi metale comune acoperite cu argint sau aur în perioadele de inflaţie.

În acest fel variază puternic atît valoarea monedei cît şi a metalelor pretioase. Trebuie reţinut conceptul de variaţie (prin acţiunea mecanismelor pieţei sau prin influenţare voluntară) a valorii monetare sau a valorii bunurilor, concept ce reprezintă esenţa procedeelor de acumulare a averii.

După atacul galilor asupra Romei, cînd gîştele au salvat Capitoliul (unde se stocau rezervele de bani ale romanilor) s-a înalţat un templu zeiţei atenţiei-memoriei,Moneta, de unde vine  denumirea de monedă (mai tîrziu ea devine Juno Moneta, zeiţa protectoare a banilor)

-înainte şi după Cristos: romanii aduc la maturitate sistemul de taxare.

Ei statuează legătura indisolubilă între bani şi taxe şi banii ca mod de subjugare a teritoriilor cucerite sau a propriilor cetăteni (taxele se plătesc în moneda celui care cere taxă, iar acesta poate varia puterea monedei (scăderea ei = inflaţie). Deci trebuie să munceşti mai mult pentru a plăti aceleaşi taxe pentru că banii au o valoare mai mică datorită inflaţiei. Sună cunoscut, nu? Denumirea de bancă vine din italianul banca, ce provine din denumirea meselor schimbătorilor de bani (a se vedea pilda lui Isus care distruge mesele schimbătorilor de bani din templu).  Prima atestare a manipulării masei monetare de către cel care produce monedă apare în 360-336 cînd regele Filip al II-lea al Macedoniei bate o cantitate mare de monede pentru a-şi finanţa campania militară din Persia. In timpul celui de-al doilea razboi punic, pentru a plăti trupele romane se emite multa monedă şi apare prima inflaţie atestată documentar. De fiecare data cînd un împarat aruncă pe piaţă mai multă monedă decît e necesar pentru activităţile economice, (din raţiuni de razboi sau de îmbogăţire proprie) apare inflaţia; un exemplu relevant este Nero în timpul caruia a fost o lungă perioadp inflaţionistă. Aceste perioade de inflaţie sînt urmate de “stabilizări” în care împaraţii încearcă să tempereze efectele negative ale inflaţiei sau să reformeze sistemul monetar.

-305 d.C. împăratul roman Diocleţian introduce primul buget anual (vezi urmărirea cheltuielilor personale în Bazele finanţelor personale

-410 d.C după cucerirea Romei de către vizigoţi sistemul bancar este abandonat şi va reapare numai în timpul primelor cruciade  monezile încetează să fie folosite în Anglia, după invazia anglo-saxonă în 435d.C.

-806-821 primii bani de hîrtie apar în China în timpul împaratului Hien Tsung, datorită penuriei de cupru din care erau batute monedele.

Este cel mai bun exemplu că banii functionează ca unitate de măsura a valorii nu prin valoarea lor intrinsecă. De-a lungul istoriei banii au tendinţa de a sublima, la început fiind bătuţi din metale preţioase apoi din metale comune pentru a deveni bani de hîrtie şi în final banii electronici, fără suport material (prezenţi în conturi, cărţi de credit etc.) în economia viitorului, spre care ne îndreptăm. Astfel banii ajung la esenţă, adică devin o unitate de măsură a valorii. După cum aţi vazut de-a lungul istoriei chiar unitatea de măsură a valorii îşi schimbă … valoarea (proces denumit inflaţie)

-1032, China; prima atestare a producţiei de bani de către bănci particulare. Apare, bineînţeles, inflaţia, pentru că manipularea masei monetare reprezintă esenţa manipulării economice, prin care atît în trecut cît şi în prezent se produc crizele în timpul cărora are loc transferul de bogăţie în lume

-1086 apare the Doomsday Book, primul registru cadastral (de fapt registru de avere) în Anglia, ce prefigurează evidenţa centralizată a averii personale în scopul impunerii de taxe şi impozite (fiscul de azi). În viitor, prin sistemul de urmărire centralizată a populaţiei, nu numai evidenţa financiară a cetăţenilor va fi la îndemîna statului, ci şi datele personale (vezi cardul de identitate electronică ), evidenţa deplasării populaţiei (şi azi poţi localiza la nevoie orice persoana ce poartţ celular! -vezi noul sistem de urmărire al angajaţilor proaspăt lansat de marile reţele GSM din Romania), starea de sănătate, harta genetică personală (s-a terminat programul de cartografiere a genelor umane în 2002), preferinţele de consum
(extrase din listingul cheltuielilor ce apar pe cărţile de debit/credit) într-o mare bază de date.

-1095-1270, cruciadele au stimulat reapariţia sistemului bancar. Iarăsşi apare legătura dintre bani şi război, războiul fiind unul din mecanismele cele mai facile de îmbogăţire a sistemului bancar, care împrumută bani conducătorilor/statului.

-1156 primul atestat documentar al schimbului între doua monede cînd doi fraţi împrumută 115 lire genoveze şi promit rambursarea datoriei în Constantinopole cu 460 bezanţi. Adică prima operaţiune de forex

-1403: tradiţia creştină condamnă împrumutul banilor cu camătă (vezi alungarea schimbătorilor de bani de către Cristos în templu). Schimbarea acestei dogme creştine are loc Italia, unde avocatul şi teologul Lorenzo di Antonio Ridolfi cîştigă un caz şi determină legalizarea împrumutului cu dobîndă către guvernul Florenţei. Este începutul dominaţiei băncilor asupra statului. Secolele XV-XVII – marile descoperiri geografice necesită împrumuturi majore. Băncile se dezvoltă, bancherii se îmbogăţesc.

-1526 polonezul Nicolaus Copernicus, cunoscut mai ales ca astronom, are o altă sclipire de geniu. Este primul care îşi dă seama că numarul de monede în circulaţie, nu cantitatea de aur din monede determină fenomenul inflaţionist. Această lecţie a fost învaţată de cei care manipulează valoarea monedei în scopul de a produce crize.

-sec XVII: datorită comerţului şi coloniilor, Olanda devine o mare putere economică. Împrumuturile şi cămătăria sînt în vogă, speculaţia financiară este aproape normă, ducînd, prin manipulare financiară, la transfer de bogaţie (vezi criza lalelelor care a falimentat o mare parte
din populaţia olandeză)

-1553 prima firmă pe acţiuni (The Russian company) este înfiinţată în Anglia

-1565 este înfiinţată The Royal Exchange (bursa regală) cu rol bancar şi de schimb monetar (foreign exchange, viitorul forex)

-1609 s-a înfiinţat Bank of Amsterdam, bancă publică cu servicii controlate şi de calitate superioară, care a servit drept model la înfiinţarea Băncii Angliei. De-a lungul istoriei, nu numai producerea de monedă era un mod de a controla avuţia, ci şi controlul ratei dobînzilor. Acest drept apartinea regilor, care prin decrete încercau să controleze acest aspect deosebit al finantelor.  De exemplu in 1602 rata de dobanda este stabilita de coroana la maxim 8%.

-1633-1672 anumiti aurari englezi, care se ocupau si cu schimburile de moneda straina,  au  început să furnizeze servicii de stocare a valorilor în seifurile proprii. Aceasta a dus la transformarea lor în bancheri. Ei vor constitui nucleul forţei care va determina apariţia băncilor naţionale, bănci PRIVATE care ulterior vor furniza statelor bani CU DOBÎNDĂ

-1634-1637 criza (mania) lalelelor în Olanda. Speculaţia cu bulbi de lalele, ce ajung să fie cotaţi la bursă, produce un crah financiar enorm, ce duce la falimentarea unei mase largi a populaţiei implicată în această speculaţie financiară. Asemenea evenimente se întîmplă cînd populaţia lipsită cunoştinţe economice, condusă de lăcomie şi ajutată de bancheri prin împrumuturi generoase, ajunge să piardă la bursă toţi banii agonisiţi cu greu de-a lungul vietii. Dacă te uiţi cu atenţie, găseşti paralele şocante cu evenimentele din ziua de azi.

-1642-1651 războiul civil din Anglia, determinat de lupta dintre Parlament şi Charles I, legat de dreptul de a institui taxele. În acest proces se consolidează averea aurarilor, în seifurile cărora se stochează bijuterii, monede de aur şi metale preţioase

-1660 aurarii deveniţi bancheri stochează averile potentaţilor timpului şi încep să emită chitanţe care certifică existenţa valorilor în seifurile lor. Acestea sînt primele bancnote. Ele încep să fie intens folosite în Anglia.

-1694 se înfiintează Banca Angliei, avînd ca scop principal finanţarea statului în timp de razboi. Pentru prima dată se foloseşte o metoda novatoare: se împrumută statului bani pe termen permanent, pentru care se va plăti doar dobînda dar nu se va rambursa împrumutul. Aici
se afla sîmburele actualului sistem în care banca naţionala ÎMPRUMUTĂ bani statului contra dobîndă. Interesant este faptul ca multe bănci “naţionale” inclusivFED-ul american sînt bănci PRIVATE nu bănci publice sau de stat! Începînd cu secolul XVII se cristalizează mecanismele prin care băncile reuşesc să influenţeze viaţa economică şi politica din statele în care activează. Capul de pod al dominaţiei lumii bancare apare
odată cu constituirea Băncii Angliei, prima bancă “naţională” (în esenţă bancă cu capital privat ) care are dreptul apoi va deţine monopolul emiterii şi gestionării bancnotelor (a banilor). Iată reperele istorice importante ce se desfaşoară după apariţia Băncii Angliei (Bank of England):

-1698: ascensiunea rapidă a unor bănci (foştii aurari de care am vorbit anterior) ce sînt abilitate să producă bancnote. În această perioadă jumatate din masa monetară din Anglia este reprezentată de monede restul fiind bilete şi bancnote. Astfel, tot mai mult, dreptul inalienabil al regelui de a bate moneda este transferat băncilor care emit bancnote, ce devin încet dar sigur principala valoare de schimb monetară. Iar aceste bănci sînt … PRIVATE

-1704 prin Promissory Notes Act, este declarat legat că bancnotele emise de aurari au valoare monetară (de plată).In secolul XVIII se înteţesc speculaţiile financiare publice, în care grupuri restrînse de persoane falimentează marea masă a micilor investitori creduli (Criza Missisipi -The Mississippi Bubble şi Criza Mărilor de Sud – The South Sea Bubble din 1719-1720)

-1775-1783 războiul American de Independenţă, declanşat (printre altele) de refuzul Angliei de a permite coloniilor americane să folosească bancnote proprii (în dauna bancnotelor produse de Banca Angliei, pe care să le primească contra dobîndă)

-1783 – zilele noastre; odată cu constituirea Statelor Unite ale Americii, începe bătălia pentru dreptul de a emite bancnote pentru economia americană. Acest drept trece din mîinile statului în mîinile diverselor bănci particulare şi înapoi de 8 ori în istoria Statelor Unite pîna în 1913 cînd, prin constituirea FED şi legalizarea lui în timpul presedintelui Wilson ( Federal Reserve Act ), emiterea de bancnote cade în sarcina unui organism privat care dă spre folosinţă statului american bancnotele, contra dobîndă (mecanismul este ceva mai complicat…)

-1793 The Bank Indemnity Act – prin care banca Angliei primeste imunitate legală în schimbul împrumuturilor către guvern. Se statuează influenţa lumii bancare private asupra statului (cine deţine controlul asupra masei monetare deţine controlul asupra economiei)

-1798 începe ascensiunea familiei Rothschild, care se va finaliza prin cvasi-controlul cîtorva instituţii bancare de importanţă mondială

-1800 se înfiintează Banca Naţională a Franţei, bancă ce va avea capital privat pînă la naţionalizarea sa în 1946 (odată cu naţionalizarea Băncii Angliei)

-1828 a fost ales Andrew Jackson ca preşedinte al SUA. A rămas în istorie drept cel mai mare apărător al dreptului statului de a emite bancnote, în detrimentul băncilor private

-1844 constituie victoria Băncii Angliei, care îşi statuează supremaţia prin legea Bank Charter Act. Din acel moment doar aurul şi bancnotele Bancii Angliei (bancă privată) sînt acceptate ca avînd valoare monetară

-1848 Banca Naţională a Franţei primeşte legal drept de monopol asupra producerii de bancnote

-1864 apare US National Bank Act, legea care stă la baza funcţionării FED. Prin aceasta, orice grup de cinci sau mai multe persoane are dreptul să înfiinţeze o bancă, cu un necesar de capital stabilit prin lege. Pentru că aceste bănci sînt autorizate federal nu de guvernul statal, ele sînt denumite bănci federale (de unde confuzia că ar fi bănci de stat). Pentru a li se da voie să emită bancnote, ele trebuie să cumpere obligaţiuni guvernamentale. Aşa funcţionează sistemul şi în ziua de azi, FED fiind organismul ce controlează tipărirea bancnotelor americane.

-1875 Bank of Prussia devine German Reichsbank, singura bancă ce are dreptul să emită bancnote. Bank of Prussia deşi controlată de guvern, avea capital obţinut prin subscripţie publică, deci privat.

-1859-1914: se realizează un transfer fără precedent de capital din marea Britanie către Statele Unite (mai ales), părţi ale imperiului Britanic şi Argentina. Aceasta determină pe de o parte creşterea numărului de bănci din SUA de 19 ori (ajungînd în 1930 la 19.000) în timp ce Anglia
cade într-o criză economică majoră, în perioada 1873-1886.

Se vede relaţia între masa monetară şi prosperitatea economică: banii din belşug produc creştere economică (şi inflaţie), iar restringerea masei monetare determina criza financiara. Este un model care apare cu regularitate în istoria economica a lumii.

-sec XIX: apar bănci naţionale în toate statele moderne: Rusia, Japonia, statele europene… Secolul XX a reprezentat trecerea de la dominaţia sistemului bancar asupra statelor naţionale la încercarea de extindere a influenţei la nivel mondial, prin intermediul organismelor financiare supranaţionale. El se caracterizează prin repetate perioade de înflorire economică urmate de perioade de criză acută. Organizaţiile înfiinţate la nivel naţional (băncile naţionale) sau internaţional (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, World Trade Organization), menite a înlatura crizele, au fost neputincioase în a le gestiona sau, conform unor autori independenţi sau susţinători ai teoriilor conspiraţioniste, au fost chiar motorul acestor crize. Lasînd la o parte ipotezele dintr-o tabără sau alta, putem trage căteva concluzii interesante urmărind evoluţia istorică a sistemelor financiar-bancare.

-1907: cea mai mare criză bancară de pînă atunci din SUA, care se pare că a apărut datorită unor manevre de culise a lui J.P. Morgan (mare bancher american ce susţinea introducerea sistemului băncii centrale americane). Ca urmare a crizei, apar tot mai multe voci ce susţin introducerea unei bănci centrale federale.

-în 1910-întîlnirea de la Jekyll Island cînd reprezentanţi ai marilor consorţii bancare (money trust) şi politicieni Republicani concep planului Aldrich (dupa numele senatorului care l-asusţinut) . El stă la baza constituirii FED.

-1911-1912 negocieri intense între republicanii care propun planul Aldrich (un sistem de bănci federale cu capital privat care să gestioneze politica monetară a SUA) , democraţii progresişti şi democraţii conservatori. La final s-a ajuns la o formula de compromis care va fi legea de
constituire a FED dar, cum spunea , Frank Vanderlip, unul dintre participanţii la întrunirea de la Jekyll Island: “Deşi Planul Aldrich de constituire a Federal Reserve a fost respins cînd purta numele de Aldrich, toate punctele sale de bază se regăsesc în planul final care a fost adoptat.“

-1913: s-a votat în Senatul american Federal Reserve Act, actul de constituire a FED, într-o şedinta de senat cu o zi înainte de Craciun, cînd marea majoritate a senatorilor erau deja plecaţi în vacanţă. El a fost ratificat a doua zi de către presedintele Wilson. Acesta va spune, ani mai
tîrziu, în legatură cu constituirea FED: “I have unwittingly ruined my country” (fără să-mi dau seama, mi-am dus ţara la ruină). Vă recomand să citiţi aceasta interesanta istorie.

-1914-1918: Primul Razboi Mondial. A fost o perioadă în care datoria ţărilor beligerante a crescut enorm (datorie către băncile centrale – bănci private) . De asemenea marile grupuri bancare au profitat puternic de pe urma conflictului.Ca de atîtea ori în istorie, razboiul rămîne cea mai profitabilă afacere pentru marile finanţe.

-1922-1923 criză financiară fără precedent în Germania postbelică, cu o inflaţie atît de mare încît muncitorii erau plătiţi chiar de două ori pe zi, pentru a putea să-şi cumpere cele necesare traiului.

-1920-1929 perioada de mare înflorire a speculaţiilor, determinată de creşterea masei monetare de catre FED. Apar speculaţii cu pămînt în Florida, apoi începe speculaţia la bursă: populaţia cumpără acţiuni; acestea au o creştere constantă, deoarece FED relaxează politica creditelor odată cu reducerea ratei dobînzilor de la 4 la 3,5% . Creditele sînt folosite la cumpărarea de acţiuni.

-1929-1930 marele crah financiar şi de bursă. Un val de falimente afectează toate sectoarele economice (micii fermieri îşi pierd pămînturile, micii afacerişti falimentează, falimentează marea majoritate a băncilor americane). În loc să combată criza, FED restrînge masa monetară
şi restricţionează acordarea de credite, stimulînd falimentele. Productia naţională neta scade la jumatate.

-1931 criza financiară americană se propagă mai departe în Europa

-1932: preşedintele Hoover înfiintează Reconstruction Finance Corporation, pentru a finanţa agricultura, industria şi comerţul. Acest organism scoate America din criză (nu actiunile FED!), lansînd proiecte majore de infrastructura (de exemplu barajul pe riul Colorado care mai tîrziu îi va purta numele – Hoover Dam), proiecte continuate în timpul preşedintelui Roosevelt care implementează New Deal – proiectul de ieşire a Americii din criza financiară.

-1933: se creeaza US Federal Deposit Insurance Corporation, organism care garantează depozitele individuale ale cetaăţenilor în bănci (şi îi protejeaza de falimentul băncilor). Dacă priveşti cu atenţie, vei vedea un flux-reflux permanent în istorie între tentativele băncilor de a manipula economia producînd crize şi statul care prin legi va încerca să reglementeze sistemul bancar, pentru a nu permite pe viitor producerea crizelor prin acelasi mecanism. De fiecare dată, puterea financiară va gasi noi metode de a-şi promova interesele.

-1939-1945: al doilea Razboi Mondial, un nou prilej pentru finanţele internaţionale să se îmbogateasca. Datoria publică americană (catre FED) creşte de la 16 miliarde US$ în 1930 la 269 miliarde US$ în 1946

-1945-1946: naţionalizarea băncilor centrale din Marea Britanie şi Franta (bănci private) după ce detinatorii particulari de acţiuni sînt despagubiţi.

-1944 acordul de la Bretton Woods . El reprezintă o nouă etapă în expansiunea finanţelor internaţionale, deoarece pune bazele Bancii Internaţionale de reconstrucţie şi dezvoltare şi a Fondului Monetar Internaţional , organisme supranaţionale de reglementare monetară. Miscarea anti-globalizare şi diferiţi autori independenţi acuză aceste organisme ca ar fi uneletele prin care se implementeaza planul de dominaţie mondială al finanţelor internaţionale asupra statelor naţionale. Statele din America Latină se organizeaza într-o comunitate de interese pentru a se distanţa de sistemul financiar impus de IMF şi Banca Mondială (continuatoarea Băncii pentru reconstrucţie şi Dezvoltare), încercînd să se îndeparteze de dominaţia financiară americană (SUA are cea mai mare contribuţie în cadrul acestor două organizaţii, deci cea mai mare putere de decizie, SUA,
prin FED ). In primii ani de după razboi ţările europene suferă o inflaţie galopantă. Apare planul Marshall, plan de împrumut financiar american pentru reconstrucţie europeană. Finanţele americane cîştigă bani atît în timpul războiului cît şi după încheierea acestuia.

-1948-1958 printr-o serie de acte succesive (Organization for European Economic Cooperation, The European Payments Union, The European Coal and Steel Community) se pun bazele Uniunii Economice Europene, ce va prefigura Comunitatea Europeană (tratatul de la Roma din 1957). Aceasta tendinţă de creare a unor organisme supranaţionale va restrînge libertatea de decizie financiară a statelor membre pînă la dispariţia monedelor naţionale care vor fi înlocuite de Euro. Nu fără motiv, Marea Britanie se ţine deoparte faţă de iniţiativa financiară europeană, Lira

sterlina ramînînd în circulaţie şi astazi

-1965-1987: expansiunea internaţională a băncilor americane care îşi cresc prezenţa peste graniţe (de la 13 la 200 bănci şi de la 200 la 800 de filiale); încet dar sigur, majoritatea ţărilor îşi întrerup susţinerea monedelor naţionale cu depozite de aur. Banii devin pure instrumente de plată. Concomitent apare SDR (Special Drawing Rights), o modalitate de plată “inventată” de FMI în 1969, ca monedă internaţională pentru finanţările
ţărilor ce fac parte din acest mecanism.

-1960-zilele noastre:FMI şi Banca Mondială prin sistemul de finanţare către ţările sărace sau ţările în curs de dezvoltare au dus la creştea astronomică a datoriei acestor ţari. Se prefigurează un nou mod de control asupra ţărilor, cu ajutorul datoriei financiare. In ciuda multiplelor sisteme de reglementare, naţionale şi internaţionale, economia nord- americană experimentează periodic perioade de creştere fulminantă urmată de perioade de prăbusire exagerată. Unele crize au fost determinate de factori globali (precum crizele petroliere din 1974 şi 1978-1980), altele au fost generate de situaţii economico-financiare interne ( criza de credit imobiliar din 1985, marea criză bursieră din 1987 care loveşte bursa americană şi apoi cea engleza, căderea bursieră din 1999-2000 (internet bubble) şi ultima în ordine cronologică, criza subprime din SUA declanşată în 2007) duc la introducerea de măsuri de reglementare de către statul american (de exemplu US Financial Institutions Reform,

Recovery and Enforcement Act), cum s-a întîmplat de multe ori în trecut nu numai SUA “beneficiază” de acest mecanism explozie-implozie (boom-bust) ci şi alte economii dezvoltate ( colapsul boom-ului imobiliar din Anglia din deceniul al optulea al secolului trecut)

Romania se înscrie în aceleaşi tendinţe mondiale. Aştept cu interes căderea după boom-ul imobiliar şi căderea după boom-ul bursier (care e posibil să fi început în 2007, an în care s-a  declanşat căderea BVB şi care se pare că nu s-a încheiat în momentul de faţă)

Articol scris de Luca Dezmir. www.lucadezmir.com

http://www.youtube.com/watch?v=Nk5PuxuJpRw

http://www.youtube.com/watch?v=2BKDnNmqhpY

Citit cu atentie textul Declaratiei… si ve-ti vedea ca exista o mare diferenta intre fiinta umana, ca si creatie divina, si persoana, ca si entitate creata de stat. “9. Cine are urechi de auzit să audă. 10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? 11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. 12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. 13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. 14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: “Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”. 15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei. 16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.” Articolul 1. Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii. Articolul 2. Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari. În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate. Articolul 3. Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale. Articolul 4. Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; sclavagismul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor. Articolul 5. Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante. Articolul 6. Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica. Articolul 7. Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nicio deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare. Articolul 8. Orice persoana(sic!) are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege. Articolul 9. Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar. Articolul 10. Orice persoana(sic!) are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa. Articolul 11 1.Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale. 2.Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal. Articolul 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. Articolul 13. 1.Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat. 2.Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni în tara sa. Articolul 14. 1.În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte tari. 2.Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. Articolul 15. 1.Orice persoana are dreptul la o cetatenie. 2.Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia. Articolul 16. 1.Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacerea ei. 2.Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti. 3.Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului. Articolul 17. 1.Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociatie cu altii. 2.Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Articolul 18. Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât sl privat, prin învataturi, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor. Articolul 19. Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opniii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat. Articolul 20. 1.Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica. 2.Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie. Articolul 21. 1.Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi. 2.Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa. 3.Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc perioadic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului. Articolul 22. Orice persoana, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinându-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale. Articolul 23. 1.Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului. 2.Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala. 3.Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala. 4.Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale. Articolul 24. Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite. Articolul 25. 1.Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurari independente de vointa sa. 2.Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul unei casatorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala. Articolul 26. 1.Orice persoana are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie sa fie gratuit, cel putin în ceea ce priveste învatamântul elementar si general. Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit. 2.Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii. 3.Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori. Articolul 27. 1.Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui. 2.Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este. Articolul 28. Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite. Articolul 29. 1.Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale. 2.În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica. 3.Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. Articolul 30. Nicio dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act îndreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate în prezenta declaratie. Cu Dumnezeu inainte!

“Un paravan, o terta parte care este prezenta doar cu numele intr-o tranzactie. Parte nominala la o tranzactie…” [Black's Law Dictionary, editia a 6a]. “Termenul este folosit deasemeni in contexte comerciale si de proprietate, acolo unde un transfer este facut tertei parti, paiata, doar pentru scopul de a retransfera bunul tranzactionat destinatarului, si a indeplini in acest mod un deziderat care altfel, nu ar fi permis” [Barron's, editia a 3a].

Deci, in termeni uzuali, ce este paiata ? Paiata este o persoana artificiala. Paiata a fost creata de lege la scurt timp dupa ce te-ai nascut, prin inregistrarea Certificatului tau de Nastere. Numele paiatei este numele tau scris DOAR CU LITERE MARI. Vei observa ca inscriptia de pe certificatul tau de nastere este facuta complet cu majuscule. Limba engleza are reguli precise gramaticale care nu stipuleaza nicaieri scrierea numelor proprii cu majuscule. Deci, numele tau scris cu majuscule, este un nume fictiv. Paiata ta are un nume care suna identic cu al tau, dar ca entitate artificiala, exista doar “prin puterea sau in considerarea legii”. Numele tau capitalizat nu este numele tau “adevarat”, care consta din numele tau mic, plus numele de familie, si care este scris doar cu initialele majuscule. Versiunea capitalizata este FIRMA TA, numele sub care “faci afaceri”. Putem spune ca paiata este o “persoana”, conform definitiei legale.

“Persoana; 1. o fiinta umana. 2. o entitate (cum ar fi o corporatie) inregistrata legal, care are aceleasi drepturi si obligatii ca si o fiinta umana…” [Blacks Law Dictionary, editia a7a]

Paiata poate fi de asemeni considerata ca fiind o”persoana artificiala”, deasemeni conform definitiei legale.

“O entitate, cum ar fi o corporatie, creata de lege si careia i se atribuie anumite drepturi legale si indatoriri ale unei fiinte umane; o fiinta, reala sau imaginara, care in scopul unor considerente legale este tratata mai mult sau mai putin, ca o fiinta umana. Numita de asemeni persoana fictiva, persoana legala, persoana morala” [Blacks Law Dictionary, editia a7a]

O paiata poate fi de asemeni considerata ca o “fictiune legala”.

“Fictiune legala. Prezumptie facuta de curte ca baza pentru a decide o problema legala. O situatie imaginata de lege pentru a permite curtii sa evalueze o problema…” [Black's Law Dictionary editia a5a]

Pe masura ce exploram in continuare, trebuie sa distingem intre paiata (lucru, sau persoana), si fiinta reala, in carne si singe, pe care o numim “om”. Termenul “om” are o definitie legala.

“O fiinta umana. O persoana de sex masculin. Un barbat al speciei umane, trecut de virsta pubertatii. In cel mai extins sens, termenul include nu doar adulti de sex masculin ai speciei umane, ci si femei si copii… in legea feudal, un vasal, un arendas sau feudator” [Blacks Law Dictionary, editia a5a]

Asadar, concluzionam ca termenul “om” este ceva natural. Dar cine a creat natura ? Unii ar spune ca Dumnezeu, altii ar spune Creatorul (un termen folosit inclusiv de parintii fondatori ai acestei tari), in timp ce altii au alte pareri. Pe de alta parte, vedem “persoana” ca fiind un termen din legea civila. Cine a creat legea civila ?

“Legea civila…o regula de conduita civila prescrisa de puterea suprema a unui stat…legea civila sau municipala a imperiului Roman” [Ballentine's Law Dictionary, editia a 3a]

Prin urmare, regii, imparatii si corpurile legislative, actionind in capacitatea lor suverana, sint “creatorii” legii civile. Cind guvernul nostru actioneaza ca suveran, el actioneaza in afara autoritatii sale constitutionale. Deci, observam ca “om” si “persoana” sint termeni foarte diferiti, care identifica lucruri foarte diferite. Daca studiezi legea civila Romana, vei vedea ca ea creaza si foloseste fictiuni legale, adica concepte care sint cotrare ordinii naturale a lucrurilor, si sint bazate pe prezumptii neadevarate. Vei realiza ca aceasta persoana recunoscuta in legea civila este o entitate fictionala. Vei ajunge sa realizezi vasta diferenta intre om si persoana. Prin urmare, paiata este o persoana, un nume public recunoscut intr-o societate civila. Am mentionat “fictiune legala” si “fictiune a legii”, deci sa vedem cum sint definite aceste notiuni.

“Fictiune a legii. O presupunere sau supozitie a legii ca ceva care poate fi fals sau adevarat, este adevarat, sau ca o stare de fapt exista care de fapt nu a avut loc niciodata. O asumptie, facuta in scopul justitiei, un fapt care nu exista si nu poate exista. O regula a legii care presupune ceva ca fiind adevarat si nu va permite sa fie dovedit fals, ceva care e fals dar nu imposibil.” [Black's Law Dictionary, editia a5a]

Distinctia intre un om si o persoana este un concept dificil de asimilat. Dar, o intelegere adecvata a relatiei intre guvern, om, si paiata este esentiala pentru a cistiga o libertate marita. Relatia dintre aceste concepte este simpla dar exista citeva principii fundamentale care trebuie explorate.

Am mentionat faptul ca paiata este o entitate artificiala, sau o persoana. Dar exista mai multe tipuri de organizatii sau entitati artificiale. Exista societati cu asociat unic, societati compuse, corporatii municipale, trusturi, si organizatii incorporate. Multi oameni folosesc aceste entitati pentru diverse scopuri, printre care si mentinerea controlului asupra bunurilor personale; protectie de procese si judecati; imposibilitatea de a dovedi anumite fapte; evitarea taxelor; reduceri de taxe; si multe alte motive. Vom explora diferentele intre o societate cu asociat unic si o entitate agregata; constructia acestor entitati si rezultatul acestei constructii asa cum se aplica el paiatei.

In orice organizatie exista doua tipuri de roluri operationale:

1) Detinatorul de stoc / proprietarul / beneficiarul (vom numi aceasta pozitie beneficiar); si

2) Ofiterul / presedintele / administratorul (vom numi aceasta pozitia executiva).

O corporatie cu asociat unic, asa cum este definita in Black’s Law Dictionary, consta dintr-o singura persoana si sucesorii ei din acea postura, care sint incorporati prin lege in scopul de a le da anumite capacitati legale si avantaje, in mod particular aceea de perpetuitate, pe care in starea lor naturala de persoane nu ar putea-o avea. Intr-o corporatie cu asociat unic, aceeasi persoana detine ambele posturi operationale. O corporatie cu asociat unic poate fi stabilita doar sub autoritate legislativa. Este considerata prin statut un cetatean al guvernului. Ca atare, proviziile Declaratiei Drepturilor nu se extind asupra corporatiilor cu asociat unic. Curtile au afirmat ca asociatiile cu unic asociat licentiate statutar sint de fapt agentii guvernamentale prin definitia modului in care sint create. Majoritatea celor care aleg o astfel de metoda o fac pentru a mentine controlul personal asupra bunurilor lor.

O corporatie agregata cum ar fi un trust sau concern, conform Black’s Law Dictionary, este compusa dintr-un numar de indivizi investiti cu puteri corporative. Intr-o corporatie agregata, parti diferite trebuie sa detina calitatea de beneficiar si pe cea de executiva. Daca ele sint detinute de aceeasi persoana, e vorba despre o corporatie cu asociat unic. Intr-o corporatie agregata, detinatorul pozitiei executive controleaza bunurile detinute de cel aflat in prima postura operativa (aceea de beneficiar). Beneficiarul preda controlul asupra bunurilor sale, ofiterului executiv.

Fondatorul cunoscutei familii Rockefeller a spus odata ca unul din secretele bogatiei sale este “sa nu detina nimic, dar sa controleze tot”. Cu alte cuvinte, sa functioneze mereu in cadrul unei relatii agregate. Nu-ti detine paiata; controleaza-ti paiata. Daca nu esti tu beneficiarul/proprietarul paiatei, nu esti raspunzator pentru datoriile sau obligatiile ei. Daca esti in control, ai drept maxim-prioritar de sechestru (highest lien hold interest) asupra lui; si trebuie sa fi platit inaintea oricui altcuiva care are de colectat de la el, si nu poti face puscarie pentru greselile lui.

O privire asupra structurii paiatei arata relatia detinator/controlor, si care este postura optima de dorit. Inaintea procesului de rascumparare (redemption) [rascumpararea este un termen folosit printre iubitorii de libertate pentru a descrie procesul de recistigare a controlului asupra paiatei], omul este considerat atit beneficiar al relatiei, cit si garant (surety) pentru paiata. Dupa rascumparare, omul nu mai este beneficiarul, si nici garantul. Dupa rascumparare, omul este controlorul si creditorul cu drept maxim-prioritar de sechestru (highest lien hold interest) in paiata. Omul se afla acum intr-o relatie agregata cu paiata. Nu isi detine paiata dar o controleaza prin dreptul maxim-prioritar de sechestru (highest lien hold interest).

In aceasta tara, puterea este atribuita guvernului de catre popor. Puterea este conferita guvernului de catre oameni individual, pentru a crea Statele, si de catre oameni in colectiv pentru a crea guvernul National. Odata ce oamenii au decis individual sa creeze Statele, pot schimba politica sau legea Statului doar colectiv. Asta deoarece au consimtit sa devina parte a publicului. Ei sint o persoana dintr-un corp comun de oameni care actioneaza colectiv. Ei fac parte din Stat si din guvernul National in acelasi timp. Guvernul public este o entitate artificiala. Guvernul este detinut si controlat de aceiasi oameni. Deci, guvernul este o corporatie cu asociat unic, nu una agregata. Atita timp cit un om este persoana publica, el se afla intr-o relatie de coincidenta cu publicul. Paiata, fiind artificiala, exista in spatiul artificial numit public. Concomitent cu actiunile colective ale oamenilor, in cadrul publicului numit Stat sau guvern National, ei isi mentin capacitatea de a actiona individual, in calitate privata. Oamenii nu au renuntat la drepturile pe care le-au delegat guvernului – ei si-au pastrat acele drepturi. Orice om poate contracta in mod privat asa cum considera potrivit si guvernul nu se poate amesteca in contractele private ale oamenilor. Paiata exista in spatiul public guvernamental. El este parte a guvernarii publice si functioneaza sub legile publice. Acest fapt este necesar si adecvat deoarece creatorul unei entitati are dreptul de a o controla. Din moment ce guvernul este cel care a creat paiata, este drept ca paiata sa existe sub legile creatorului sau. Dar odata ce paiata a fost rascumparata (redeemed), guvernul nu se mai afla in controlul ei. Ea este acum controlata de om care isi foloseste dreptul de a contracta in mod privat. Omul a parasit publicul ca beneficiar intr-o asociatie cu asociat unic, pe care o avea cu paiata, si traieste acum ca si creditor intr-o relatie agregata cu paiata. In ce priveste aceasta relatie, paiata este controlata privat. Paiata exista ca entitate publica doar pentru ca publicul este singurul spatiu care ii confera realitate. Dar relatia ei cu omul este privata. Raportul omului cu paiata este unul de control pentru ca omul are o prioritate a dreptului de sechestru mai mare decit guvernul, asupra paiatei.

Acum ca intelegem cine este paiata, este normal sa ne punem intrebarea: cine beneficiaza din creatia paiatei ? Vom vedea ca existenta paiatei este aducatoare de beneficii creatorului ei (guvernul), oricarei companii care o foloseste, si tie.

Guvernul a inceput sa derive beneficii din existenta paiatei in 1933, atunci cind a devenit falit. Cind a avut loc falimentul, guvernatorii tuturor statelor s-au intilnit sa discute ce e de facut. Guvernatorii statali au “garantat” guvernului federal, ca vor finanta falimentul. Au “garantat” cu bunurile si energia oamenilor care apartineau acelor state. Aveau sa sustina guvernul si sa suporte datoria nationala. Exista doar o mica problema: Statele puteau vorbi doar pentru calitatea publica a oamenilor (pentru oameni in calitatea lor de membrii ai publicului). Nu puteau garanta cu fiinte umane sau proprietati private. Prin urmare era necesara crearea unei “punti” intre omul viu si creditorii falimentului. Solutia a fost crearea paiatei pentru a lua locul omului ca gaj. Singura problema care raminea era sa convinga oamenii sa consimta la un contract cu paiata, prin care se puneau pe ei garantie pentru datoriile paiatei.

Cind guvernatorii au facut promisunea, au consimtit sa inregistreze formularul de aplicatie pentru certificatul de nastere al oamenilorla Departamentul Comertului.Formularul de aplicatie pentru certificatul de nastere este instrumentul securizat (security instrument) (collateral) folosit pentru a garanta promisiunea. Paiata, fictiunea legala, a fost creata cu acelasi nume ca si cel de pe certificatul de nastere, dar scris cu toate literele majuscule, desemnarea unei fictiuni legale. Astfel, datorita “promisiunii”, oamenii sint considerati a fi reprezentantii si garantia fictiunii legale. Asta este modul in care ne-au facut pe noi responsabili pentru datoria ROMANIEI.

Atunci cind “guvernul” sau orice alta corporatie intreprinde orice fel de actiune, actiunea este intreprinsa impotriva fictiunii legale, pe care ei vor ca oamenii sa creada ca este chiar fiinta lor. Dar atunci cind un nume este scris cu majuscule, el NU ESTE numele unei persoane reale! Este desemnarea unei fictiuni legale, care e o entitate complet separata de omul viu. O fiinta vie nu poate fi o fictiune legala, iar o fictiune legala nu poate fi o fiinta vie. Una este reala si naturala, alta este creata de “lege”. Deoarece totul este bazat pe plata falimentului, paiata este debitorul iar “guvernul” este agentul creditorului, bancherii internationali care detin Federal Reserve Bank.

Ori de cite ori o agentie guvernamentala (cum ar fi o curte de justitie) determina o datorie, este vorba de datoria paiatei, din moment ce totul se face in legea comerciala. Oamenii sint considerati, cum ii prezinta promisiunea guvernatorilor lor, a fi garantie pentru paiata, si deci trebuie sa-i rascumpere acesteia, datoriile.

Acum, sa vedem cum beneficiaza altii de pe urma paiatei. Paiata este considerata a fi o “utilitate transmitatoare”, care se defineste ca fiind “un agent utilizat doar pentru scopul de a transmite activitati comerciale in beneficiul Partii Asigurate”. Guvernul si marile afaceri au stabilit un sistem care face ca singura modalitate prin care un om sa poata avea acces la bunuri si servicii este prin intermediul paiatei. Paiata serveste ca o utilitate prin care bunurile si serviciile iti pot fi transmise tie. Esti fortat sa inter-relationezi cu societatea prin intermediul paiatei tale, ea este interfata dintre tine si societate.

Veti fi observat poate, ca numele paiatei este folosit practic pe toate documentele publice, incluzind: certificatul de nastere, permisul de conducere, pasaport, cardul de Securitate Sociala, cont bancar (cecuri si extrase de cont), carti de credit, cecuri pe care le primesti de la angajatorul tau, documente legale, orice scrisoare din partea oricarei entitati guvernamentale de orice nivel, etc. Vei descoperi ca agentiile guvernamentale, bancile si alte corporatii, curtile de justitie si agentiile de taxare, trateaza cu tine exclusiv prin intermediul paiatei. Aceste organizatii insista sa inter-relationeze cu tine doar prin intermediul numelui tau capitalizat complet, in orice document, contract, declaratie, amenda, sau intelegere pe care o faci cu ele.

Unul din multele “beneficii” si servicii la care ai acces prin intermediul paiatei tale este Numarul de Securitate Sociala (SSN) [Inromania, rolul lui este indeplinit de CNP - codul numeric personal -n.t.] SSN-ul este un numar “public” asociat cu o “persoana publica”: paiata ta. SSN-ul este un beneficiu, deoarece iti permite sa deschizi un cont la banca, sau sa primesti o slujba. O lege federala a fost promulgata in 1994 care facea o necesitate sa ai SSN ca sa primesti un permis de conducere. Ar fi dificil (daca nu imposibil) sa faci oricare din lucrurile astea, fara SSN. Toate acestea sint “beneficii” acordate paiatei.

Dar aceste beneficii, vin cu un pret. Ar trebui sa fie evident faptul ca paiata nu are un corp fizic, si ca tu esti cel care beneficiaza din consumul/folosirea bunurilor si serviciilor facute disponibile prin intermediul paiatei. In acest moment, probabil nu tu deti titlul de proprietate asupra paiatei (procesul rascumpararii – redemption – poate corecta acest neajuns). De asemeni, tu esti cel responsabil pentru a descarca (discharge) datoriile publice asociate cu “beneficiile” de care te bucuri, gratie paiatei. Aceste datorii includ dar nu sint limitate la: impozit pe venit, taxa pentru pensie, si orice alte datorii pe care le-ar putea avea paiata.

Pentru dovezi aditionale ca paiata nu esti tu, priveste-ti cecurile personale. Iata un exemplu de cec.

Observa cele doua sageti rosii. Prima arata spre un nume scris integral cu majuscule, paiata lui John. Nu vei gasi numele tau adevarat pe nici un cec. A doua sageata, arata spre linia semnaturii, care se termina cu literele “MP” – care inseamna “micro-print”. Daca te uiti atent la linia semnaturii vei observa ca nu este pur si simplu o linie. Linia este facuta din niste cuvinte si spatii care sint repetate de-a lungul ei, cum se arata aici.

Urmatoarea poza arata o sectiune a liniei semnaturii, marita de 60 de ori. Se pot distinge clar cuvintele care constituie linia: “SEMNATURA AUTORIZATA”

Motivul pentru care linia semnaturii de pe cecurile personale este constituita din cuvintele “SEMNATURA AUTORIZATA” este acela ca este o imposibilitate fizica pentru denitatorul contului (paiata) sa semneze ceva. Dupa cum bine va dati seama, paiata nu are maini cu care sa semneze vreun cec. Banca stie ca fiecare semnatura care apare pe vreun cec este semnatura omului viu, in calitate de agent autorizat, reprezentant, al paiatei. Cuvintele care apar in microprint pe linia semnaturii reveleaza faptul ca tu esti reprezentantul autorizat, si nu detinatorul contului. Cind semnezi un cec sau orice alt document pentru paiata, tu esti de fapt partea garantanta (accomodation party), adica garantul (surety), si prin urmare, ai 100% responsabilitate pentru toate datoriile paiatei. Inca o dovada ca esti raspunzator sa platesti beneficiile pe care le primesti prin intermediul paiatei.

Nu dispera: exista o cale de a rectifica problema. Exista citeva elemente care compun o strategie pentru cistigarea libertatii. Unul ar fi sa obtii copyright pe numele tau (atit numele tau real, cit si versiunea capitalizata si orice derivatie a acesteia). Un al doilea element este sa folosesti formulare UCC (codul comercial uniform – recunoscut international) pentru a obtine controlul asupra paiatei (un proces cunoscut sub numele de rascumparare – redemption).

Numele, nu sint nimic mai mult decit proprietate. Nimeni nu este NUMELE SAU DE AFACERI (TRADE NAME) (versiunea capitalizata a numelui tau). La fel cum nimeni nu este numele sau real. Numele tau nu esti tu, el iti APARTINE tie – este la propriu AL TAU. Un nume poate fi protejat prin trademark, service-mark, sau copyright, de catre detinatorul sau, cu scopul de a restrictiona altora posibilitatea de a i-l folosi in scopul de a se imbogati pe seama proprietarului sau (tu). Daca ai peste 18 ani, tu, omul viu, iti deti numele si poti sa ti-l copyrightezi.

Dupa ce ai obtinut copyright pe numele tau, nimeni nu va fi capabil sa ti-l utilizeze in scopuri comerciale fara sa obtina acordul tau prealabil. Sa spunem ca un politist te trage pe dreapta si vrea sa-ti dea o amenda. Poti sa-i aduci la cunostinta ca e pe cale sa-ti foloseasca proprietatea (numele – atunci cind completeaza formularul de amenda) in scopuri comerciale (pentru a extrage bani de la tine), iar asta este o violare a copyrightului, sub lege internationala. De asemeni poti sa-i aduci la cunostinta ca daca persista in actiunea lui si dupa ce a aflat ca numele tau e purtator de copyright, se obliga sa-ti plateasca penalitati, in valoare de cit stabilesti tu (de exemplu, un milion de dolari pentru fiecare utilizare a numelui). Tocmai ai format un contract perfect valabil legal, international, cu politistul. Prin utilizarea fara permisiune a numelui tau, el a consimtit automat la termenii contractuali pe care i-ai stabilit. Ai deci dreptul, sub articolul 9 UCC, la judecata din-oficiu (default judgement) contra lui, folosind proceduri non-judiciare (non-judicial proceedings) pentru a colecta datoria pe care ti-o datoreaza (ii poti pune sechestru pe bunuri, etc). Acesta este un concept extrem de puternic si poate fi utilizat in mii de feluri.

Nota de copyright stabileste de asemeni un contract privat intre tine si paiata ta, prin care tu oferi servicii paiatei (cum ar fi, sa semnezi documente pentru ea) in schimbul anumitor consideratii. Tu devii creditorul paiatei, care devine in consecinta, debitorul tau. Poti depune o declaratie financiara UCC pentru a face acest contract o informatie de domeniu public. Aceasta declaratie financiara UCC (UCC financing statement) creaza un interes (interest in property) ce iti asigura plata / performanta unor obligatii de catre paiata, pentru serviciile pe care i le faci. Aceasta declaratie stabileste o pozitie prioritara a pretentiilor tale (seniority position of claim) asupra altor creditori care ar putea avea pretentii din momentul acela. In acest fel, daca o terta parte ataca bunurile paiatei tale, tu vei avea prioritate asupra lor in calitate de creditor cu drept maxim-prioritar de sechestru.

sursa: suveranitate
Fiindca suveran inseamna LIBER ABSOLUT, asa cum ne-a cladit Dumnezeu, Suveranul ABSOLUT!